733 matches
-
Culi nu-și putu stăpâni de pe față zâmbetul acestei biruinți. Într-o clipă ieși din cărare în laturea hochstandului. La douăzeci de pași dincolo de aria albeții omătului, rezemat între doi brazi bătrâni, se înălța pătulul, cu cerdacul lui pardosit cu cetină. Cătră el suia o scară. Culi n-avu când rosti salutarea: „Servus!“ - minune mare! Coșgogeamite urs se acățase repegior cu brâncile pe dedesubtul scării, din fuscel în fuscel, până la podina pătulului și, sus, a întins o ghiară spre butul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
s-o descurce, și izbândise în parte. O lăsase părăsită, căci el nu era cantor, ci vânător și paznic. Biserica lui era singurătatea. Luminile lui erau stelele și, câteodată, noaptea, ochii dihăniilor. Și cântările lui erau de la ape și de la cetini. Și-n tinereța aceasta a lui s-a bucurat de viață și de dragoste, nefiindu-i încă dat, după o lege a lui Dumnezeu, să bănuiască puterile necunoscutului. Nana Floarea îi aduse ciaslovul și-l deschise deodată la pata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
9. ÎNTOARCEREA 25 noiembrie 1474, Cetatea de Scaun a Sucevei Căpitanul Oană privi, pe fereastra camerei, curtea interioară a cetății. Se auzea trosnetul lemnelor puse pe foc și se simțea miros de cetină din pădurile Țării de Sus. Deși era abia mijlocul lui noiembrie, acea senzația că sărbătorile de iarnă trebuie să fie aproape. Că, În câteva zile, venea Crăciunul. Dar poate că nu era decât o Încercare de a grăbi timpul, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ori poate‐ a ta năframă. Sunt alb, bătrân aproape, Mi‐ e dor de tine, mamă. DOR DE MAMĂ Cine n‐are dor de mamă — Alte doruri care‐l cheamă ? Dor de cântec? De prieteni? Dor de văi ? și dor de cetini! Dor de văi ? și dor de stele ? Dor de gândurile mele ? Să nu‐ 1 crezi tu, cântec, nu ! Să nu‐ 1 crezi, femeie, tu ! Să nu‐1 credeți, văi și cetini! Să nu‐ 1 credeți, voi, prieteni! Cine n‐ are
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
cântec? De prieteni? Dor de văi ? și dor de cetini! Dor de văi ? și dor de stele ? Dor de gândurile mele ? Să nu‐ 1 crezi tu, cântec, nu ! Să nu‐ 1 crezi, femeie, tu ! Să nu‐1 credeți, văi și cetini! Să nu‐ 1 credeți, voi, prieteni! Cine n‐ are dor de mamă, Vântu‐l poartă ca pe‐o scamă, Azi aici și mâni departe, Ușor de plai se desparte ! Cele citate sunt confesiunile lui Grigore Vieru către Victor Crăciun, din
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și-o retrase uluit. Simțise un curent paralizant, de parcă ar fi atins, din greșeală, o frunză de urzică. Întreaga ei ființă îl refuza. Darius rătăcea prin odăile primitoarei case, decorate, pentru acea serată, cu organzine și verduri, cu ghirlande de cetină și merișor. Până la urmă, nimeri într-un cabinet de lucru, plin de cărți, colecții de jurnale franțuzești, teancuri de hârtii, cerneluri și pene de scris. Descoperi și câteva obiecte mai ciudate, un cvadrant, un fel de microscop și încă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de anomie a societății românești. Iar folclorul este expresia populară a unei societăți, nu-i așa ? înainte de a merge mai departe, haideți să mai aruncăm însă o privire asupra altor pro ducții de folclor recent, ca de pildă : Pădure de cetină Te-aș face o scîndură Să te vînd lunea la tîrg și bani peste bani să strîng Bine-i să fii pădurar, Că mai tai cîte-un stejar, Să dai la șeful de post, Ca să-ți faci în viață rost ! Domnul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
în pădure, mergând foarte departe pe potecile blocate de bușteni prăbușiți, pe sub bolțile copacilor, în tăcerea aurie, străbătută de triluri ascuțite și de bâzâitul miilor de musculițe, sclipitoare în câte o vână de lumină. Băieții se împodobeau cu coroane de cetină și se înarmau cu bâte viguroase, își făceau centuri din scoarță și alergau țipând ascuțit prin pădurea rară. Rupeau uneori coaja unui copac căzut, atât de buretos încît l-ai fi putut ridica ușor, și priveau carii dinăuntru, fiecare insectă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe care o percepeam cu coada ochiului înainte de-a o privi, a rochiei, mersul ei, toate astea, am înțeles cu groază, mă atrăgeau, mă făceau să doresc s-o mai văd. La focul de tabără, printre scânteile incandescente ale cetinei, îi vedeam din când în când profilul, galben ca șofranul sau roșu ca purpura, după culoarea limbilor de flacără care i se reflectau pe chip. Arșița rugului înalt, sclipirea paietelor și aripioarelor de fluturi ale dansatoarelor din programul artistic, zdrăngănitul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
