502 matches
-
determinându-l să-i scrie mamei sale o scrisoare halucinantă, compusă sub influența alcoolului. Această dragoste interzisă va marca pentru totdeauna autorul și opera sa, în care se regăsesc numeroase tinere măritate împotriva dorinței lor (Gérande în Maestrul Zacharius sau ceasornicarul care și-a pierdut sufletul, Sava în Mathias Sandorf, Ellen în Un oraș plutitor, etc.), ceea ce la- determinat pe Christian Chelebourg să identifice un adevărat "complex Herminie" în Călătoriile extraordinare. Jules Verne va păstra un resentiment de lungă durată pentru
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
să conduc singur teatrul, el rămânând director doar cu numele și primind o parte din beneficii. L-am refuzat din nou. Vreau să fiu liber să fac ce vreau". În "Musée" apare un nou text al scriitorului, "Maestrul Zacharius sau ceasornicarul care și-a pierdut sufletul", o poveste fantastică aflată sub profunda influență a lui Hoffmann. Pentru prima dată apare în opera lui Jules Verne tema timpului, care va fi reluată și în faimosul roman "Ocolul Pământului în optzeci de zile
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
folosi amândouă mâinile pentru a tasta la o tastatură QWERTY, iar mausul era folosit numai când era nevoie. Mausurile moderne au luat naștere la "École polytechnique fédérale de Lausanne" ("EPFL") sub inspirația profesorului Jean-Daniel Nicoud și a mâinilor inginerului și ceasornicarului André Guignard. Un rezultat al "EPFL", compania Logitech, a lansat primul maus popular. Un maus optic folosește o diodă emițătoare de lumină și o fotodiodă pentru a detecta mișcarea pe suprafața unui "mauspad", fără să mai aibă părți în mișcare
Maus () [Corola-website/Science/299841_a_301170]
-
în parte expuse), printre care: cadran solar, pendul construit din lemn în 1634, ceas pus în mișcare printr-o cădere de apă (Londra, 1654), primul ceas de buzunar („oul de Nürnberg”), orologii de turn, o piesă din 1693 (realizare a ceasornicarului Ralf Gout), ceasul de mână construit în același an de Courvoisier (cu efigia lui Ludovic al XIV-lea), piese realizate de meșterii londonezi Georg Prior, Edward Prior, Th. Whit, George Clarke, Markwich, Markham, Jo Wightmann, Van Laure, de ceasornicari francezi
Muzeul Ceasului () [Corola-website/Science/311741_a_313070]
-
a ceasornicarului Ralf Gout), ceasul de mână construit în același an de Courvoisier (cu efigia lui Ludovic al XIV-lea), piese realizate de meșterii londonezi Georg Prior, Edward Prior, Th. Whit, George Clarke, Markwich, Markham, Jo Wightmann, Van Laure, de ceasornicari francezi (Benjamin Balber, George Charle, Meuron), austrieci (Philipp Ia-cob, Beyr) sau elvețieni (Pres Vaucher, A. Hess). Pot fi văzute ceasuri cu mecanisme muzicale care cântă Marseilleza, Deșteaptă-te, române!, valsurile lui Strauss. Sunt prezentate ceasuri care au aparținut unor personalități
Muzeul Ceasului () [Corola-website/Science/311741_a_313070]
-
momentul în care islandezii vor fi capabili să se autoguverneze. Intenția sa a fost de a stabili o societate liberală, în spiritul celor apărute în America și Europa acelor timpuri. S-a născut într-o familie înstărită, tatăl său fiind ceasornicarul familiei regale daneze. Cunoștea engleza, franceza, germana și latina. De mic și-a dorit să călătorească, astfel că la vârsta de 16 ani se angajează ca mus pe un vas englezesc. Din 1799 lucreează pe o balenieră, ajungând la Cape Town
Jørgen Jürgensen () [Corola-website/Science/311417_a_312746]
