641 matches
-
gemînd de grîne Dunărea lucește ca un păstrăv de aluminiu. Sunt plecările spre marile capitale cu trîmbițele succesului suind În sînge. Sunt plecările spre satele depărtate ale solitudinii, unde te așteaptă trecerea unui zăgaz mort pe o plută pustie cu chiotele sfîrșind fără răspuns că fluturii Într-o cupă vidă de aer. Sunt plecările imaginate. Sunt plecările din trecut. Sunt plecările care vor veni. CÎt de mult am iubit acel provizorat, acea incertitudine, acea libertate a călătoriei” (Obrazul de cretă). Din
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mesteacănii, din violoncele și contrabasuri stejarii și jugaștrii gravi, din cornuri și trîmbițe sonorii cedri, din harpe teii melancolici, din țitere subțiraticii plopi. Prin coroanele lor bogate vei deosebi Încă fiorul de alămuri și de coarde. Imnuri religioase, fanfare sărbătorești, chiote lungi de podgorie. De la nord, păsări venind fermecate de lumina acestor muzici. [...] Așa, pămîntul legat de cer prin țevile marilor vegetații se acoperă de strălucire sau umbră”. Asemenea exemple sînt numeroase În toate textele și ele indică o apropiere importantă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
astfel În favoarea unei „figuri” de relativă stabilitate a imaginarului lui Voronca. „Privirea e un arcuș, deșteaptă viorile depărtărilor”, „Se dilată ca o pupilă rîsul izbește În cremene zorile /.../ Se deșteaptă o pasăre sub frunte”, „SÎngele tău e-n trîmbițele vinelor chiotul / Care va deștepta cocoșul sălbatec și pantera”, „tictacul deșteptător al ierbii”, „Piciorul trezește vioara potecii, o Încoardă” - sînt exemple culese doar din Brățara nopților. Foarte Întinsa „ars poetica” din Zodiac este construită, practic, În Întregime tocmai pe ideea puterii transfiguratoare
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
aici - juni magnați „pe perne de mătasă”, moleșiți de chefuri...; acolo - românii descîntă topoarele, aici - leșii dezmiardă paharele și trupurile femeilor; acolo - o pregătire aproape religioasă pentru o confruntare decisivă, reculegerea dinaintea posibilei morți, aici: „Aici beții și danțuri și chiote voioase, În fund suspinuri, vaiet și plîngeri dureroase! Aici de pofte rele sînt ochii toți aprinși, Acolo curge sînge, acolo-s ochii stinși, Căci astăzi celebrează lehimea-n sărbătoare Victoria dorită a zilei viitoare! Ostașii pretutindeni formați În dese grupe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pune într-o astfel de împrejurare i se rupsese în mână. De unde repulsia complicată împotriva casei Saferian Manigomian. A doua zi, Gaittany lămuri societății că Ioanide nu poate veni "luna asta", fiindcă îl supără apusul soarelui. Răsunară felurite râsete și chiote, numai Saferian, întins pe sofa, zâmbi cu împăciuire din buzele lui groase, clătinând din cap neîncrezător. Se aflau în salon, așezați pe mari scaune încrustate cu sidef, într-un cerc în jurul sofalei, Angela Valsamaky, Panait Suflețel, Dan Bogdan, Ion Pomponescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un talent și-l poate cîștiga? Nu. Fiecare director e silit să deie sau piese de senzație, pline de crime, dureri fizice, boale, si lipsite de caractere dramatice sau, alegând o cale și mai rea, să deie farse obscene în chiotele unui auditoriu foarte primitor de asemenea hrană, care nu apelează la inteligență sau la inimă, ci la simțiri mult mai josnice. Dac-am avea înainte-ne un talent de rând, toate reflecțiile noastre ar fi de prisos. Ele ni sânt
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
pământ la gură. Cu siguranță se săturase... Încet-încet, am crescut mai mari, de-a bușilea, explorând curtea și gustând tot ce întâlneam în cale, iar de aici, ceva mai târziu, am trecut pragul porții în uliță, ulița copilăriei, atrași de chiotul și larma mulțimi de copii. Și erau mulți copii! Mai toate familiile aveau de la patru în sus. Parcă-i văd și acum. Mulți cu picioarele goale și cu cămășuța până la buric, cu burțile goale. Pâine mâncam doar de sărbători, iar
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
seara, iar uneori baia dura câte o jumătate de zi. Gârla a fost „ștrandul” nostru. Acolo organizam întreceri de înot. Ne întreceam cine traversează mai repede gârla, cine stă mai mult sub apă sau cine sare de la înălțime mai mare. Chiotul, larma și animația creșteau însă, când în jocul nostru intrau... un cățel, un cârd de gâște sau de rațe. Nelipsite erau raidurile de după boscheții de cătină, spre locul de scăldat al fetelor. Cum nimeni nu purta pe vremea aceea costum
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
