897 matches
-
ungherele cele mai Întortocheate și mai tainice ale sufletului omenesc, a le decripta, a le Înțelege, toate astea Îl pasionaseră dintotdeauna. Dar meseria asta nu Însemna decît singurătate, iar În seara aceea totul părea din cale-afară de apăsător. * * * Prinsă În chingi pentru propria-i siguranță, cu ochii Închiși, Marie se odihnea pe patul de spital. De dincolo de geam, Fersen o contempla. Nu suferea, Îl asigurase medicul, numai că nu se putea pronunța cu precizie asupra stării ei; era de treizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de ore În comă vigilă, iar asta putea să dureze zile sau chiar luni. - Un șoc emoțional prea violent, imposibil de Înfruntat În mod conștient, poate declanșa acest gen de stare. Doar ea poate decide să iasă din comă. - Iar chingile sînt obligatorii? - Are perioade de agitație, s-ar putea răni. Lucas Își Întoarse capul, În mod hotărît nu suporta s-o vadă pe Marie inertă. Îi plăcea prea mult cînd o vedea că se Înfurie, ținea prea mult la vioiciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
rostogoleau Încet pe piatra celui de-al treilea menhir. Cei doi jandarmi Însărcinați cu paza sitului de la Ty Kern zăceau pe jos, doborîți. Nu putură să spună mai apoi nici cine Îi lovise, nici cum. Marie se agita, trăgea de chingi. Tot inconștientă, Își mișca dintr-o parte În alta pe pernă capul asudat, ochii i se Întredeschideau, gura rostea cuvinte greu de deslușit. Din toate puterile, Încerca să iasă la suprafața cețurilor În care se zbătea. I se părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Yvonne. - A, dumneavoastră sînteți, doamnă Le Bihan... E totul bine? Am să sting curînd lumina. - Eu... n-am să stau mult. Marie ar fi vrut să țipe, făcu eforturi supraomenești ca să dea alarma, se cambră, mîinile i se agitară În chingi, dar Yvonne se așezase Între pat și ușa care se Închise În urma uniformei albe. Yvonne bătu ușor perna uitîndu-se la Marie. - Văd că te simți mai bine, nu e așa?... Ce e, ai vrea să te ridici? Marie holbă ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Yvonne se uită la el cu uluire. - Ce te-a apucat? Ești nebun, băiete! Lucas nu-i dădu atenție și le făcu semn celor doi polițiști care-l Însoțeau să se ocupe de ea. Se aplecă peste Marie și desfăcu chingile, vorbindu-i blînd. - Gata, s-a terminat, sînt aici... Încă rătăcită, Marie se agăță de privirea lui și zîmbi ușor. - Nu mai ai de ce să te temi, murmură el. Yvonne ridică glasul: - Insinuezi că mă aflam aici ca să-i fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
îmbrăcată într-un costum de sport superspecializat și care își urla ordinele într-un microfon. Buggycise-ul i se părea muncă grea lui Alice. Îi părea rău de mamele în cauză, dar și mai rău de copiii care stăteau țintuiți în chingi în cărucioare și erau obligați să fie martorii eforturilor gâfâite ale părinților. Unii dintre copii plângeau, ca o reacție firească la ceea ce părea a fi, la vârsta și din perspectiva lor, o imagine terifiantă. Iar cei care nu urlau deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
faptul că Theo, care era dispus să-i sară din brațe cu multă bucurie când era în apă, se considera cu adevărat în pericol abia atunci când taică-său îl îmbrăca. Apoi hrănitul. —Theo, micul dejun, gâfâia Hugo, abandonând lupta cu chingile scaunului. Nu reușea să le fixeze decât până la jumătate. Spera să fie de-ajuns. Momentul când trebuia să-l hrănească pe Theo îl înfricoșa pe Hugo aproape și mai tare decât toate celelalte ritualuri la un loc. Copilul, acum în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Orez care se întărea, aproape instantaneu, până când ajungea la duritatea cimentului. Și nici nu fuseseră martorele urletelor pe care le scotea Theo atunci când taică-său voia să-l lege în scaunul lui cel înalt. Din milă, Hugo i-a lăsat chingile mai slobode, numai ca să se întoarcă peste câteva secunde și să-și vadă copilul, tencuit cu mâncare, privind peste marginea scaunului cu intenția evidentă de a sări. De multă vreme, Hugo renunțase să mai aștepte ajutor de la Amanda. Nevastă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