-
ebraică jucată în Statele Unite ale Americii. Festivalul din Iași este înființat și denumit în onoarea sa. Avraham Goldfaden s-a născut la 24 iulie (după calendarul gregorian) 1840 în orășelul Starokostiantyniv (în rusă Starokonstantinov) din Ucraina, ca fiu al unui ceasornicar evreu, familiarizat ci ideile mișcării de modernizare evreiești Haskala. În copilărie a frecventat școala tradițională evreiască, "heder" , dar tatăl său a ținut foarte mult ca fiul sau să primească și lecții particulare de rusă și germană, pentru a se descurca
Avram Goldfaden () [Corola-website/Science/309740_a_311069]
-
adânci. M-a urmărit nostalgia mării, dorul de mare mi-a îndurerat copilăria. "Pânza de păianjen" - în mare măsură autobiografică - e plină de ecourile mării, de amărăciunea acelei despărțiri. Chiar mai târziu, în fața ei, cântam marea copilăriei mele. Bunicul meu, ceasornicar, era pasionat de descoperirile care se făceau la Constanța cu prilejul săpăturilor și mi-a transmis dragostea lui pentru cioburi, ulcele, sticluțe, figurine și tot felul de obiecte din antichitate, pe care le căuta și le strângea. Tare aș fi
Cella Serghi () [Corola-website/Science/305390_a_306719]
-
în 1945, tot în satul La Côte-aux-Fées, ce se concentrează mai mult pe inovație și pe mecanismele extraplate. În 1957, manufactura de la La Côte-aux-Fées scoate Calibrul 9P, primul mecanism mecanic cu întoarcere manuală extraplat (2 mm grosime). Apoi, în 1960, ceasornicarii Piaget dezvoltă Calibrul 12P, cel mai plat mecanism automatic din lume, cu o grosime de doar 2,3 mm (înscris în Cartea Recordurilor). Colectia Piaget se diversifică. Pe lângă ceasurile monedă, ceasurile inel, ceasurile broșă sau ceasurile manșetă, Piaget creează primele
Piaget SA () [Corola-website/Science/314082_a_315411]
-
titan, aceasta cântărind doar 0,2 grame. Deasupra tourbillon-ului „zburător” - sprijinit pe un ax unic - este situată emblema P, ceea ce face și mai dificil echilibrul. Pentru o fiabilitate maximă, asamblarea și încastrarea fiecărei piese 600P sunt încredințate unui singur maestru ceasornicar. Mecanismul tourbillon „zburător” al casei Piaget, complicație emblematică, este modelul cel mai plat din lume (grosime de 3,5 milimetri). Împărțit în 60 de secțiuni reprezentative pentru secunde, un guillochet în formă de soare strălucește din cușca tourbillon-ului. Modelul este
Piaget SA () [Corola-website/Science/314082_a_315411]
-
reprezentative pentru secunde, un guillochet în formă de soare strălucește din cușca tourbillon-ului. Modelul este din aur împodobit cu pietre prețioase. Fiecare din mecanismele tourbillon schelet, ce fac obiectul mai multor brevete, este asamblat și încastrat de un singur maestru ceasornicar. Calibrul 560P este un mecanism mecanic cu întoarcerea automatică, conceput, dezvoltat și fabricat în cadrul Manufacturii Piaget, înzestrat cu un mecanism complex de afișare a secundelor retrograde. Acul se mișcă de la 0 la 30 pe un arc de cerc de 12
Piaget SA () [Corola-website/Science/314082_a_315411]
-
cel mai cunoscut bulevard din New York în Manhattan. Magazinul, situat în capitala jocului, simbolizează dezvoltarea casei Piaget pe plan internațional. Piaget, de-a lungul istoriei sale, a primit numeroase recompense: Piaget a creat în 2005 Premiul pentru cel mai bun Ceasornicar - Bijutier. Acest premiu este decernat unui elev ce are dreptul îndeosebi la Certificatul Federal de Capacitate. Dorian Recordon a fost primul diplomat care a primit acest premiu.
