901 matches
-
Ia uite! Atunci cu ce vă pot ajuta eu? Toate: Oooo!, om viu, om viu... cu ce te lasă inima ta... vie... Octav: Păi văd că haine aveți... voi nu mîncați... nu beți... Toate: Oooo...! F1: Bîrfe...! Bîrfe, om viu... Cearceafurile astea numai a mantie de fantomă nu mai arată... Putrede, om viu, putrede... Octav: Poate vreți niște blugi... Toate: Daaaa! Om viu, că vine iarna și nu mai putem lucra noaptea... (două dintre "fantome" trec spre laturile cavoului și încep
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
tu nu știi că fantomele nu aud...! F1: Cînd ți-oi da eu ție o fantomă...! Gata! Omul viu e ca lumea... (țiganii bagă în sac fără milă) Bă, voi n-auziți! Octav: (înfuriat, se repede asupra țiganilor, le rupe cearceafurile, le smulge sacii, dă în dreapta și-n stînga...) Fir-ați ai dracu' de țigani nenorociți... etc. F1: Ei, om viu, dai în niște amărîte de fantome... (sare și el pe Octav care încasează zdravăn; groparul se scoală fără prea mare
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
-mi puie o altă fotă și un alt turban. în sfârșit sosii în camera cea dîntîi, unde-mi lăsasem hainele. Aici aflai un covor frumos și o pernă; îmi mai schimbară o dată fota și turbanul ca să mă înfășure într-un cearceaf foarte mare. Astfel mă culcară înfășat ca pe un prunc și mă lăsară singur singurel. {EminescuOpVIII 577} Simțeam atunci un fel de huzur, o fericire oarecare ce nu se poate tălmăci; mă simțeam cu desăvârșire fericit, însă într-o astfel
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
notației organice, a reveriei funebre și a confesiunii jugulate: „Tenebroasele afaceri ale istoriei./ Pumnul băgat în gură/ și imposibilitatea de a mai fi altfel liber/ decât atunci când ești gata să-ți dai singur moartea./ O amenințare surdă până și în cearceaful care m-acoperă,/ până și în lumina lumânării la care scriu./ Deși n-am făcut nimic/ care să merite atâta ură,/ atâta hidoasă voință de a strivi” (Mesajul Annei). Cu toate acestea, Atelierele... e poate cea mai bună carte a
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
după aceste perdele, În timp ce rude și prieteni socializau la numai câțiva metri distanță. În noaptea nunții, rudele și invitații tinerilor căsătoriți Îi acompaniau de obicei În patul nupțial pentru a observa consumarea căsătoriei. Dimineața următoare, proaspeții Însurăței trebuiau să arate cearceafurile pătate celorlalți membrii ai familiei ca dovadă a uniunii lor25. Încetul cu Încetul, obiceiul de a dormi singur Într-un pat, Într-o cameră separată, a devenit mai răspândit. Genul de contact corporal generalizat caracteristic Evului Mediu târziu a devenit
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
sfidând simțirea învățată să aștepte. Cu inima dorită de-amintire, în lumi ce nu cunosc singurătatea, nesomnul răcoros mă poartă’n brațe. DE-AR FI De-ar fi să vii, lacrimile îți vor îmbăia trupul asudat de împreunarea dorurilor. În cearceaful de fân proaspăt cosit, un colț de câmp pătat de roșul macilor ascunde gândurile vremuite. Ca și cum așteptarea s-a oferit gaj la poarta lui Dincolo. De-ar fi să vii, întrebările vor atârna pe fitilul candelei, cu ultimele pâlpâiri tăinuite
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
Manole devine de asemenea motiv poetic. În amplul poem Eminescu (1979) se apelează la o profuzie de imagini crescute din trunchiul liricii eminesciene; modelul capătă o identitate nouă în parafrazarea unor imagini ample, a romanței sau a unor tablouri: „În cearceafurile apei doarme luna, valuri-pernă/ Peste care bate-azurul cu neliniștea eternă,/ Stropi de fagure așează lucrurile-n sunet dulce,/ Visele în aparență strâng aripa să se culce,/ Parcă azi răsare pacea stinsă la-nceput de lume/ Când amurgul viscolește jar în
URECHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290372_a_291701]
-
cu/ dinți ce rupe din maluri bucăți reci, indiferente. fiecare trecere/ ne naște mai goi și mai străini./ cei rămași mai așteaptă încă/ viermuiala viselor rătăcite sub pernă, locul unde cioburile / sângelui strălucesc orbitor. cuprinși în întuneric ca într-un / cearceaf de muribund, cu mâini schilodite fluturând din zid semne/ de var. urechea din creier în care urlă în fiecare noapte moarteA”. Amestecul de visceralitate și simbolism, metaforismul excesiv, imaginarul (auto)distrugerii caracterizează aceste, în fond, parabole ale morții cotidiene. SCRIERI
POP-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288887_a_290216]
-
