488 matches
-
dacă privim orice hartă a planetei: Europa e doar ceva mai mare decât jumătate din China sau Statele Unite, are doar vreo două treimi din suprafața Braziliei și e de trei ori mai mică decât Rusia. și atunci, cum se explică „centralitatea” ei În marea majoritate a evenimentelor politice, sociale, economice și culturale ale planetei? Pentru Tony Judt, toate acestea se motivează prin „intensitatea diferențelor interne și a contrastelor” dintre cele 46 de state care alcătuiesc (În clipa de față, când tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai intensă sau mai puțin intensă la diferiți stimuli, depinde de locul pe care atitudinea Îl ocupă În structura personalității. Cu cât o atitudine este mai centrală cu atât durata ei va fi mai mare, construcția ei mai solidă. 2) Centralitatea, generalitatea și integralitatea sunt alte trăsături ce caracterizează atitudinea și o deosebesc de celelalte procese și fenomene psihice. Atitudinile nu pot rămâne izolate. În mod obișnuit ele formează grupe sau subgrupe, sisteme sau subsisteme care Înglobează serii principale de atitudini
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
de atitudini-valori devine motivator În structura personalității, permițându-i individului forme variate de comportament explicit. În cazul când masa atitudinilor este subordonată unei valori principale, se spune că individul posedă o orientare unică În viață.Atitudinile ocupă poziții variații de centralitate În sistemul sau subsistemul În care au fost integrate. Cele mai centrale posedă un grad mai Înalt de corelație, ceea ce face ca ele să fie mai rezistente față de schimbări. Rezistența atitudinilor centrale față de schimbări poate fi explicată pe baza următoarelor
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
într-o stare de pasivitate, de îngrijorare. În starea manifestă, problema devine asociată cu voința colectivă de a acționa, este pusă ca problemă de soluționat. Se caută identificarea naturii problemei, se formulează soluții și se acționează pentru rezolvarea respectivei probleme. Centralitate Starea de manifest a unei probleme poate evolua spre centralitate. O problemă socială este centrală în cazul în care colectivitatea o consideră a fi prioritară: îi acordă atenție prioritară, investește resursele instituționale, colective și financiare. În poziția de centralitate se
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
problema devine asociată cu voința colectivă de a acționa, este pusă ca problemă de soluționat. Se caută identificarea naturii problemei, se formulează soluții și se acționează pentru rezolvarea respectivei probleme. Centralitate Starea de manifest a unei probleme poate evolua spre centralitate. O problemă socială este centrală în cazul în care colectivitatea o consideră a fi prioritară: îi acordă atenție prioritară, investește resursele instituționale, colective și financiare. În poziția de centralitate se poate plasa doar o problemă socială sau, eventual, câteva probleme
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
probleme. Centralitate Starea de manifest a unei probleme poate evolua spre centralitate. O problemă socială este centrală în cazul în care colectivitatea o consideră a fi prioritară: îi acordă atenție prioritară, investește resursele instituționale, colective și financiare. În poziția de centralitate se poate plasa doar o problemă socială sau, eventual, câteva probleme. Chiar dacă mai multe probleme sunt centrale, una tinde să fie prioritară. Teorema 1: De regulă, în poziția de centralitate este plasată la un moment dat o singură problemă; rar
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
prioritară, investește resursele instituționale, colective și financiare. În poziția de centralitate se poate plasa doar o problemă socială sau, eventual, câteva probleme. Chiar dacă mai multe probleme sunt centrale, una tinde să fie prioritară. Teorema 1: De regulă, în poziția de centralitate este plasată la un moment dat o singură problemă; rar sunt plasate câteva probleme. Rezumând, putem caracteriza nivelurile unei probleme sociale astfel: Nivelul problemei sociale Caracteristici Potențială Are toate caracteristicile unei probleme sociale, dar nu este formulată de către colectivitate ca
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
poate fi asumată conștient ca problemă. Latentă Este considerată de către colectivitate ca o problemă, dar asociată cu o atitudine pasivă: resemnare, frustrare, anxietate. Manifestă Problema socială, considerată de către colectivitate ca problemă, este asociată cu o atitudine activă: voința de acționa. Centralitate O stare a problemei sociale manifeste care este considerată a avea prioritate pentru a mobiliza atenția și a canaliza resursele disponibile. Factorii determinanți ai dinamicii problemelor sociale După cum s-a văzut, o problemă socială se poate plasa pe diferite niveluri
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
