2,063 matches
-
reprezintă majoritatea. Să ai șaisprezece ani, să fii Îndrăgostit și să-ți dai Întîlnire cu iubita la alimentara. Să ai șaptezeci și să adormi fericit cu gîndul la partida de table pe care o vei juca mîine cu prietenii la chioșcul de ziare. Să fii o bunică neglijată de cei din casă, ocupați mereu cu problemele lor, și să aștepți nerăbdătoare să se facă ziuă, să-ți iei lucrul de mînă și scăunelul și să stai la o șuetă cu madam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dar am avut noroc. Era acolo. I-am explicat ce doresc și am aranjat o întâlnire pentru a doua zi. M-am dus la culcare după o lipie cu humus și o bere pe care am luat-o de la un chioșc cu kebab din drum. Mă simțeam isteață și organizată. Nu a durat mult. * * * —Am numit-o Flora și Fauna pe scurt. Shelley ținea receptorul cu umărul și îl dezmierda cu vocea ei specială pe care o păstra pentru jurnaliștii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să ghicească ce i se cere, în fond. Fusese mereu amabil și generos cu soția lui, Rita. Dar ea nu remarcase niciodată. Și, cu timpul, apăruseră între ei numai jigniri, vorbe grele și țipete. Rita e vânzătoare ambulantă, are un chioșc pe roate - fierbe cartofi și cârnați să domolească foamea universală a trecătorilor din marele oraș Stockholm. Afacerile merg bine și banii se adună în grămezi. Feifel e jurnalist la un ziar evreiesc și, după propria descriere, un om minunat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
se zvonea, să petreacă o noapte nelucrătoare În brațele unei tinere nimfe pe care o botezase madame Bovary, cu toate că se numea Hortense și avea o anumită propensiune spre puful facial. În excursiile sale culturale, Monsieur Roquefort obișnuia să frecventeze un chioșc de cărți uzate situat În față la Notre Dame și chiar acolo, din Întîmplare, Într-o după-amiază a anului 1939, a dat peste un roman al unui autor necunoscut, un anume Julián Carax. Mereu deschis la noutăți, Monsieur Roquefort a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
respingeau volumele de versuri și de proză pe care el le trimitea neîncetat, a identificat editura care publicase romanul ca fiind o casă de doi bani, cunoscută, eventual, pentru tomurile sale culinare, de croitorie și de alte arte casnice. Proprietarul chioșcului de cărți uzate i-a povestit că romanul abia apăruse și că izbutise să smulgă două recenzii În două ziare din provincie, pe aceeași pagină cu anunțurile mortuare. Pe scurt, criticii Își vărsaseră tot năduful și Îi recomandaseră Începătorului Carax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
un roman al lui Julián Carax, Umbra vîntului, fusese publicat la o mică editură din Paris. Scrise la editură pentru a achiziționa mai multe exemplare. Nu primi nici un răspuns. În anul următor, În primăvara lui ’36, vechiul său prieten de la chioșcul de cărți de pe malul Senei Îl Întrebă dacă Îl mai interesa Carax. Monsieur Roquefort afirmă că el nu Închina niciodată steagul. Era deja o chestiune de Încăpățînare: dacă lumea se străduia să-l Îngroape În uitare pe Carax, el n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
nori, acoperind luna și Întinzînd o mantie de neguri peste acoperișurile și fațadele orașului. Am Încercat să grăbesc pasul, Însă neliniștea mă rodea pe dinăuntru și umblam, urmărit de aversă, cu picioare de plumb. M-am vîrÎt sub copertina unui chioșc de ziare, Încercînd să-mi ordonez gîndurile și să mă hotărăsc cum să procedez. Un tunet a răsunat În apropiere, mugind ca un balaur ce trecea prin strîmtoarea portului, și am simțit cum pămîntul Îmi tremură sub picioare. Pulsul fragil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
lui... Din ’28 pînă-n ’36 i-a publicat opt romane. Cu ce făcea Într-adevăr bani Cabestany erau catehismele și o serie de foiletoane sentimentale avînd ca protagonistă o eroină de provincie, Violeta LaFleur, care se vindeau foarte bine la chioșcuri. Romanele lui Carax, presupun, le edita de plăcere și ca să-l contrazică pe Darwin. — Ce s-a ales de domnul Cabestany? Isaac suspină, Înălțîndu-și privirea. — VÎrsta, care tuturor ne prezintă factura. A căzut bolnav și a avut ceva probleme cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
