645 matches
-
care nu va exista niciodată, nu va fi existat vreodată, nu va închide nimic în el. Și totuși să nu renunți să-l construiești, la început în taină, iar mai apoi în modul cel mai necruțător și totodată cel mai ceremonios cu putință, să dezvălui pretextul care a stat la baza construcției: un cadavru”. În acest punct al textului, Genet simte nevoia să adauge o notă esențială, pe care o „agață” realmente de un cuvânt-cheie pentru teatrul lui: ceremonial. Făcând o
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
numărului trei i-am dat imediat un FB, a fost de ajuns să văd cât de elegant s-a ridicat de pe scaun, s-a încheiat la sacoul impecabil (la nasturele din mijloc, ca la carte) și mi s-a prezentat ceremonios... 1.4. politica de prețtc "1.4. politica de preț" Prețurile din piață nu constituie o problemă pentru o extraterestră adevărată. Față de cât lăsăm într-un local de patru stele la o cină în doi, de exemplu, banii cheltuiți la
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
oprit pe gând și doare/ trupul tău câmpie aromitoare și ard în tine și tu în mine taci". "Banchetul", scris după modelul hölderlinian, este sensibil și inspirat: "Acum către pace, ca Hölderlin mă tângui frumos." Tematica frecventă însă rămâne dragostea ceremonios prezentată într-un univers vegetal, cu o figurație care amintește de parnasieni. În mijlocul câmpiei am văzut/ zeii și zeițele ierburi ca o apă verde,/ înflorind în sfinte îmbrățișări, plătindu-și datoriile către bătrâna Gee./ Asemenea lor m-am dorit alături de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
însă vital cu o imensă putere de voință. "Dar poate că lirica poetului ar cădea într-o mai clară lumină dacă am situa-o, pentru a-i determina mai exact reperele, la confluența dintre poezia dură argheziană și aceea, mai ceremonioasă, a lui Goga sau Lucian Blaga. Căci oricine poate observa caracterul în ultimă instanță ezoteric al acestei poezii ce-și găsește echilibrul într-o ceremonializare a suferinței, după depășirea etapei juvenile a freneziei vitaliste, așa cum apare ea în "Cum să
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ființei sale. Modern, spectacolul semnat de Alexa Visarion este un exemplu strălucit de lectură în adâncime a unui text clasic. (Ion Cristoiu) Larisa Stase Mureșean Mașa și Vladimir Jurăscu Verșinin Cum câțiva intelectuali se pronunță în ultima vreme critic, deloc ceremonios, în scris și în felurite orații, despre arta regiei, în așa fel încât reiese limpede că nu cunosc nici care e natura acestei arte și nici cum se săvârșește ea în practică, aș reaminti că una din prerogativele meseriei e
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
originare, țesute în jurul unui păcat minor acceptat illo tempore și menit să ducă la bun sfârșit o misiune supraindividuală, să transfere o virtute sublimă în act eficient, este laitmotivul operei maniene: alianța cu Faraonul sau respectiv Diavolul, pact umanist, benefic, ceremonios în "Iosif și frații săi", sumbru, fatal, tragic până la pierderea sufletului, în "Doctor Faustus". Trecerea de la proiect la practică, de la imposibila utopie exaltantă la ordinea supunerii la obiect, de la hiperbola voluptuoasă la inițierea în prozaicul concret, nu este doar un
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
la cursurile lui G. Călinescu sau Tudor Vianu. C. M. I., mereu suplu ca ținută și gândire, impunător, mereu elegant fără ostentație, instaura la masa acelor "întâlniri admirabile" o atmosferă de noblețe colocvială, de bricolage, din care nu era exclusă frivolitatea ceremonioasă sau deocheată, ironia, paradoxul, acele inimitabile jeux de mots, de un comic irezistibil, unele pline de noimă, miez și săgeți, cu adresă socio-politică, pe care le va profesa mult mai târziu, în scris, Luca Pițu. C. M. I. va frecventa localurile
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
un fior existențial, un mod de viață. Având vocație de povestitor, istorisirea are în creația lui un fond grav sau melancolic, asociat cu elementele naturii. Uneori natura dezvăluie și potențează dimensiunile unei drame. Fundamentală în arta sadoveniană e vorbirea lentă, ceremonioasă, în ritm de basm, îmbinată de culoare (Const. Ciopraga). În confesiunile sale disimulate, intervin imaginații enorme, evocări ale timpului și spațiului, realismul psihologic mergând la esența umană, natura, poporul, istoria unificate într-un limbaj rapsodic; evocări istorice, figuri și scene
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Romero 161 în Corazón de arrabal, unde cuvinte că "dorința sexuală" sunt explicite, însă, de la caracterul lui sexual "s-a ridicat spiritual până la a se transformă într-un ritual", unde o corporalitate comandata răspunde unei chemări interioare, metafizice. Balerinii dansează ceremonios, în liniște, ca și cum ar fi în tranșă mistica, sau, așa cum spune Sábato, citat de Claudio Maris, "că să mediteze la soarta lor, care în general este amară; în dânsul tangoului s-a produs ceea ce se poate numi ritualul-ofrandă repetitiv al
