6,424 matches
-
Miss Deemple, mi-a și mărturisit-o: "Nu pot să mă ocup la modul neserios de istorie". Ai să scrii gazetărie bună, surioară. "Cu... vitrion englezesc", îmi sare în ajutor vocea mea de-a doua, citîndu-l pe nenea Iancu: "Nu cerneală, Năică, vitrion englezesc". În anul întîi, '62'63, cînd am făcut Teoria literaturii, mai era sacralizat articolul lui Lenin, Organizația de partid și literatura de partid. Sînt două culturi, zicea Ilici: una a exploatatorilor, alta a exploataților. Și ce firave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
rămîneau nemișcate. Mă imaginam într-un muzeu al păsărilor exotice, demult dispărute. Pe urmă, dușumelele vibrau, mașinile plane își deschideau pliscurile, rotativa gîfîia. Tipografia intra, din nou, în stadiul de fierbere. Trecut prin timp, totul se decolorează, cum se decolorează cerneala de tipar. Cînd am curajul să deschid caseta cu amintiri ("caseta cu șerpi", cum îi spune vocea vitregă) mă văd urcînd scara cu balustradă murdară de tuș, strecurîndu-mă printre baloturile de hîrtie și printre muncitorii palizi, ca drogați. Ușa cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
zețărie, pocnește, făcîndu-mă să tresar. Mă așez la masa mîzgălită. Nea Pătruț o acoperă cu o coală proaspătă-proaspătă, o mîndrețe de coală, pe care o transform, după ce dau "bunul de culoare", într-un tablou nonfigurativ: înmoi o sfoară groasă în cerneluri negre-albastre, mixez cu galben strălucitor. Sfoara o petrec prin coala îndoită anume, trag de ea și iese ceva à la Hartung. Din tentația mai-binelui, exersez cu sfoara. Așa-zișii Picabia, Kandinsky, Arp, Mondrian, colajați cu bilete de autobuz, cu timbre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mândri de neuitarea sa pentru că sunt una și aceeași, capricios de vii, tulburător de îndrăznețe, chinuitor de frumoase, neîndurătoare în dorința de a fi privite, admirate, adulate, neantizate și cineva o va face, se va naște o pană înmuiată în cerneala care suportă așternerea unei asemenea frumuseți. Maestrul orb, după ce lectură în Braille paginile, închise cu zgomot cartea dincolo începea simfonia naturii -, schimbă din partitură un bemol pițigoi cu un diez coțofană și scrise cu degetele în aer: ZIUĂ. Și se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
estetizează bine și care nu? se întrebau bieții politicieni, cu capetele pline de cucuie. Noi știm doar să politizăm și să polemizăm, altceva, nu! Te rugăm, salvează-ne Marrie Alimentaire, te rugăm! Și Mioara se închise cu topuri de hârtie, cerneală și stilouri, pentru a compune opera ce avea să distrugă pentru totdeauna dezechilibrul dintre specii. Așa că luă prima foaie și scrise cu majuscule: ÎNDREPTAR ORTOPEDIC DE ESTETICĂ. Întâi și întâi, a dat la o parte pielea Pământului ca să fie luminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dintotdeauna în preajma Bătrînului, se minunează Gulie. Aici e totul, adaugă așezîndu-se și el pe scaun ca să și tragă răsuflarea. Roja ia caietul, îl deschide și începe să-l răsfoiască de la un capăt la altul, e plin de mîzgălituri, pete de cerneală, corecturi și paranteze, nici un capitol nu e terminat, se vede asta după spațiile albe rămase aproape pe fiecare pagină. Despre asta ar trebui să-l întrebăm chiar pe el, spune Roja, cînd ți l-a dat? înainte de a-l urca
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
o singură limbă există“ este contrazis automat de prezența, între coperțile cărții, a unor traduceri din versurile lui Mihai Posada în germană, franceză și engleză. Mai există deci, pe lume, cel puțin trei limbi!) În rest, poemele, scrise cu o cerneală roz și cu o anumită sfială-stângăcie, nu promovează deloc „o ființare românească chezășuită de actul branșării spiritului identitar la potențialul istoric al românilor de a dăinui, în consonanță cu valorile imanente tradițiilor multiseculare“. Iată un exemplu dintre zecile posibile: „ca și când
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe când țesea cărări pentru îngeri. Coboară! Suflete, pulbere în patru vânturi, mângâierea șarpelui odată cu răsăritul soarelui, îmbrățișarea crucii în noaptea de Buna Vestire, sărutul lui Iuda în podul palmelor, răstignire! Suflete, tu porți semnul! Era după lume, sinele pată de cerneală imprimată neglijent peste un certificat A5. Era încă tânăr. 33 de ani, după unii, floarea vârstei: omul bine copt, omul bine împlinit, omul bine înrădăcinat. De-acum să-l vezi cum se rumene, cum se înalță, cum coboară. Copăcel, puiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o colecție de fete frumoase, goale, lucioase (40, câte una pe fiecare pagină), cumpărată de tată-său prin '82 de la o dugheană din București. (Universitatea era singurul loc unde puteai procura, pe sub mână, un Hustler color, hârtie colotech +, super luciu, cerneală pigment 200, curcubeu 17 nuanțe, parfumat, copertat, reliefat.) Femei parcă dintr-o altă dimensiune, imponderabile femei, comete rupte din coasta lui Jupiter, pe când Venus era doar o intenție în mintea bătrânului obsedat de singurătate! Femei parcă din altă civilizație, vase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
