1,778 matches
-
vreodată la moarte? — Ce rost ar avea? Nu contează câtuși de puțin. M-am uitat lung la el. Stătea în fața mea, nemișcat, cu un zâmbet batjocoritor în priviri. Și totuși, o clipă am avut parcă intuiția unui spirit înflăcărat și chinuit care țintește la ceva mai măreț decât poate fi conceput de orice lucru legat de carnea muritoare. O clipă am avut senzația căutării inefabilului. Mă uitam la omul din fața mea, cu hainele lui ponosite, cu nasul mare și ochii strălucitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
vedea vag în lucrurile materiale un sens spiritual atât de straniu, încât nu putea decât să-l sugereze prin niște simboluri șchioape. Parcă ar fi deslușit în haosul universal un tipar nou și parcă ar fi încercat stângaci, cu inima chinuită, să-l aștearnă pe pânză. Vedeam un spirit torturat de nevoia de a elibera expresia. M-am întors către el și i-am spus: — Mă întreb dacă nu cumva ți-ai ratat mijlocul de exprimare. — Ce naiba vrei să zici? — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
aici își găsise în fine pacea. Demonul care-l poseda fusese în sfârșit scos la iveală prin exorcism și odată cu desăvârșirea operei pentru care întreaga lui viață fusese doar o pregătire chinuitoare, odihna se va fi coborât asupra sufletului său chinuit, desprins de trup. Nu mai avea nimic împotriva morții, căci își atinsese scopul. — Dar care era subiectul? am întrebat eu. — Nu prea știu. Era straniu și fantastic. Era o viziune a începuturilor lumii. Grădina Paradisului cu Adam și Eva - știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
unui piept de porumbel; erau și nuanțe galbene profunde care se topeau cu o pasiune nefirească într-un verde la fel de înmiresmat ca primăvara și la fel de pur ca apa sclipitoare a unui pârâiaș de munte. Cine ar putea spune ce fantezie chinuită dăduse naștere acestor fructe? Ele își aveau locul într-o grădină a Hesperidelor din Polinezia. Era ceva ciudat de viu în ele, de parcă ar fi fost create într-un stadiu al istoriei înnegurate a Pământului, când lucrurile nu erau încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pași istoviți. Pentru o clipă, poetul se gândi să Îl urmeze, dar mai apoi hotărî să se Întoarcă la Alberto. Poate că erau noutăți În privința mecanismului. Și apoi cartea aceea, Mi’raj, continua să i se insinueze În minte. Chipul chinuit al morților se alterna, În mintea lui, cu imaginea, confuză Încă, a cerurilor din viitoarea sa operă. Ca și când forma negăsită a paradisului și forma Întunecată a crimei s-ar fi contopit Într-o aceeași orbire. Se smulse din gânduri la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
păru că zărește o umbră nedeslușită și se opri, ținându-se de vârful unui stâlp. Dintr-o dată, oboseala se abătu peste el. Până În acel moment, tensiunea nervoasă Îl susținuse, dar acum simți cum i se taie suflarea Într-o gâfâială chinuită, iar genunchii i se Îndoiră. Stâlpul continua să se legene și o amețeală neașteptată Îl sili să Închidă ochii, În timp ce În creier Îi exploda o jerbă de scântei. Se simți pierdut: dacă nu cădea, oricum, sabia necunoscutului avea să isprăvească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să caute, acuma, în scenă??? — A murit?, și ce dac-a murit? Eu cred că trebuie să fie aici, lângă tine, nu acolo sus, cu îngerii, eu, Ofelia, voi fi aici, lângă tine, până când vârful spadei îți va atinge mintea chinuită și trupul neștiutor... sau invers, ai spus că mă iubești, adică eu nu voi muri niciodată, că asta înseamnă „te iubesc”, eu o să mor de tot doar la moartea ta, de-abia atunci o să plecăm împreună, patul nunții va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Ovidiu, povestește-le cum a fost cu halterele! - Nea Ovidiule, te-a cumpărat agitatorul? își recăpătă Mișu prezența de spirit. Unde e poliția? Noi avem aici un spectacol! Mariana, dansează! Mișu porni casetofonul. Baby, take off... Mariana, cu un zâmbet chinuit, începu să tragă în sus de bluzița Dolce&Gabanna, arătând un sutien roșu cu paiete. - Și acum v-ați adunat cu toții să priviți cum își pierde sufletul o femeie! - Și-l pierde, întări nea Ovidiu. - Nea Ovidiu, povestește-le cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de mult mai erau purtați încă la serviciu. Oamenii știu ce înseamnă să economisești, deși nu toți sunt nevoiți s‑o facă. Nu‑ți permiți să cumperi imediat ceva nou, atâta vreme cât există încă lucrul vechi. Se aud vocile stridente și chinuite ale primilor copii pălmuiți. Karli nu mai are voie să iasă azi afară, nu, nu. În scuarul de după colț, câini fără lesă se furișează prin iarbă și‑și fac nevoile din loc în loc. Invalizi de război, care pe atunci încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și se aruncă bucuroasă înaintea lor, ca să‑i îmbrățișeze, în sfârșit ceva nou în anotimpul ăsta plictisitor. Aici e foarte adânc, fiindcă apa a fost adunată artificial. Natura nu produce întotdeauna de una singură asemenea pericole. Pietrișul de pe mal scrâșnește chinuit. Peisajul primăvăratic se pune urlând de‑a curmezișul și semnalizează cu indicatorul. Stop! Nu înainta, că‑i periculos. Milioane de creaturi minuscule sunt călcate cu mașina, avertismentele lor șoptite amuțesc. Undeva latră un câine de curte, care n‑are libertate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
