1,021 matches
-
ăia și duminica țineau cimitirul închis. Sfatul răposatului era să fac cale întoarsă. C XXXVII Lăsase neatins dezastrul de dimineață. De altfel nu mai avea încredere nici în poza aia. Putea fi o făcătură. Mai știi? Poate că Leo fusese chel, cu o cicatrice pe frunte. La fel de bine putea să fi devenit sosia vreunui bancher care se lăfăia pe undeva prin Baleare, în timp ce el trudea într-un birou de sticlă, la cravată roșie și cămașă albastră, cu sinusurile înfundate de la aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
are putere de la domnul ministru să rezolve chestiile astea, așa că dumnealui o să vă facă dreptate. Așa, fraților!... Aprod, să-i duci la domnul director general... Se ținură gaia după aprod pe diferite coridoare, până se pomeniră în fața unui domn bătrân, chel și ursuz, care-i lăsă să-și spuie toată povestea din fir în păr. Pe urmă îi întrebă dojenitor: ― Vreți să cumpărați moșia cucoanei, ori vreți s-o luați cu japca? ― Ba noi... Încercă să protesteze Luca Talabă. ― Să taci
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dulce mult aduce, ați înțeles? Țăranii se uitau la gura lui cu dinții de aur. Ieșiră urmăriți de glasul hârâitor al directorului. Rătăciră pe coridoare până se pomeniră iar la ușa cabinetului ministerial. Luca spusese, când a scăpat din biroul chelului, să nu se mulțumească și să mai încerce a pătrunde până la ministru. Nici n-apucară bine să-și găsească loc și iată că un aprod, spăimântat de respect, se năpusti la dînșii: ― La o parte! Dați-vă la o parte
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mic, vânăt, al Mastodontului. Lăsând în urmă o trenă de lupi, vidre, vulpi, leoparzi, irbiși, antilope, porci mistreți, girafe, hipopotami, viezuri, urși albi, foci, lei, bizoni, facoceri, pisici sălbatice, toate cu blănuri vălurite, de culoarea pământului sau a zăpezii, sau chele, cu pieile groase de trei degete, toate alergând încremenite pe labe boante sau gracile, toate cu mutrițe familiare sau fălci mizantropice sau expresii de frică și perplexitate, mici cât un ghemotoc sau înalte până la tavan, cu pete de camuflaj, cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a smuls batista cu inel de la gât și a început să plângă, lin, numai lacrimile alunecând șiroaie pe fața ei neagră, frumoasă, fără să suspine, fără să se zguduie. N-am știut dacă plânge pentru că înțelesese că e pe jumătate cheală, deoarece ea plângea mereu, și din senin, de când se îmbolnăvise, și mai cu înverșunare atunci când voia să se ridice și să privească pe fereastră, iar noi nu o lăsam. Au fost zile de care nu-mi mai amintesc nimic acum
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cunoașteți. Nu prea am timp de altceva... Evident, am auzit și eu multe, ca toată lumea. Dar nu știu nimic precis, adăugă începînd să depună, meticulos, fără grabă, fărâmele de scobitoare pe marginea farfurioarei. Ghibercea se adresă unui tânăr pe jumătate chel, cu ochelari negri, așezat la capătul mesei. - Începe d-ta, Dumitrașcu. Pantazi îl ascultă, răsfoind în același timp dosarul. După câteva minute, ridică mâna și-l întrerupse. - Ziarele acestea, apocrife, cum le spuneți, au fost tipărite sau în tipografia Scânteia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mâinile lui și i-o strânse cu căldură. Apoi, îl invită la masa lui. - De când vă aștept! exclamă patetic, aproape teatral. E a cincea oară când vin special aici, ca să vă întîlnesc. Era un bărbat fără vârstă, pistruiat, pe jumătate chel, cu favoriții de culoarea cuprului, contrastând cu paloarea blondă a părului. - Dacă v-aș spune că vă cunosc, că știu foarte bine cine sunteți, n-o să mă credeți. Așa că nu spun nimic... Dar cum și eu sunt probabil condamnat să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sunt țărani, ciobani, pescari, cum li se spune: oameni simpli. Nu dispun de o tehnică propriu-zisă. Dar, evident, practică o anumită disciplină spirituală: rugăciunea, meditația... Se întrerupse brusc, văzând oprindu-se la masa lor un bărbat în vârstă, cu desăvârșire chel, fumând dintr-un țigaret lung de chihlimbar. - E inutil să discutați, spuse adresîndu-se lui Colomban. Și într-un caz și în celălalt problema e aceeași: fără acea nouă calitate a vieții de care vorbește Linda Gray, longevitatea e o povară
