KorAP: Find »[drukola/base=chelneriță & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...27 >

658 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903

jumătate prostesc, pe jumătate pervers, ochi obosiți și fără strălucire. Părul scurt, aspru îi accentuează aspectul bărbătos. Lumina din jur mă face să strâng genele. îmi dau seama că e târziu, că mâncasem extrem de încet. Sala era acum goală și chelneriță strângea ultimele farfurii, solnițe, coșuri cu pâine. Apoi, pe când le aduna și pe cele de la masa mea, mi-a spus ceva, câteva vorbe oarecare. Hm răspuns și, ca și când asta ar fi așteptat, s-a așezat la masa mea "să mai

Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568

simțeau prost pentru că veniseră cu doi copii mici după ei. Dylan a plecat să aducă o pernă pentru Molly, iar în timp ce Clodagh încerca să îi ia micuței un cuțit din mână, l-a văzut pe Dylan pălăvrăgind încântat cu o chelneriță - o adolescentă slăbănoagă - care roșea din cauza proximității față de un bărbat atât de arătos. Dar acel bărbat arătos era soțul ei, realiză Clodagh și, dintr-odată, în mod bizar, abia dacă îl mai recunoștea. I se părea că îl cunoaște atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
cunoștințe pe care Lisa, o englezoaică, nu avea cum să le posede. Dar Lisa avea un avans de kilometri în fața ei, controla deja situația cu celebritățile și părea iritată de încercările prostești ale lui Ashling de a o ajuta. O chelneriță se opri și le arătă o tavă. Oferta avea specific marocan: couscous, cârnăciori Merguez și pateuri cu carne de miel. Băutura servită era, surprinzător, votca. Nu foarte marocan, dar Lisei nu îi păsa. A mâncat ceva, dar nu și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
de ei. Ashling dădu din cap gânditoare și Lisa se felicită pentru pontul generos pe care i-l dăduse. Ajutată, probabil, de cantitățile demne de luat în seamă de votcă pe care le sorbea. Și că tot veni vorba... O chelneriță apăru instantaneu lângă ea. —Votca este noua apă, spuse Lisa, ridicând paharul către Ashling. Când Lisa mâncase și băuse cât avea nevoie, a venit și momentul să plece. —Pa, spuse Lisa, făcând cu mâna omului de la ușă. —Mulțumim, zâmbi Ashling

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
ea. Ești bine? Da, mulțumesc, spuse Lisa calm. De unde îi știa toată lumea numele? —Eu merg la muncă. Muncă de argintărie la Harbison. Treizeci de bucăți în mână și bani de taxi. Se pare că Kathy vorbea despre un job de chelneriță. A fluturat poșeta de două sute de lire spre Lisa. —O să întârzii. Mai vorbim. Pe Lisa o pocni dintr-odată inspirația. — Păi, Kathy - Kathy te cheamă, nu? Te-ar interesa o slujbă de menajeră? — Credeam că nu mai întrebi! Da? De ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
faci? —Mă doare capul de la atâta zâmbit, spuse el morocănos. Urăsc chestiile astea. Apoi s-a afundat în tăcere. —Și eu fac foarte bine, spuse Ashling, absentă. Mulțumesc de întrebare. Jack făcu o figură uimită, apoi se întoarse după o chelneriță care trecea pe lângă ei. —Soră, spuse el, agitând din paharul gol. Ceva pentru durere. Chelnerița, o fată tânără, atrăgătoare, îi întinse un pahar cu șampanie. Câte unul din ăsta la fiecare jumătate de oră ar trebui să își facă efectul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
a afundat în tăcere. —Și eu fac foarte bine, spuse Ashling, absentă. Mulțumesc de întrebare. Jack făcu o figură uimită, apoi se întoarse după o chelneriță care trecea pe lângă ei. —Soră, spuse el, agitând din paharul gol. Ceva pentru durere. Chelnerița, o fată tânără, atrăgătoare, îi întinse un pahar cu șampanie. Câte unul din ăsta la fiecare jumătate de oră ar trebui să își facă efectul. Ea zâmbi, dezvăluindu-și gropițele și el îi răspunse la zâmbet. Dezamăgită, Ashling monitoriză schimbul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
ce ar putea să îi spună lui Jack, orice fel de subiect de conversație, dar nu reuși. Și nici Jack nu era mai breaz. Stătea tăcut, mișcându-se de pe un picior pe altul, bând șampania mult prea repede. O altă chelneriță trecu pe lângă ei, de data asta cu o tavă de Truffle, pe care Ashling le-a acceptat cu entuziasm. Nu pentru că îi plăcea atât de mult înghețata - deși îi plăcea -, ci pentru a-i ține gura ocupată, dacă tot nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270

