2,130 matches
-
celor care sunt preocupați de situația democrației din România să nu lase nesancționat acest abuz grosolan al celor care conduc astăzi TVR. Îi cerem public demisia directorului de la TVR 3, domnul Bucuroiu, și să explice cine i-a ordonat să cenzureze un interviu cu președintele României, care a și fost promovat, de altfel, că va fi difuzat pe TVR 3 ieri seară". Tomac a spus că din afirmațiile realizatoarei Brândușa Armanca decizia de a nu fi difuzat interviul s-a luat
PMP cere demisia directorului TVR 3 și a lui Stelian Tănase. Motiv incredibil by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/31112_a_32437]
-
evidențiază, numeroase variante, tocmai în privința folosirii limbii gramaticale corecte și eliminarea drastică a regionalismelor (ceea ce nu se poate spune că face Ilderim Rebreanu în exercițiul său literar, dacă e să mergem până întracolo cu exigențele, utilizând mecanic, fără să-și cenzureze exprimarea, o formulă greșită gramatical a mai-multca- perfectului, scriind cum se vorbește, probabil, într-o altă zonă geografică, periferică în totul). Sunt bine venite secvențele referitoare la părinți (Vasile, Ludovica), la frați (Emil, Miți, Iulius, Tiberiu) cărora le face crochiuri
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
aș pune acest destin sub semnul unei vocații, pe care nimic n-o poate explica, nici reconstitui din date conjuncturale. Cu siguranță, au rămas multe în afara sumarului acestei cărți. Dintr-o, înclin să cred, exagerată severitate, profesorul Cornea și-a cenzurat plăcerea de a divaga, de a se plia pe un regim conversațional și anecdotic. Într-un fel, se înțelege, regret. Aș fi citit entuziasmat aceste mărturii chiar de-ar fi avut proporțiile unei borgesiene „cărți de nisip”. Pe de altă
Interpretarea unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2935_a_4260]
-
semnalat eu însumi într-un editorial programul aberant pe care noul redactor-șef îl propunea în chiar primul număr al publicației care îi fusese încredințată de Consiliul Județean. De la teorie, discriminatorie și insultantă, Mircea Arman a trecut repede la fapte, cenzurându-și colaboratorii și desfăcându-le ilegal redactorilor contractele de muncă. Confruntat cu o reacție masivă a scriitorilor, nu s-a dat în lături de la amenințări, în interviuri sau în misive electronice. Revista noastră le-a reprodus pe cele mai caracteristice
Disprețul care ucide cultura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3365_a_4690]
-
produs, unele numite de-a dreptul, altele indicate prin aluzii. Asasinarea cuiva,un transfug, într-o toaletă publică trimite la cazul Culianu, iar povestea despre cenzorul poet, autor de poezii evazioniste de felul acelora pe care, scrise de alții, le cenzura, această poveste trimite, de asemenea, la un caz real, dar nu am reușit să-l identific. Câteva portrete-pamflet cu adresă precizată - al lui Ion Iliescu, transparent botezat Ilișoiu, al Elenei Ceaușescu, al lui Gheorghe Pintilie alias Pantiușa Bodnarenco, al lui
Diavolului, o jumătate de veac by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3367_a_4692]
-
pe femeie la pământ, bărbatul și-a îndreptat furia spre cameramanul Antenei 3, căruia i-a spus ”Dă-te și tu mai așa, dă-te-n morții mă-tii”. Pentru a putea fi difuzată filmarea, editorii televiziunii de știri au cenzurat cuvintele vulgare ale bărbatului. Enervat de atitudinea agresorului, Mircea Badea a ”tradus” în emisiunea ”În gura presei” bip-ul și a pronunțat înjurătura în mod clar. ”A venit Fileață ăsta, înțeleg fost boxeur, și a zis, îndreptat spre cameră, Morții
Mircea Badea traduce bip-ul pentru Fileață: Morții mă-tii! by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/32323_a_33648]
-