calci pe urmele lui ta-tu..." Visul avea aroma chiloților uitați de tanti Didina, seva trunchiului de cireș: floare, frunză, fruct într-o cutie de pișcoturi sub grindă. Visul îi dilata nările de mistreț tânăr, fetele din revistă miroseau a cerneală de calitate. Trecea cu buzele umede peste fiecare coala A4, dâră de foame în icoană. Foșnetul paginilor aducea a rochie de mătase. Lacătul auriu, chinezesc, o singură cheie era precum un clopot ce chema la miezonoptică. De sub plapumă, în tindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de marmură, abdomen de câmpie, picioare de căprioară, degete de salcie, degete... Parcă zâmbea, parcă vorbea, parcă citea, parcă legăna, parcă dansa... cânta Eva, tare frumos mai cânta. Erau 40 în lădița metalică, Eva singura care s-a rupt din cerneală, din luciul velin, din haremul lui tată-său. Eva l-a ademenit pe de-a-ntregul în cărnurile sale cu iz de tipografie. Nu era o copie ca toate celelalte Dumnezeu, după ziua a șaptea, a spart matrița. Fierbințeala trupului, respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ținându-se de mână. 9. Anii 80. Și ei perseverau în învățături precum apostolii, și ei luau masa împreună, se adunau la rugăciuni împreună, se dădeau în spectacole împreună. Epistolele: canoane, legi, lozinci decupate parcă dintr-o biblie scrisă cu cerneală roșie. Desfătare: lapte, miere, vin, pâine (euharistică, albă, dulce pâine pe vatra partidului). Spectacole: circ în sticla cu lapte, în brațele mamei, în cureaua tatei lată de două degete, în rugăciune. Circ în numele fricii de a gândi, de a întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Fericit cel ce moare la miezul nopții. Moartea, ca și poezia, înseamnă intimitate; moartea, ca și poezia, nu pot fi împărțite cu nimeni. Două simțiri deopotrivă. Și una, și alta se naște și moare în inimă. Nici o diferență, scriem cu cerneală sau cu cenușă, citim cu cerneala sau cu cenușa; într-un certificat de deces, semnătură indescifrabilă. Aleluia! Moartea este ultima iubire, intimitatea se așterne cărare, de-a stânga și de-a dreapta drumului,12 punți. La fântâni, se aruncă bani pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nopții. Moartea, ca și poezia, înseamnă intimitate; moartea, ca și poezia, nu pot fi împărțite cu nimeni. Două simțiri deopotrivă. Și una, și alta se naște și moare în inimă. Nici o diferență, scriem cu cerneală sau cu cenușă, citim cu cerneala sau cu cenușa; într-un certificat de deces, semnătură indescifrabilă. Aleluia! Moartea este ultima iubire, intimitatea se așterne cărare, de-a stânga și de-a dreapta drumului,12 punți. La fântâni, se aruncă bani pentru ultima apă limpede; la crucile drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
copii, nene Matei, nepoții matale pot fi. Ai fost ca ei, ai avut surori, ai avut frați, imaginează-ți că mergeți împreună la școală, la biserică, la scăldat. "Ce ore ai azi? Ce jocuri inventezi? Cum răspunzi doamnei învățătoare? Ai cerneală în stilou? Ai uitat abecedarul acasă? Bastonașele le-ai făcut drepte?" Sunt copii, nene Matei! Îngerii nu au sex, sexul crește odată cu sângele, ei au cerul în vene. Petre, mă tem pentru ei, mă tem pentru mine, nu plec. Nene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și creț ochii mei imperfecți șovăiau de fiecare dată să se dezlipească. Mai Înaltă ca noi, părea o păpădie zveltă, cu pălăriuța ei de aur, gata să se preschimbe În nou raș și să se risipească În aer. Lacrima de cerneală Tot uitîndu-mă la ghipsul lui Zoli, mă temeam că, În locul lui, se va ivi Într-o bună zi un picior de lemn ca al lui Weisz bácsi. O fi căzut și tatăl lui din vreo căruță cînd era mic... Dar
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Asta pentru că inventasem un joc la care nu voia să ia parte nimeni, toți se plictiseau repede, dar de care nu puteam să mă las. Băgam tocul În călimară și-l ridicam În așa fel ca un singur strop de cerneală să ajungă În despicătura din capătul peniței și să rămînă În aer, gata să cadă. Dar nu cădea, ci se-ncli na doar a picurare pînă-l plimbam eu prin lumină ca să scînteieze. Se desprindea În cele din urmă și picura pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