emise de arhitect. Terenul pe care se aflase blocul, frumos nivelat, fu înconjurat cu un gard de beton și scândură, iar în incintă se plantară brazi. Muzica serială a lui Schonberg și Webern le pria, așa încît ramurile lor de cetină se lungiră curând, aplecîndu-se peste Dacia ruginită și înconjurînd cu acele lor cafenii blocul de plexiglas în care dormea burta enormă a sintetizatorului, deopotrivă cu cei doi specialiști japonezi, care începuseră să chelească. Zi și noapte, muzica mugea și vuia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
corpul devenit unsuros al lui Emil Popescu, dar el părea să nu reacționeze în nici un fel. Degetele rămase din mănunchi continuau imperturbabil să fojgăie pe clape. Un miros greu, ca de odaie în care naște o femeie, se răspândi pe sub cetină. Când și ultimul deget căzu zvâcnind pe cauciucul striat de la picioarele arhitectului, saxofonistul, sclipindu-și barda sub stelele mici, făinoase, ocoli prin față resturile de caroserie prin care, pe alocuri, se vedea motorul întunecat și apucă strâns în pumn ciotul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de aceeași muzică funerară. Cei doi japonezi care îngrijeau marele Mishiba intraseră în legendă, iar după moartea lor le urmară alți doi, care își luară același nume ca primii. Astfel, de-a lungul secolelor, se perindă în mica oază de cetină o întreagă dinastie de japonezi. Pelerini de pretutindeni veneau să asculte direct, de la boxa originară, muzica sacră. Se organizară mii de atentate împotriva arhitectului ca să se obțină reacția de apărare, muzica aceea de o sută de ori mai profundă decât
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lyra lui Orfeu etc., ecourile mitice fiind, de asemenea, prezente prin Phoenix, Orfeu, Euridice etc., spre a accentua această atmosferă. Decoruri, butaforice adesea, venind din arena gândului avar, bordate de fecioare în plutire, născute din fumul subțire și trecute prin cetina de gene, cu lumină promisă din lampadare împodobite cu evantaie și măști chinezești, sunt animate de iubiri, accentuate prin aport cultural - amintind, de pildă, de Eminescu sau de Bacovia: îmi tălmăceai (străfulgerat accent) / din Lermontov „Pumnalul” și în mine / pietre
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de mult. Ei îl așteaptă pe Moș Crăciun, se bucură de magia sărbătorilor de iarnă, cei mari se adună în jurul sobei și deapănă amintiri... și atâta timp cât există un Povestitor, poveștile cu Moș Crăciun, amintiri de la săniuș, jocurile cu zăpadă, mirosul cetinei de brad... nu vor dispărea. - Uf, Crăiasă, tu ai iubit oamenii mereu! - De asta eu sunt „Regina Zăpadă”, sau „Crăiasa Zăpezii”, sau „Regina Iarnă” sau „Zâna Zapadă”! Mă denumesc în multe feluri, oamenii mă așteaptă. Fără a mai sta pe
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
bătrânul Moș Crăciun, care pe furiș, va așeza pe covor sub crengile mele cadouri pentru copiii cuminți. Când se vor trezi din somn, se vor bucura nespus și toată familia îmi va cânta: „O, brad frumos/ O, brad frumos/ Cu cetina tot verde!” Cât voi fi de important și de fericit, încheie arogant, convins că nimeni nu se poate compara cu el. - Și eu la fel! Și eu la fel! Și eu, și eu, săriră cu gura o mulțime de frați
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
ceva nu era în regulă în sufletul meu, veneam aici, în Parcul Miracolelor, cum i-am zis eu. Necazurile mai mari sau mai mici dispăreau, parcă erau absorbite de mirosul îmbătător al teilor, de parfumul florilor, de foșnetul șoptit al cetinei. Aici mi-am scris cărțile (am încercat și în camera mea de lucru, la birou, dar n-a mers deloc), tot aici mi-am pregătit și examenele de grad. Grădina asta minunată avea pentru mine multă, foarte multă căldură în
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