Brașov - Secția penală. [...]Dispozițiile legale criticate nu permit, așa cum în mod eronat susține autorul excepției, administrarea mijloacelor de probă în afara procesului penal, adică în faza actelor premergătoare. Dacă ar fi așa, în mod evident o astfel de instrumentare poate fi cenzurată în fața instanțelor de judecată. Actele premergătoare au o natură proprie, care nu poate fi identificată sau subsumată naturii precise și bine determinate a altor instituții și care au ca scop verificarea și completarea informațiilor deținute de organele de urmărire penală
Băsescu, desființat de Șova cu argumente juridice. "Succes la citit!" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/32748_a_34073]
-
argotice, despre geneza cărora tălmăcitorul înclină să creadă că „Villon a fost sedus (asemeni multor scriitori din cam toate epocile) de noutatea domeniului de investigat; a fost fascinat de pitorescul personajelor care populau acest mediu social” și „nu și-a cenzurat pornirea auctorială de-a mima (făcîndu- se c-o trăiește) o ipostază inedită”. Expresivitatea traducerii, prin exploatarea savuroasă a resurselor argotice românești, atinge aici una din cotele cele mai înalte. În cuvîntul adresat Cititorilor la ediția din 1533 a operei
Un eveniment editorial Villon. Opera omnia by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2980_a_4305]
-
din Orgolii, privind anii de detenție politică și postpenitenciară ai profesorului Cristian.”10 În afară de referenții externi, a existat și categoria cenzorilor voluntari, care își asumau rol de cenzori fie din exces de zel, fie din invidie, fie din alte motive. „Cenzura în anii ‘60, așa cum am mai spus, nu era exercitată numai de organismul special abilitat pentru astfel de activități, ci era practicată, uneori cu mai mult zel, și de organele de partid sau securitate, dar și, mergând în jos pe
Cenzura editorială by Liliana Corobca () [Corola-journal/Journalistic/2985_a_4310]
-
cartea lui C. Țoiu, ci cartea lui Țoiu! Că respectivele fragmente fac parte dintr-un context, reprezintă puncte de vedere combătute de alte personaje etc.”13 Fenomenul pare a fi răspândit mai ales după 1977: „Dar câți vor fi practicat cenzura fără să știm? Cărțile dificile, sau atunci când O editură voia să scape de cineva, erau trimise de edituri spre referate externe, tot unor scriitori. Rareori, prin tot felul de manevre aflai cine ți-a făcut referatul, la sugestia cui ți-
Cenzura editorială by Liliana Corobca () [Corola-journal/Journalistic/2985_a_4310]
-
cenzurii, cenzurarea textelor a devenit o sarcină profesională și pentru scriitori — redactori de editură, redactori de reviste literare. și fără ca măcar să primească bani în plus pentru treaba asta. n-a fost o chestie deșteaptă? cine mai știe acum cine a cenzurat pe cine? și cum a cenzurat? dă-i răsăriteanului nostru iluzia puterii, inoculează-i simțul responsabilității și ai să vezi cum ies la suprafață micii satrapi. ”14 În Uniunea Sovietică, asemenea manifestări au dublat ani de zile activitatea sistemului instituțional
Cenzura editorială by Liliana Corobca () [Corola-journal/Journalistic/2985_a_4310]
-
sarcină profesională și pentru scriitori — redactori de editură, redactori de reviste literare. și fără ca măcar să primească bani în plus pentru treaba asta. n-a fost o chestie deșteaptă? cine mai știe acum cine a cenzurat pe cine? și cum a cenzurat? dă-i răsăriteanului nostru iluzia puterii, inoculează-i simțul responsabilității și ai să vezi cum ies la suprafață micii satrapi. ”14 În Uniunea Sovietică, asemenea manifestări au dublat ani de zile activitatea sistemului instituțional al cenzurii. De pildă, în august
Cenzura editorială by Liliana Corobca () [Corola-journal/Journalistic/2985_a_4310]
-
din volumul De la arhetip la anarhetip, unde se lansează un nou concept, anarhetipul și unde sunt investigate mapamonduri fantastice, geografii simbolice, într-un cuvânt, „gândirea vrăjită a exploratorilor”, din Antichitate până în epoca premodernă. Proiectul francez este dedicat aceleiași „gândiri vrăjite”, cenzurate și refulate datorită teologiei iudeo-creștine, care a dus la crearea unor utopii „ratate”: paradisul interzis, căutat și imposibil de aflat. De ce această căutare ratată, „nemurirea” imposibilă pe pământ? E întrebarea mută, ușor agnostică, din subsidiarul volumelor care urmăresc constituirea și
