7,540 matches
-
s-au angajat în actul creației. Ca și în vechile CAP-uri, fiecare a lăsat salvarea situației în seama celorlalți. A scrie tot ce-ți trece prin minte Autorii practică improvizația în deplină libertate. Nu-i inhibă nici un fel de cenzură, dar nici nu-i mobilizează intelectual eventuala exigență a eventualului cititor. Ei scriu, pur și simplu, tot ce le trece prin minte. Această libertate este, din nefericire, neproductivă din punct de vedere literar. Ea seamănă mai mult cu delăsarea și
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
în oraș. În ultima clipă au fost deportați și exterminați la Treblinka părinții și sora lui. El a scăpat ascunzându-se într-o veche bibliotecă evreiască părăsită. Până în 1945, la încheierea păcii, a primit din partea rușilor însărcinări la serviciul de cenzură a corespondenței, dat fiind că pe lângă poloneză și germană mai cunoștea bine și engleza și franceza. Trimis la Lublin, apoi la Kattowice, în cele din urmă revine în Varșovia distrusă. Aici primește propunerea de a lucra în serviciile secrete externe
Cele două destine ale criticului by Amelia Pavel () [Corola-journal/Journalistic/17342_a_18667]
-
articulat, cu o pronunție masticată de aroganța prostiei (...) exclamă, cu sinceră dificultate: "Prefer să miros a Chanel decît a gaz!"(...) Cînd memoria fostului secretar general și a familiei sale va intra în dizgrație, Erupția va fi pus sub obroc de cenzura ceaușistă, dirijată cu gelozie de la cabinetul II împotriva tuturor celorlalte femeie pendinte de nomenclatură și cu veleități ori vocații artistice"... Printre rînduri se insinuează, ca un curent rece, ideea că, inevitabil, istoria se repetă; constați cum, halucinant, arhivele par să
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
frunte pe post de scenariști incognito"... Anul 1957 părea promițător: a fost deschis de La moara cu noroc, premiera lui Iliu, în ianuarie, și închis de Erupția lui Liviu Ciulei, în decembrie. Dar, întrucît Erupția va fi pus sub obroc de cenzură, "Din cei doi piloni de susținere ai casei filmului românesc, rămînem cu unul singur: La moara cu noroc. Este echilibrul imediat pierdut - cheia de boltă abia găsită și instantaneu rătăcită de școala noastră de film"... Pline de semnificații sînt (atunci
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
din țară. O astfel de imagine, fie ea și sumară, care privește ultimii ani ai regimului comunist este foarte importantă pentru că pe structura ei se vor manifesta marile tendințe din deceniul 1990 - 2000. Liberi dintr-odată, fără comenzi oficiale, fără cenzură și fără supraveghere ideologică, artiștii au trăit un prim moment de adevărată derută. Cel mai puternic zdruncinați au fost artiștii de curte care au rămas, peste noapte, orfani: adică s-au trezit dintr-odată fără îndrumători, fără protecție și fără
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
le presupune ironia, Irina Nechit (născută în 1962) cultivă discursul nereținut, revărsat, patetic. E și o diferență de mentalitate între două generații. Butnaru aparține unei perioade în care expresia trebuia să fie mai supravegheată (era supravegheată, din afară, prin mecanismele cenzurii!), de unde derivațiile ei fantast-persiflatoare, jocul cu tîlc pe care se bizuie. E ca o partidă de șah cu adversarii de temut, ideologici. Irina Nechit reflectă, în versurile ei, o detentă, o "eliberare". Mai puțin intelectualizată și mai puțin crispată, producția
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
prozatorul a fost capabil să-și administreze propriul său succes editorial, continuând, în ciuda reticențelor criticii, să producă o serie de texte cu ecou în rândurile publicului, fidel unei poetici autohtone a best-seller-ului. Destinul însuși al lui Ionel Teodoreanu, până în momentul cenzurii postbelice, poate fi el însuși citit ca un roman de succes - aparținând unei, azi, extincte "noblesse de robe" moldovenești, al treilea dintr-o dinastie venerabilă de juriști, scriitorul acumulează o serie de reușite spectaculoase. Romantismul se grefează pe o solidă
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
acestea, fără vreo intenție moralizatoare sau mobilizatoare, nu pot să nu observ sărăcia calitativă, rar dezmințită, a peliculei despre Eminescu. Mi-o explic în primul rând prin timpul relativ scurt dintre apariția, perfecționarea și mai ales răspândirea cinematografului și instalarea cenzurii partinice în țara noastră. Prins ca într-o menghină între aceste două termene istorice, cineastul este întrucâtva scuzabil pentru debilitatea producțiilor sale. Explicația de mai sus nu s-ar dovedi poate suficientă dacă nu s-ar întâlni cu o alta