chip de măști hidoase. Dincolo de grijile, responsabilitățile și alergatul după vite pe miriștea aspră și plină de „colții babei”, viața la colibă a avut farmecul ei. De coliba din câmp se leagă multe dintre amintirile noastre. Era locul unde joaca, chiotele și cântecele se prelungeau uneori până noaptea târziu. Parcă mă revăd în jurul focului, cu știuleți de porumb în lapte numai buni de copt, înfipți într-o țepușă, perpelindu-i în jar, pe toate părțile. Alteori, organizați în cete, așa, doar
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
la repudierea generalizată a lui Claudius de către zei, întruchipată, se pare, prin intertext cu un vers din tragedia lui Euripide 148, Cresphontes, astăzi pierdută: "În ce-l privește pe Claudius însă, toate porunciră-ntr-un glas: Voi cu urale, cu chiot să-l scoateți din casă". În plus, pedeapsa ieșirii sale din acestă lume comportă o doză de umilință ce atinge grotescul, reușind, doar în câteva rânduri, să coboare stilul în cel mai vulgar registru 149. Conform tradiției lansate de satira
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mai marii noștri s-au comportat exact ca niște români adevărați, atunci când toată lumea se așteptam să ne comportăm ca niște europeni cum ne pretindem. Cred că vă mai amintiți cum atunci, în ianuarie 2007, la intrarea în UE, ce mai chiot, ce mai hăulit, ce mai veselie, ce speranțe roz se desenau pe piciorul nostru de plai. Și dacă tot era sărbătoarea noastră a apărut și darul: Comisia Europeana „ne-a cinstit", în perspectivă, cu o sumă uriașă am putea spune
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
mai marii noștri s-au comportat exact ca niște români adevărați, atunci când toată lumea se aștepta să ne comportăm ca niște europeni, cum ne pretindem. Cred că vă mai amintiți cum atunci, în ianuarie 2007, la intrarea în UE, ce mai chiot, ce mai hăulit, ce mai veselie, ce speranțe roz se desenau pe piciorul nostru de plai. Și dacă tot era sărbătoarea noastră a apărut și darul: Comisia Europeana „ne-a cinstit”, în perspectivă, cu o sumă uriașă am putea spune
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
La capătul drumului, îl aștepta nevasta și cei doi fii ai săi: Naganok și Zagadok. Încă un mic efort și va fi cel mai fericit om din Ținuturile Arctice! De bucurie simțea nevoia să scoată pe gâtlej cât mai multe chiote cu care, în același timp, să-și încurajeze și câinii. Deși se grăbea, trebuia să fie atent, atât el cât și câinii, la ravenele destul de mari săpate în blocurile de gheață, la crăpăturile sau crevasele, apărute ca din senin, ce
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vrut un căutător de armonii. CĂUTÂND CUVÂNTUL MAGIC: GEORGE VULTURESCU Rădăcinile lui George Vulturescu sunt într-un sat din Nordul Transilvaniei, solidaritatea cu cei de acolo fiind totală. "În viscerele poemului meu e satul". Punți de contact rămân "vocile și chiotele, codrul și lupii, cimitirul"! Printr-o secretă meșteșugire a sorții, poetului i-a fost dat să facă literatură la oraș, dar un oraș cu antecedențe rurale: Satu-Mare!; a fondat și conduce acolo revista Poesis. "Scriitura crede el e îndepărtarea de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
genunchi, căzând pe glezne. Nuduri și chipuri de o frumusețe nepământeană erau luminate de razele lunii. Doar părul despletit, ținut pe creștet de o cunună de flori, le mai acoperea goliciunea. La un semn, se prindeau de mână și, în chiote de veselie, se puneau a se învârti. Horind, pârjoleau iarba sub tălpile și călcâiele încinse de jocul lor fermecat. Locul rămânea ars încât nici otava nu avea să mai crească pe el. Cu muțenie și sminteală îi pedepseau pe băietanii
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cu luare aminte spre cerul de deasupra lor. Fețele li se luminau sub razele lunii, dezvelind niște chipuri de îngeri rătăciți prin creieri de munte. Pe obraji li se prelingeau lacrimi de bucurie. Trânteau cușmele de pământ și scoteau un chiot de veselie. Își dădeau seama că, pe cât de singuri, pe atât de liberi erau în acest colț uitat lume. Și așa urmau să-și ducă traiul, până când aveau să fie îngropați de fârtați în strungă spre odihna lor veșnică. 6
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Vicleimul?/ Prin veche viforniță, mai bați în zadar/ în poartă cu frigul." Pe poet îl strigă pământul Maramureșului, pentru că zac în el osemintele strămoșilor. Sentimentul dezrădăcinării este atât de puternic, încât îi hărțuiește existența: "E strigătul pământului sub rod/ în chiot amețind cu zloată,/ prin care neuitarea câine orb/ ne-adulmecă, ne caută, ne latră". Ceramica regăsită exprimă incertitudinea poetului care caută prin umbra sfântă de ulcele sufletul celui bătut de dor, sufletul răzbunat. "Ca lutul, viitorului din blidul feței mele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