Piaget SA () [Corola-website/Science/314082_a_315411]
-
Pierre-Augustin Caron de Beaumarchais (n. 24 ianuarie 1732 - d. 18 mai 1799) a fost un ceasornicar, inventator, muzician, politician, refugiat, spion, editor, traficant de arme și revoluționar (atât francez cât și american). El a fost totuși cunoscut pentru piesele lui de teatru, în special cele trei piese cu bărbierul Figaro. Beaumarchais s-a născut Pierre-Augustin Caron
Pierre Beaumarchais () [Corola-website/Science/314924_a_316253]
-
spion, editor, traficant de arme și revoluționar (atât francez cât și american). El a fost totuși cunoscut pentru piesele lui de teatru, în special cele trei piese cu bărbierul Figaro. Beaumarchais s-a născut Pierre-Augustin Caron, fiul unic al unui ceasornicar care mai avea cinci fiice. Familia era destul de înstărită și Caron a avut o copilărie liniștită și fericită, în contrast cu mare parte din viața lui de adult. Caron a părăsit școala la vârsta de 13 ani pentru a fi ucenicul tatălui
Pierre Beaumarchais () [Corola-website/Science/314924_a_316253]
-
facă cu mult mai precise și compacte. Una dintre cele mai mari invenții a fost un ceas montat pe un inel, pentru Madame de Pompadour. Invenția a fost recunoscută ulterior de Académie des sciences, după o dispută cu M. Lepaute, ceasornicarul regal, care a încercat să-și asume invenția . În 1758-59, Caron devine profesorul particular de harpă al fiicei Regelui Ludovic al XV-lea. În 1759-60, Caron îl cunoaște pe Joseph Paris-Duverney, un antreprenor înstărit, mai în vârstă. Cei doi au
Pierre Beaumarchais () [Corola-website/Science/314924_a_316253]
-
și conștiința socială a epocii; ideile lui se regăsesc masiv în schimbările promovate de Revoluția franceză din 1789. 28 iunie 1712 - Se naște la Geneva . Mama sa moare după câteva zile, în urma complicațiilor de la naștere. 1722 - Tatăl lui Rousseau, un ceasornicar fălit, fuge din Geneva, pentru a scăpa de datorii, și își abandonează familia. 1728 - Tânărul Rousseau părăsește și el Geneva. O întâlnește pe doamna de Warens, care îi va fi mulți ani protectoare, iubita și substitut de mamă. Sub autoritatea
Jean-Jacques Rousseau () [Corola-website/Science/297159_a_298488]
-
Gould a susținut importanța concurenței la mai multe niveluri, incluzând selecția genelor, a liniilor celulare, a organismelor, demelor, speciilor și cladelor. O critică a concepțiilor lui Gould poate fi găsită în capitolul 9 al cărții lui Dawkins "The Blind Watchmaker" (Ceasornicarul orb) și în capitolul 10 al lui cărții lui Dennett "Darwin's Dangerous Idea" (Ideea periculoasă a lui Darwin). Interpretarea de către Gould, în cartea sa "Wonderful Life" (Viața minunată), a fosilelor cambriene din șisturile Burgess (Burgess Shale) subliniază diferențele izbitoare
Stephen Jay Gould () [Corola-website/Science/317758_a_319087]
-
la ideile sale. Așa că a revenit în țara sa natală și a început, cu ajutorul negustorului bogat Christian Friedrich Werner (1759-1823) din Schorndorf (Württemberg) și a asociatului său, Gottlieb Veygel, să promoveze emigrarea în Basarabia. Apoi, împreună cu enoriașii săi și cu ceasornicarul Alois Schertzinger, a întemeiat noua colonie Sărata. Colonia Sărata a fost înființată în anul 1822 ca urmare a faptului că țarul rus Alexandru I a pus la dispoziție un teren de 16.000 desetine (aproximativ 18.000 ha) din Basarabia
Sărata () [Corola-website/Science/318013_a_319342]
-
