504 matches
-
rigoare, și au stabilit, cu argumente profesionale, că nici nu va mai fi posibil. Orologiul nu putea fi decât opera unui maniac. Născocise, probabil, totul cu gând ascuns, pentru a pune stăpânire pe urbe, așa credeau. Fusese un ins periculos Ceasornicarul; ascultând spusele lor și pe cele ale autorităților, târgoveții și-au dat bine seama. Acum erau - în sfârșit - feriți. „Gata, au scăpat!” i-a zis Profesorului de naturale Filozoful când l-a întâlnit. „Nu o să le mai sune orologiul! Masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
aici? Vor trece chiar așa de lesne peste cele întâmplate? Poate că acum nu-și dau seama... Și noi suntem marcați... Generația aceasta va trăi sub semnul orologiului!” Cărțile - după unii - se aflau la cei doi: ori le împrumutaseră de la Ceasornicar înainte de moartea acestuia, ori, pur și simplu, le șterpeliseră imediat după... Li s-au făcut percheziții, au petrecut câteva nopți în arestul jandarmeriei. Degeaba. Fuseseră văzuți de multe ori cum tot își făceau drum pe la atelier, dar nu pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
nu pentru a-și repara vreun ornic, ci doar pentru afla câte ceva despre mașinăria aia afurisită. Nu era o dovadă. Până la urmă - pentru că refacerea orologiului nu mai era posibilă - hârțoagele nu au mai fost căutate. La câteva zile de la moartea Ceasornicarului, oamenii și-au dat seama că lipsesc și porumbeii! Câțiva inși, asistați de un jandarm, s-au cățărat în pod, însă nici urmă de hulub. Doar câteva perechi de ouă părăsite. Nu îi luase nimeni, totul fusese bine păzit. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
prânz, era cu ochii pe cer. Când omul Primăriei și un alt jandarm scotociseră întâia oară podul, căutând hârțoagele, nu la porumbei le fusese gândul. Un copil de vreo nouă ani a zis că în dimineața în care a murit Ceasornicarul rotitorii se ridicaseră sus, sus, mai sus ca niciodată, și că nu au făcut nici o tumbă, cum făceau de obicei. Se uitase mult după ei, totdeauna îi urmărise cu sufletul la gură, așa că zborul acela, fără rostogolirile știute, îl mirase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
se știe. Dar - în lipsă de alte dovezi - cele istorisite de acesta au găsit o neașteptată crezare, adăugându-se, astfel, unei povești ce, în loc să se limpezească, devenea tot mai nedeslușită. După un timp, noaptea, unii târgoveți zăreau în atelier umbra Ceasornicarului: își căuta cărțile; alții spuneau că este a Filozofului, tot după cărți umblând. Fusese omorât de către Profesorul de naturale, așa a stabilit ancheta, dar nimeni nu a crezut asta. Profesorul s-a spânzurat în arest; și a lui putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
putea să fie umbra, susțineau câțiva. Cei mai mulți nu zăreau nimic, au fost puse pânde; vreme irosită... Apoi a umblat vorba că terfeloagele acelea scrise într-un grai necunoscut fuseseră furate de către un pelerin. Nimeni altul decât necunoscutul care îi adusese Ceasornicarului porumbeii, în noaptea aceea cu viscol. Aproape fiecare localnic știe o istorie adevărată a celor petrecute. PAGINĂ NOUĂ SINDROMUL G. Într-o dimineață, privindu-se în oglinda mare cât un stat de om, fixată în capătul holului, G. și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Nu pricepe nimic. Îi simți răsuflarea fierbinte, mirosul specific. Din când în când, te adulmecă. Botul fierbinte îți atinge fața. Asta e tot. De azi înainte, vei purta în buzunar un țignal. PAGINĂ NOUĂ CUPRINS Caligraful Vânătorul de lupi albi Ceasornicarul Sindromul G. Labirintul de sticlă Cei trei copii-Mozart Șoseaua Femeia solară Conviețuirea mea cu Erika Spleen ∗ (lat.) - „Mă înfior povestind” (Vergiliu - Eneida). ∗ Făcând o pauză, sergentul a numărat optzeci și trei de j-uri. ∗ Scrisoarea, să-i zicem așa, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
e ceva serios și o să-i dea drumul... În timp ce vorbea, ușa încăperii alăturate se deschise fără să scârțâie și din dosul ei apăru, în mod neașteptat, chipul binecunoscut al lui Mișu Leibovici. Era o surpriză, pentru că Stelian nu știa că ceasornicarul din Calea Văcărești se cunoștea cu fratele său vitreg. O-ho-ho..., domnul Teodorescu! Ia te uită ce mică-i lumea noastră! exclamă ceasornicarul, luându-i amândouă mâinile și scuturându-i-le îndelung, bucuros de revedere. Când sfârși cu strânsul mâinilor, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