din turtă dulce, care răspândea miros de varză și bere. Am tras în parcarea cu plată și am intrat. Motivul lui Hansel și Gretel se făcea simțit și în interior - separeuri din lemn sculptat, halbe frumos ornamentate agățate pe pereți, chelnerițe în fustițe tiroleze. M-am uitat în jur după șef și privirea mi-a poposit asupra unui bărbat mai în vârstă, îmbrăcat într-o cămașă cu mâneci largi, care stătea lângă casa de marcat. M-am apropiat și ceva m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
ani. E un caz celebru. Știți... − Am cumpărat locul ăsta în ’46 și singura angajată care mi-a mai rămas din anii războiului e Roz. Rozzie, vino-ncoa’! Cineva vrea să stea de vorbă cu tine. Își făcu apariția o chelneriță impunătoare, întruchiparea tuturor chelnerițelor - un pui de elefant într-o fustă scurtă și strâmtă. Șeful mă prezentă: − Tipul ăsta-i reporter. Vrea să vorbească cu tine despre Elizabeth Short. Ți-o amintești? Rozzie sparse un balon de gumă de mestecat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
celebru. Știți... − Am cumpărat locul ăsta în ’46 și singura angajată care mi-a mai rămas din anii războiului e Roz. Rozzie, vino-ncoa’! Cineva vrea să stea de vorbă cu tine. Își făcu apariția o chelneriță impunătoare, întruchiparea tuturor chelnerițelor - un pui de elefant într-o fustă scurtă și strâmtă. Șeful mă prezentă: − Tipul ăsta-i reporter. Vrea să vorbească cu tine despre Elizabeth Short. Ți-o amintești? Rozzie sparse un balon de gumă de mestecat în nasul meu. − Le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
oraș frumos. Atunci m-am prins ce accent imita Madeleine: accentul de New England, cel al unei fete din popor, la fel cum vorbea, probabil, și Betty Short. — Medford nu-i frumos deloc. Am avut numai slujbe de doi bani: chelneriță, vânzătoare de dulciuri la teatru, conțopistă la fabrică. De-aia am venit în California să-mi caut norocul - fiindcă Medfordul este așa de oribil. „A“-urile lui Madeleine erau din ce în ce mai largi. Vorbea ca o haimana de Boston. Omul o întrebă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

e Belford Junction? întrebă Sachs scuturând din cap. - Undeva în nord, cred, spuse Mel Cooper. - Avem și un număr de telefon pe notă, observă Bell. Să sunăm și să o întrebăm pe Debby, sau Tanya, sau care o fi numele chelneriței, dacă există cumva un grup de patru oameni care stă în mod regulat la acea masă sau dacă își aduce aminte cumva cine a comandat produsele astea. E cam trasă de păr, dar cine știe? - Zi-mi numărul, ceru Sellitto

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
astea. E cam trasă de păr, dar cine știe? - Zi-mi numărul, ceru Sellitto. Bell îl citi rar și cu voce tare. Povestea era într-adevăr cam trasă de păr, după cum se așteptase Rhyme. Nici șeful de sală și nici chelnerița nu aveau nicio idee cu privire la cine a fost acolo în urmă cu două săptămâni. - E un loc „foarte tranzitat”, termină Sellitto relatarea dându-și ochii pe spate. Am încheiat citatul. - Nu-mi place, spuse Sachs. - Ce nu-ți place? - Că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
dărăpănate, magazinele pentru săraci, casele de amanet unde poți cumpăra verighete, sacouri, proteze - orice a putut fi schimbat la un moment dat pe câțiva dolari. Și peste tot, întinderea nesfârșită a deșertului. Tatăl său, dealer de blackjack, iar mama sa, chelneriță într-un restaurant și, după ce greutatea a împiedicat-o să mai îndeplinească această funcție, casieră. Amândoi fuseseră membri ai numeroasei armate de prestatori de servicii în Las Vegas, tratați precum animalele de managerii de cazinouri și de clienții acestora deopotrivă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
clipă. - Bine, îți dau 10 dolari înapoi. Dacă îmi zici ceva. - Ce să-ți zic? - Să-mi zici dacă l-ai văzut pe tatăl tău cu Tiffany Loam. - Nu știu. Cine e aia? - Hai că știi. Nu te mai preface. Chelnerița de la „Sands” care a fost la noi la cină acum câteva luni cu bărbatul ei. Avea o bluză galbenă pe ea. - Eu... - I-ai văzut? Când plecau spre deșert ieri? - Nu i-am văzut. Îl examină cu atenție și decise

