2,433 matches
-
este, în linii mari, subiectul romanului de aproape 600 de pagini Joc periculos publicat recent de Aristide K. Demetrescu (localitate nemenționată, STS, 2008). Întâmplările, copiate rudimentar după cele din cărțile (și filmele) americane „de acțiune“, sunt aproape toate neverosimile. Ce chelner poartă vestă antiglonț? Autorul precizează că salvatoarea vestă i-a fost dăruită lui Stamate la Crăciun chiar de soția lui. Dar ce femeie face soțului ei, chelner, un asemenea cadou? Cu totul falsă este și scena alegerii ucigașului plătit de către
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cele din cărțile (și filmele) americane „de acțiune“, sunt aproape toate neverosimile. Ce chelner poartă vestă antiglonț? Autorul precizează că salvatoarea vestă i-a fost dăruită lui Stamate la Crăciun chiar de soția lui. Dar ce femeie face soțului ei, chelner, un asemenea cadou? Cu totul falsă este și scena alegerii ucigașului plătit de către soțul gelos. Un polițist (corupt) îl aduce pe acesta în fața unui geam prin care poate să vadă fără să fie văzut și îi cere să aleagă dintre
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
avea ochi și nici disponibilitate psihică pentru a se bucura de tentațiile de natură feminină ale mediului ambiant universitar în care fusese repartizat“! Este ca și cum intrând într-un restaurant într-o zi de vară toridă și vrând să-i cerem chelnerului un pahar cu apă, am începe: „Întrucât surplusul de energie termică din atmosferă m-a deshidratat excesiv, vă rog să aduceți un recipient cu acel lichid primordial fără care viața nu este posibilă pe planetă.“ La fel de inoportune ca prețiozitățile de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu este înfrigurată, ci cade în frecventa ei stare de hipotermie. Ar fi interesant de aflat cum anume vorbește Emil Dogaru în viața de fiecare zi. Ni-l imaginăm, de exemplu, cerând, într-un restaurant, puțină sare: — Vă reiterez, domnule chelner, dorința de a-mi pune la dispoziție un recipient cu clorură de sodiu, întrucât vreau sămi condimentez supa de galinacee pe care tocmai am început să o îngurgitez... În ceea ce ne privește, nu îngurgităm un asemenea stil. Barbatul, femeia si
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cu cîinii. Ultima haltă Era un separeu cu o deschidere largă înspre o sală mare, cu o mulțime de clienți surprinzător de tăcuți. O muzică plăcută răzbea prin toate colțurile și, lucru neobișnuit în localurile românești, nu-ți spărgea timpanul. Chelnerii se mișcau alert printre mese și dispăreau frecvent după o ușă batantă. După niște geamuri, fără sticlă, se vedea personalul, care robotea la niște plite uriașe, preparînd bucatele, fiecăruia după poftă și gust. În separeul de șase locuri era doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe nenea Mitru, mai mult pe sus. ― Uitați-vă la el. Numai nu voia să intre. „De ce să vă stric eu petrecerea?” Auzi la el. Da’ matale trebuie să știi că În astă seară ești Întâi musafir apoi chelar și chelner. Ca să nu te simți străin, vino să-i cunoști pe tata Toader, fratele de cruce al lui Petrică, și pe mama Maranda, care sunt părinții doctorului Gruia - a limpezit lucrurile energica nevastă a lui Petrică. ― Apoi un chelner nu stă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
chelar și chelner. Ca să nu te simți străin, vino să-i cunoști pe tata Toader, fratele de cruce al lui Petrică, și pe mama Maranda, care sunt părinții doctorului Gruia - a limpezit lucrurile energica nevastă a lui Petrică. ― Apoi un chelner nu stă la povești cu invitații. El Îi servește, ca la carte - a precizat nenea Mitru, urmând-o pe gazdă... Pe dată, masa a fost plină cu de toate... ― Dragii noștri - a pornit să vorbească Petrică - ținând-o de mână
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
largul său, fiindcă se apucă imediat sa declame versuri deșucheate sub ochii căscați de mirare ai tuciuriilor. Mai târziu el începu să lălăiască în cor cu prietenii săi și cu tuciuriii și o ținură așa până după ora închiderii, când chelnerii îi luară pe toți de guler și îi dădură claie peste grămadă afară pe trotuar. * La începutul semestrului al doilea, Victor se cufundă din nou în studiu, de teamă parcă să nu înceapă să se gândească prea mult la Felicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să înghită ceva sau să se odihnească. Dintr-o dată, își simte intestinele strângându-se într-un ghem dureros. Intră în primul restaurant ce îi iese în cale. Un local elegant, iluminat savant, muzică de ambianță... Doar câteva mese ocupate. Un chelner scorțos îl conduce la o masă dintr-un separeu îndepărtat. "Ora de masă a cam trecut... Așteptați pe cineva ?", la care Victor dă un scurt răspuns șoptit : "Nu, nu aștept pe nimeni." Consultă absent meniul legat în piele pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