apăru, în mod neașteptat, chipul binecunoscut al lui Mișu Leibovici. Era o surpriză, pentru că Stelian nu știa că ceasornicarul din Calea Văcărești se cunoștea cu fratele său vitreg. O-ho-ho..., domnul Teodorescu! Ia te uită ce mică-i lumea noastră! exclamă ceasornicarul, luându-i amândouă mâinile și scuturându-i-le îndelung, bucuros de revedere. Când sfârși cu strânsul mâinilor, se trase cu un pas înapoi și-l măsură zâmbitor cu privirea. Ei, cum vă mai merge ceasornicul acela buclucaș?... Tot după ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ei, așa, așa..., încuviință el, mângâindu-și barba, care între timp i se făcuse mai albă și mai lungă. Iorgu zâmbi și el. Nu știam că vă cunoașteți așa de bine, își mărturisi el surpriza, uitându-se mai întâi la ceasornicar, apoi la fratele său. O-ho-ho, și încă cum! spuse Mișu Leibovici cu o anumită mândrie. Noi suntem prieteni de pe vremea lui Adam-Babadam!... Nu-i așa, domnule Teodorescu?... Cilibi Moise ne-a fost dascăl la amândoi... Într-un fel se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și cafele. În salonul spațios și frumos mobilat, se mai aflau încă patru musafiri. Cu toții stăteau tăcuți ca la un fel de priveghi, și așteptau întoarcerea lui Valentin. Stelian schimbă mai întâi câteva vorbe cu Mendelică, fiul mai mare al ceasornicarului, apoi Mișu Leibovici îl conduse către o tânără pereche. Faceți cunoștință, zise ceasornicarul. Fiica mea cea mică, Lia, profesoară de pian la liceul de muzică... și ginerele meu, Eugen... Poate ați auzit de el...Aici vocea ceasornicarului urcă puțin, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
musafiri. Cu toții stăteau tăcuți ca la un fel de priveghi, și așteptau întoarcerea lui Valentin. Stelian schimbă mai întâi câteva vorbe cu Mendelică, fiul mai mare al ceasornicarului, apoi Mișu Leibovici îl conduse către o tânără pereche. Faceți cunoștință, zise ceasornicarul. Fiica mea cea mică, Lia, profesoară de pian la liceul de muzică... și ginerele meu, Eugen... Poate ați auzit de el...Aici vocea ceasornicarului urcă puțin, cu o nedisimulată mândrie. Medic internist la Colțea și asistent la facultatea de medicină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai mare al ceasornicarului, apoi Mișu Leibovici îl conduse către o tânără pereche. Faceți cunoștință, zise ceasornicarul. Fiica mea cea mică, Lia, profesoară de pian la liceul de muzică... și ginerele meu, Eugen... Poate ați auzit de el...Aici vocea ceasornicarului urcă puțin, cu o nedisimulată mândrie. Medic internist la Colțea și asistent la facultatea de medicină... De curând și-a trecut și doctoratul... Iar acum așteaptă amândoi să plece în Israel... Eugen Gutman, se prezentă tânărul medic, întinzând mâna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ai noștri..., iar bunul Dumnezeu ne va lumina..., glăsui Zalman Aron. Cu toții își îndreptară privirile către orologiul mare, prins de un perete, care tocmai bătea ora nouă seara. Stelian se așeză pe o canapea împreună cu Mișu Leibovici și cu Ticu. Ceasornicarul îi lămuri că Lia și cu Eugen primiseră actele pentru emigrare în urmă cu câteva zile și că era stabilit ca să plece împreună cu familia lui Iorgu, dar că arestarea lui Valentin punea plecarea lor sub semnul întrebării. 3 Așteptarea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
bine să facem... Trebuie să chibzuim cu toții... Bine, dar dumneata ai putea să-i ceri lui Aronică să intervină în favoarea lor... Doar este fiul dumitale! interveni Stelian, nedumerit că lui Mișu Leibovici nu-i trecuse prin cap această idee salvatoare. Ceasornicarul oftă, clătinând din cap, și îi destăinui atunci că Aronică nu le mai putea fi de nici un folos, pentru simplul și bunul motiv că, după căderea Anei Pauker, fusese și el dat afară din serviciul său de la Securitate... Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
această din urmă dorință. Remarcând că Aronică lipsea, Stelian vru să-l întrebe pe Mișu Leibovici dacă fiul său avea cumva vreo problemă care îl împiedicase să fie și el de față sau de vină era situația lui din prezent. Ceasornicarul se întristă și dădu să-i răspundă, când ușa de la intrare se deschise și în prag se ivi chiar cel despre care vorbeau. Fostul colonel de securitate purta niște haine modeste, în care statura lui masivă parcă se micșorase, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Fratele lui își lăsă să-i cadă pe lângă trup mâna zadarnic întinsă. Atunci..., articulă el umil, eu vă urez drum bun și vă doresc să vă găsiți fericirea în Eretz-Israel! Rămâneți cu bine!...Gârbovit, cu capul căzut în piept, fiul ceasornicarului deschise ușa și ieși. De afară i se auziră pașii îndepărtându-se încet pe alee, apoi poarta metalică de la stradă se închise în urma lui cu un geamăt metalic. 6 A doua zi se sculară cu toții foarte devreme. Împreună cu Stelian, Iorgu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