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
de text devenea rizibila. Acum, cînd jurnalul se publică în ediția de Opere, faptul apare limpede. Textul jurnalului rebrenian a fost amputat de familie (probabil de Fany Rebreanu și alții) și nu mai există nici o șansă de reîntregire a textului. Cenzură abuzivă a familiei a operat fără scrupule, desfigurînd un text de foarte mare importanță. De acum încolo și pentru totdeauna, jurnalul lui Rebreanu va rămîne așa, desfigurat, cum a fost, de mîini iresponsabile. Degeaba afirmă dl Niculae Gheran că același
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
de lectură din însăși partea tipografului care a cules cartea în 1938. Lecțiunile fanteziste, nebăgate în seamă, adesea, nici de autor, s-au perpetuat și au proliferat. Li s-au adăugat, în anii din urmă ai scriitorului, intervenții sub presiunea cenzurii, vizibil în contrast cu spiritul românului. Prin confruntări succesive între ediții, lucrurile șunt restabilite și repuse în matcă originară, la mai bine de șaizeci de ani de cînd Otilia și ceilalți protagoniști ai intrigilor țesute în jurul "enigmei" sale preocupă conștiința cititorilor. Paralel
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
dedicat împlinirii a 50 de ani de existență a Institutului de Lingvistică din București, arătăm că ar merita o atenție specială "analizele" politice la care sînt supuse în anii 1949-1952 citatele din dicționarele academice precum și sumarele revistelor de specialitate. Lectură cenzurii politice se dovedește, încă din acei ani, extrem de inventiva, descoperind în texte mai multe posibilități subversive decît și-ar fi imaginat chiar autorii lor. Citatele de dicționar - a caror selecție strict științifică depindea de adecvarea la definiție, de capacitatea de
"Citate dusmănoase" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17951_a_19276]
-
a unui cuvînt -, sînt supuse unei examinări cantitative, dar și unei lecturi decontextualizate, în care fiecare citat poate conține un mesaj subversiv; în fine, unei re-contextualizări, în care din succesiunea lor se construiește un nou text. Cum am văzut deja, cenzură politică era iritata de abundență citatelor vechi, mai ales a celor din texte religioase sau - în sfera oralității folclorice - a celor reflectînd tradiții populare, credințe și superstiții. Noul criteriu al distribuției cantitative era reprezentarea politică, astfel încît era condamnată, previzibil
"Citate dusmănoase" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17951_a_19276]
-
din motivele acestei întîrzieri este faptul ca voluminoasa dactilograma a cărții de Amintiri... - o cronică teatrală extinsă și un document de epocă, grație celor 84 de ani pînă la care autorul și-a înregistrat experiențele - a suportat amputări repetate din partea cenzurii. Iar Mircea Ștefănescu s-a stins din viață chiar în 1982. Abia în 1998, sub îngrijirea Danielei Ștefănescu (fiica dramaturgului), aceste pagini s-au concretizat într-o carte, inclusă în colecția de "Proza română contemporană" a Editurii RAO din București
Plăcerea de a consemna by V. Lută () [Corola-journal/Journalistic/17947_a_19272]
-
stilizata), cu o utilitate exclusiv estetică. Constatând că "poemele de început ale ieșeanului Nichita Danilov sunt solemne și abstracte", Eugen Simion consideră, pe bună dreptate, că ele descind din "stilul liric al lui Al. Philippide". La sfarsitul deceniului opt, cănd cenzură nu mai îngăduie decât cultul lui Ceaușescu, gravitatea de imn religios a versurilor tânărului poet sună straniu, ca o adiere de altceva. Această gravitate - cu o notă teatrală, dar niciodată împinsă până la parodie - îl distinge pe autor și de colegii
Al doilea Nichita al literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17963_a_19288]
-
mai paranoic - asupra căruia ar trebui să revenim pe larg - e provocat de analiză citatelor din dicționar, precum și a temelor și a succesiunii articolelor din reviste. Oricum, merita să fie scris capitolul lingvistic dintr-o istorie a dictaturii și a cenzurii: istorie agitată și totuși statică, în măsura în care, ca și dictatură și prostia, cenzură reușește să fie aproape întotdeauna egală cu sine.
Politică si lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17969_a_19294]
-
de analiză citatelor din dicționar, precum și a temelor și a succesiunii articolelor din reviste. Oricum, merita să fie scris capitolul lingvistic dintr-o istorie a dictaturii și a cenzurii: istorie agitată și totuși statică, în măsura în care, ca și dictatură și prostia, cenzură reușește să fie aproape întotdeauna egală cu sine.