O utopie atinsă: un cercetător român, acasă, în Europa by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3005_a_4330]
-
Cine este cel care spune eu într-un jurnal? E într-adevăr instanța moral-scripturală autentică a autorului? E un alter-ego? O fantasmă venită din abisurile subconștientului? Un rol mai mult sau mai puțin autentic? O mască mincinoasă? Un supra-eu care cenzurează adevăratele impulsuri ale ființei, acordându-le credit doar celor cosiderate convenabile și eliminându-le sau cosmetizându-le pe cele neplăcute, inavuabile? Sunt câteva întrebări pe care le suscită această specie literară hibridă, la limita dintre spațiul ficțiunii și al nonfictivului. La
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
preceptele ideologiei oficiale. Cu alte cuvinte, încă un mijloc, mai subtil al puterii, pentru subjugare și control. Or, în această a constat antimodernitatea totalitarismelor secolului XX: în special în anularea de facto a dreptului la liberă conștiința, în controlul și cenzură libertății de exprimare și implicit a liberei conceperi de sine, precum și în restrângerea semnificativă a libertății de credință. Din acest punct de vedere a fost o epocă similară întrucâtva evului mediu. Când spun această mă gândesc la faptul că școlile
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
tentantă. Conștiința Hildei, mutilată de captivitatea prelungită și întunecată de suspiciunea exasperantă, o conduce involuntar spre sfidarea moralității de cuplu. Prozatorul sugerează că atracția Hildei pentru Ivănescu este o răbufnire freudiană a unei refulări nocive, ce nu mai putea fi cenzurată. Un freudism schematic a fost de ajuns pentru ca o critică îngăduitoare să considere romanele Subiect banal și Hilda foarte moderne (de o ,supremă modernitate", consideră exagerat Henri Zalis în postfața la reeditarea romanului Hilda, p. 255). Moderne sunt fără îndoială
Gelozia maladivă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11185_a_12510]
-
continuă, pretutindeni în Universul pe care abia-l zărim prin toate telescoapele și toți sateliții noștri încă primitivi, este dovada Iubirii dăruite nouă, ca făpturi create, vii, necum ca robi/roboți. Ni s-a dăruit și nu ne-a fost cenzurat acest creier misterios, acest ordinator autonom, tocmai pentru a intui, a ne ilumina și a avea, revelatoriu, acces spre condiția Inițială, spre Datul Divin. * Conflictele dintre viu (spirit-suflet) și materie (corp-viață temporară dintr-un timp nelimitat), rezultă suferințele existenței noastre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
armă de care dispune în mod legitim: cuvântul. Diagnosticul, departajarea, descâlceala sunt tot atâtea gesturi necesare unui răspuns articulat în fața viciului de procedură. Spre deosebire de criticii literari ,emancipați", teologii nu disociază foarte ușor - sau ușuratec - între etic și estetic. Dimpotrivă, tradiția cenzurează atât etica searbădă, lipsită de revelația frumosului, cât și estetica orfană, pentru care binele reprezintă un sărman accident sau - cine mai poate ști? - o convenție nedemocratică. Scepticismul nu este, totuși, aliatul principal al inteligenței creștine. Ironia, însă, da. Din acest
Limitele unei comparații by Mihail Neamțu () [Corola-journal/Journalistic/10857_a_12182]
-
din partea celor care exercită, prein trecutul lor de luptă împotriva abuzurilor, o atât de mare fascinație. Evident că funcția d-lui Gorman, altminteri un universitar fără cine știe ce merite academice, are și o componentă politică. Dar e inadmisibil ca politicul să cenzureze bunele reflexe democratice atunci când libertatea de exprimare este în primejdie. La ce să ne așteptăm din partea unui Ahmadinejad, când mărunții săi complici au ocupat deja poziții de avangardă în țara pe care acesta o detestă cu frenezie" A refuza ajutorul