canaliza resursele disponibile. Factorii determinanți ai dinamicii problemelor sociale După cum s-a văzut, o problemă socială se poate plasa pe diferite niveluri: potențială, latentă, manifestă, centrală. Problema socială cunoaște o continuă dinamică: ea poate avansa pe scara de la potențialitate la centralitate, dar poate și coborî, părăsind starea de centralitate și regresând chiar la latență sau potențialitate. Convențional, voi numi numi trecerea „în sus” a unei probleme sociale spre centralitate și „în jos” trecerea ei spre latență/potențialitate. Acești termeni nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sociale După cum s-a văzut, o problemă socială se poate plasa pe diferite niveluri: potențială, latentă, manifestă, centrală. Problema socială cunoaște o continuă dinamică: ea poate avansa pe scara de la potențialitate la centralitate, dar poate și coborî, părăsind starea de centralitate și regresând chiar la latență sau potențialitate. Convențional, voi numi numi trecerea „în sus” a unei probleme sociale spre centralitate și „în jos” trecerea ei spre latență/potențialitate. Acești termeni nu trebuie asociați cu nici o încărcătură valorică: nici un sens al
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cunoaște o continuă dinamică: ea poate avansa pe scara de la potențialitate la centralitate, dar poate și coborî, părăsind starea de centralitate și regresând chiar la latență sau potențialitate. Convențional, voi numi numi trecerea „în sus” a unei probleme sociale spre centralitate și „în jos” trecerea ei spre latență/potențialitate. Acești termeni nu trebuie asociați cu nici o încărcătură valorică: nici un sens al procesului nu poate fi considerat principial a fi „bun” sau „rău”. Este importantă însă identificarea factorilor/condițiilor care guvernează această
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
politic - face din acestea probleme manifeste, putând chiar să ocupe poziții centrale. Acumularea unor tensiuni în legătură cu respectivele probleme duce deci la creșterea voinței de a acționa: trecerea lor din potențial în latent, apoi în manifest și chiar în starea de centralitate. d) Oportunități de zguduire a blocajelor de sistem - alegerile politice au făcut ca aspirația difuză de soluționare a unor probleme să fie pusă în atenția publică. Este avantajul opoziției de a veni cu promisiunea unor programe accentuate de soluționare a
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
un stadiu preliminar în unul superior se produce datorită accentuării unor efecte adverse, creșterii presiunilor interne/externe, apariției unor noi oportunități de acțiune pentru soluționarea respectivei probleme. Condițiile evoluției descendente a unei probleme sociale Observăm empiric faptul că gradul de centralitate a unei probleme sociale nu durează, involuând spre o stare manifestă secundară sau chiar de latență. Centralitatea unei probleme sociale este strict limitată în timp. Poate că o asemenea situație este relativ evidentă. Mai puțină de explicat este faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
apariției unor noi oportunități de acțiune pentru soluționarea respectivei probleme. Condițiile evoluției descendente a unei probleme sociale Observăm empiric faptul că gradul de centralitate a unei probleme sociale nu durează, involuând spre o stare manifestă secundară sau chiar de latență. Centralitatea unei probleme sociale este strict limitată în timp. Poate că o asemenea situație este relativ evidentă. Mai puțină de explicat este faptul că multe probleme sociale involuează de la starea manifestă la cea latentă, adică de la starea de obiectiv de soluționat
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
rezistențele; d) rezistențe provenite din costul acțiunii de soluționare a respectivei probleme; e) o altă problemă explodează ca importanță, ocupând un loc central și trecând alte probleme în stare manifestă/latentă. Teorema 3: Ascensiunea unei probleme sociale în poziția de centralitate împinge pe cea care ocupa această poziție în poziții inferioare. Această teoremă se bazează pe o anumită evidență empirică. Argumentul care o sprijină este următorul: o problemă de o importanță majoră mobilizează masiv resursele, trecând celelalte probleme în stadiile inferioare
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
ocupa această poziție în poziții inferioare. Această teoremă se bazează pe o anumită evidență empirică. Argumentul care o sprijină este următorul: o problemă de o importanță majoră mobilizează masiv resursele, trecând celelalte probleme în stadiile inferioare. Cu cât problema din centralitate este mai importantă, cu atât celelalte sunt trecute spre latență. Situațiile de urgență - război, catastrofe naturale - prezintă cazuri evidente. f) efortul de soluționare a problemei are rezultate nesatisfăcătoare - posibilitățile de a reduce problema se epuizează, efortul continuu nemaiducând la rezultate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
spre latență. Situațiile de urgență - război, catastrofe naturale - prezintă cazuri evidente. f) efortul de soluționare a problemei are rezultate nesatisfăcătoare - posibilitățile de a reduce problema se epuizează, efortul continuu nemaiducând la rezultate semnificative. În această situație, problema se retrage din centralitate, trecând în stare manifestă sau chiar în latență. Aceasta este situația cea mai frecventă. Teorema 4: O problemă socială plasată în centalitate/manifestă, după ce își epuizează capacitatea de a fi redusă semnificativ prin efort, este trecută în latență. La criza