Politică si lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17969_a_19294]
-
suedeză contemporană, si nordică în general, este cvasi-necunoscută. Antologiile din 1962 (Poeți nordici, EPLU) și 1968 (Poezia nordică modernă, EPL) sunt depășite cronologic, iar autorii (Veronica Porumbacu și Tascu Gheorghiu) au operat o selecție mai degrabă irelevanta, poate și cu ajutorul cenzurii. Nu sunt numai "necesarele" concesii, dar și o adevarată frenezie în a sublinia orice tangenta cu idealurile comuniste. Selecția e evident partizană, chiar și pentru un necunoscător în literaturile respective. Birgitta Trotzig este membră a Academiei Suedeze din 1993, a
Birgitta Trotzig în româneste by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/18016_a_19341]
-
puțin mai încolo. Recitit azi, Epistolarul nu pune în paranteză regimul în care au fost scrise aceste, să le zic, Scrisori persane ale ceaușismului, ci îi sapă credibilitatea. Ele mărturisesc despre o comunicare vie, între persoane de notorietate care refuză cenzură, nu se consideră proprietare ale adevărului, pun idolii la îndoială și, în sfîrșit, discută și principiul și persoana care îl susține, refuzînd cu argumente supunerea necondiționată la autoritatea filosofului. Acum, Epistolarul mi s-a părut o carte înseninătoare, un duel
Metamorfoza Epistolarului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18032_a_19357]
-
obstacolelor, al frămîntărilor și decepțiilor. Astfel încît nu putem a nu-i consideră pe poeții în chestiune decît un soi de existențialiști șui generis. Formulă lor poetica e cea a umorului absurd, corespunzînd unei tendințe de eliberare de sub presiunea unei cenzuri ideologice, de sub constrîngerile unui mediu nociv, conform explicației oferite atît de teoria psihanalitica privitoare la comic, cît și de cea axiologica, înrudită cu prima (Wilhelm Stern, Charles Lalo). Deoarece, cu tot fundalul escatologic realizat, asistăm, în condițiile de criză a
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
să treacă în comportament sau în conștient, tendințele anticulturale ale naturii umane nu renunță la a se exprima din inconștient. Pe cai ocolite, în haine străine, pentru a nu fi recunoscute, dorințele inconștiente ajung în timpul somnului, care presupune diminuarea vigilentei cenzurii, în planul conștientului. Ceea ce visătorul reține în momentul trezirii - și este numit în psihanaliza ăcontinut manifestă - nu este decît o fațadă, acceptabilă din punct de vedere al normelor culturale, în spatele căreia se ascunde adevăratul conținut al visului - conținutul latent - sau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18046_a_19371]
-
de intervenții va crește și atunci îi vom putea mulțumi pe toți cei care ne scriu. Totodată, aș vrea să precizez că unul din principalele pariuri pe care le-am făcut, cînd am putut să scoatem o revistă independența, nesupusa cenzurii, a fost acela de a admite că diversitatea, dezacordul și, în definitiv, pluralitatea părerilor și judecaților reprezintă condiția sine qua non a calității intelectuale a unei publicații culturale. Aceasta ne obligă să nu ne amestecăm în textele colaboratorilor noștri. Fiecare
Dreptul la opinie, dreptul la replică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18080_a_19405]
-
cei șapte ani de spoliere sistematică, odioasa a țarii deveneau intervalul vacilor grase, iar prezența la guvernare de douăzeci și ceva de luni a fostei opoziții un răstimp al nenorocirilor și al corupției generalizate! Am criticat - slavă Domnului și dispariției cenzurii! - în chiar această pagină amatorismul, prostia, aroganță actualei guvernări, fără a uita nici prestația mălăiața a președinției. Dar asta nu trebuie să ne orbeasca într-atât încât să nu vedem ca pe langă șacalii teleghidați de Moscova ai lui Iliescu
Autodiagnosticarea la români by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18049_a_19374]
-
lui Țiț Liviu că este "înspăimîntătoare" (că întindere!), Ovidiu scrie în acest timp Medeea, Heroidele. Scrisori ale unor amante celebre: Penelopa, Hermiona, Ariana, Phedra, Sapho... Anul unu al erei creștine a trecut. Imediat după el apăruse buclucașa de Ars amandi. Cenzură benevolă sau interioară la aștrii cei mari ai literaturii latine, Horațiu, Virgil și ceilalți... MECENA. La acest grad... la această măreție cenzură nici nu mai are de lucru. Între toți, cel mai modern, Ovidiu. Cu un astfel de autor nărăvaș
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
Ariana, Phedra, Sapho... Anul unu al erei creștine a trecut. Imediat după el apăruse buclucașa de Ars amandi. Cenzură benevolă sau interioară la aștrii cei mari ai literaturii latine, Horațiu, Virgil și ceilalți... MECENA. La acest grad... la această măreție cenzură nici nu mai are de lucru. Între toți, cel mai modern, Ovidiu. Cu un astfel de autor nărăvaș, dîndu-se drept rob al Amorului, predîndu-se acestuia fără nici un fel de condiții, ba chiar aruncîndu-se în vîltorile sale orbitoare, literatura se emancipează
Cînt lucruri triste,fiind trist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18091_a_19416]
-
Nicolae Manolescu AM STUDIAT o vreme felul în care a funcționat cenzură comunistă a publicațiilor de tot felul, reviste literare, cărți, dar și a spectacolelor de teatru și a filmelor. Am ținut un curs la facultate pe tema această, am cercetat arhivele. Studiului i se adaugă experiență personală: în definitiv, am publicat
Cenzura veselă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18095_a_19420]