646 matches
-
pe lîngă pădure, intervine sora mai mare. Ne spusese cineva încotro ați plecat. Eu, mama lui Ion și mătușa Anica... Strigam pe rînd: Mihai! Ion! Andrei!... Cristina și Mariana merg înainte, ținîndu-se de mînă. De jos, de la iaz, băieții slobozesc chiote de fericire. La trecerea prin șesul plin cu ochiuri de apă de lîngă drumul tîrgului, Mihai se oprește cutremurat de o amintire: marea lui aventură a fost alta. Să fi avut cel mult șase ani, că era în anul cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
pe numele ei adevărat Teofana îl înspăimîntă. I-e tot mai teamă că, reîntîlnind-o, ar fi în stare s-o strîngă de gît, să scape de blestemul chinului continuu... Se așază pe săniuță la spatele Cristinei și-și face vînt. Chiotul de bucurie al fetiței, susținut de rîsul sonor al tatălui, se frînge doar cînd se îngroapă amîndoi în valul de zăpadă spre care au zburat. Mihai rămîne în genunchi și-o trage pe fetiță afară din gaura făcută de ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Ciorapii mov ai cuvântului Albastrul din florile părului tău, Dorul vântului de cireșe coapte Teamă palmelor de a mângâia trupul iernii, Fugă de câinii rebeli ai păcatului Ochii Înlăcrimați ai pământului fără dragoste; Pasărea răstignita În coaja copacului indiferent Ultimul chiot aruncat de fulger În mare, Umbră albă din fruntea fără speranță, Sexul morții polenizat de filozofi Și Încă vreo câteva milioane de metafore Nu mi-ar ajunge să compun Lumea că o secundă Școală această de poezie În familie M-
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de ducă Loviți-mi noaptea-n poartă cu doctorul Omar” Ah, vedenie a lui Iov și Iona; Intru numele (sau numerele noastre) sau sufletele noastre va crește un câmp de flori și o flacăra de pădure: M-a răpus stihia: chiotul abrupt A venit prin sânge că un cer etern Mi-a Întins cu mâna lent pe dedesubt Ochilor tăcerea mortului fratern Prea târziu Montagu, dar o ciudă-a naibii Uneltea-n tăcere drumul să-mi arăți Să plutim alături prin
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de scris și nu numai atât. Tot ce a scris și tot ce va scrie Îi conferă o reală complexitate artistică, un loc bine definit În poezia noastră: ,, Spre crama duce via un vin sinucigaș Văzduhul e o roată de chiot și polei Din pustele mongole s-aruncă peste Iași Vifornița-nebună a Sfanțului Andrei” ÎI ,,Ce mai faci eu altul peste euristica ating-o Încifrata Intru simplu Teorema lui Fermat Alergarea pe abscisa după stele câine dingo La intrarea Intru laturi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cu lei și o aruncă Într-o oală cu vin, mai face câte un chef cu vin de Burdusaci, sătul său natal. O clipă și-l ia conviv pe Mihai Ursachi pentru a-i citi la ureche cum: Învălurau cu chiot băutură/ Holtei pizmași albiți În țintirim/ Și sărutau hoțește prea plăcute/ Femei cu buzele muiate-n vin”. Sarabanda versurilor rupte din viile ce Îmblănesc colinele Iașilor va continua până În ultimul poem intitulat ,, Ca vinul de când lumea” și În care poetul
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
visului. Pleacă dintr-odată urechea, atent la o ușă închisă, lambrisată cu panouri de lemn. Dar bradul, chiar dacă este foarte solid când e dispus în poziție verticală, nu oprește bine zgomotele. Or din ăuntru răzbate o hărmălaie de glasuri și chiote. Își face repede socoteala și se încruntă. Prima oră a început deja. Copiii ar trebui să se pregătească de școală, să-și pună în ordine tăblițele și cărțile, nu să se zbenguie și să zbiere ca bezmeticii. Azi e zi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Rotește o privire victorioasă: — Atunci, alungă grijile! Regele Sacrificiilor înalță brațele: — Îndurare! Marele Pontif răspunde ca un ecou: — Îndurare...! Se îneacă ușor de emoție. Adunarea, înspăimântată de minu nile petrecute, înțelege că, în sfârșit, jertfele au fost prielnice și, după chiote de bucurie, un glas - amplificat de mii și mii de alte voci - se ridică spre cer: — Litare! — Litare, reiau flaminii și preoții în cor. Zeul acceptă sacri ficiul nostru. Nero își plimbă privirea, surprins, de la masa de oameni la grupul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