aibă lângă ea în pat și pe care și l‑ar dori întotdeauna prin preajmă ca s‑o ajute cu educația unicului lor fiu. E greu în ziua de azi, Hansi (așa‑l chema pe soțul ei). Bietele tale oase chinuite nu știu că mai există și o altă greutate decât cea fizică. Pe tine sigur te‑a durut când ai murit. Săracul de tine. Mă gândesc adesea la plimbările noastre cu bicicleta, când am trecut prin atâtea împreună. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
preț mai știutor: Ca două sunt, nu una, femeie și muiere. CÎNTEC DE RUȘINE El știa să-njure bine Și cântece de rușine. Anton Pann Stă un biet țigan turcit La un cap de pod, pe vine De toți dracii chinuit. Și la râu, drumeți, jivine Cu glas spart hodorogit Cântec zice, de rușine. Hee... miul biul gee Miul biurè doldù - Hananîma mù! La Zornur, pe Ikdar Enghe, Muri azi o pezevenghe: Una groasă cu ochi mici, Crescătoare de pisici. Scundă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
aplecă neașteptat de mult spre mine, Zicând: -azi ar trebui să fac sex cu tine, Și asta repede acum, fără preludiu, Fără a moșmondi cu plictis și cu studiu. Brusc m-am luminat și am scăpărat cu ochii, Eu adeptul chinuit de scurte rochii, Și-am bănuit îngrijorat că poate visez, M-am pălmuit, să nu cumva să abandonez. Și-nțelegând că-i ziua mea cea mai frumoasă, Mi-am limpezit și biata minte aburoasă. Am îmbrățișat-o ud și am accelerat
ORARUL DIMINEŢII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364417_a_365746]
-
în basm și a personajelor din basm în viața reală, fiind atribute ce caracterizează eroii, la Al.Brătescu-Voinești ei cunosc și copii văduviți de o adevărată copilărie: Nicușor; Niculăiță Minciună; Gheorghiță al Anghelinei, ș.a. Și Mihail Sadoveanu evocă sensibil copilăria chinuită a unor ființe prematurizate ca Niculăieș( ,,Un om năcăjit'') și ,,Tovarășul Moise'', din povestirea cu același titlu. Drama copilului sărman, într-o societate nedreaptă, se ilustrează la fel de elocvent prin: ,, Fetița cu chibriturile'', de Hans Cristian Andersen și tabloul prezentat, în
ASPECTE ALE COPILĂRIEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ ŞI LITERATURA UNIVERSALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363937_a_365266]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > DE-MI IEI ... DE-MI DAI ... Autor: Alexandru Florian Săraru Publicat în: Ediția nr. 1068 din 03 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului De-mi iei durerea, nu-mi lua rana, să nu uit viața chinuită De-mi iei chiar plânsul, nu-mi lua sarea, să mă feresc iar de ispită De-mi iei închisul, nu-mi lua paza, să nu uit bezna și nici visul De-mi iei păcatul, nu-mi lua crucea să pot
DE-MI IEI ... DE-MI DAI ... de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362456_a_363785]
-
Replică celor care cred altfel, vine cu promptitudine, dar rezultă mai mult din desfășurarea ulterioară a evenimentelor. Bunătatea și altruismul celor din familia Marcu, chiar dacă sunt și ei afectați de pierderi dureroase, contribuie la transformarea ce se produce în sufletul chinuit al lui Vlad. Schimbările induse îl fac să înțeleagă rosturile pentru care există și să-și înfrâneze pornirile instinctuale de răutate care de fapt s-au conturat ca rezultat al schingiurilor sufletești la care a fost supus în timp. Ligia
TRAGEDIE SI TRIUMF DE LIGIA SEMAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361159_a_362488]
-
o călătorie în India, pentru adunarea de material, a revenit în România. Se strânseseră prea multe suferințe, prea multe umilințe în sufletul ei mare și trupul a cedat. Ficatul bolnav a necesitat o operație care, nereușită, pune capăt nobilei și chinuitei vieți a Amitei Bhose, la 24 octombrie 1992. Imaginea ei îmi este foarte vie în minte și în suflet. Dar de câte ori o evoc, mi se strânge inima și nu pot evita un sentiment de vinovăție, nu pentru mine personal, ci
AMITA BHOSE – O NOBILĂ PRIETENĂ de ZOE DUMITRESCU BUŞULENGA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361198_a_362527]
-
