515 matches
-
de mare, apoi se scufundă, continuând să înoate în fața mea. Ascultam zgomotul trupului ei care despica apa, tot mai departe. Eram nemișcat, țineam ochii închiși, picioarele puțin desfăcute, mă lăsam legănat de curent. Poate dedesubt era vreun peștișor care scruta chila trupului meu. M-am întors și am coborât cu ochii deschiși în strălucirea care străpungea albastrul, am coborât până la răcoare, și am rămas pe fundul apei, unde nisipul se agita ușor. Am mișcat buzele în surzenia apei. Am violat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de matur și de căsătorit pentru a-și da seama că trupurile oamenilor se dilată și se contractă, că acumulează balast și că se descarcă de povara aceasta, că sunt ca navele scoase pe uscat pentru a li se curăța chila, că li se întâmplă uneori să fie infestate sau - mai ales după câte o iarnă arctică - prinse în copci de gheață. Maturitatea, și nu statutul profesional, îl făcea să creadă despre fanteziile sale că sunt absurde. Și totuși, la nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
mă ducea mama pe șantier. Nu ne lăsau să intrăm, normal. Cică era prea periculos pentru copii, așa că mama îmi arăta cu degetul. La distanță îl vedeam pe el, mic de tot, știi, cum se târa, pe hulă sau pe chilă sau pe ce era aia. Și stăteam și ne uitam la el și, dintr-odată, urma o ploaie de scântei, că asta făcea el, suda. Și mama îmi zicea: „Ăla e tatăl tău, băiete. O să fii ca el cândva“. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
monument închinat lui însuși. La acele cuvinte, vântul risipi ceața și dădu la iveală, pe deal, un edificiu solemn, terasat, din marmură albă. Pe prima terasă se aflau greoaiele rostra - pintenii de metal cu trei vârfuri folosiți pentru a sparge chila corăbiilor dușmane - de pe cele treizeci și șase de navae rostratae pierdute de Marcus Antonius. Erau zdrobite, făcute așchii; puterea lor de distrugere nu salvase corăbiile de la înfrângere. Pe a doua terasă era sculptată în marmură o procesiune a zeilor, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care se stârnise după ce căpitanul izbucnise în râs - îi împingea în altă parte, spre colțurile de stâncă ce se iveau din mare, și marinarii nu i se puteau opune. La un moment dat, un curent puternic păru că trece pe sub chila corăbiilor. Oamenii erau neliniștiți din cauza relei faime a insulei, din cauza serii care se lăsa. Cineva repetă că zeii îi respingeau. Nu reușiră să ajungă pe insulă. Toată noaptea, corăbiile se legănară pe marea întunecată, marea violentă a lui Poseidon, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ceea ce este azi. Din statuia enormă nu mai rămăsese decât capul acela, retezat cu lovituri de bâtă. Zăcuse probabil acolo, printre pietrele ascuțite, în toți anii aceia. Preotul îndreptă ambarcațiunea spre micul golf al vechiului port regal. În apele liniștite, chila unei corăbii care părea să fi fost zveltă și lungă putrezea, pe jumătate răsturnată; printre alge se iveau furcheți eleganți, un fragment din parapet, partea perpendiculară a corăbiei la prora. — Acum apa e tulbure, dar când curenții o limpezesc se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
studii geopolitice, privind securitatea globală, care ne poate spune precis cum în anul 2183, Islanda va cuceri Grecia cu ajutorul armatei din Sri Lanka, iar Republica Moldova, fără ajutor dinafară va îngloba România, mai puțin Vama Veche, localitate ce va fi retrocedată statului Chile. După cele văzute de acolo, din îndepărtata localitate Austin, oraș al statului Texas, mister George Friedman și-a publicat recent un studiu scurt și exploziv, (spun unii), dedicat geopoliticii din Carpați. Citindu l fără prea mult atașament patriotic, poți să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
găsi acolo textul legendei și tot ce se referă de aproape sau de departe la ea. Puse cu un gest ferm cheile În fața lui. Lucas se ridică pe dată. - Haidem. - Acum? Valuri Înalte, monstruoase, un vas cu trei catarge, cu chila spintecată de stînci, trupuri dislocate azvîrlite pe plajă... Gravura În fața căreia stătea Fersen era absolut sinistră. - Vasul Mary Morgan era unicul vas de pescuit de pe insulă În secolul XVIII, explică Marie. Plecat pentru șase luni la pescuit, nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