la o masă dintr-un separeu îndepărtat. "Ora de masă a cam trecut... Așteptați pe cineva ?", la care Victor dă un scurt răspuns șoptit : "Nu, nu aștept pe nimeni." Consultă absent meniul legat în piele pe care i-l întinde chelnerul. "Ați ales ?", vine rapid întrebarea care rămâne fără răspuns. Victor pune degetul la voia întâmplării pe un meniu despre care nu realizează nici cum se numește, nici ce reprezintă. "Vă recomand un vin alb sec, se potrivește de minune cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
întrebarea care rămâne fără răspuns. Victor pune degetul la voia întâmplării pe un meniu despre care nu realizează nici cum se numește, nici ce reprezintă. "Vă recomand un vin alb sec, se potrivește de minune cu langustina", îl sfătuiește zelos chelnerul, devenit dintr-o dată de o ciudată volubilitate. Victor nu apucă să îi spună că nu are chef să bea, că vrea numai să mănânce și să se odihnească, să-și pună capul ostenit pe o pernă. "Oare unde o să dorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o pernă. "Oare unde o să dorm ? Trebuie să găsesc un hotel ! Pijamaua și obiectele de toaletă au rămas în mașină, la spital... Dar sunt în stare să adorm cu capul pe masă, la ce ar sluji pijamaua și celelalte fleacuri ?" Chelnerul reapare cu o sticlă în frapieră și îi umple paharul cu un vin de culoarea chilimbarului : "Gustați !". Victor ia o înghițitură și-apoi încă una, după care păstrează lichidul în gura care nu întârzie să trimită efluvii de parfum în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
apoi încă una, după care păstrează lichidul în gura care nu întârzie să trimită efluvii de parfum în nările care încep să-și regăsească sensibilitatea după ce aspiraseră atâta vreme doar aer aseptic de spital. Răspunde cu un : "Da" abia audibil. Chelnerul se retrage fluierând destul de tare ca să nu fie doar pentru el : "La donna mobile..." "Ce vin extraordinar ! Ce plăcută amețeală !", își spune Victor, nu fără un sentiment de vinovăție. Dintr-odată, intuiește că pe scaunul din fața lui stă cineva. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
culoare cu al ei... Femeia și-a stins țigara, a zâmbit, un zâmbet larg, generos, care pare a fi și acesta geamăn cu zâmbetul Dorei, dar nu scoate nici un cuvânt. Mormanele de langustine stacojii din farfuriile depuse cu zel de chelner se răcesc de mult fără ca străina sau Victor să le atingă. Femeia nu rostește nici o vorbă dar zâmbetul ei cu infinite nuanțe care trec de la sarcasm la bunătate, de la tristețe la vioiciune, de la senzualitate la indiferență, îi dau lui Victor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
atingă. Femeia nu rostește nici o vorbă dar zâmbetul ei cu infinite nuanțe care trec de la sarcasm la bunătate, de la tristețe la vioiciune, de la senzualitate la indiferență, îi dau lui Victor o amețeală mai subtilă decât cea a vinului din care chelnerul a mai deschis o sticlă. Ea își atinge doar buzele de paharul care taie cu o linie netă zâmbetul care părea fără sfârșit, după care se ridică în picioare și îl ia de mână pe Victor care nu opune nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
picioare și îl ia de mână pe Victor care nu opune nici o rezistență. "Să mergem !", spune ea cu o voce gravă, de contraltă. Abia când să iasă din restaurant, Victor își amintește : Nu am plătit !" Dă să se întoarcă, dar chelnerul care îi conducea, făcând temenele, îl asigură fără echivoc : S-a făcut, șefule ! Mulțam, ați fost foarte generoși !" Victor nu își amintește cum au ajuns în camera aceea scăldată în lumină violet și în așternuturile proaspete mirosind a parfum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