murit. Aceasta îi răspunse că bietul Gheorghe Netotu. Cu duioșie și durere în suflet mama rosti „Dumnezeu să-l ierte”. Auzind acestea, deși nu mai eram copil, bobițe de lacrimi s-au adunat în ochii mei. Se stinsese un suflet chinuit, un anonim pentru mulți alții, un truditor ale cărui palme erau bătătorite de coada toporului sau a hârlețului, un suflet de o cumințenie rară. S-a stins generalul cu ceas dintr-o cutie de cremă, cu fluier legat cu șnur
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
prin sărăcăcioasele sate de câmpie, un om amărât, un biet cerșetor care, în lungile și chinuitoarele sale peregrinări, lălăia cât îl ținea gura ori îngâna încetișor un cântec monoton și jalnic, ticluit și răsticluit de el după cum îl dezmierdau necazurile. Chinuita făptură care avea pe vremuri înfățișare ceva mai omenească și un nume, Tragodas, ajunsese acum o nenorocită epavă ce nu mai era demnă decât de numele de cerșetor. Arăta ca o ființă netrebnică, cu ochii bulbucați și roșii în cap
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
piept, își potrivea un umblet umil, părând hărțuit de oameni și de câini și îndrugându-și imediat tânguirile de sărăcie și foame, de necaz și umilință. Însă, numai gândul că ar putea ajunge ca unul dintre acei amărâți ai satelor, chinuit și fără vlagă, îl făcea să se cutremure și-l îndemna să fugă cu teamă cât mai departe de acolo și cât încă mai era timp. Hoinărind prin amărâtele sate înșirate de-a lungul colbuitelor drumuri ce duceau spre Atalya
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
continuare a acordării burselor pentru tinerii din Moldova; deasemenea, pentru lobby-ul făcut la nivelul comunității internaționale și în special, la nivelul Uniunii Europene, în ceea ce privește integrarea europeană a Republicii Moldova. „Sunt rezultate vizibile și foarte importante pentru acestă bucată de pământ, chinuită și năpăstuită timp de 200 de ani”, a subliniat Dorin Chirtoacă. Edilul Capitalei a calificat prezenta vizită drept una de confirmare a parafării, în toamna acestui an, a două acorduri importante pentru Republica Moldova: Acordul de liber schimb și Acordul de
INTREVEDEREA PRIMARULUI GENERAL AL CHIŞINĂULUI, DORIN CHIRTOACĂ, CU PREŞEDINTELE ROMÂNIEI, TRAIAN BĂSESCU de PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CHIŞINĂU în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364249_a_365578]
-
nu uităm că undeva într-un colț de lume, se stinge o viață în fiecare secundă din cauza foamei, a setei sau a bolilor netratate, datorită lipsei de ajutor medical... Să nu uităm că suntem răspunzători pentru fiecare dintre aceste suflete chinuite, atâta timp, cât ”închidem ochii” în fața suferințelor lor! Privesc deseori cu indignare la unii care nu mai știu pe ce să arunce banii..., oameni care trăiesc într-un lux degradant, neținând cont de ”lumea de jos”...; ca să-și amăgească și
O ”BUCĂŢICĂ” DE...OMENIE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363108_a_364437]
-
au dus la perfecțiune în aproape un mileniu. Ce cer, de fapt, tinerii noștri? Să dispară corupția generalizată, mita, șpaga, peșcheșul, „șperțul”, cum zicea poetul comemorat. Mulți spun că lui Adrian Păunescu nu i-a părut rău c-a murit... Chinuit (ca Hristos pe Cruce...) în ultimii 20 de ani de adversarii politici, dar și de „figuri” ale micimii intelectual-culturale, Adrian Păunescu a fost mai mult contestat decât apreciat la adevărata lui valoare. Vorbeam cu actorii Cristina Deleanu și Eugen Cristea
5 ANI FĂRĂ ADRIAN PĂUNESCU de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368465_a_369794]
-
pentru lefurile și gheșefturile lor. Geșefturile lor și, cel mult, a încă vreo câteva mii care, drept clientelă de partid parazitează județele. Fiindcă el a pus ochiul său de Argus pe buzunarele celor care-și rup oasele și-și înfrâng chinuitele doruri în străinătate, ca să mai aducă niște bani, vorbind prescurtat. Adică spunând că e vorba de „bani pentru buget” când, de fapt, e vorba de „bani pentru bugetari” și, cel mult, pentru căpușele bugetului; cei mai agresivi și mai inutili
A FI MÂNDRU CĂ EŞTI ROMÂN SAU A FI TAXAT PENTRU CĂ EŞTI ROMÂN?! de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367807_a_369136]
-
apără, un pod pe sub care sau pe care treceau odată convoaiele cu căruțe, cărând tot avutul bieților drumeți în căutarea unui alt destin și-a unui alt loc sub soare. Podul rămâne mărturie a unei istorii care s-a scris chinuit și din mers și de care americanii sunt mândri fără îndoială. Mai la vale de pod, pe poteca principală a perimetrului dărăpânăturilor acestea o altă construcție părăsită, veche cam de tot atâta vreme și care la noi, fiind un loc
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]