676 matches
-
unei coalizări cu cetatea greacă a Massiliei și Romă, ajunsă una dintre cele mai importante orașe italiene, cunoscută de istoricii greci. Între 367-360 î.Hr., celții atacă din nou Romă, iar în 358 î.Hr., ajung în Campania, unde sunt respinși. Invazia celților a reliefat slabă organizare defensivă a cetății, atunci nefiind ziduri care să oprească atacurile, precum și organizarea slabă a trupelor. Invaziile au determinat multe cetăți să iasă din coaliția română, inclusiv cele etrusce că Falerii, Caere, Tarquinium , Fidenae și cele ale
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
de călăreți și 37 de elefanți de luptă. În 15 zile, a traversat culmile înzăpezite ale Alpilor și a ajuns în Galia Cisalpina și câmpia Padului, numai cu 20000 de infanteriști și 6000 de călăreți. A obținut suportul oferit de către celți și de liguri. Hannibal s-a dat drept eliberatorul Italiei. Românii au încercat să-l oprească în câmpia Padului, pe când un alt corp expediționar român a fost expediat în Hispania, spre a-l combate pe Hasdrubal, fratele acestuia. În Ticinus
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
of England") este o biserică istorică, despărțită de Roma în timpul Reformei protestante, în Anglia, prin ruptura regelui Henric al VIII-lea cu papa Romei. În Scoția și SUA, denumirea oficială e Biserica Episcopaliană. Primii misionari în Anglia au fost monahii celți: irlandezi, scoțieni și bretoni. Prima mențiune a unui episcop englez datează de la Sinodul de la Arles din 314, la care au participat episcopii de Londra și York. Totuși cel dintâi misionar “în masă” a fost sfântul Augustin de Canterbury (d. 604
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
reprezintă setul de credințe religioase și de mituri specifice celților antici. Popoarele grupate sub numele de celți sunt originare din regiunile situate în Europa Centrală. Începând cu secolul al VIII-lea î.Hr., ei au început să se deplaseze și să ocupe alte ținuturi. Pe parcursul unor serii de invazii, ce au
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
reprezintă setul de credințe religioase și de mituri specifice celților antici. Popoarele grupate sub numele de celți sunt originare din regiunile situate în Europa Centrală. Începând cu secolul al VIII-lea î.Hr., ei au început să se deplaseze și să ocupe alte ținuturi. Pe parcursul unor serii de invazii, ce au avut loc între secolele al VIII-lea
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
în Europa Centrală. Începând cu secolul al VIII-lea î.Hr., ei au început să se deplaseze și să ocupe alte ținuturi. Pe parcursul unor serii de invazii, ce au avut loc între secolele al VIII-lea și al III-lea î.Hr., celții vor ocupa un imens teritoriu ce se întindea din Europa Occidentală până în Balcani. Miturile celților evocă un univers misterios în care se vorbește despre limbajul secret al druizilor, despre luptele dintre animalele mitice sau despre fatalitatea iubirii. Valorile acestui univers
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
deplaseze și să ocupe alte ținuturi. Pe parcursul unor serii de invazii, ce au avut loc între secolele al VIII-lea și al III-lea î.Hr., celții vor ocupa un imens teritoriu ce se întindea din Europa Occidentală până în Balcani. Miturile celților evocă un univers misterios în care se vorbește despre limbajul secret al druizilor, despre luptele dintre animalele mitice sau despre fatalitatea iubirii. Valorile acestui univers sunt dreptatea și curajul, fără a fi uitat, însă, umorul. Dezvoltată în Epoca Fierului, religia
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
evocă un univers misterios în care se vorbește despre limbajul secret al druizilor, despre luptele dintre animalele mitice sau despre fatalitatea iubirii. Valorile acestui univers sunt dreptatea și curajul, fără a fi uitat, însă, umorul. Dezvoltată în Epoca Fierului, religia celților este o politeistă, la fel ca celelalte religii europene din acea perioadă. Pentru celții aflați în sfera de influență a Romei, cum sunt galii și celtiberii, mitologia celtică nu a supraviețuit Imperiului Roman, apoi răspândirii creștinismului și decăderii limbilor celtice
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
luptele dintre animalele mitice sau despre fatalitatea iubirii. Valorile acestui univers sunt dreptatea și curajul, fără a fi uitat, însă, umorul. Dezvoltată în Epoca Fierului, religia celților este o politeistă, la fel ca celelalte religii europene din acea perioadă. Pentru celții aflați în sfera de influență a Romei, cum sunt galii și celtiberii, mitologia celtică nu a supraviețuit Imperiului Roman, apoi răspândirii creștinismului și decăderii limbilor celtice. În mod ironic, ceea ce știm despre credințele celților se datoreză în primul rând surselor