umeri. Nu se putea citi nimic. Nici Floare, neștiutoare de carte, nu se dumirise din ce fel de hîrtie Își făcuse dop la sticla cu atît de prețioasa apă de băut În Întunericul și sub urletele furtunii de pe mare. Umezită, cerneala se Întinsese și era greu de Înțeles vreun cuvînt ori vreo cifră. Americanii au luat plicul, s-au mai sfătuit și cu alții de ai lor, au Încercat să descifreze. Din tot ce trăise ea În Statele Unite, episodul cu cerneala
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cerneala se Întinsese și era greu de Înțeles vreun cuvînt ori vreo cifră. Americanii au luat plicul, s-au mai sfătuit și cu alții de ai lor, au Încercat să descifreze. Din tot ce trăise ea În Statele Unite, episodul cu cerneala Întinsă pe plic Îi stîrnea mamei Floare cea mai mare indignare și după șaizeci de ani. Pretindea că știa unde se află bărbatu-său și le tot spunea, „la Cigagău“, dar ăia nu pricepeau. Ba mai mult, au aruncat-o
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și prin insula Sfîntului Patrick. Rivulus Dominarum Pentru aproape toți oamenii, copilăria e asimilabilă paradisului. Pentru toți, paradisul e o Împărăție a luminii. Pentru mine, copilăria e Însăși lumina, iar Zoli și cărțile tatălui său, Învățătoarea noastră și perla de cerneală, Vilmoș, Caița și Valea Măriei, Floarea Nodului, America ei și ielele rotitoare sînt locuitori ai acelui tărîm Încă nu foarte Îndepărtat. Dintre ei, cîte unul s-a Întîmplat să-mi taie calea cînd nu mă mai așteptam, ca dovadă că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
scrie. CÎnd ajunsese pentru prima oară la New York, la nouăsprezece ani, habar n-avea de scris și de citit, ca dovadă că nu Înțelesese rostul adresei bărbatului, Însemnată pe un petec de hîrtie. Văzuse numai utilitatea hîrtiei, nu și a cernelii. Numai că nevoia pornirii și sporirii afacerii cu pensiunea o silise să țină socoteli, așa că-și Însușise mai Întîi cifrele, apoi și literele. Scria Însă extrem de greu ori Îi punea pe alții s-o facă În locul ei. Sigur e că
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de povestitoare și transferată spre transfigurare tot asupra mea, nu atît prin numărul cărților scrise de mine, cât prin multitudinea tehnicilor de scriere folosite pînă astăzi. Am ajuns să dau formă textului În scriere de mînă, cu tocul și cu cerneala, cu creioanele de diferite mine, apoi În braille-ul manual, În braille la mașina de scris, În sistemele lui Klein și Hebold (alte două metode ale orbilor), pe urmă la mașina dactilografică, prin Înregistrare vocală pe suport magnetic, la ordinator fără
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de dinainte de potop. În fața tronului, o masă din aur și purpură. Pe masă, o carte lungă de șase coți și lată de zece. La dreapta și la stânga judecătorului, doi îngeri-scribi înzestrați cu toate cele trebuincioase unei asemenea îndeletniciri: toc (kalamon), cerneală și hârtie. În fața judecătorului, de cealaltă parte a mesei, un alt înger ține în mână o balanță. La stânga, în spatele îngerului scrib, ne închipuim noi, un al cincilea înger din „comisia de judecată”, „barbar și crud”, are o trompetă din care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
tc "„Iuda Iscariotul, până ieri diavol, acum, frate de cruce al lui Isus !”" Mărgărita Geică: Între Codul lui da Vinci și „descoperirea” mormântului lui Isus, a făcut valuri printre profani, și nu numai, Evanghelia lui Iuda. Au curs râuri de cerneală despre romanul lui Dan Brown și despre documentul descoperit în Egipt. Ce-i adevăr și ce-i mistificare? Cristian Bădiliță: Sunt trei lucruri diferite, dar care au câteva puncte comune, între care, așa cum spui, tapajul mediatic. În cazul lui Da
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vești atât de senzaționale Stelian rămase fără grai. Apoi vru să ia de pe laviță "Scânteia", dar poștașul, mai iute de mână, scoase alt exemplar din tolba lui și i-l despături sub nas, bătând cu palma hârtia cu miros de cerneală proaspătă de tipar. Pe prima pagină a "Scânteii" sărea în ochi poza mare în chenar negru a dictatorului sovietic, însoțită de un titlu scris cu litere de-o șchioapă. Deschizând ziarul său, Stelian citi fără ochelari necrologul oficial, tipărit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]