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
înființat în cadrul Ligii Culturale patronate de Iorga. Citită azi, dincolo de aerul desuet, de tenta ușor pitorească și moralizatoare, se remarcă lejeritatea idiomului arhaicoetnicist în care este scrisă piesa, diferit de cel al lui Creangă, deși la fel de "cult", de prețios, de ceremonios. Ca Sadoveanu, Iorga își impune și aici o limbă a sa proprie, care se vrea autentică, fiind în realitate artificioasă, lipsită de vervă imaginativă. N. Iorga rămâne primul mare exeget care l-a consacrat pe Ion Creangă în clasicitate. Mircea
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
calitate. Nimic derizoriu ori foarte puțin din cotidianul insignifiant îl atrage pe acest poet preocupat, dimpotrivă, de retorica marilor neliniști existențiale (Odată cu timpul și apa) sau de hermeneutica biblică ( Rondul de moarte, Cain, Abel). Subiectele, tratate întotdeauna într-o dicțiune ceremonioasă, apăsat solemnă, sunt reliefate expresionist: cromatica violentă (îndeosebi pastele groase de negru și de roșu), infrastructura profetic-vizionară, tumultul interior, revărsat adesea în impulsuri extatice, halucinatoriul, predilecția pentru decriptarea semnelor sacre, a vestirilor transcendente par a fi, încă de pe acum, formele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
am văzut, creatorul universului poetic deschis de Singurătatea în doi pare a-și exprima tranșant conștiința superiorității sale vădite, demonstrându-și-o uneori într-o manieră agresivă. La fel de temerar va rămâne poetul și în volumele următoare; atât limbajul, adesea deloc ceremonios, cât și codul atitudinal pe care și-l impune par a demonstra că el pune preț pe cunoscuta plăcere aristocratică de a displăcea unui public sancționat adesea pentru neînțelegere. De aici, revalorizarea marilor teme, imagini sau mituri poetice, inclusiv a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
călătorie "spre fericitul nicăieri" a lui Daniel Corbu, frustrările trăite În trenul de Bârlad de Vasilian Doboș (vegheat îndeaproape de "Ulmu și Boroda/ ce beau whisky îndoit cu soda"), o meditație despre Ultimul ban a lui Ioan Hurjui, o erotică ceremonioasă marca Cezar Ivănescu, având drept țintă, în parodia rezultată, Părul cel mai lung din lume, un autoportret narcisiac, Ca-ntr-o oglindă, al Indirei Spătaru etc. Plecând însă de la un astfel de pretext, Dumitru Spătaru chiar dă impresia, în cele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
caz, da capo al fine, întregul ansamblu al creației lui Horia Zilieru, reorganizat elocvent în Astralia, pare unul paradoxal. Pe de o parte, ea este indubitabil rodul unei sensibilități anacronice, ce nu se sfiește să se înveșmânteze, baroc, în faldurile ceremonioase ale tradiției culturale. Inutil de insistat, din această perspectivă, pe faptul că Horia Zilieru a primit girul criticii de prim rang prin intermediul unor astfel de etichete identificatoare să amintesc doar caracterizarea emblematică pe care i-a făcut-o Eugen Simion
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-o în fața imposibilului nostru. Acest "Negru înapoiat" ne-ar putea spune cu îndreptățire: "Cireadă de vaci!" Barcelona, decembrie 1936: "Chelnerii din cafenea, vînzătorii vă priveau direct în ochi și se comportau ca egalii voștri. Frazele servile sau, pentru moment, doar ceremonioase dispăruseră." Ne aflăm cîteva luni mai tîrziu, pe frontul din Aragon, de partea milițiilor care luptă cu trupele lui Franco: "Eram doar noi și țăranii și nimeni nu-l recunoștea pe celălat drept stăpîn. Bineînțeles, starea asta de lucruri nu
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de deciziile Curții de Justiție? Nu sînt oare preferințele fiecărui popor influențate din ce în ce mai mult de existența unui cadru comun ? Acestea sînt numai cîteva din criticile aduse așa zisei viziuni "realiste" asupra construcției europene. Dincolo de acțiunile politice disimulate de această frază ceremonioasă a lui de Gaulle: "un solemn referendum european, necesar pentru a da Europei caracterul de adeziune și de participare populară, care îi este indispensabil" (de Gaulle 1960:698) nu se întrevede oare insuficiența raționamentului internațional? Viziunea pozitivistă: Europa ca agenție
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
studia, dar îl realizase definitiv. Închis în el, cu aerele zbîrlite ale unui arici retractat, cu absență distantă, cu rîie fanariotă acoperită de blazon bizantin, împăunat chiar în vremea cînd era silit să apară fără cea mai simplă decență vestimentară, ceremonios și protocolar, timid pentru că era orgolios peste măsură, sau orgolios ca să nu pară prea timid, cu fumuri nobiliare împrăștiate din pipele iluziei, cu preocupări de lucruri rare, subtile și inutile, cu risipă de cunoștințe prezentate sub forma paradoxului mistificator al