dulce și călduț Într-o seară de iarnă. Ahhhhh... În cîteva secunde, Veronica Lake Își făcu intrarea În scenă, iar Fermín trecu În altă dimensiune. Profitînd de o secvență În care Veronica Lake se odihnea, Fermín anunță că va vizita chioșcul cu gustări din hol, pentru a-și feface forțele. După ce petrecuse atîtea luni de Înfometare, prietenul meu Își pierduse simțul măsurii, Însă datorită metabolismului său de pipetă nu-și pierdea aerul acela de mizer Înfometat postbelic. Am rămas singur, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
visau să se dedea viciului și să ducă o viață de tîrfoi abject. Am zîmbit cînd mi-am Închipuit comentariile pe care le-ar fi făcut În josul paginii prietenul meu criticul dacă n-ar fi dat fuguța la Întîlnirea cu chioșcul de bunătăți. ZÎmbetul Îmi Îngheță cît ai clipi. Spectatorul care luase loc cu șase rînduri mai În față se Întorsese și mă privea fix. Fasciculul luminos al proiectorului perfora negurile din sală, un suflu de lumină clipitoare care abia contura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de mincinos. — Nicidecum. Eu vă mulțumesc pentru vizită și pentru avertisment, dar vă asigur că n-ați... — Mie să nu-mi vii cu căcaturile astea, că dacă mă scoți din pepeni Îți lipesc vreo două labe și-ți Închid și chioșcul, ne-am Înțeles? Dar azi sînt În toane bune și-am să te las numai cu avertismentul. Vei fi știind dumneata ce tovărășii Îți alegi. Dacă Îți plac vagabonzii și tîlharii, probabil că ai și dumneata cîte ceva din amîndouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
clădiri vor pleca la serviciul lor, dacă primele autobuze îi vor aduna pe primii pasageri, dacă vagoanele metroului vor vâjâi cu viteză prin tunele, dacă magazinele își vor deschide ușile și-și vor ridica obloanele, dacă ziarele vor ajunge la chioșcuri. La această oră matinală, în timp ce se spală, se îmbracă și-și beau cafeaua cu lapte de fiecare dimineață, oamenii aud radioul anunțând, extrem de excitat, că președintele, guvernul și parlamentul au abandonat orașul în zorii acestei zile, că nu există poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și, și unul și altul, radio și televizor, cu mici intervale, informează că, la ora șapte fix, va fi transmis un comunicat al șefului statului adresat întregii țări și, în special, așa cum era normal, încăpățânaților locuitori ai orașului capitală. Deocamdată chioșcurile încă nu sunt deschise, e inutil să se coboare pentru cumpărarea ziarului, la fel cum nu are rost, deși unii, mai moderni, încercaseră deja, să caute în rețea, cea de internet, previzibila ocară prezidențială. Secretismul oficial, dacă e adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
demonstra cu ușurință, pe aceasta pe care ne aflăm, datorită unui drapel care din când în când, ca și cum ar lua pulsul, se ițește pe deasupra abundentului râu de capete. Nimeni nu s-a dus la serviciu. Ziarele s-au epuizat la chioșcuri, toate aveau pe prima pagina perorația președintelui, pe lângă o fotografie făcută în timpul citirii acesteia, probabil, judecând după expresia îndurerată a chipului, în momentul în care spusese că vorbea cu inima deschisă. Puțini erau cei care pierdeau timpul citind ceea ce știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pic la o parte perdeaua și se uită afară. Piața avea aspectul obișnuit, oameni care treceau, trei persoane așezate pe o bancă la umbra unui pom, terasele bodegilor cu clienții lor, vânzătoarele de flori, o femeie urmată de un câine, chioșcurile de ziare, autobuze, automobile, peisajul de totdeauna. Plec, se hotărî. Se întoarse la masă și-l sună pe șeful de cabinet, Trebuie să dau o raită pe aici, spuse el, comunicați consilierilor care se află în clădire, dar numai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
afară, mai mult nu era nevoie, într-un fel se afla acolo de împrumut, el, nu portarul. Felinarele de pe străzi erau încă aprinse, magazinele aveau să mai zăbovească mai mult de două ore până să deschidă. Căută și găsi un chioșc de ziare, din cele mai mari, din acelea care primeau toate ziarele și rămase acolo în așteptare. Din fericire nu ploua. Felinarele se stinseră, lăsând orașul cufundat, pentru câteva momente, într-o ultimă și scurtă obscuritate, imediat risipită când ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cufundat, pentru câteva momente, într-o ultimă și scurtă obscuritate, imediat risipită când ochii se obișnuiră cu schimbarea, iar lumina albăstruie a primelor ore ale dimineții coborî pe străzi. Sosi camionul distribuției, descărcă pachetele și-și continuă ruta. Vânzătorul de la chioșc începu să le desfacă și să aranjeze ziarele în funcție de numărul de exemplare primite, de la stânga la dreapta, de la cel mai mare la cel mai mic. Comisarul se apropie, dădu bună ziua și spuse, Dați-mi din toate. În timp ce vânzătorul i le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