rece, o ceapă și-un iepure prins la repezeală. Dar pe când se ospătau ei nălțând în gând mulțămire Atoatefacătorului, numai ce se auzi un tropot crescând pe vale și cât ai bate o dată din palme, Văioaga Ursului se umplu de chiot. — Tătarii! - mai apucă să strige călugărul bătrân, ascunzându-l pe cel tânăr sub sutană. Tătarii îi înconjurară bătând sălbatic caii cu scările de lemn. Unul mai răsărit se răsti la bătrân: — Ștacrâhm, hrâcmă! — Ma io no capisco! - se bâlbâi Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cuvântul meu de om! Dar până când? Urăsc corturile, harnașamentele, zăbala, dormitul ca iepurii pe care-i mănânc, iarba naltă din care nu știi cine și cum și de ce sare, goana când pe stânga, când pe dreapta; mă calcă pe nervi chiotele, strigătele, năvălirile, omnes, omnes! Vreau un loc liniștit, fraților, un gineceu! — Cardiac ștahrâm hărbânt! - spuse atunci cu asprime soră-sa Huruzuma, trăgându-l pe han de mânecă. — Ai dreptate, n-are rost să mă înfierbânt! se domoli tătarul. Să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
barcagii, de bragagii, de iaurgii, de lactagii, de halvagii, de geamgii, de cheflii, de scandalagii și reclamagii hazlii, sultanul părea să aibă răbdare cu oamenii. De-abia intrat prin Marea Poartă de Răsărit, drumețul e izbit de-un vuiet de chiote, de țipete, de strigăte care se apropie și-l înconjoară într-o clipită. O mie și una de nații sub o mie și una de înfățișări îl roagă viermuind în jurul lui ceva. Ce? Să cumpere. Ce? N-apucă drumețul, amabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
umeri și-l sărută apăsat de trei ori pe obraji, strigând: — Am venit, pane Macek! — Mă bucur, mă bucur! - rânji hangiul, turnând în pahare. Insul mai înalt se întoarse spre ai săi și deschise gura să scoată și el un chiot, dar dădu cu ochii de cei doi călugări. — Stoooi! - răcni el în loc să chiuiască. Ceilalți se potoliră ca prin farmec. Insul înalt își scoase șapca, veni spre Metodiu, îngenunche și spuse cu sfială: — Blagoslovește, părinte, un biet păcătos. Fii binecuvântat, fiule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
așteptă, se-mpute. Așa când strig o dată „Agarici!”, vin toți, nu poate zice careva că nu l-am chemat. — înțeleaptă judecată! - zise Barzovie-Vodă. Dar pe soție cum o cheamă? — Știucî - răspunse creștinul. Episodul 137 CE-I TREBUIE OMULUI Descărcară cu chiote, cu vai-uri bagajele și peștele din barcă, apoi pășiră pe mal. în fața lor se întindea gospodăria lui Covaliov. O gospodărie simplă, fără acareturi inutile, vădind în toate grija nețărmurită pentru pește: plase puse la uscat și cârpit, undițe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-și la spate rochița. AU VENIT ROMÂNII! O curte țărănească, o ogradă, În asfințit. M-au despărțit de Nora, nu mai stăm la Doamna, din pricina chestiei. Eh, și asta-i viața. Dormeam. Adormisem după amiază. M-au trezit din somn chiote, apoi Împușcături pe-aproape, apoi din nou chiote prefăcute În chiuituri de bucurie, ca la nuntă - și iar Împușcături. Înfrigurat de somn, cu toate că afară-i cald și bine, cobor În curtea pustie: unde-or fi gazdele? Dar mama? Mama, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
curte țărănească, o ogradă, În asfințit. M-au despărțit de Nora, nu mai stăm la Doamna, din pricina chestiei. Eh, și asta-i viața. Dormeam. Adormisem după amiază. M-au trezit din somn chiote, apoi Împușcături pe-aproape, apoi din nou chiote prefăcute În chiuituri de bucurie, ca la nuntă - și iar Împușcături. Înfrigurat de somn, cu toate că afară-i cald și bine, cobor În curtea pustie: unde-or fi gazdele? Dar mama? Mama, unde-i? Străbat ograda prin troscotul gros și gras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Când m-a văzuuuuu’. Nu: eu am văzut-o primul; și m-am lăsat În apă: să nu mă vadă c-o văd. La scurtă vreme a văzut și ea că e cineva lângă ea, În bulvoană: a tras un chiot de spaimă și s-a lăsat și ea În apă: ca să n-o văd. Dar eu tot o vedeam: nu era de pe la noi. O fi fost de pe la Isacova; ori de peste deal, de la Hirova. Sau chiar de la târg de la Orhei, pornise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
singuratici de toate vârstele - femei și bărbați, toți amatorii de toate vârstele și cu toate tipurile de schiuri, sănii și săniuțe, „papuci zburători” și saci de plastic. Îi plăcea aici și intra cu lejeritate în grupurile de orice fel, cu chiote, râs și voie bună. Se pricepea destul de bine și nu putea ignora privirile admirative ale celor pe lângă care trecea săgeată, ca și când asta făcea dintotdeauna. Dar..., cum nemulțumitului îi ia Dumnezeu darul, la a treia coborâre s-a întâmplat să aibă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