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
fusese atent la vorbele lui Șerban? Păruse un aluat moale Constandinul Stancăi, și uite ce este în stare, își spuse stolnicul în gând. Lectura testamentului era de fapt inutilă, căci toți cei interesați îi cunoșteau fiecare cuvânt, dar ieromonahul începu ceremonios: — „Ajungând la vârsta bătrâneților, cugetat-am în inima mea către bunul Dumnezeu ca să călătoresc către Ierusalim, să mă închin acolo sfântului loc unde a fost îngropat preacuratul trup al Sfinției Sale și să plâng mulțimea păcatelor mele. Drept aceea, fiind eu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai era stăpână pe sine. Hai, spune un cuvânt, logofete, îți poruncesc! strigă vodă. Recunoaște că ai schimbat vrerea mamii după cum te-au învățat dumnealor și arătă cu un gest larg spre frații săi. Constantin Brâncoveanu se ridică în picioare ceremonios, se înclină spre înaltele fețe bisericești, spre măria sa, apoi spre unchii săi, adresă un vag salut din cap către aga Bălăceanu. — Iertare, măria ta, dar nu am ce să recunosc. S-ar putea spune că am fost în măsură să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pasul. Nimeni de pe lume nu ar fi putut spune că din ultimele patru nopți prințul își petrecuse două în șa dormind sau ascultând istoriile ieromonahului. Când intră la vodă, salută pe cei adunați acolo cu un zâmbet detașat, se plecă ceremonios în fața suveranului și și luă locul său obișnuit de la geam. Marele logofăt, adică primul ministru al țării, Ștefan Cantacuzino și tatăl său, marele stolnic Constantin, vorbiră pe rând despre o eventuală expediție prin părțile Dunării, pentru curățirea drumurilor de hoți
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zor și că putem să ne pregătim pentru Sfânta Înviere a lui Hristos în pace, iar după aceea să luăm calea bălților Dunării ca să vedem ce e cu tâlharii care ațin drumurile... Cantacuzinii se ridicară câteșitrei și, după ce îl salutară ceremonios pe domn, ieșiră. În turnul corpului de gardă ceasul bătu de patru ori, chindia cum spuneau ei. — Să înțeleg că neica Mihai și naș Dinu cred că vestea pe care ne-a trimis-o doftorul grec este adevărată? întrebă vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pupitru un ulcioraș. Le făcu semn celor patru Brâncoveni să îngenunche, căută să-i acopere cu patrafirul peste capete și își întoarse privirile spre ușă. Înainte de a începe rugăciunea, îi rugă turcește pe cei doi oșteni, să iasă. Au salutat ceremonios și au ieșit fără comentarii. Rugăciunea pregătitoare pentru taina spovedaniei a început să curgă lin, picurată ca un balsam în inimile celor patru bărbați îngenuncheați. După împărtășanie, tot din desagă ieromonahul scoase o pâine proaspătă, de fapt un colac, făcu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la fereastră, doamna Marica se strădui să nu țipe, să nu plângă în hohote, să nu le răzvrătească acum gândurile. Ultimul fu împărtășit măria sa Io Constantin Basarab, voievod peste toată Țara Românească. Călugării îi binecuvântară. Mai-marele gărzii ienicerești se plecă ceremonios în fața lor și-i rugă să se grăbească. Totul trebuie să se întâmple între prima chemare a muezinilor, cea dinaintea răsăritului soarelui, și cea de a doua chemare, cea de după răsărit. Porniră. Pe amândouă marginile căii, chiar pe lângă garduri și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ai artei se trezesc alături de păgubosul lor prieten într-un act de solidaritate și bravură. Țin să afișeze elanul unei regăsiri esențiale, alături de sucitul și imprevizibilul maladiv. Prezența lor pare iarăși, ca altădată, cândva, în tinerețe, provocatoare. El acceptă plecăciunile ceremonioase, sărutările, frenezia atâtor afecțiuni înnoite. Li se înfățișează, în eleganța costumului și a gesticii, pacificat, ospitalier, dar își rotește rapid în toate părțile privirea vie. Iată, se apropie, glasul a și pornit, odată cu pașii, și ne întâlnește repede : „N-am
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cheme, măcar o dată, îl tot provocase, dar el rămânea amabil. Îmbrățișarea aceea caraghioasă : scund și slăbuț, săltând în jurul ei, rotind-o. Bucuria îl depășise, apoi dispăru în ascensiunea rapidă. Nu, n-ar vrea să-l întâlnească : o saluta totdeauna prea ceremonios. Îmbătrânise și el, cumințit lângă grăsana de nevastă-sa. Elegant, în costume mereu mai scumpe, mai bine croite, același profil subțire, efeminat... Așa și cu tânărul ăsta de curând angajat, junele se tot clatină, printre ceilalți, ca un băiețandru, negăsindu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]