125} DOINĂ, DOINĂ, GREU ÎMI CAZI Doină, doină greu îmi cazi Din pădurea cea de brazi, Și cu jale îmi răsuni Din huceagul de aluni, Și m-adormi, m-adormi cu drag Pin frunzișul cel de fag. Cine sună-n cetine, Doinițe prietene, Diu, diu, diu, de-a codrului Că doina-i care-o cântai - Tragănă-se tragănă Frunza-n codru leagănă. DOINA (CE STĂ VÎNTUL SĂ TOT BATĂ) Ce stă vântul să tot bată Prin frunza de tei uscată, Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
prin baruri cu penele arse. Danțatoarea albă le trece prin sânge, râzând s-a oprit pe-un vârf de picior ca pe-o sticlă întoarsă. Dar sus, la o mie de metri-nălțime, spre răsărit stelele își spun povești prin cetini de brazi și-n miez de noapte râtul mistreților deschide izvoarele. [1929] * IOAN SE SFÎȘIE ÎN PUSTIE Unde ești, Elohim? Lumea din mînile tale-a zburat ca porumbul lui Noe. Tu poate și astăzi o mai aștepți. Unde ești, Elohim
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
pădurea cu tulnice multe. [1929] * CÎNTĂREȚI BOLNAVI Purtăm fără lacrimi o boală în strune și mergem de-a pururi spre soare-apune. Ni-e sufletul spadă de foc stinsă-n teacă. Ah iarăși și iarăși cuvintele seacă. Vânt veșnic răsună prin cetini de zadă. Purces-am în lume pe punți de baladă. Străbatem amurguri cu crini albi în gură. Închidem în noi un sfârșit sub armură. Purtăm fără lacrirni o boală în strune și mergem de-a pururi spre soare-apune. Răni ducem
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
luând sfatul lunii învată să tacă. [1937] * CÎNTECUL BRADULUI Subt Ursa Mare, surpat de bureți, neatins de om, neajuns de ereți, bătrân, bătrân, în imperiul meu bradul bărbos străjuiește mereu. Lichene și buhe și viespi îl cuprind. Păianjenii sfinți prin cetini se-ntind. La un veac, tot la un veac, din înalt mi-1 lovește în creștet fulgerul alb. Stă între zodii și țară un brad. Sărutate de fulger - crengile ard. Dar, iată, se scutură numai de scrum, și flamura-i
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
vreme n-am mai avut să mă gândesc la vorbele lui care nu se potriveau cu gesturile, căci vânătorii m-au dus Într-o preșteră din stâncăria de deasupra satului. Semăna cu peștera iernii de acasă, numai că avea multă cetină moale pe jos, iar cetina era la rândul ei acoperită cu un fel de funingine. M-au forțat să stau jos și au adus apoi un bulumac greu. Mi-au legat de el pășitorii și mâinile, chircindu-mă. - Ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să mă gândesc la vorbele lui care nu se potriveau cu gesturile, căci vânătorii m-au dus Într-o preșteră din stâncăria de deasupra satului. Semăna cu peștera iernii de acasă, numai că avea multă cetină moale pe jos, iar cetina era la rândul ei acoperită cu un fel de funingine. M-au forțat să stau jos și au adus apoi un bulumac greu. Mi-au legat de el pășitorii și mâinile, chircindu-mă. - Ce i-ați făcut lui Enkim? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să se înșire cap la cap, ca mărgelele pe ață, purtându-l prin anii aceia de demult... Cum să uiți ziua aceea de Mai, când Vasilica, ca o rază de soare a pătruns în casa cu nr. 3 din str. Cetinei... umplând-o de lumină... și, cum să uiți ziua aceea, când și- au împletit destinele, unite până în ultima clipă a vieții. Încă de copilă, era vădită patima de om matur de pe chipul subțirel al fetei. Ea ori suferea cu toată
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lui Florar. Soarele își începuse cariera sa, vestind zodia Berbecului,odată cu echinocțiul de primăvară. Trecuse, deja, jumătate de an de când Iorgu lucra ca inginer la Fabrica de rulmenți din Bârlad. Era pe-nserate, când el intră în magazinul alimentar din str. Cetinei, pentru mici cumpărături. Peste puțin timp, ușa se deschise și în prag apăru o tânară foarte frumoasă, corpolentă, cu fața toată o lumina. Era Vasilica... doamna de la biblioteca tehnică a fabricii. La vederea ei inima îi tresări și începu să
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
bată mai tare... O salută și îi oferi rândul în față... Ea îi mulțumi, toată, îmbujorată. El dorea mult s-o cunoască, și acum sosise momentul. La ieșirea din "Alimentară”, el îi ceru voie s-o însoțească câțiva pași pe Cetinei... Ea primi încântată. Și, din vorbă în vorbă, ajunseră la intersecția cu b- dul Republicii.. în colț era liceul. Se opriră sub conul de lumină a felinarului din colțul străzii, în fața unei case frumoase cu grădină mare de flori. O
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]