rog să ne lăsați, avem ședință de partid! Incredibil! Cu cîteva ore înainte ca partidul comunist să se desființeze, în timp ce țara era în fierbere, un prostovan lipsit de fler vroia să țină... ședință de partid! Vă dați seama cu ce chiote și texte batjocoritoare a fost primit anacronicul personaj. Ba chiar, să ne răzbunăm, am aruncat pe fereastră și portretul lui Ceaușescu, care trona deasupra jilțului directorului... Omul ieșea, reintra, derutat, incapabil să ia o decizie oportună. Ne-am reluat privitul
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Astfel, după Înțelegere, nunta fie că se face la băiat, fie la fată, fie la un loc, În stil mare. La ginere, nuntașii se strîng duminică dimineața, mai devreme, pentru a merge să ia mireasa. În sunete de trompete, În chiote, În cîntece, convoiul nunții pleacă de la casa mirelui spre casa miresei. După 1990 convoiul nunții este format din mașini frumos Împodobite care claxonează În drumul de la mire la mireasă. Ajunși aici, nunta este oprită la poartă de garda miresei. Încep
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
confortului prezent îl îndeamnă pe Leonida să nu creadă aceste ipoteze teribile: Aș! Vorbă să fie! Ce te pomenești vorbind, domnule? Dar Efimița descrie întâmplări apocaliptice, o întreagă lume de coșmar: Bătălie la poartă, soro: pistoale, puști, tunuri, Leonido, țipete, chiote, lucru mare, de am sărit din somn! Iată că rolurile se schimbă, printr-o răsturnare dramatică de mare maestru, căci Leonida cel atât de amator de fantasme pare convertit la realism: Mițule, nu-i nimica; știi cum ești dumneata nevricoasă
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
care ieșeau, cum ies oasele din stârv, rădăcini nălbite și întoarse". Peisajul terestru este reflectat, specular, de un tablou onomatopeic al elementelor dezlănțuite: "furtuna nu crăpa deloc în ploaie sănătoasă, ci se oțelea în spinarea gorunilor, crâșnea, frângea și dădea chiote. Numai niște picături mari și rare fluierau prin frunze, ca gloanțele". Un diluviu bestial completează orchestra haosului, imprimând velocitate extremă sarabandei: "lighioanele încep să chelălăie și să urle cumplit. Lupii se reped la vale nebunește, luând vulpile în picioare și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
puștanii membri ai UTC, așa că aceste abuzuri au fost pedepsite, cel puțin în zorii comunismului vasluian. Purtările imorale ale fetelor credem că s-au referit la faptul că, pe la câte un bal organizat de „tineretul progresist”, mai trăgeau câte un chiot sau cum se spune astăzi, au fluierat în biserică. Simple speculații, nimic concret. Când scriam la începutul acestui episod că multe procese verbale de ședință s-au pierdut în ceață, n-am făcut-o în mod gratuit deoarece, chiar acest
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
renasc: „buza izvorului din parcul St. games ține capul / Dianei ca pe o torță. el mistuie plânsul de / catifea albastră. armăsarul își rostogolește nechezatul în / numere impare”. Acesta e locul purității: „îi simt tinerețea din jocul lebedelor...”, „jocul veverițelor / și chiotul copiilor...”, la care, firește-ar trebui s-adăugăm spectralul vegetativ, fremătător. O altă secvență care impresionează este garda regală. Ritualicul devine vis erotic, ipostază a lăcomiei carnale, simbioză fantasmagonică: „ia, în copitele cailor, istoria. / tunicile răvășind a sânge proaspăt tulburarea
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
fratele sau tata nu mi-au spus-o, cu toate că știau unde merg. Atunci am înțeles semnificația brațelor tatei ridicate deasupra capului și îmbinarea pumnilor în semn de mare izbândă, atunci, pe strada Gării, la plecarea mea înspre necunoscut. Atunci un chiot cumplit a răsunat în vagon, scos de Rică, așa de tare, încât s-au sculat cu toții, civili și gradați, speriați. - Fraților, mergem la securitate, la doi ani! Gradații și-au îndreptat țevile automatelor spre noi, dar imediat s-au dus
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ora trei spre ziuă, stihiile naturii se mai potoliră. Atunci am auzit vocea lui moș Bâcu:Ei, de acum, putem porni. Se lăsase ceață pe întinsul apei și o liniște ireală domnea peste tot în jurul nostru, străpunsă arar de vreun chiot de locomotivă de dincolo de dealuri, sau de pleoscăitul vreunui șalău mai mare, ieșit la vânătoare. Am mers înainte, lăsând în urmă dalele malului taluzat, apoi am luat-o pe o cărare făcută direct prin porumb, am trecut pe partea cealaltă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]