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o înfăș, nici s-o desfăș, era o complicație întreagă, și nici până la sfârșit tot n-am învățat... îți spun drept, mi-era și frică să mă ating de ea, să nu cumva să-i frâng ceva ; avea un cap chel, și lunguieț, și diform, și plângea mai tot timpul, iar pe obraz uite-așa avea pete-pete... Bietul Ștefan era atât de fericit, că totdeauna a văzut-o frumoasă... E interesantă Ivona, e plăcută, e inteligentă, dar frumoasă niciodată n-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îmbufnată, care cu greu se abține să își înșface păpușa de un picior, să o azvârle în coșulețul ei și să tragă deasupra perdeluțele cadrilate - așa arată Sophie în clipa când reușește să-și ia, în sfârșit, în brațe păpușa cheală, cu obrăjor palid și nas bătrânicios. O așază pe genunchi și o așteaptă răbdătoare să se potolească până când, într-adevăr, aceasta încetează să mai dea din picioare și din mâini, pe bluzița de marinar alu necându-i, amestecate, lacrimile și saliva
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de mult, ah, suport țăcănitul acesta supărător de vase din bucătărie, supărătorul gâlgâit al apei de la chiuvetă, mugetul înspăimântător al animalului acvatic ce se zbate zadarnic să mai iasă din țeavă, cu apa, prea fierbinte, opărindu-i țeasta lucie și cheală, sub o căciulă roz-murdar, flaușată. Gâlgâitul muget al apei, și mereu gheara neagră care strânge firele cu disperare, și supărător-liniștitor cineva care spală vasele în bucătărie, cineva spală în chiuvetă cratițe și farfurii, și gonește din hall pendula - Muti. Muti
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
întors capul înainte ca el să deschidă gura, așa că o vezi pe Margot făcându-i domnului Ialomițeanu semne discrete, da, e Margot, chiar Margot, chiar căciula ei roz-murdar, flaușată, înfundată până la ochi. în același timp vezi foarte bine și capul chel, rotund, lucind ca o bilă. Margot îi face domnului Ialomițeanu semne discrete, mutește, să nu spună, dar domnul Ialomițeanu pare că nu o vede. — Gâlci, spune domnul Ialomițeanu. Așa că să ne preparăm pentru... Te ghemuiești de frică, de frig, în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ajurat e plin de murdărie de câine ! Bietul pechinez al lui Margot s-a ascuns în trăsură de când a rămas singur pe lume ! De când Margot s-a ascuns la via ei din Otopeni ca să nu o vadă Ialomițeanu că e cheală și poartă zi și noapte o căciulă roz-murdar, flaușată. — O luăm și pe Yvonne la teatru ? întreabă Nenea Jorj, ca și când tu nu ai fi de față. — E relâche ! spune plictisită Muti. Și pe urmă, cu totul alt ton, spre tine
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în orice caz, te rog... Se spune că Ivona n-ar fi... Că ar fi făcută de fapt cu Ioaniu... — Asta io în ruptu capului nu crez ! Păi uite-te la madam Ivona, uite-te la ta su : ăsta slab, chel și cu nasu lung ! Uite-te, vezi ! Bucățică ruptă ! Cap tăiat... — Da, seamănă... Nu pot să neg... Și Ioaniu avea alt fason... Ei, poți să știi ? La urma urmei, cine le-a ținut lumânarea ? Eu numai să văd cu ochii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un preșuleț de cârpe, de perete agățate pătrățele de ziar, atârnate într-o sfoară. Fiecare își ține cheia. Stăm amândoi pe bancă și ne destindem. Încercăm să zărim bucata de cer, privim apoi în jos, spre curtea măturată. Curtea e cheală, nu crește iarbă. Mă ridic primul de pe bancă și pietrișul scârțâie sub pașii mei. O luăm înapoi, trecem pe lângă intrarea Neguleascăi, nu mai e nimeni afară, a rămas doar ușa larg deschisă. — ...așa o ține, să vază ea cine trece
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a doua stație, și ea Își dă seama că un hoț i-a furat geanta, mai precis, i-a tăiat baierele traistei hippy, de piele Întoarsă, și acum, la 10 jumate seara, nu mai are nici acte, nici portofel, nici chei. Ce facem? Cum intrăm În casă? Sigur că-ți amintești jacheta ei din imitație de leopard. De fapt, era o chestie ieftină, sintetică, e adevărat, de mare efect. Dar să ne mai oprim un pic asupra unor istorii discrete care
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îl pocneam direct În figură. Îi deslușesc silueta În cele cîteva felii de lumină care vin de afară, prin fereastră și de pe hol, prin ușa deschisă. Îl văd plecînd, un contur ciolănos care se termină cu un cap rotund, tuns chel. — Să-i scrii lu’ mă-ta să-ți trimită pachet, auzi? Săptămîna viitoare vreau să mănînc de la tine. Iese și de pe hol se aud bufnituri. După cîteva clipe, plantonul, un răcan din Timișoara, se refugiază În viteză În bezna dormitorului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