spuse, Dați-mi din toate. În timp ce vânzătorul i le punea într-o pungă de plastic, se uită la șirul de ziare, cu excepția ultimelor două, toate aveau fotografia pe prima pagină, sub titluri scrise cu litere enorme. Dimineața începea bine pentru chioșc, un client curios și cu posibilități, iar restul zilei, anticipăm deja, nu avea să fie diferit, toate ziarele aveau să se vândă, cu excepția acelor două grămăjoare din dreapta, de unde nu aveau să fie cumpărate mai multe decât de obicei. Comisarul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
făcut decât să cumpere ziarele și, tocmai gândindu-se la asta, s-a culcat ieri devreme, nu ca să se odihnească cât avea nevoie și să ajungă la timp la întâlnire la postul șase-nord. Felinarele de pe stradă sunt aprinse, vânzătorul de la chioșc tocmai a ridicat obloanele, începe să așeze revistele săptămânii și când termină treaba asta, ca un semnal, felinarele se sting și apare camionul distribuției. Comisarul se apropie când vânzătorul încă aranjează ziarele în ordinea pe care deja o cunoaștem, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și alta și, în egală măsură, opusele lor, dar comisarul preferă să-l vadă ca și cum ar fi fost o mică lanternă pusă la ieșirea din valea umbrelor ca să-i conducă pașii mâhniți. Dați-mi din toate, spuse el. Vânzătorul de la chioșc zâmbi în timp ce se gândea că, din câte se vede, câștigase un client bun pentru viitor și-i înmână punga de plastic cu ziarele înăuntru. Comisarul dădu roată cu privirea în jur în căutarea unui taxi, așteptă în zadar aproape cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pentru că în spate lor se afla ascuns un lanț interminabil de necunoscute, dintre care ultima, probabil, nu avea soluție. Oricum ar fi, nu avea rost să-și facă iluzii mari, ziarul nu avea să se afle pe parcursul întregii zile în chioșcuri, putea chiar să și-l imagineze pe ministrul de interne țintindu-l cu arma posedat de furie și strigând, Prindeți-mi-l pe căcatul ăla imediat, aflați cine a fost acela care a divulgat aceste informații, ultima parte a frazei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
divulgat aceste informații, ultima parte a frazei o adăugase la discurs în virtutea inerției, știa el prea bine că numai de la un singur om putea să fi plecat indiscreția și trădarea. În acel moment hotărî comisarul că avea să facă turul chioșcurilor până unde îi ajungeau puterile, ca să verifice dacă ziarul se vindea mult sau puțin, ca să vadă figura oamenilor care îl cumpărau și dacă mergeau direct la știre sau se pierdeau în frivolități. Trecu rapid cu privirea prin cele patru ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
face patru, dacă ieri ai făcut aia, azi ai făcut asta, și cine are îndrăzneala de a se îndoi că una trebuie neapărat să ducă la cealaltă e împotriva legalității și a ordinii. Mulțumit, plăti nota și plecă. Începu cu chioșcul unde el însuși cumpărase ziarele și avu satisfacția să vadă că grămada care-l interesa scăzuse deja destul de mult. Interesant, nu, îl întrebă pe vânzător, se vinde mult, Se pare că un post de radio a vorbit despre un articol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pare că un post de radio a vorbit despre un articol care apare aici, O mână spală pe alta și amândouă spală fața, spuse misterios comisarul, Aveți dreptate, răspunse vânzătorul, fără să vadă legătura. Ca să nu piardă timpul în căutarea chioșcurilor, comisarul întreba la fiecare unde se afla următorul cel mai apropiat și, poate din cauza aspectului său respectabil, îi dădeau mereu informația, dar se simțea clar că fiecăruia dintre acei vânzători i-ar fi plăcut să-l întrebe Ce are celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
poliției, directorul îl informă pe ministrul de interne, ministrul aduse situația la cunoștința șefului guvernului, șeful guvernului îi răspunse, Nu e problema mea, e a dumneavoastră, rezolvați-o. Atunci s-a întâmplat ceea ce era de așteptat, sosind la al zecelea chioșc, comisarul n-a găsit ziarul. Îl ceru făcându-se că era cumpărător, dar vânzătorul spuse, Ați venit târziu, le-au luat pe toate acum mai puțin de cinci minute, Le-au luat, de ce, Umblă și le adună de peste tot. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]