după 1947 poemul și reportajul literar au făcut carieră, poate cea mai lungă și răsunătoare carieră. Scânteia și România liberă, Contemporanul și Flacăra dau cea mai elocventă fotografie a acestei perioade, prin reportaj; în coloane interminabile, în lungi și late cearceafuri de câte o pagină sunt înfățișate „realist” dar și „literar”, prin reportaj, aspectele esențiale ale societății: întovărășirile agricole, gospodăriile agricole colective, șantiere, canal, hidrocentrale, uzine, comuniști, stahanoviști etc. Prioritățile tematice ale reportajului erau aceleași ca și ale literaturii noi; exigențele
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Toate actele poetice stau sub semnul invenției, bizareriei, agresivității.” Iată câteva mostre din acel volum cu ecouri din Tudor Arghezi sau M. R. Paraschivescu („C-ai un umăr isteț și miștoc numai cute și rotunjoare/ Când l-aude izbit de cearceaf și dansând neica moare”), însă apropiat, ca stil, de Ion Stratan, Florin Iaru și Mariana Marin: „Îmi explici că dacă nu ți i-aș mai mângâia/ Trupul tău ar face pungi de sânge // Îmi ceri să te-ajut/ Îmi treci
BANULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285612_a_286941]
-
Rian spune că o să-mi facă bine cura... Ceilalți doi simțiră imediat ironia. — Adică, mi-ar fi făcut bine... Avea același doctor ca Maigret. Se dezbrăcaseră În aceeași Încăpere vopsită cu ripolin, se Întinseseră pe aceeași masă acoperită cu un cearceaf. — Ce m-ați Întrebat? Dacă o cunoșteați pe Hélène Lange. — Nu mi-ar folosi la nimic dacă aș nega. — O urați? Dacă ar fi putut, Maigret i-ar fi făcut semn colegului lui că apuca pe un drum greșit. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
in. Rahat! Fug la bucătărie după un șervet, dar oricât aș freca, se pare că nu pot să scap de pete. Știu că Brad va înnebuni, pentru că-i place ca totul să fie perfect, dar știu eu oare unde sunt cearceafurile? Știu pe naiba. Într-o panică totală, caut disperată cearșafuri de schimb prin dulapul de pe hol, în cel de la baie, prin șifonierul din cameră, dar nu găsesc nimic. Așa că în cele din urmă, deși mă simt un pic ridicolă, pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se supără bunicii când Tinuța e murdară și bolnavă. Broscuța de la lift Da’ vreau și eu să mă joc cu avionul acela roșu. Ce, numai tu? Și, la urma-urmelor, fetițele se joacă cu păpuși, tigăi și linguri, cu pernuțe și cearceafuri, iar nu cu avioane. Astea sunt numai pentru băieți. S-o crezi tu! Ce, astăzi nu sunt și inginere și aviatoare și șoferițe și tractoriste? Uite că sunt. Așa că, orice ai spune tu, am chef să mă joc cu avionul
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de ambulanță. Când am coborât din mașină le-am spus: «Îmi vine să vomit. Vă rog să mă așteptați.» Am vomitat din nou. În acel moment am văzut că era și sânge. Îmi era rău și am stat întins pe cearceaful albastru. Am fost conștient în tot acest interval. Cei din ambulanță m-au întrebat insistent, de mai multe ori numele, adresa și numărul de telefon. Mă gândeam că își notează undeva datele mele, dar de ce să mă întrebe de atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
simțeam cum conștiința mea se ascute. Stăteam față în față cu mine pe întuneric. Într-un fel, eram atras încă de mic de ceva asemănător retragerii în Aum. Îmi plăcea să dorm înfășurat în așternuturi. Dacă îmi acopeream capul cu cearceaful, intram în altă lume. Încă eram conștient, dar în același timp alunecam pe tărâmul viselor. Aici puteam călători liber oriunde voiam. Mi-am construit propria viață spirituală sub cearceafuri. Era cazul să renunț la lucrurile acestea. În școala generală ascultam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
plăcea să dorm înfășurat în așternuturi. Dacă îmi acopeream capul cu cearceaful, intram în altă lume. Încă eram conștient, dar în același timp alunecam pe tărâmul viselor. Aici puteam călători liber oriunde voiam. Mi-am construit propria viață spirituală sub cearceafuri. Era cazul să renunț la lucrurile acestea. În școala generală ascultam rock progresiv. De exemplu, The wall, Pink Floyd. Nu prea e recomandat (râde), e total deprimant. Am aflat de Gurdjieff prin King Crimson, iar chitaristul Robert Fripp era membru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vedem în mod obișnuit. Descrierea unei camere, în prima pagină din Pâlnia și Stamate, este exemplară în această privință. „În față, salonul somptuos, al cărui perete din fund este ocupat de o bibliotecă de stejar masiv, totdeauna strâns înfășurată în cearceafuri ude... O masă fără picioare, la mijloc, bazată pe calcule și probabilități, suportă un vas ce conține esența eternă a «lucrului în sine» [...]. 132 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 128. Restul nu prezintă nici o importanță. Trebuie însă reținut că această
