2,037 matches
-
și să oprim invazia din noi gondolieri cu vele de paradă pe-o mare bântuită de foamea unei ploi Ce sfântă clevetire ne colorează-n tremur ne viscolesc zăpezi cu sturzi decapitați claxonul veșniciei e-un vaier de cutremur foșnirile celeste cu îngeri extrădați Ce caldă e ninsoarea copilului din pântec psalmodieri captive la margine de cântec... Referință Bibliografică: Psalmodieri captive / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 248, Anul I, 05 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
PSALMODIERI CAPTIVE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364606_a_365935]
-
în loc de un sărut! Știi tu de cine-i scrisă concluzia- nțeleaptă, Ce-și plânge răstignirea chiar de la început Pe sângele cel sacru prelins pe prima treaptă? Oprește , tu, străine și-nvață-mă ce sunt! Deșert sau apă vie cu rădăcini celeste, O întrebare-albastră, un abur sau pământ, ''A fi sau a nu fi'', shakespeariană veste, Minciună, adevăr sau simplu jurământ? Referință Bibliografică: Oprește, lângă întrebări! / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 230, Anul I, 18 august 2011. Drepturi de
OPREŞTE, LÂNGĂ ÎNTREBĂRI! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364731_a_366060]
-
ca programator, refuz să cred într-o serie de accidente, de coincidențe, într-o succesiune de întâmplări neprogramate. Concluzia e una singură - nu-mi rămâne decât să cred în Dumnezeu. Dar se pare că am un pic de ghinion. Ghinionul celest Îmi doresc să iubesc și să preavenerez O zeiță de foc, ăsta-i singurul crez. Aruncat peste timp de destinul turbat, Nicio șansă nu am... Dumnezeu e bărbat! Referință Bibliografică: Despre Geneză / Dan Norea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DESPRE GENEZĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349464_a_350793]
-
nesupuneri în pasul lui stingher 18.07.2014 galop aspru ne-ascundem după umbre și nu știm să iubim plimbăm o gelozie blestem într-o poveste prin ochi cu deziluzii uităm să ne-amintim că jocul e făcut în lumile celeste de ce se-așează viața întruna între noi de ce plimbăm o umbră în marea de iubire de ce plimbăm o ură în trup cu ochii goi de ce să judecăm zăcând în amorțire chiar de se-ncruntă clipa te urcă într-un tren
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
acest eseu voi face cunoscută publicului, iubitor de muzică și frumos, celebra „DOINĂ DE JALE” - compozitor și interpret maestrul Gheorghe Zamfir, cu nimic mai prejos față de legendarul Pan din Greciei antică (inventatorul instrumentul muzical syrinx (naiul) cu care cânta melodii celeste zeităților din Olimp. Apariția maestrului Gheorghe Zamfir a fost ca o revărsare de lumină primăvăratică ce încălzește câmpia și florile trezite la viță și inimile admiratorilor. Un val de bucurie imensă a cuprins pe toți spectatorii care-l aplaudau și
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
nostru, să nu preget niciodată în a curăți Grădina Maicii Domnului de buruienile răului.” Cu greu mai puteam să-mi potolesc emoția ce mă cuprinsese, fiindcă nu trecuseră mai mult de două minute de când eram sub imperiul vrăjii magicianului sunetelor celeste, care cânta cu atîta sensibilitate și dăruire de om împătimit: zeu printre zei... legat cu mii de liane trimise de către Apollo. Naiul și trupul lui deveniseră un tot unitar, se contopiseră, o interpătrundere moleculară dintre geniu și instrument, o armonie
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
Bătrânețile sunt grele,/ Am rămas fără putere./ Calc pe iarbă printre fagi,/ Nu-mi văd copilașii dragi/ Frunzele uscate sunt/ De ce trăiesc pe pământ?”. La un moment dat, Luceafărul a ridicat cortina timpului și a venit să-i asculte incantația celestă, că tot privindu-i fruntea lată de poet, am înțeles vorbele sale care se împleteau cu melodioasa doină de jale: „De la Nistru pân' la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a, / Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate”. Deodată, ca pe un
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
să nu fii ... Să duci dorul la copii.” Din nou, pe ecranul memoriei mi se derulau fantastice priveliști... care veneau din vremi necunoscute, cu freamăt de codru, susur dulce de izvoare, tremurat de vânt îndrăgostit, miros de flori fermecate, lumini celeste, și se revărsau ca o ploaie binefăcătoare răcorind sufletele spectatorilor însetați de frumos. Trilurile naiului s-au desprins ca ușoare fâlfâiri de aripi ale unor îngeri surâzători, orga intona în ritm melodios plecarea doinei de acasă ca să colinde lumea, spe
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
magneticelor șoapte... și-l găsesc, căci Carul Mare este tras de-un mare bou. el din umbră iese-n cale, eu strâng frâul și dau pinteni, când îi dau ocol constat că printre stele m-am ales cu o imagine celestă. eu și armăsarul, sprinteni, îi zărim perechea-n noapte - un tablou de Grigorescu. Parodie la poezia ‘galop de cai' de Casandra Adam câmpuri largi cu iarbă crudă,câmpuri largi de iasomie, noaptea crește din pământuri respirând cu aripi de vânt