seară. Nu te cred. Și deci? Simți nevoia să împărtășești cuiva ce te frământă? Se vede chiar așa de tare? Nu chiar. Nu prea am chef să vorbesc, nu mi-o lua în nume de rău. Cum vrei tu. Vine chelnerul și întreabă: Mai doriți ceva? Eu nu, spune. Poate domnișoara, în contul meu, desigur. Un coniac, vă rog. Imediat. Și vorbim restul nopții (două ore mai erau), nenumărate chestii. Rămân din ce în ce mai impresionată de el. Și deși el nu avusese intenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Aștepta să vină un tren, apoi intra în restaurant. Comanda o cafea cu rom pe care o lăsa nebăută. Se uita la lumea din jur și după ce se sătura de privit își părăsea cafeaua. În drum spre ieșire dădea bacșiș chelnerilor și băieților de prăvălie care îi pîndeau plecarea. Se așeza din nou pe banca de la marginea peronului și mai aștepta un tren. Vedea ce lume urcă și ce lume coboară din vagoane, după care, lămurit, pornea pe jos spre casă
Dom Caludi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8063_a_9388]
-
din felurile de mâncare așezate pe mesele cât pe-aci să se surpe. La un moment dat, s-au adus recipientele cu înghețată: mari, acoperite cu promoroacă, gata să fie devorate și ele. Începusem, lacomi și încântați, un dialog cu chelnerul, când, ușor ca o felină care simte prada, Andrei Pleșu ni s-a alăturat. "Ia uite! Aveți și cu straciatella. Și cu alune. Formidabil! Și cu fistic! Și cu lămâie verde!" A trecut în revistă recipientele din care începea să
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]
-
în America, acesta a fost rugat să se aranjeze înaintea apariției în public, la care acesta răspunde: - De ce, oricum nu mă cunoaște nimeni! Dupa cîțiva ani, fiind rugat același lucru, Einstein răspunde: - Nu mai e nevoie, oricum mă cunoaște toată lumea! - Chelner, vreau să-mi comanzi un mușchi de vițel în sînge. Să fie foarte proaspăt, partea de la mijloc și să nu aibă nici un fel de grăsime. - N-ați precizat ce grupă sangvină preferați. Citește și:
BANCUL ZILEI: Ce a spus Einstein prima dată când a ajuns în SUA () [Corola-journal/Journalistic/67560_a_68885]
-
vânzarea berii, dar obișnuia să depășească limitele licenței. Ca mâncare oferea cârnați și varză acră. Exista și un cântăreț care era fie bărbat, fie o femeie travestită. Niciodată n-am știut; dar dansa incomparabila Valeska. Uneori, îmi suplimentam bacșișurile de chelner oferind recitaluri din versurile mele. Versurile erau destul de îndrăznețe pentru acele vremuri și am devenit un soi de punct de atracție. Iar bacșișurile erau consistente. Dar, într-o seară, Madam Valeska ne-a chemat pe toți cei trei chelneri și
Tennessee Williams Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7900_a_9225]
-
de chelner oferind recitaluri din versurile mele. Versurile erau destul de îndrăznețe pentru acele vremuri și am devenit un soi de punct de atracție. Iar bacșișurile erau consistente. Dar, într-o seară, Madam Valeska ne-a chemat pe toți cei trei chelneri și ne-a anunțat o schimbare de strategie: urma ca noi, cei trei, să adunăm bacșișurile la un loc și să le împărțim cu ea. în seara aceea se găseau în bar o serie de prieteni buni ai mei, printre
Tennessee Williams Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7900_a_9225]
-
cîrciumarului prin cap, să-i sperie cu aparatul de fotografiat pe cei care-i spărgeau geamurile, cît era el de serios, l-a umflat rîsul. Nu i-a spus asta direct lui Fănică, ci noaptea, la un pahar cu rom, chelnerului Ionică. Avea și el o listă de suspecți, dar dacă nu-i prindea cu piatra în mînă n-avea ce le face. Și dacă venea vreunul să-i dea la cap lui domn Fănică, la sigur o lua la fugă
Croitoreasa de lux by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7944_a_9269]
-
să se descurce cu o grecoaică tânără. Impiegatul părea pus pe scandal, încât, ca să-i închidă gura, Ion a acceptat pariul. I-a cerut, în schimb, ceferistului să plece din oraș, dacă pierde. După ce a trecut și de ultimul ardei, chelnerul l-a invitat pe impiegat să dispară din restaurant și din oraș. Apoi Ion a început să ia comenzile celor care urmăriseră pariul. Printre ei erau și câțiva ofițeri ruși care uitaseră și de foame și de sete când Ion
De ce avem roman by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6799_a_8124]
-
Covrig Roxana Jean Constantin a murit în anul 2010. Înainte, obișnuia să se plimbe cu patrupedul său, un ciobănesc german, prin portul Constanța. Era locul preferat al el maestrului. După moartea lui, câinele, pe care chelnerii l-au numit Jean, s-a dus în port, de unde nu a mai plecat. "A venit singur, aici, după moartea lui Nea’ Jean. Noi îl știam, pentru că veneau în port să se plimbe foarte des. Atunci, câinele a suferit foarte
Câinele lui Jean Constantin, vagabond în portul Constanța by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/75754_a_77079]