670 matches
-
mucuri și lăsând În locul lor altele, curate, inginerul Edward, pocnind din două degete, transformă urechile de câine Într-un triplu careu de ași, iar perechile de urechi de pe pleoape le acoperi cu doi șeptari, unul de caro, altul de treflă. Chelnerița scoase un strigăt ascuțit, scăpă tava și cârpa jos, zbughind-o În fugă la bucătărie. Între timp, Satanovski intrase parcă În transă. Bărbia i se mișca din ce În ce mai agitat, ochii i se roteau În cap, iar degetele rășchirate deasupra mesei executau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Ne-am așezat la o masă umbrită de un plop falnic. Nu departe de noi un grup de circa nouă inși închinau pahare urându-și zgomotos urări de bine în dragoste și viață. La masa noastră s-a prezentat o chelnerița înaltă, oacheșă, cu priviri ce trimiteau săgeți de foc. Cu un glas cald întrebă: - Vă rog să-mi spuneți cu ce vă pot servi? Fratele Toader se scoală de la masă, se apropie de ea și o salută prietenos. Cu un
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
măritată de două ori, nu de pomană au lăsat-o ăia. El nu și nu, că pe ea o vrea, că era frumoasă a dracului, boită, așa cum se cere acolo la localuri". Văzând că nu mai întreabă nimic, continuă "Era chelneriță la cel mai luxos restaurant, copilu' abia scăpat de armată s-a dus pe acolo, a văzut-o, ea frumoasă, boită, el prost, a pus laba pe el. A furat cât a putut, fură ceia ca-n codru, au prins
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
făcut ce i s-a spus. A coborât scara îngustă. Jos l-a găsit pe Napoleon cu botul pe labe. Câinele ridică spre el niște ochi parcă plini de reproș. În fața WC-ului public de peste drum stătea o femeie, probabil chelneriță la vreun bar. Când l-a văzut pe Gaston, a tresărit și și-a întors privirile în altă parte. Chiuveta era lângă WC. Gaston s-a spălat pe față și s-a întors în cameră. Bătrânul punea niște sardele prăjite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
să-ți arăt adevărata Japonie! Bătrânul Higurashitei și-a scos puloverul roșu și pantalonii și a îmbrăcat hakama și haori pe care și le punea când își practica meseria de ghicitor. Când au plecat de acasă, barurile erau deja luminate. Chelnerițele, care stăteau în dreptul ușilor, l-au salutat pe bătrân, dar zărindu-l pe Gaston, s-au arătat surprinse. Napoleon a apărut și el ca din pământ și se târa, cu mersul lui nesigur, între ei. — Stă la mine... Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a oprit cu prietenul lui, Iijima, la un restaurant mic pe nume Otafuku, unde, în clipa aceea, beau bere și înfulecau cu alune. Domnule, vi s-au cam adunat datoriile. V-aș ruga să plătiți astăzi. Dar tonul dur al chelneriței nu-l descumpăni câtuși de puțin. Era obișnuit. Tomoe îl muștruluia și-l bombănea tot timpul. Takamori se gândea tot timpul la Gaston. Roțile trenurilor huruiau deasupra capului lui Gaston. De câte ori trecea câte unul, cădeau câteva picături de lichid negru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
tinere care se întâlneau la gară. — Unde e... locuința ghicitorului? Stai o clipă. Trebuie să mă uit pe harta pe care mi-a făcut-o. Cei doi au pornit-o conform indicațiilor bătrânului Higurashitei. Întâlneau baruri la tot pasul și chelnerițele erau deja la datorie: măturau trotuarul în dreptul barului lor cu niște mături care ajunseseră adevărate cioturi, goleau resturile de mâncare în lăzile de gunoi și așa mai departe. Dacă-l căutați pe sensei, îl veți găsi încă dormind în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Japonia nu mâncase nimic care să nu-i placă. Când l-a dus Endō la un restaurant ieftin din Sanya, a mâncat supa cu bucăți de ridichi murate, pe care le vâra în gura lui mare, sub privirile uimite ale chelnerițelor și ale zilierilor. Fața lui de cal atrăgea atenția tuturor. Deși nu o arăta, lui Gaston îi era tot mai milă de Endō. Îi dispăruse teama și tremuratul la vederea lui. Două nopți petrecute împreună în cămăruțe sărăcăcioase nu puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Scuză-mă că am întârziat, Tomoe, spuse Ōkuma cu vocea lui pițigăiată. Era îmbrăcat elegant, cu o jachetă neagră peste care scosese