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
religii europene din acea perioadă. Pentru celții aflați în sfera de influență a Romei, cum sunt galii și celtiberii, mitologia celtică nu a supraviețuit Imperiului Roman, apoi răspândirii creștinismului și decăderii limbilor celtice. În mod ironic, ceea ce știm despre credințele celților se datoreză în primul rând surselor romane și creștine. În contrast, celții care și-au păstrat identitatea politică și lingvistică (cei din Insulele Britanice, de exemplu) au transmis cel puțin rămășițe ale mitologiei înainașilor lor din Epoca Fierului, care au
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
a Romei, cum sunt galii și celtiberii, mitologia celtică nu a supraviețuit Imperiului Roman, apoi răspândirii creștinismului și decăderii limbilor celtice. În mod ironic, ceea ce știm despre credințele celților se datoreză în primul rând surselor romane și creștine. În contrast, celții care și-au păstrat identitatea politică și lingvistică (cei din Insulele Britanice, de exemplu) au transmis cel puțin rămășițe ale mitologiei înainașilor lor din Epoca Fierului, care au fost adesea menționate în scris în timpul Evului Mediu. Datorită lipsei de materiale
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
cei din Insulele Britanice, de exemplu) au transmis cel puțin rămășițe ale mitologiei înainașilor lor din Epoca Fierului, care au fost adesea menționate în scris în timpul Evului Mediu. Datorită lipsei de materiale scrise în limba galilor, se presupune că păgânii celți nu știau, în mare parte să scrie - deși o formă de scriere în galeză cu caractere din alfabetul grec, latin sau etrusc a fost folosită. Cea mai veche mărturie a culturii celtice antice a fost descoperită lângă Hallstatt, lângă Salzburg
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
preoților lor, druizii, li se interzicea să dezvăluie secretele religiei lor (Cezar, "De Bello Gallico" 6.14). Cezar mai spune că elveții aveau un fel de recensămât în scris. Din pricina interzicerii rituale a scrierii, nu există nici un text despre religia celților continentali redactat de autohtoni. Singurele izvoare istorice legate de mitologia lor sunt niște scrieri ale unor autori greco-latini, dar și un mare număr de monumente figurate, majoritatea din epoca galo-romană. Celții din Irlanda, Scoția și cei din Țara Galilor au folosit
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
rituale a scrierii, nu există nici un text despre religia celților continentali redactat de autohtoni. Singurele izvoare istorice legate de mitologia lor sunt niște scrieri ale unor autori greco-latini, dar și un mare număr de monumente figurate, majoritatea din epoca galo-romană. Celții din Irlanda, Scoția și cei din Țara Galilor au folosit scrierea ogamică în câteva scurte inscripții (mai mult însă pentru nume personale). Screierea ogamică era folosită mai ales de druizi, ca un limbaj codat. Despre această scriere se credea că a
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
au folosit scrierea ogamică în câteva scurte inscripții (mai mult însă pentru nume personale). Screierea ogamică era folosită mai ales de druizi, ca un limbaj codat. Despre această scriere se credea că a fost inventată de însuși zeul Ogma. Acești celți din Insulele Britanice au produs o abundentă literatură epică, însă o mare parte, abia după convertirea la creștinism. Mai târziu au apărut și câteva scrieri mitologice, întocmite de călugării creștini din Irlanda și Țara Galilor, începând din secolul al VIII-lea
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
și până în secolul al XII-lea, al erei noastre. Acești călugări au încercat să reconstituie mitologia strămoșilor lor, mai ales că cele două regiuni (Irlanda și Țara Galilor) și-au conservat mai bine credințele religioase decât celelalte zone ocupate odată de celți și puternic influențate de Imperiul Roman. Unele scrieri de acest gen au supraviețuit până astăzi, dar majoritatea sunt incomplete și greu de interpretat. Viziunea creștină a autorilor a deformat simbolurile religioase, dar, cu toate acestea, scrierile călugărilor reprezintă o sursă
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
dar, cu toate acestea, scrierile călugărilor reprezintă o sursă importantă despre lumea celtică și religia ei. O altă sursă foarte importantă este bogatul folclor irlandez, care păstrează multe elemente specifice mitologiei celtice. Puține lucruri se știu despre credințele religioase ale celților și galilor. Ei credeau într-o viață de după moarte și de aceea îngropau mâncare, arme și ornamente împreună cu trupul celui mort. Druizii preoții celților i-au învățat doctrina transmigrării sufletului și le-au relvat puterea naturii și a zeilor. Irlandezii