deschidă calea prin mulțimea Îngrozită care se Îndrepta spre locul de debarcare. La capătul unui coborâș, zăriră portul interior, ocrotit de un zid aflat Încă În picioare. Era acolo o corabie, așa cum nădăjduiseră. O galeră neagră, Înclinată spre tribord, cu chila atingând fundul, din pricina mareei scăzute Încă. Pe vela strânsă pe lângă catarg se deslușea roșul crucii. La pupa flutura un stindard negru, abia estompat de albul unui cap de mort. O mișcare convulsivă Însuflețea puntea. Pe podeaua de scânduri, Întreg echipajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
șuieratul șarpelui se repetă, urmat, Într-o clipită, de bubuitura unei enorme coloane de apă și de mâl, la câteva brațe de flancul corăbiei. Valul dezlănțuit de izbitură scufundase zeci de refugiați, În mijlocul Înfricoșătoarelor urlete de panică, urnind Încă o dată chila navei din mâl. Tânărul izbuti să revină cu capul la suprafață, trăgând anevoie aer În piept. Își căută cu disperare tovarășul, dar nu se zărea nici urmă de el printre trupurile ce se zbăteau Împrejur. — Ce-i Înăuntru? strigă Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
mai surprinzător. Era vorba de o corabie, o galeră, pavoazată la castel prova ca de sărbătoare. Se recunoșteau În mod limpede rândurile de vâsle, vela pătrată Întinsă În vânt și o a doua velă desfășurată Într-o poziție neașteptată, sub chilă. Dante Își ascuți privirea, spre a surprinde mai bine fiecare amănunt. Poate că era vorba doar de o primă schiță. Desenatorul se gândise să situeze corabia mai jos pe foaie, iar apoi Își modificase proiectul inițial, deplasând desenul spre În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
primă schiță. Desenatorul se gândise să situeze corabia mai jos pe foaie, iar apoi Își modificase proiectul inițial, deplasând desenul spre În sus. Dar detaliul nu părea nicidecum o consecință a faptului că autorul se răzgândise. Vela apărea legată de chilă printr-o rețea de sarturi, ca și când Ambrogio ar fi voit să indice posibilitatea sa reală de manevră. Era absurd. O glumă. Dar pentru ce să se slujească de un material atât de prețios ca pergamentul? Și apoi, nu auzise niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un om al mării. Aerul mai răcoros al nopții și umblatul Începeau să Îi risipească ceața din creier. În memorie Îi reveni desenul pe care Îl găsise printre planurile meșterului din Como. — Messer Veniero, galerele dumitale au velele și sub chilă? Îl Întrebă. Marinarul se opri dintr-o dată, fixându-l. Își retrăsese mâna și nu Îl mai susținea. Dante fu cuprins de o amețeală violentă, fu nevoit să se agațe de brațul lui, În timp ce strângea puternic din pleoape, așteptând ca lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de o amețeală violentă, fu nevoit să se agațe de brațul lui, În timp ce strângea puternic din pleoape, așteptând ca lumea să se oprească din Învârtit. — Nu, firește. Opera moartă e scufundată În apă. Ce sens ar avea o velă sub chilă? replică apoi venețianul cu o Încetineală studiată. Cum de ți-a venit o asemenea idee? — Și totuși eu am văzut o corabie cu pânzele pe dos. — Unde? Glasul lui Veniero parcă venea de la mari depărtări. Dar, chiar și așa, Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
te-nnebunești după Estrella de Mar. — Să zicem că știu mai multe decît tine despre locul ăsta. — Și-atunci, la ce mai stai aici? De ce, chiar așa... Se sprijini cu spatele de placa de windsurfing, ținîndu-se cu o mînă de chilă, părul negru Îi contrasta cu fundalul de plastic alb, Într-o poză de supermodel. Simțeam deja că mă privea cu mai multă indulgență, din cine știe ce motiv personal, și că Începea să-și dezvăluie o latură oarecum Înclinată spre flirt. — Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și să se distreze pe socoteala unui monstru diform, odios și abominabil nu era un program obișnuit În viața unui vînător de balene, resemnat dintotdeauna să nu aibă parte de altă distracție În afara celei oferite de marea care trecea pe sub chilă sau de norii care alunecau deasupra velelor. Iar el, Oberlus, „Regele Insulei Hood” și stăpînul a tot ce intra În raza lui vizuală În toate direcțiile, era victima aleasă de acea turmă de scrofuloși, care habar n-aveau, fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