brațelor. Cadrul fiecărei fețe este aurit. La baza fiecărei fețe este gravată inscripția în latină: care se traduce "Doamne, apără pe a noastră regină Victoria Întâia". Ceasul este celebru pentru acuratețea sa. Mecanismul său a fost proiectat de avocatul și ceasornicarul amator Edmund Beckett Denison, și de George Airy, Astronomul Regal. Lucrările de construcție au fost încredințate ceasornicarului Edward John Dent; după moartea sa în 1853, fiul său vitreg Frederick Dent i-a dus munca la bun sfârșit, în 1854. Întrucât
Big Ben () [Corola-website/Science/319188_a_320517]
-
traduce "Doamne, apără pe a noastră regină Victoria Întâia". Ceasul este celebru pentru acuratețea sa. Mecanismul său a fost proiectat de avocatul și ceasornicarul amator Edmund Beckett Denison, și de George Airy, Astronomul Regal. Lucrările de construcție au fost încredințate ceasornicarului Edward John Dent; după moartea sa în 1853, fiul său vitreg Frederick Dent i-a dus munca la bun sfârșit, în 1854. Întrucât turnul a fost terminat abia în 1859, Denison a avut timp să facă experimente: în loc să folosească un
Big Ben () [Corola-website/Science/319188_a_320517]
-
Hitler, acesta devine unul dintre primii membri ai Partidului Nazist NSDAP și un prieten apropiat al presupusului Fűhrer, pentru a cărui apărare Röhm a alcătuit o bandă pestriță, din care făceau parte, la început, un vânzător, un luptător amator, un ceasornicar și un paznic de berărie. Noua gardă de corp a fost denumită Stosstrupp (Brigăzile de asalt) și a fost anexată SA-ului (Sturmabteilung) condus de Röhm, cu un efectiv numărând 2000 de oameni, urmând să fie înlocuită de Stabswache, sau
Ernst Röhm () [Corola-website/Science/320089_a_321418]
-
() este o povestire fantastică pentru copii scrisă de Jules Verne și apărută în 1854 în publicația "Musée des familles". Maestrul Zacharius este un ceasornicar elvețian a cărui casă este construită pe o mică insulă la confluența dintre fluviul Ron și lacul Geneva. Ceasurile sale sunt caracterizate de un grad înalt de precizie și o realizare artistică deosebită, însă recunoașterea primită pentru munca sa l-
Maestrul Zacharius sau ceasornicarul care și-a pierdut sufletul () [Corola-website/Science/321331_a_322660]
-
a fost un pianist român. S-a născut la București ca unul din cei doi copii ai lui Moscu Mizrahi, descendent al unei vechi familii de evrei sefarzi și al Henriettei născută in familia așkenază Schoenfeld. Bunicii din partea tatei erau ceasornicarul Avram Mizrahi, născut la Varna și stabilit din copilărie la București, și Lucia Sara. Tatăl a fost un veteran al armatei române din primul război mondial. Dan Mizrahy a studiat pianul de la 4 ani. La 9 ani a intrat, cu
Dan Mizrahi () [Corola-website/Science/321578_a_322907]
-
venirea Revoluției din 1821 când s-au dus lupte grele între Eteria lui Ipsilanti și Tudor Vladimirescu, Claude Coulin, împreună cu boierii care făceau parte din guvern, se refugiază la Brașov. Aici predă franceza și o cunoaște pe Maria Painer, fiica ceasornicarului Paul Painer, cu care se căsătorește. Paul Painer era originar din Austria, regiunea Carintia, și emigrase la Brașov din cauza orientării sale religioase, lutherane. El deținea un atelier de ceasuri în Sibiu și unul în Brașov și era responsabilul principal cu
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
primit o primă de 10.000 de piaștrii și a fost decorat cu Ordinul Sfânta Ana de către ruși. Situația politico - economică din Țara Românească deteriorându-se, Claude și Maria au decis ca familia să se mute la Sibiu în casa ceasornicarului Painer de pe Heltauergasse (astăzi str. N. Bălcescu). Aici, la Sibiu, se nasc ultimii patru copii ai săi, primii trei văzând lumina zilei la București. În tot acest timp, Claude Coulin muncește la București. Ultimii trei ani ai vieții îi petrece
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]