GALOP DE ARMĂSARI STELARI de DAN NOREA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349558_a_350887]
-
grăbi să plece spre Alexandria unde se întâlni din nou cu învățații de acolo. Unii dintre aceștia, după ce cercetaseră papirusurile marii biblioteci care aveau o cât de mică legătură în problemele ivite, sugerau dintr-o perspectivă filozofică, că dublul eveniment celest putea reflecta o reașezare a lumii pe baze noi, necunoscute până atunci de omenire. Însă nimeni nu putu să explice ce ar fi însemnat acel lucru. Pentru Tiberius Thrassylus, răspunsul înțelepților și filozofilor păru poate prea mult, însă încrezător în
AL ZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349509_a_350838]
-
cu delicatețe în simțurile noastre prin scrierile proprii, ne obligă la respect și prețuire, ea însăși fiind o prezență de o sensibilitate și un rafinament rarissim. Fiecare poem, fiecare eseu este de fapt un praznic al frumosului, abundând în vibrații celeste și trăiri pământene deopotrivă, de la elementele de realitate pe care le metamorfozează în abstractizări descriptive, până la probele absolute ale propriului temperament, ce incumbă o expresie remarcabilă și bine controlată. Scrierile Mariei Diana Popescu, această inspirată și sensibilă Lady „D” a
MARIA DIANA POPESCU de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349576_a_350905]
-
acest eseu voi face cunoscută publicului, iubitor de muzică și frumos, celebra „DOINĂ DE JALE” - compozitor și interpret maestrul Gheorghe Zamfir, cu nimic mai prejos față de legendarul Pan din Greciei antică (inventatorul instrumentul muzical syrinx (naiul) cu care cânta melodii celeste zeităților din Olimp. Apariția maestrului Gheorghe Zamfir a fost ca o revărsare de lumină primăvăratică ce încălzește câmpia și florile trezite la viță și inimile admiratorilor. Un val de bucurie imensă a cuprins pe toți spectatorii care-l aplaudau și
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
nostru, să nu preget niciodată în a curăți „Grădina Maicii Domnului” de buruienile răului.” Cu greu mai puteam să-mi potolesc emoția ce mă cuprinsese, fiindcă nu trecuseră mai mult de două minute de când eram sub imperiul vrăjii magicianului sunetelor celeste, care cânta cu atîta sensibilitate și dăruire de om împătimit: zeu printre zei... legat cu mii de liane trimise de către Apollo. Naiul și trupul lui deveniseră un tot unitar, se contopiseră, o interpătrundere moleculară dintre geniu și instrument, o armonie
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
Bătrânețile sunt grele,/ Am rămas fără putere./ Calc pe iarbă printre fagi,/ Nu-mi văd copilașii dragi./ Frunzele uscate sunt...,/ De ce trăiesc pe pământ?” ...La un moment dat, Luceafărul a ridicat cortina timpului și a venit să-i asculte incantația celestă, că tot privindu-i fruntea lată de poet, am înțeles vorbele sale care se împleteau cu melodioasa doină de jale: „De la Nistru pân' la Tissa/ Tot românul plânsu-mi-s-a, / Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate”. Deodată, ca pe un
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
să nu fii.../ Să duci dorul la copii.” Din nou, pe ecranul memoriei mi se derulau fantastice priveliști... care veneau din vremi necunoscute, cu freamăt de codru, susur dulce de izvoare, tremurat de vânt îndrăgostit, miros de flori fermecate, lumini celeste, și se revărsau ca o ploaie binefăcătoare răcorind sufletele spectatorilor însetați de frumos. Trilurile naiului s-au desprins ca ușoare fâlfăiri de aripi ale unor îngeri surâzători, orga intona în ritm melodios plecarea doinei de acasă ca să colinde lumea, spe
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
acest eseu voi face cunoscută publicului, iubitor de muzică și frumos, celebra „DOINĂ DE JALE” - compozitor și interpret maestrul Gheorghe Zamfir, cu nimic mai prejos față de legendarul Pan din Greciei antică (inventatorul instrumentul muzical syrinx (naiul) cu care cânta melodii celeste zeităților din Olimp. Apariția maestrului Gheorghe Zamfir a fost ca o revărsare de lumină primăvăratică ce încălzește câmpia și florile trezite la viță și inimile admiratorilor. Un val de bucurie imensă a cuprins pe toți spectatorii care-l aplaudau și
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
nostru, să nu preget niciodată în a curăți „Grădina Maicii Domnului” de buruienile răului.” Cu greu mai puteam să-mi potolesc emoția ce mă cuprinsese, fiindcă nu trecuseră mai mult de două minute de când eram sub imperiul vrăjii magicianului sunetelor celeste, care cânta cu atîta sensibilitate și dăruire de om împătimit: zeu printre zei... legat cu mii de liane trimise de către Apollo. Naiul și trupul lui deveniseră un tot unitar, se contopiseră, o interpătrundere moleculară dintre geniu și instrument, o armonie