găinățîndu-se În capul lor, Încetară să mai zburătăcească În juru-le și se Întoarseră la cuiburi odată cu căderea Întunericului, iar În zorii zilei următoare avură În sfîrșit conștiința Înspăimîntătoarei lor singurătăți. Nici un val, nici un croncănit, nici măcar zgomotul apei care aluneca sub chilă; o liniște sfîșiată doar de monotona lovire a vîslelor, Într-un ritm unic, obsesiv, ca și cum, În loc de ființe omenești, prizonierii s-ar fi transformat În roboți, În mașini fără viață, condamnate să vîslească așa pînă la sfîrșitul veacurilor. Apa era raționalizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se miră acesta, în culmea uimirii. Nu am vorbit cu nimeni despre acest lucru. Niciodată! —E-adevărat, admise celălalt cu îndrăzneala. Dar cand esti întrebat cum se poate naviga împotriva alizeelor, răspunsul tău este foarte clar: „Se bagă apă în chila, coborând astfel linia de plutire și oferind o suprafata mai mică vântului, iar apoi se caută un curent, căci forță vântului oscilează de-a lungul zilei, dar curenții nu se schimbă niciodată“. Zâmbi cu șiretenie. Asta am făcut și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
văzu în fața imensei nave deja terminate și observa șirul de bușteni care coborau până în apă și, la mijlocul distanței, placa mare de lemn, prevăzută cu găuri în care să-i prindă legăturile, îi deveni clar că urma să moară strivit de chila stânga a uriașului catamaran, care, cu cele patru tone ale lui, avea să-l zdrobească și să-l transforme într-o bucată de carne însângerata. Păru să fie chiar ușurat, căci știa, încă din clipă când fusese capturat, că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
împreună cu încă vreo zece oameni, atât pentru a da un impuls suplimentar navei, cât și pentru a-și menține tonusul muscular, de care avea să fie nevoie când vor ajunge în zonele fără vânt, iar Vetéa Pitó aruncă apă din chila de la tribord, cu chipul resemnat al celui care îndeplinește o sarcină neplăcută. În niște carene construite cu mijloace atât de rudimentare pătrundea, desigur, destulă apă, oricât de temeinic ar fi fost călăfătuite, de aceea erau construite în așa fel încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nici cea mai slabă briză nu umflă pânzele, Navigatorul-Căpitan trimise după Tapú Tetuanúi și, după ce le ceru celorlalți printr-un semn să facă liniște totală, arată spre babord și spuse: — Ia seama la valurile astea, ascultă cum se lovesc de chila. Ce concluzie tragi? Băiatul, nedumerit, studie câteva minute valurile mărunte care loveau chila dinspre babord, isi concentra auzul, încercând să distingă vreun sunet care, câtuși de puțin, șase deosebească de clipocitul monoton al mării, insă sfârși prin a ridica din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și, după ce le ceru celorlalți printr-un semn să facă liniște totală, arată spre babord și spuse: — Ia seama la valurile astea, ascultă cum se lovesc de chila. Ce concluzie tragi? Băiatul, nedumerit, studie câteva minute valurile mărunte care loveau chila dinspre babord, isi concentra auzul, încercând să distingă vreun sunet care, câtuși de puțin, șase deosebească de clipocitul monoton al mării, insă sfârși prin a ridica din umeri, recunoscându-și neștiința. N-am nici cea mai mică idee, recunoscu. Miti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
el. Stelele sunt atat de multe... Chiar dac-aș trăi zece vieți n-aș putea învăța nici macar jumătate din câte știe Miti Matái și chiar dac-aș ajunge să învăț, tot n-aș ști cum să aplic cunoștințele... Arată spre chila stânga a catamaranului și întreba aproape agresiv: Ți se pare ca valurile astea sună altfel decât celelalte? Bună femeie se concentra, străduindu-se să perceapă vreo nuanță diferită în clipocitul valurilor care se loveau de scânduri, dar până la urmă ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
apere! Taaroa să-i salveze! După câteva clipe îndrăzni să întoarcă puțin capul. Pe suprafața valurilor se distingea clar amenințătoarea înotătoare dorsala a uriașului rechin care venea de-a dreptul spre ei. Dintr-o singură mușcătură, ar fi putut zdrobi chila uriașului catamaran că pe o simplă scobitoare. Într-adevăr, era Teatea Maó, ferocele Rechin Alb, creatură cea mai sângeroasă de pe planetă, coșmarul navigatorilor din Pacific, care preferau să înfrunte cel mai teribil ciclon decât să întâlnească fiara cu o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care părea să-i conducă de-a dreptul spre hotarele universului. Nici ploile, nici curenții, nici macar perioadele de calm apăsător ale după-amiezilor zăpușitoare nu reușeau să oprească goana nebună a catamaranului, care uneori naviga ore întregi plutind pe o singură chila, si era un spectacol demn de văzut cum incredibilul Miti Matái reușea să-l mențină în echilibru mile întregi, pentru ca să-l îndrepte dintr-odată, să realizeze o manevră complicată cu o abilitate extraordinară și apoi să-l ridice pe chila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]