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
în credințele și marile teorii politice care pretind că sunt capabile să îmbunătățească societatea. SHAPE \* MERGEFORMAT Schema 1. Dinamica unei probleme sociale. Linia punctată sugerează o tendință posibilă. Teorema 5: Legea „golul atrage plinul”: scoaterea unei probleme din poziția de centralitate tinde să atragă în această poziție o altă problemă. Cu alte cuvinte, poziția de centralitate tinde să nu rămână niciodată neocupată. SHAPE \* MERGEFORMAT Schema 2. Dinamica problemelor sociale Manipularea problemelor sociale Este necesar să examinăm o nouă întrebare: în ce măsură este
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
MERGEFORMAT Schema 1. Dinamica unei probleme sociale. Linia punctată sugerează o tendință posibilă. Teorema 5: Legea „golul atrage plinul”: scoaterea unei probleme din poziția de centralitate tinde să atragă în această poziție o altă problemă. Cu alte cuvinte, poziția de centralitate tinde să nu rămână niciodată neocupată. SHAPE \* MERGEFORMAT Schema 2. Dinamica problemelor sociale Manipularea problemelor sociale Este necesar să examinăm o nouă întrebare: în ce măsură este conștiința colectivă capabilă să realizeze o diagnoză adecvată a problemelor sociale? Se pot identifica două
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
greu de atacat, un eveniment important care să fie responsabil de o asemenea schimbare nu ar fi fost așteptat. Această răsturnare pare să se fi datorat exclusiv strategiei lui Băsescu. El a dramatizat criza, a acuzat puternic PSD, a promovat centralitatea problemei corupției. Această problemă, definită drept corupție la vârf, nu părea să fie prea importantă pentru populație. Nu aceasta era cauza directă a dificultăților. Mai degrabă, ea a provocat o relansare a multiplelor insatisfacții, care s-au canalizat spre responsabilitaea
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
schimbare, deși echipa care urma să vină nu prezenta o vizibilitate pozitivă, ci chiar un trecut înnegurat. Ulterior, incapacitatea de a face pași sesizabili de schimbare, dublată de interese, a făcut ca problema centrală - corupția - să părăsească treptat poziția de centralitate, altele fiind avansate în această poziție: lupta de schimbare a președinților Camerei Deputaților și Senatului, înlocuirea sistemului bicameral cu unul unicameral etc. Teorema 6: Pe un deficit de cunoaștere a cauzelor problemelor-stare, formularea problemelor-cauză poate deveni instrument al manipulării de către
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
colectivă a problemei-stare: existența percepută a ei, estimarea dimensiunilor acesteia și gravitatea ei, poziția ocupată în sistemul de priorități. O asemenea analiză va trebui să identifice poziția în conștiința colectivă a problemei-stare: potențială (nu există o conștientizarea ei), latentă, maniestă, centralitatea ei. Toate stările subiective colective asociate trebuie identificate: atitudine pasivă de resemnare față de problemă, motivația/voința de a acționa. Trebuie luată în considerare aici și diversitatea conștientizării problemelor sociale - unele grupuri/segmente sociale o consideră ca o problemă, altele o
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
resemnare față de problemă, motivația/voința de a acționa. Trebuie luată în considerare aici și diversitatea conștientizării problemelor sociale - unele grupuri/segmente sociale o consideră ca o problemă, altele o ignoră sau nu o văd ca pe o problemă socială. Importanța/ Centralitatea problemei variază în conștiința diferitelor grupuri. Din acest motiv, este important, și analizarea diversității conștientizării problemelor. Existența problemelor-cauză la nivelul conștiinței reprezintă, de asemenea, un obiect vital de analiză. Pentru analiza prezenței în conștiința colectivă a problemelor sociale sunt utilizate
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de ani dedicate implicării comunitare sau participării comunitare, mai ales printre cei implicați în dezvoltare comunitară și specialiștii în tematica dezvoltării. Acestor domenii de cercetare li se pot adăuga contribuțiile aduse de dezbaterile pe tema „capitalului social” care au subliniat centralitatea problematicii bunurilor publice pentru științele sociale și au marcat, mai mult decât orice altă direcție de reflecție pe aceste probleme, importanța variabilelor culturale și sociologice pentru explicarea fenomenelor economice și instituționale de bază. În toate orientările menționate, accentul studiului este
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
producerea bunului colectiv sporește dacă sunt conectați la actori cu interes mare care contribuie și ei, la rândul lor. În consecință, acțiunea colectivă se produce doar dacă există o corelație pozitivă între interesul pentru realizarea acțiunii colective și putere sau centralitatea în rețea. Urmând literatura, mă aștept ca liderii și participanții să fie dintre persoanele care au pozițiile centrale în rețelele din vecinătate. Un indicator indirect al poziției în rețea poate fi durata apartenenței la rețea. Potrivit aceste logici, densitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]