gulerul cămășii, de un alb imaculat. Cravata era de bun-gust, cu nod Windsor. Era atât de elegant, încât chelnerițele nu-și mai luau ochii de la el. — Te-am făcut să aștepți cam mult, zise el pocnind din degete. Iartă-mă. — Nu face nimic, răspunse Tomoe cu ironie în glas. Doar zece minute. S-a aplecat spre ea, a privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și mai arzătoare să rănească orgoliul acestui pui de nobil îngâmfat. — Cine? întrebă el cu voce spartă. Doar nu-i vorba de francezul acela, sper. — Francezul? — Da, Monsieur Gaston. Tomoe a râs cu atâta poftă, că s-a întors și chelnerița spre ea, uimită. Până și Ōkuma a izbucnit în râs, fără să vrea. Bineînțeles că nu avea cum să te prindă în mreje, Tomoe-san. Cum să te îndrăgostești de un nătâng de străin care arată de parcă tocmai ar fi venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
desfășoare activitatea în Tokyo. — N-aveați cum să auziți. Funcționăm ca un club particular. Tocmai de aceea acest domn Sade... Endō și bărbatul cel grăsan, față-n față la masă, au început să discute în șoaptă ca să nu-i audă chelnerițele. Între timp, Gaston dădea din cap disperat și clipea din ochi, străduindu-se din răsputeri să-l facă pe om să priceapă că-l paște un mare pericol. Dar bărbatul nu-l băga în seamă. — Europence? De care aveți? Endō
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
momeala. — A, deci așa stau lucrurile. Ei bine, atunci cred că mai bine mi le prezentați acum. Dar nu știu nici o limbă străină. S-a ridicat de la masă. Endō a luat repede nota de plată și a chemat-o pe chelneriță. Apoi îi șopti lui Gaston, aspru, la ureche: — Tais-toi, sacré Gas... Să nu dea naiba să-mi încurci treburile. Endō s-a postat între Kanai și Gaston și au pornit toți trei spre șantier. Voia să-l împiedice pe Gaston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe Napoleon cu o funie de gât. Napoleon s-a împotrivit, a încercat să fugă, dar în zadar. A fost aruncat în aceeași cușcă cu ceilalți câini vagabonzi. — Săracu’ de el! Dă-i drumu’! — Ăsta n-are pic de inimă! Chelnerițele îl copleșeau cu reproșuri și insulte pe hingher, dar omul a încuiat cușca, fără să se sinchisească măcar să le răspundă. Higurashitei a ieșit în fugă pe stradă și l-a implorat pe hingher, cu glas tremurând, să-l elibereze: — Bătrâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
strădui să vadă ce scrisese. — Nu fi indiscret, îi strigă Takamori, înroșindu-se tot, în timp ce-și băga în buzunar carnețelul. Nu era în firea lui să se fâstâcească astfel. — Am impresia că socotiți cât ne datorați, Higaki-san, spuse chelnerița ironic, în timp ce-i punea dinainte farfuria plină cu oden. Takamori zâmbi stânjenit și privi afară, prin fereastra crăpată. Se lăsase noaptea. Probabil va fi vreme bună și mâine. Puzderie de stele sclipeau deasupra acoperișurilor înguste ale barurilor ce se întindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
gard să filmeze, l-au înșfăcat gorilele de la pază, i-au cărat pumni și picioare, „bă, nu-i moșia lu’ tac-tu să filmezi tu! Dispari, în morții mă-tii...”. Era evident că, din partea lor, putea să mănânce și inima chelneriței servită pe tavă de smarald, să stea agățat de lustră și să declame din Marx în nemțește, să se autoflageleze ca penitenții în vremea ciumei, să-și înfigă bețe de bambus în limbă și-n urechi, tot nu i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să te culci cu mine?“. Am urmat-o, Înfruntând privirile studenților cu obraji strălucitori, care păreau să spună: „Tipul ăsta nu e În stare să pună mâna decât pe o femeie atât de ștearsă și trecută de prima tinerețe?“. O chelneriță cu niște ochi ca de vulpe speriată, pe cale să fie Împușcată, n-apucă bine să termine de spus „Vă costă 2871 de yeni“, că i-am și Îndesat trei hârtii a câte o mie de yeni În palmă, am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