arăta ca o geantă mică pentru crose de golf într-un scaun cu roți cu aspect recognoscibil. Odată etapa asta terminată cu bine, Hugo l-a pescuit pe Theo din mașină și i-a îndesat trupul agitat și urlător sub chingile căruciorului. Tatăl s-a oprit apoi să-și tragă sufletul, ștergându-și transpirația de pe frunte. Tot ceea ce mai rămânea de dus la bun sfârșit era simplul proces de fixare a copertinei de plastic care apăra copilul de ploaie. —Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a-l așeza pe Theo în el, se soldaseră cu un copil urlând și cu el în pragul unui atac de apoplexie. Instrucțiunile erau imposibil de urmat; cel mai reușit efort al lui Hugo se încheiase cu Theo prins în chingi de-a-ndoaselea, cu capul ieșindu-i prin una din găurile destinate picioarelor. Într-un final, Hugo decisese că întregul mecanism de producție suedeză era o altă glumă proastă și-l abandonase dezgustat. Cu toate acestea, era limpede că Alice îi dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
au prins viață. — Deci, te-a lăsat singur-singurel? a spus ea plimbându-și limba peste dinți într-un gest sugestiv. Să-l ia dracu’ de scaun de mașină, l-a înjurat Hugo în gând, chinuindu-se în continuare. Cât timp chingile scaunului rămâneau nelegate, el n-avea cum să scape de femeia asta terifiantă, cu aspect de animal de pradă. Hugo era conștient că, așa de agitat, înfierbântat și cu fundul ieșit din mașină cum era, nu avea o poziție tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
timp. Laura bătea din gene așa de tare că Hugo aproape că simțea o pală de vânt. — Deci, amândoi suntem în același vapor, cum spunea femeia aia de la cursul prenatal, a râs ea zgomotos. Clic! Copilul era acum prins în chingi. Hugo tânjea după o scuză ca să poată să plece. Ce bine ar fi fost ca Theo să mai facă o criză! Dar băiatul, care se uita din scaunul lui, avea ochii încă lipiți de buzele roșii ale Laurei. Hugo observase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de direcție, și era predispus la diverse modificări de poziție. Hrănitul Rosei era și așa o provocare. Alice nu mai avea nevoie s-o și vadă plecând cu scaunul. Acum însă Alice s-a decis să-i dea drumul din chingi și să pună capăt chinurilor copilului, care s-a târât imediat către sufragerie. Unde lucra Jake. Birourile revistei La Gunoi! erau, temporar, neutilizabile datorită a ceea ce directorul revistei descrisese ca fiind „o mare cantitate de materiale cu potențială valoare, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu se știe niciodată, a răspuns el evaziv. Nici cu copiii. Mai bine să fim siguri. Bărbatul i-a culcat pe Hugo și pe Theo în pat, i-a învelit cu o pătură și i-a legat pe amândoi cu chingile de siguranță. Apoi a prins un cârlig din plastic cenușiu de degetul arătător al lui Theo. — Ca să-i supraveghem pulsul, a explicat el. Copilul fixa, lipsit de expresie, luminița roșie de la capătul cârligului. Calmul acesta necaracteristic îl făcea pe Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lui Alice. — E chiar foarte interesant. Am ajuns, a strigat șoferița din față. Hugo s-a simțit cutremurat de o combinație de șoc, teamă și ușurare. Ușile din spatele ambulanței s-au deschis, iar el și Theo au fost eliberați din chingile de siguranță. În câteva secunde au trecut pe sub inscripția Urgențe și au intrat în baia de lumină a spitalului. Capitolul 21tc " Capitolul 21" —Of, slavă Domnului, a croncănit Hugo. Lacrimile strânse în ochi au început să-i curgă pe obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Chicklets cu fundulețe curate. De-atunci, din cauza regulamentului creșei, pe drumul către Chicklets, Hugo începuse să se oprească din două-n două minute, să se dea jos din mașină, să se ducă în spate, să-l elibereze pe Theo din chingi, să-l ridice în brațe și să-i miroasă fundulețul ca să se asigure că totul era în regulă. Privirile amuzate ale celorlalți șoferi trebuiau suportate. La fel ca și urletele furioase ale unui Theo care fusese descoperit asupra faptului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Poezia creează polaritate : nu e o stare energetică stabilă. Prin urmare, topirea materiei, saltul de la o formă de agregare la alta nu pot fi scopuri ultime, ci doar intermediare. Alta e aventura omului pe pământ și altfel poate el străpunge chingile cerului, mi-am spus eu, Îndoită de Poezie. De la nivelul materiei până la cel al chintesenței, omul se purifică În urcare Șaman 59 și se Împărtășește În coborâre. Nu Poezia, ci această navigare plină de mister Între amorf și sublim, Între
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