care nu-l merită defel. A trecut pe lângă un bloc. Într-un apartament se desfășura un super-keff al noii generații, cea pe care noi nu o mai înțelegem deloc (mă întreb și dacă au ceva ce ar putea fi înțeles...). Chiote, manele, înjurături. În balcon, doi-trei petrecăreți bine afumați au început să-l înjure cu entuziasm, cu poftă. „Băăăă, rockerule... băăăi fetițo... băăă pletosule“. El le-a răspuns simplu, îndemnându-i să tacă naibii din gură. Și-a continuat nestingherit drumul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
să le mai citez o dată. Spre rușinarea unor colegi de breaslă (X, Y, Z); și întru satisfacerea curiozității avide a cititorilor curajoși de pe forumuri. SECRETUL ADRIANEI Adriana BABEȚI Trompetele de făină Nici nu mi s-a stins bine săptămâna trecută chiotul stârnit de spectacolul ca-n basme dat de Filarmonica Banatul pe apa Begăi, și mi-am și încasat o palmă peste scăfârlie. Mi-a troscănit-o prietenos însuși Silviu Lupescu, care-i, pe bune, un mega-, hiper-, super-meloman. Am făcut prostia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
se mișcau negurile leneșe ale serii, pe deasupra apelor întunecoase și peste pădurea gălbie de trestii. Cireada venea pe maluri într-un murmur somnoros de tălăngi. În sat, scârțâiau cumpene de fântâni, se auzeau lătrături întrerupte de câni și, câteodată, un chiot prelung izbucnea din freamătul înserării, se înălța în văzduh, răsuna pe vale și murea în întinderea câmpiilor. Călărețul cobora coasta în săltăturile roibului. Poarta țarinei era deschisă: intră pe ea. Un câne se năpusti hămăind de lângă coliba jitarului; în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prin singurătatea țărmurilor, venind pe lângă lunca tăcută, apa trecea într-o liniște și într-o tăcere de moarte. Nu aburea vântul; tălăngile de peste ape nu se auzeau; împrejurimile încremeniseră în lumina cu luciri sângeroase. Deodată, departe, cine știe unde, pe dealuri, un chiot lung începu să tremure și să se desfășoare în lungul câmpiilor. Răsunetele lui încă nu se stânseseră, și altul izbucni în altă parte, mai apropiat, și parcă-l simții adiind, trecând în cursul apei. În liniștea amurgului, de pretutindeni, de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și să se desfășoare în lungul câmpiilor. Răsunetele lui încă nu se stânseseră, și altul izbucni în altă parte, mai apropiat, și parcă-l simții adiind, trecând în cursul apei. În liniștea amurgului, de pretutindeni, de pe dealuri, începură a crește chiotele și a tremura prin văzduh; se încrucișau peste vale, parcă se depărtau, și ecourile deșteptate clocoteau prelung. Vin flăcăii și fetele de la cules... murmură, nemișcat, moșneagul. O vreme valea se deșteptase în tremur; apoi chemările se răriră, slăbiră, se stânseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
împunge: e nodul lui de ghimpi. Aude înaintea lui - parc-ar veni de la deal - un sunet ușor în zăpada moale. Pâș-pâș. Poate să fie vulpe. Poate să fie lup? Se răsucește în sus, apucă de țeavă carabina. Izbucnește într-un chiot sălbatic: ghimpii i s-au mutat în beregată. Pâș-pâș-pâș - alături, la piciorul lui. Piei, drace! doar n-o fi ursul. I-a apucat mâna. A simțit ceva rece pe dosul palmei. Într-aceeași clipă se înfioară în toată ființa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și alții înfulicau cu pliscurile. După operația asta, știam că se adună la mal; cei care au cules își deșartă gușele și se face împărțeala. Am vrut să mă opresc. —Dăi dracului! a spus cu dispreț Gâdea. A dat un chiot. A izbit de câteva ori în doaga bărcii cu vâsla. Pescarii negri și-au luat zborul, cu spaimă. —Stârcii ăștia ne fac concurență, a explicat tovarășul meu. În jurul nostru s-au întins iar singurătăți și tăcere. Am plutit așa până ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dat seama că lupta cerbilor cu noroiul îl făcea fericit. Chițăia de plăcere de câte ori bănuia că mă pregăteam să trag. Mirosul de noroi și de sânge părea să-i priască. Țopăia, nu-și putea stăpâni veselia și scotea un adevărat chiot învîrtindu-se într-un picior după ce auzea detunătura. Odată, ridicasem pușca și ținteam când am auzit un râs puternic în spate. M-am întors. Îndreptase mâinile spre mine, ca și cum ar fi fost vânător și mă vâna pe mine. Se maimuțărea, dar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]