Șobolani în bibliotecă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10877_a_12202]
-
15 în teză). Nu se va ocupa de "sistemul filosofic și estetic" al lui M. Dragomirescu, cum procedase încă din 1974 Dumitru Matei, predecesorul său, față de care (în teză) se diferențiază de fiecare dată polemic, de câte ori are prilejul (referințele sunt cenzurate în volum), cum o face și față de Titu Popescu (1973), Alexandru Tudorică (1981) sau Leonida Maniu (1983), alți monografiști ai subiectului, cu care Adrian Tudurachi nu are mai nimic în comun, în perspectiva critică adoptată și în modul de a
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
se pune în permanență sub semnul întrebării. Adevărul e că scriitorul își regizează foarte bine îndoielile și tatonările. Înfiripă, totuși, narațiuni palpitante, fabulează, speculează, introduce obsesii onirice (scafandrul, un vultur cu un pește în gheare, un șoim în colivie). Se cenzurează când constată că e prea narcisist: Totul trebuie rescris. Chiar și frazele de mai sus (...) Voi elimina în orice caz aproape (de ce nu toate?) toate scenele în care e vorba de mine. E ridicol să mă arăt tot timpul cu
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
își denumește volumul de sonete cu termenul inventat - Sonetar - care s-ar putea să prindă în lumea cunoscătorilor. Aceste sonete petrarchiste, închinate unei „donna angelicata”, exprimă sentimente discrete, iluminate de pasiunea interioară, temperată de echilibrul personalității și o conștiință armonioasă cenzurată de credința în puterea Divinității, oferă o lectură extrem de agreabilă. Dragostea de aici e o motivație și un imbold pentru meditație și contemplație. Volumul sugerează o rotunjime tematică, supremația iubirii între naștere și moarte, existența ca un drum cu două
RIGOAREA LIBERTĂŢII ÎN ARTA SONETULUI. In: Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
plastician și fotograf considerat rebel în vremea trecutului regim, își dă în petec într-un interviu acordat în Gîndul de luni 20 martie. După ce îi acuză pe colegii lui de UAP, Viorel Mărgineanu, Ion Irimescu și Horia Flămîndu, că-i cenzurau exponatele la diverse saloane, declară că Bucureștiul actual este "creația lui Ceaușescu" pe care n-ar trebui să-l "vorbim de rău". Hidoasele cartiere ale Capitalei sînt, ce e drept, opera primului arhitect al României comuniste. Dar chiar să vedem
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10773_a_12098]
-
Alexandra Olivotto A fost odată un regizor despre care auzeam numai de bine. Îl chema Kim Ki-duk , era sud-coreean, studiase pictura la Paris. Am aflat însă că filmul lui din 2000, Insula a trebuit să fie cenzurat la greu din cauza actelor de violență performate pe animale. Apoi mi-a ajuns pe la urechi faptul că într-un alt lungmetraj de-al lui, Primăvară, vară, toamnă, iarnă... și iar primăvară, din 2003, în pofida trailerului pașnic, nu se lăsase încă
A fost odată... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10770_a_12095]
-
asemenea, pactul autobiografic și regionalist (evocarea originilor familiei și reconstituirea istoriei personale, mitizarea mamei și utopizarea Banatului) devine tot mai productiv. În Melancolie, cel mai nostalgic dintre romane, rămas neterminat, scriitorul chiar tinde să fie manifest autobiografic. Ceea ce a fost cenzurat în primele cărți (confesiunea, mărturia autorului despre sine și despre creație) se răzbună, iese la suprafață în ultimele. Povestirile și romanele scurte din anii ´60 sunt mai mult un fel de ,studii" narative, cu un epic minim, cu personaje șterse
Revanșa unui "marginal" by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10807_a_12132]