casă a lui Iorgu rămânea pustie și tristă, în așteptarea noilor stăpâni. Era o dimineață însorită, dar rece, și crengile copacilor se clătinau zgribulite în bătaia vântului de sfârșit de martie. 7 În tramvaiul care îi ducea spre centrul orașului, ceasornicarul își aduse aminte de Aronică și îi propuse lui Stelian ca, înainte de a se despărți, să-i facă împreună o vizită la el acasă. Stelian, care avea de gând să mai stea la București pentru o vreme, nu avu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
viață. În schimb, se plângea că îl urmăreau în vis tinerii sioniști ajunși la închisoare și spunea că ar fi vrut să poată trăi destul, ca să-și răscumpere greșelile. E încă tânăr, zise Stelian încurajator. Are timp. Da, adevărat, încuviință ceasornicarul. Dar căile Domnului sunt neștiute!... Coborâră din tramvai și o porniră pe o străduță lungă și întortocheată. Peste vreun sfert de oră se opriră în fața unui bloc cenușiu, cu bucăți de tencuială desprinse din fațadă, și intrară în el, apucând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
umed și stătut, de-a lungul căruia se înșiruia vreo duzină de uși, mânjite cu vopsea cafenie. În fața ultimei uși, pe care se putea distinge, la lumina chioară a unui bec spânzurat în tavan, o plăcuță cu un vag număr, ceasornicarul se opri și apăsă pe butonul soneriei. Hm, e cam neplăcut pe aici..., remarcă Stelian, privind în jur și așteptând împreună cu ceasornicarul ca ușa locuinței să se deschidă. Dar, după o așteptare lungă și zadarnică, ușa rămase mai departe închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se putea distinge, la lumina chioară a unui bec spânzurat în tavan, o plăcuță cu un vag număr, ceasornicarul se opri și apăsă pe butonul soneriei. Hm, e cam neplăcut pe aici..., remarcă Stelian, privind în jur și așteptând împreună cu ceasornicarul ca ușa locuinței să se deschidă. Dar, după o așteptare lungă și zadarnică, ușa rămase mai departe închisă și nici un zgomot de pași nu se auzi din dosul ei. Răbdător, Mișu Leibovici apăsă din nou pe butonul soneriei. Soneria zbârnâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
foarte curios la cei doi vizitatori. Nenea e acasă, le dădu de veste piciul neîntrebat. Uite ce jucărie mi-a dat..., se lăudă el, luând de pe jos o mașinuță legată cu sfoară și săltând-o în aer plin de mândrie. Ceasornicarul ridică mirat din sprâncene și întrebă ceva, dar tocmai atunci din locuință se ivi și mama copilului, încruntată, cu un nou-născut pe care îl alăpta la piept. Bruftuluindu-l pe băiat că ieșise fără voie din casă și că stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
repetiție sau unde Își făcuse armata Iulian Visa ori Bogdan Berciu. Avea optzeci de ani și nu urcase Încă pe o scenă adevărată. Zâmbi. Crezuse că acolo ajung doar cei aleși, ființe pasionale și nicidecum creaturi prudente și migăloase precum ceasornicarii din a căror breaslă făcuse și el parte până acum zece ani, când s-a retras la sfatul unui oftalmolog de la Spitalul Militar Central unde ajunsese grație fostei doamne Măran. Se apropie de scară. Din lemn masiv, de o strălucire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Într-o singură noapte o făcuse să-și uite toți foștii amanți. Așa m-am născut eu, printr-un fel de exorcism. Apoi a venit accidentul tatei și mama s-a văzut obligată să refacă vechi legături. Tata era un ceasornicar priceput și era foarte căutat. De fapt el se trăgea dintr-o familie veche de ceasornicari și orlogieri. Cât a trăit el, am fost un copil vesel. Râdeam tot timpul. Apoi, m-am schimbat. Bunica l-a iubit mult. Amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
eu, printr-un fel de exorcism. Apoi a venit accidentul tatei și mama s-a văzut obligată să refacă vechi legături. Tata era un ceasornicar priceput și era foarte căutat. De fapt el se trăgea dintr-o familie veche de ceasornicari și orlogieri. Cât a trăit el, am fost un copil vesel. Râdeam tot timpul. Apoi, m-am schimbat. Bunica l-a iubit mult. Amândoi au murit fără regrete. 43. Nici un cuvânt despre Klaus, ușor de recunoscut: În fotografia mărită care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]