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
irlandez, care păstrează multe elemente specifice mitologiei celtice. Puține lucruri se știu despre credințele religioase ale celților și galilor. Ei credeau într-o viață de după moarte și de aceea îngropau mâncare, arme și ornamente împreună cu trupul celui mort. Druizii preoții celților i-au învățat doctrina transmigrării sufletului și le-au relvat puterea naturii și a zeilor. Irlandezii credeau într-o altă lume aflată în subteran sau sub forma unor insule îndepărtate din ocean. Cealaltă lume a fost numită ori "Lumea celor
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
care prezintă panteonul celtic, însă îl descrie sub masca unei "interpretatio romana" în opera sa, "Commentarii de bello gallico". Deși prezintă pe cei mai importanți cinci zei venerați de gali el le dă nume de zei romani. El spune despre celți că "zeul pe care îl cinstesc cel mai mult este Mercur. Statuile sale sunt cele mai numeroase. Ei văd în el pe inventatorul tuturor artelor; ei îl consideră drept călăuzitorul călătorilor pe drum, cel care poate cel mai mult să
Mitologia celtică () [Corola-website/Science/299519_a_300848]
-
determinat dezvoltarea orașului Euskirchen. Orașul Euskirchen pe lângă orașul vechi (Altstadt), Europadorf, West-, Nord și Sud și alte 22 cartiere. Descoperirile arheologice din regiune atestă în urmă cu 3000 - 2000 de ani î.e.n existența unor așezări omenești, așezări a celților fiind deja în anii 800 - 500 î.e.n, iar urme ale francilor sunt semnalate prin cimitire, fiind și alte popoare ca eburonii, ubierii, ca. în anii 38 î.e.n găsindu-se și urme romane printr-o rețea de
Euskirchen () [Corola-website/Science/304553_a_305882]
-
un trecut foarte vechi, de origini europene. Deseori ei sunt numiți ""țiganii albi"", datorită faptului că, altfel decât rromii, au tenul de culoare deschisă. Această populație nu are origini indiene, ci europene (foarte probabil este faptul că se trag din celți). Cu toate acestea, ei sunt numiți "țigani", ca și rromii, datorită stilului lor de viață nomad, precum și a profesiilor exercitate de ei cu care corespund într-o anumită măsură: ascuțitul cuțitelor, împletitul coșurilor, tâlhăria (astăzi însă foarte rar). Cea mai
Ieniși () [Corola-website/Science/304541_a_305870]
-
populație. Alain Reyniers scria în 1991 într-un articol din revista „"Etudes Tsiganes"” (N°2/91): "ils constituent, aujourd'hui en France, sans doute le groupe le plus volumineux." Originea ienișilor este necunoscută. i se consideră ca fiind urmași ai celților însă argumentele în favoarea acestei origini sunt din punct de vedere științific la fel de controversate, ca de altfel și alte teorii, speculații, mituri legate de formarea acestei populații. O altă teorie consideră că ei sunt descendenți din evrei care erau de profesie
Ieniși () [Corola-website/Science/304541_a_305870]
-
Moții mai sunt cunoscuți și sub numele de topani (în germană "Die Topfer" însemnând « olarii »). Din cauza culorii blonde a părului și ochilor albaștri, elemente mult mai frecvente aici decât altundeva în rândul românilor, moții au fost considerați fie descendenți ai celților, fie ai slavilor, ai alanilor, sau ai triburilor germanice (Goți, Gepizi...). Protocroniștii, îi socotesc descendenți direcți ai dacilor. Niciuna din aceste presupuneri nu poate fi probată documentar sau genetic. Regiunea are o istorie veche a rezistenței și luptei pentru drepturi
Țara Moților () [Corola-website/Science/304588_a_305917]
-
secolele VII î.Hr. - V î.Hr., triburile celtice de pe continentul european au început să migreze pe insulele britanice. Avansați din punct de vedere tehnologic, în comparație cu locuitorii inițiali, aceștia au început să domine viața politică și culturală din Britannia. În ciuda faptului că celții erau, probabil, cei mai puternici și mai numeroși dintre locuitorii Europei în jurul anului 300 î.Hr., aceștia nu au fost niciodată capabili să clădească un imperiu și să prevină izbucnirea războaielor dintre triburi. Lipsa totală de unitate politică, în ciuda dârzeniei demonstrate
Anglia romană () [Corola-website/Science/303493_a_304822]
-
deluroasă. De-a lungul lacurilor se află zone de câmpie. Terasele viticole din districtul Lavaux au fost înscrise în anul 2001 pe lista patrimoniului mondial UNESCO. Pe țărmul lacurilor s-au descoperit urme datând din perioada preistorică. Mai târziu, tribul celt al helveților s-a stabilit în zonă. Aceștia au fost înfrânți de armatele lui Iulius Caesar în 58 î.Hr., ducând la colonizarea romană a regiunii. Două dintre cele mai importante orașe înființate de aceștia sunt Vevey ("Viviscus") și Lausanne ("Lausonium
Cantonul Vaud () [Corola-website/Science/303802_a_305131]