În acea curgere. omul Însuși ca specie, Înrobit de societate, de dependența materială și Îndobi- tocit de divertisment, inert, lipsit de reacție, era alienat, iar eu nu voiam să fac parte din această specie. Și totuși unii reușiseră să rupă chingile. Doar gândul că au existat oameni ca isus, Buddha, milarepa, Steinhardt sau chiar baba Ecaterina, care, supusă celor mai groaznice torturi, nu divulgase comuniștilor unde se ascun- dea bărbatul ei, „pentru că era om bun“, Îmi dădea curaj să merg Înainte
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
partea opusă a igluului l-am zărit pe ivan, stătea cu capul În jos și trebăluia la ceva ce nu puteam distinge. Am Încercat să mă mișc, dar mi-am dat seama că eram imobilizată, legată pe dinafară cu niște chingi sau curele și nu-mi puteam mișca mâinile și picioarele. Foșnetul l-a făcut pe ivan să ridice ochii. Privirea lui a Întâlnit-o pe a mea. Am Închis imediat ochii, dar Adina Dabija 224 era prea târziu. S-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Poezia creează polaritate : nu e o stare energetică stabilă. Prin urmare, topirea materiei, saltul de la o formă de agregare la alta nu pot fi scopuri ultime, ci doar intermediare. Alta e aventura omului pe pământ și altfel poate el străpunge chingile cerului, mi-am spus eu, îndoită de Poezie. De la nivelul materiei până la cel al chintesenței, omul se purifică în urcare și se împărtășește în coborâre. Nu Poezia, ci această navigare plină de mister între amorf și sublim, între lumea grea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
aspirată în acea curgere. Omul însuși ca specie, înrobit de societate, de dependența materială și îndobitocit de divertisment, inert, lipsit de reacție, era alienat, iar eu nu voiam să fac parte din această specie. Și totuși unii reușiseră să rupă chingile. Doar gândul că au existat oameni ca isus, Buddha, milarepa, Steinhardt sau chiar baba Ecaterina, care, supusă celor mai groaznice torturi, nu divulgase comuniștilor unde se ascundea bărbatul ei, „pentru că era om bun“, îmi dădea curaj să merg înainte. O
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
partea opusă a igluului l-am zărit pe Ivan, stătea cu capul în jos și trebăluia la ceva ce nu puteam distinge. Am încercat să mă mișc, dar mi-am dat seama că eram imobilizată, legată pe dinafară cu niște chingi sau curele și nu-mi puteam mișca mâinile și picioarele. Foșnetul l-a făcut pe Ivan să ridice ochii. Privirea lui a întâlnit-o pe a mea. Am închis imediat ochii, dar era prea târziu. S-a ridicat și s-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
lua la rând încuietorile exterioare, clănțănea orificiile lor externe, dădea de perete ușile metalice ale saloanelor și rezervelor, răsucea comutatoarele și striga deșteptarea. Extrăgea pacienții de sub baricadele lor onirice și fecale. Decupla sondele gastrice, intravezicale. Înaripa asistentele la desferecarea din chingi, din cătușe, la coborârea apărătorilor laterale. Îngrozea pe orișicine cu un cât de mic ajutor: - Bună dimineața, oligofrenilor! Ați visat frumos, maniac- depresivilor?! Primăvara peste voi, schizofreni catatonici!... Haideți, hoiturile sus, paratim-zoofobilor!... Fiindcă ați fost cuminți, au sosit mămicile voastre
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ho, tată, ho! opri primul. - Aici e, bă? - Aici. - Na, boală, stai, Lolica! 56 Glasurile se amestecară. Cel care cunoștea strigă spre bordeie: - Mă, moșule, măăă! Mai ieși, măăă, afară, că ți-au venit pețitorii... Ceilalți râseră în întuneric. Desfăceau chingile și zăbalele. Acestea luceau scurt în lumina roșie a lunii. O iapă puțină se baliga cu nepăsare. Gheorghe șușoti: - Când le-or aduce înapoi, te strecori pe colea șiie dezlegi ușurel! Ți-e frică de cai? -Nu. - Să iei câte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și linguri de lemn. Bouarii ședeau alături vorbind. Erau altfel îmbrăcați. Nu purtau cămăși largi și nici opinci. Din portul de la țară nu țineau decât sumanul și pantalonii albi, vârâți în cizme lungi, lustruite. Aveau brâie late de piele cu chingi oțelite și limbi groase, ruginite, de aramă. În mâini învîrteau bice subțiri, din care pocneau pe neașteptate. Râdeau tare. Glumeau cu negustorii și-și bălăbăneau burțile revărsate peste centiroane. Geambașii cu cefe groase și roșii, cu dinți de aur dădeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]