metalice și se vîră Între mine, care stau cocoțat Într-unul din paturile de sus și nu pot să mă mișc de emoție, și ecranul televizorului. Chipul Întunecat de urmaș al veneratorilor lui Kali se suprapune rînjind vesel peste figura cheală, de Nosferatu miniatural, a lui Sal Solo. — E bine așa? Arde-o! — Never Again, Îngîn eu melodia. — Cum, cum? țipă el rîzÎnd. Partea proastă e că a doua zi dimineața Portocală ne-a „băgat În priză“. Pentru că tragerile sînt peste
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să-ți miroase hormonii...! Ha-ha! Ai să vezi un caleidoscop de vise stranii, alterînd realitatea - unele recurente (visul din copilărie reluîndu-se identic: omul din Lună coboară plutind Încet cu ajutorul unei mantii sau al unor aripi ca o mantie, Luna rămîne cheală, strălucind ca un glob deasupra cartierului unde ți-ai petrecut copilăria, te găsești pe aleea din fața blocului, față În față cu un fel de vampir, nu pare că vrea să-ți facă rău, e doar ciudat, nelumesc - are un chip
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Latura dinspre noi, cea din dreapta, fiindcă acolo se termină liziera, și latura de dincolo de pădurice. Ești sigur că liziera nu-i mai lată? Păi dacă ar fi mai lată am vedea-o pe dâmbul de dincolo, dar așa dealul îi chel ca în palmă. Îl ascultam pe Toiabă și îi apreciam logica gândirii. Te ai gândit pe unde și cum îi putem surprinde? Întâi trebuie să ne alegem bine momentul... Și care ar fi acela? Cam pe la patru ceasuri după miezul
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
amorit ori: Într-o absidă urmele așteaptă / și roza sechestrată va să-și vândă / înariparea/ vergură osândă / cu lujere de ceară. Poetul mărturisește că maestrul începuturilor sale e Tudor Arghezi (N-am vopseluri pânză cuie / rădăcină spic cățuie / lumânare frânghii chei / cârji compas gherghef schintei / ața ac și cucuvaie), însă poemele lui dezvăluie, totodată, prețuirea și pentru alți mari poeți, dintre care-i putem aminti pe George Bacovia (Agonizează crinii în cetate...), pe Lucian Blaga (Temutul plâns o noapte e lagună
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și cu un pas imperial puțin șleampăt dar hotărât pătrunde în birou madam cetățeanca madamme Aspazia urmată îndeaproape, în lipsă de cîine, de un domn avocat care vrea să-și păstreze anonimatul prin geanta burdușită ridicată deasupra capului. O fi chel ? N-o fi chel ?!? ASP. Bonjour. Aici e cu fonciaru’? Gore Aici. ASP Am o problemă de rezolvat. Cum facem? Gore Vă dau adresa unui amic profesor de mate. ASP Dumneata, ca funcționar public, lasă bășcălia și tratează-mă cum
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
imperial puțin șleampăt dar hotărât pătrunde în birou madam cetățeanca madamme Aspazia urmată îndeaproape, în lipsă de cîine, de un domn avocat care vrea să-și păstreze anonimatul prin geanta burdușită ridicată deasupra capului. O fi chel ? N-o fi chel ?!? ASP. Bonjour. Aici e cu fonciaru’? Gore Aici. ASP Am o problemă de rezolvat. Cum facem? Gore Vă dau adresa unui amic profesor de mate. ASP Dumneata, ca funcționar public, lasă bășcălia și tratează-mă cum trebuie. Dă-mi un
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
făcea să regreți toate greșelile pe care le-ai făcut față de acești micuți muncitori. Fiul directorului, Alexandru Marinescu, profesor de limba franceză și română, făcea lecții de literatură. Îi sorbeam lecțiile. Când îl vedeam, mic de statură, aproape rotofei, puțin chel, deși tânăr, că se îndreaptă spre sala noastră, toți cursanții, bărbați și femei în toată firea ne sculam în picioare și așteptam în cea mai adâncă tăcere salutul său, ca la rându-ne să răspundem. Răspundeam la unison, ca elevii
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
aud în urma mea un hohot de râs, după care am continuat să cad însoțit de o muzică languroasă. Simțeam că lunecam pe ceva mucilaginos. Deodată, m-am oprit lângă un fotoliu unde dormita un bărbat de vreo cincizeci de ani, chel, cu fața nespus de tristă. Am tușit ușor, dar bărbatul din fotoliu n-a dat nici un semn că m-ar fi auzit. M-am apropiat, l-am atins, gîndindu-mă că, poate, ațipise și abia atunci mi-am dat seama că
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]