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
care se pot vedea, în timpul nopții, cele șapte emisfere ale lui Ptolemeu, iar în timpul zilei, doi oameni cum coboară din maimuță și un șir finit de bame uscate, alături de AutoKosmosul infinit și inutil...“ Nu știm de ce biblioteca este înfășurată în cearceafuri ude, nici cum arată o masă fără picioare, însă nu e nevoie acum să știm așa ceva. Aflăm doar că într-un vas este cap turat „lucrul în sine“, probabil nimicul însuși. Tocmai acesta își aruncă lumina indefinită asupra celor din
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
vedem în mod obișnuit. Descrierea unei camere, în prima pagină din Pâlnia și Stamate, este exemplară în această privință. „În față, salonul somptuos, al cărui perete din fund este ocupat de o bibliotecă de stejar masiv, totdeauna strâns înfășurată în cearceafuri ude... O masă fără picioare, la mijloc, bazată pe calcule și probabilități, suportă un vas ce conține esența eternă a «lucrului în sine» [...]. 132 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 128. Restul nu prezintă nici o importanță. Trebuie însă reținut că această
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
care se pot vedea, în timpul nopții, cele șapte emisfere ale lui Ptolemeu, iar în timpul zilei, doi oameni cum coboară din maimuță și un șir finit de bame uscate, alături de AutoKosmosul infinit și inutil...“ Nu știm de ce biblioteca este înfășurată în cearceafuri ude, nici cum arată o masă fără picioare, însă nu e nevoie acum să știm așa ceva. Aflăm doar că întrun vas este cap turat „lucrul în sine“, probabil nimicul însuși. Tocmai acesta își aruncă lumina indefinită asupra celor din jur
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Se lungi alături de țigancă. Poate altul ar fi fost deznodământul acestei clipe imposibile dacă așa zisul pat, În afară de o zdreanță de pătură ce mirosea Îngrozitor a spermă, a urină chiar și a materii fecale, ar fi fost dotat cu un cearceaf care să-i protejeze de lumina zilei, acoperindu-i.Dar așa...?! Privind’o totuși mai cu atenție, țiganca era Întradevăr tânără, destul de frumoasă. La ce folos...? Pielea țigăncei rivaliza cu un negru profund având Înprăștiate pe Întrecul corp tot felul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
usturimea. Din perspectiva timpului evolutiv nu eram bipezi de mult, iar carnea picioarelor suferea din cauza asta, mai ales primăvara, când organismele treceau printr-o expansiune aparte. Obosit și răsuflând În liniște, Sammler se Întinse. Își lăsă picioarele neacoperite. Aduse răcoarea cearceafului peste pieptul plat, zvelt. Întoarse lampa să luminze pe perdelele trase. Luxul nonintimidării de către soarta necruțătoare - așa putea să i se descrie starea. Din moment ce pământul cu totul era acum un peron, un punct de Îmbarcare, te puteai gândi cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
familia Hart care se pregătea de culcare: fiecare membru al familiei făcându-și excursia la baie - fâșâitul periuțelor de dinți, strigătele pe scări, hohotele de râs și apoi zgomotul care se stinge încet până când singurul zgomot din casă rămâne foșnetul cearceafurilor și al paginilor de carte. Mai devreme sau mai târziu, întotdeauna începeam să mă îndoiesc. Era o butaforie, nu? Nu cumva familia înceta să existe când nu eram eu acolo? Aș fi pariat pe tot ce aveam că Sheba îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
s-a auzit Connolly: — Alo. — Steven, sunt eu, Sheba. Am încercat toată ziua să dau de tine, dar ai pagerul închis sau altceva. — Aha. Și-a dat seama după sunetul de nailon din fundal că stătea întins pe pat pe cearceaful cu Grand Prix. — Ce faci? Da, bine. Avea vocea neutră. — Nu-ți face griji, a zis ea. M-am dat drept o colegă de-a ta. Uite, sunt aici în apropiere. Pe Albany Way. Poți să ieși un pic să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
iar muzica îi răsuna în urechi chiar și atunci când nimeni nu cânta. Oamenii îl priveau ca și cum n-ar fi fost în toate mințile. Când s-a înzdrăvenit destul ca să iasă din camera lui, Ahmad a dat foc unui morman de cearceafuri pe care le îmbibase în kerosen și le așezase sub patul părinților. Imediat a început să strige după Naji, iar pe maică-sa a scos-o înainte ca flăcările să pună stăpânire pe încăpere. Tatăl lui a scăpat cu arsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]