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
pentru ca povestea să fie ma sugestivă, venise de acasă cu propriul său arc Clearwater MX Flex și înfipsese o săgeată în peretele de zgură, spre încântarea copiiloră. După o astfel de lecție venea el astăzi când intră în Bistroul Elmei. Chelnerița îi ieși în întâmpinare. - Salut, Hobbs. Plăcintă? - Nu. Adu-mi o Vernors și o omletă cu cașcaval. Condimentată. Am primit vreun telefon cât...? Până să-și termine întrebarea, i se înmână un petic de hârtie, pe care scria: „Sună-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
ieși în întâmpinare. - Salut, Hobbs. Plăcintă? - Nu. Adu-mi o Vernors și o omletă cu cașcaval. Condimentată. Am primit vreun telefon cât...? Până să-și termine întrebarea, i se înmână un petic de hârtie, pe care scria: „Sună-mă. JB”. Chelnerița întrebă: - De la Jeddy? Părea să fie el. De când poliția dă târcoale, el și oamenii lui... adică, nu l-am mai văzut deloc pe aici. Îi ignoră întrebarea, mulțumindu-se să spună: - Nu-mi aduce comanda încă. În timp ce se îndrepta spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
goală? continuă Sellitto. - Ce era goală? - Nota de plată pe spate. Dacă ai luat-o doar pentru a scrie ceva pe ea, de ce nu ai și făcut-o? - Nu am găsit pix, parcă. - Pixuri găsești din belșug la Starbucks. Toate chelnerițele au pixuri acolo. E nevoie de el când semnezi pe bonul de la cardul de credit. - Chelnerița era ocupată. Nu am vrut s-o deranjez. - Și ce voiai să notezi? - Ăăă, rosi el cu vocea întretăiată, ora la care începea un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
pentru a scrie ceva pe ea, de ce nu ai și făcut-o? - Nu am găsit pix, parcă. - Pixuri găsești din belșug la Starbucks. Toate chelnerițele au pixuri acolo. E nevoie de el când semnezi pe bonul de la cardul de credit. - Chelnerița era ocupată. Nu am vrut s-o deranjez. - Și ce voiai să notezi? - Ăăă, rosi el cu vocea întretăiată, ora la care începea un film. - Unde e cadavrul lui Larry Burke? - Al cui? - Al polițistului care te-a arestat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

doar a ei; de asta era absolut convinsă. Sigur, Duncan fusese altfel când au început să iasă împreună — copilăros, fermecător și, dacă nu foarte atent, măcar mai prezent — dar și Emmy fusese altfel. Ea tocmai renunțase la un post de chelneriță în Los Angeles ca să se întoarcă la școala de artă culinară, visul ei din copilărie. Pentru prima dată după colegiu s-a reîntâlnit cu Leigh și Adriana, era entuziasmată de Manhattan și mândră că a luat o astfel de decizie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
să o confirme la un mic dejun post-yoga. — Pur și simplu n-are logică, a spus Adriana, introducând grațios în gură o lingură cu cereale. Ce credeți că e în neregulă cu el? Leigh sorbi din cafea și-i zâmbi chelneriței făcându-i semn să-i mai aducă. Restaurantul de pe colț, la intersecția dintre strada zece cu Universității, nu era cel mai grozav din zonă — cei care serveau erau tot timpul grețoși, ouăle era uneori reci, iar cafeaua era când prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
gândit la toate. Bineînțeles, am deja America de Nord, așa că mai rămân șase. Și, tehnic vorbind, Mark — tăticul lui Otis — s-a născut la Moscova, așa că pe el îl pun la Europa. Pe naiba, zise Leigh. Trebuie să fie de anul ăsta. Chelnerița se încruntă când le puse pe masă nota de plată. — Exact, spuse Adriana. Suntem de acord cu America — doar cea de Nord — dar Mark nu se pune. De ce să-l pui tu la socoteală pentru Europa? Doar te duci la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
un tip alături în loc să îndure asemenea stângăcii sociale. — Dacă îl vroiai tu, de ce m-ai încurajat să mă dau la el? Ca să-ți bați joc de mine? îi șuieră Mackenzie cu privirea ațintită drept în față. Ambele femei zâmbiră spre chelnerița care le așeză dinainte salată de andive. Adriana oftă și se asigură că Dean era angajat într-o altă conversație, apoi continuă: — Nu l-am vrut — nu-l vreau — pentru mine, querida. Pur și simplu n-am suportat să văd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
se uita la ea cu o expresie amuzată. Oh, scumpo, n-am vrut să spun asta. Doar eram de acord cu tine că de data asta s-a purtat ca un mojic. Dumnezule! Fetele astea sunt atât de sensibile! O chelneriță superbă și super-încrezută se apropie de masa lor. — Sărbătoriți o ocazie specială astăzi, doamnelor? întrebă ea. Emmy pufni. — Ce ne-a dat de gol? Laba gâștii sau faptul că cele trei grații fără verighetă au ieșit după-amiaza la un ceai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]