putea să nu-mi mai pui Întrebări așa de directe? Și mai ales hai să nu discutăm despre așa ceva Într-un loc public! Ne aflam Într-o cafenea obișnuită de la marginea cartierului Setagaya Înspre zona Chofu, În care lucrau două chelnerițe care urmau cursurile unei școli de coafură. Patronul era un bărbat mititel de statură care gătea un dry curry lipicios și care nu era interesat decât de baseball și de bursa de acțiuni. Clientela localului era formată din elevii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mototolită toată, dar o păstram ca pe un porte-bonheur În buzunarul interior al jachetei. Ceainăria spre care am fost condus se deosebea ca de la cer la pământ de cafeneaua de lângă locuința mea În care stătusem de vorbă cu Yaguchi. Numărul chelnerițelor Îl depășea pe cel al meselor și nici una dintre ele nu avea părul vopsit blond, nu purta șorțuri cu pete galbene sau roșii, și nici nu umbla de colo-colo târșâindu-și picioarele În teniși scâlciați. O băutură caldă servită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
imagine aveam despre ea. Am realizat că, pornind de la acea voce, nu reușeam să-mi fac decât o imagine a personalității ei. Nu aveam nici o idee cum se Îmbracă, ce fel de coafură are, dacă este slabă sau grasă. O chelneriță Îmbrăcată Într-o cămașă cu mâneci lungi, din acelea purtate de pianiști sau harpiști, cu părul ridicat frumos Într-un coc, a sunat clincănind dintr-un clopoțel, apoi s-a strecurat ceremonios printre mese cu o planșă pe care scria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mâna, strigând ca un școlar care găsise răspunsul mai repede decât toți, dar m-am stăpânit, mulțumindu-mă să Înclin ușor din cap și să schițez un zâmbet În momentul În care privirea mea a Întâlnit-o pe cea a chelneriței. Cineva aduse Îndată un telefon fără fir, iar chelnerița mi-l Întinse Îngenunchind În fața mea, de parcă ar fi vrut să-mi desfacă fermoarul pantalonilor, să-mi scoată penisul și să-mi facă o felație pe loc. — Domnule Miyashita, am rezervat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
repede decât toți, dar m-am stăpânit, mulțumindu-mă să Înclin ușor din cap și să schițez un zâmbet În momentul În care privirea mea a Întâlnit-o pe cea a chelneriței. Cineva aduse Îndată un telefon fără fir, iar chelnerița mi-l Întinse Îngenunchind În fața mea, de parcă ar fi vrut să-mi desfacă fermoarul pantalonilor, să-mi scoată penisul și să-mi facă o felație pe loc. — Domnule Miyashita, am rezervat o cameră, vreți să discutăm aici? spuse acea voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Frank Sinatra. — Keiko era o tipă bine, spuse el cu o urmă de nostalgie În glas, apoi privi pe fereastră afară. — Nu mai bei nimic? Și-a mai comandat un Frank Sinatra, iar eu mi-am mai luat o bere. Chelnerița Îmi aduse o sticlă de Corona și o felie de lămâie verde. Jumătatea dreaptă a feței Îi era umflată și avea culoarea ușor schimbată, de parcă o bătuse cineva. Partea stângă a feței era așa de albă, că Îi scotea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de cocaină, i-am spus ce credea Keiko Kataoka despre el: că teama de a nu deveni masochist Îl făcuse să dispară brusc din viața ei. Și ce-mi pasă mie?, spuse el și-și mai comandă un Frank Sinatra. Chelnerița cu față asimetrică se apropie bucuroasă cu Încă un pahar, ca un câine care dă din coadă. Bărbatul Îi pipăi din nou fesele. — Eu am tras până acum cam trei sute de grame de cocaină, dar Keiko trebuie să fi tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În când, cu moderație, cum Își savurează un bătrân ceașca de ceai. Nu trebuie să tragi pe nas Înainte să te culci, pentru că o Încurci rău de tot. În ultima vreme, am grijă să Încep de pe la prânz. O vezi pe chelnerița asta? Cred că a tras pe nas peste un kilogram! E o fostă actriță porno. În America se consumă multă cocaină În lumea filmelor porno. Și-a distrus echilibrul organismului cu rezină de silicon și cu cocaină, dar poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să te caut și să-ți ascult povestea. Mi-a lăsat impresia că era Îngrijorată din cauza ta. Mi-am mai comandat o Corona. Poate datorită cocainei, era de-o sută de ori mai gustoasă. M-am excitat privind-o pe chelnerița care mi-a adus berea. I-aș fi dat În jur de patruzeci de ani, dar, judecând numai după partea stângă a feței, am Înțeles că avea mai puțin de treizeci. Avea buzele uscate și crăpate. Oare câte sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]