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
Bătrânețile sunt grele,/ Am rămas fără putere./ Calc pe iarbă printre fagi,/ Nu-mi văd copilașii dragi./ Frunzele uscate sunt...,/ De ce trăiesc pe pământ?” ...La un moment dat, Luceafărul a ridicat cortina timpului și a venit să-i asculte incantația celestă, că tot privindu-i fruntea lată de poet, am înțeles vorbele sale care se împleteau cu melodioasa doină de jale: „De la Nistru pân' la Tissa/ Tot românul plânsu-mi-s-a, / Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate”. Deodată, ca pe un
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
să nu fii.../ Să duci dorul la copii.” Din nou, pe ecranul memoriei mi se derulau fantastice priveliști... care veneau din vremi necunoscute, cu freamăt de codru, susur dulce de izvoare, tremurat de vânt îndrăgostit, miros de flori fermecate, lumini celeste, și se revărsau ca o ploaie binefăcătoare răcorind sufletele spectatorilor însetați de frumos. Trilurile naiului s-au desprins ca ușoare fâlfăiri de aripi ale unor îngeri surâzători, orga intona în ritm melodios plecarea doinei de acasă ca să colinde lumea, spe
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
comori și “amprente” scriitoricești!) - si inca am fi campionii mondiali ai ORFISMULUI POETIC! Da, cu mici excepții, selecția acestui “mecena” feminin (care este doamna LIGYA DIACONESCU) s-a dovedit, prin antologia de față, o cvasi-continuă revelare/epifanie de alese, de celeste roade, de stele orfice! Ele/roadele poetice/stelele poetice, strânse de această sibilinica și minunată făptura, cu care Dumnezeu a binecuvântat Plaiul și Duhul Românesc (distinsa doamna LIGYA DIACONESCU) - vor sta mărturie, la Tronul Dumnezeiesc, ca Neamul Valahilor (că și
O ANTOLOGIE CÂT O BINECUVÂNTARE DE NEAM de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349642_a_350971]
-
să uit niciodată că mi-a făcut-o exact când mă pregăteam de o altă abordare a Marii Treceri. * Riders on the storm...( 3) Călărind, alergând mereu și mereu în căutarea absolutului, confruntat cu năvalnicele intervenții ale simțurilor în aspirația celestă, căutând răspunsuri într-un ocean care n-ar trebui să fie al rațiunii, privindu-mă când ca pe un înger, când ca pe un damnat, căutând în ceilalți o confirmare înainte de a o căuta în mine însumi, ce refugiu deloc
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
se poate dovedi chiar de avangardă? Aici nu am un răspuns. Doar sesizez problema. Apoi: ce este scriitorul - și, prin extindere, creatorul de artă în general? Aș spune că un liant între Cer și Pământ, un fir conductor între sferele celeste, tărâmuri ale mirificului și absolutului, și pasiunile, viciile, suferința și deznădejdea straniei planete Terra, pe care ne ducem, cu toții, existențele. Uneori, această minune a funcționării acestui tip de liant “magic” poate dura doar câteva zeci de minute sau câteva ore
ÎNTR-O LUME CREATĂ PRIN PUTEREA IMAGINAŢIEI de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350229_a_351558]
-
Așa fac oamenii când trebuie să aleagă... * Am fost, după destul de mult timp, la biserică. Simțeam nevoia să mă reculeg, să mă împac cu mine însumi și cu divinitatea după toate cele petrecute. Numai în rugăciune, în contactul cu sferele celeste îmi mai puteam găsi alinarea. Am îngenuncheat în fața icoanei, plăcut impresionat de mirosul de tămâie ce se degaja dimprejur. "Și ne iartă nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne lăsa pe noi în ispită...", am rostit
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
se fi domolit, de drag și de emoție, zâmbind chipului de lut frământat în cuptoarele sufletului de tânărul, minunatul Aurelian Bădulescu și odihnind pe trupul stejarului retezat. Splendidă reprezentare a Domnitorului, această atât de profundă, în egală măsură telurică și celestă, compoziție a artistului! Sacru și profan, într-o îngemănare ideală. Tulburătoare în rezonanța sa imemorială, acolo, atunci, secunda de absolut a lirei trace a Orfeului din Voineasa, uriașul (pe cât de subțire, ca un abur din pământuri) cobzar-rapsod, trubadur la „curțile
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350304_a_351633]
-
simbol decât că un ajutor material... Pe voi v-a făcut mai buni? Pe mine, da. Se spune că un artist este un creator în miniatură. Adevărat, dar uneori poate fi un simplu mesager, un fir conductor prin care sferele celeste își revarsă binecuvântarea asupra noastră. Nu face decât să redea ceea ce este în jur, chiar în apropierea noastră, si noi nu observăm, preocupați de orgolii mărunte, de frământări stupide... Nu îndeplinește decât miracolul de a face invizibilul, vizibil. Și, cănd
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]