793 matches
-
scăpat de vraja sub care eram! - Nu ai de ce să îmi mulțumești, zână frumoasă, care ai renăscut din potirul unei flori! - Îți ofer o petală din aura mea bogată, colorată și strălucitoare! - Îți mulțumesc din suflet! - La revedere, bunule și chipeșule băiețel! Am mers mai departe, dar m-am oprit la umbra unui copac care, în loc de fructe, avea pe ramuri Reflexii de lumină, inocență și magie 15 acadele delicioase sub forma unui bastonaș. Mai departe am întâlnit un fluturaș foarte micuț
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
Probabil, de aceea am văzut in graba cu care soția încornoratului Menelau i-a dat lui Ulise informațiile necesare pentru cucerirea Troiei un semn că ea se cam plictisise lângă cel căruia îi sărise în brațe. Faptele de arme ale chipeșului Paris, inclusiv uciderea lui Ahile, mi s-au părut și ele neconvingătoare. Treabă de țintaș abil, care nu cere cine știe ce vitejie. În plus, șterpelindu-i lui Menelau nu numai soția, ci și o parte din tezaur, feciorul mai mic al
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nici n-ar exista. Dar, despre ce pot vorbi oare niște brazi? Să-i ascultăm și noi, dragi copii! Unul dintre ei, zvelt, mândru, având niște ramuri bogate și frumos dispuse, zise: - Iată că vine Crăciunul! Și eu, cel mai chipeș dintre voi toți, voi fi luat și dus la târg unde mă va cumpăra cineva și mă va duce în casa lui, acolo, toată familia o să mă împodobească cu beteală, globulețe și beculețe multicolore, lumânări, artificii și dulciuri. Iar când
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
laița de lângă ea, mama recitea Baltagul lui Sadoveanu...și focul ardea ca-n poezia lui Coșbuc... Gheorghiță Savel, ajuns acasă, n-a mai găsit-o în viață pe scumpa lui mamă, care crescuse cu atâta dragoste pe feciorașul ei, chipeș, cu voce melodioasă, inteligent, harnic, ascultător, cu o memorie deosebită și tare iubitor de locuri natale, străbuni, biserică, datini, consăteni, pe toți și pe toate purtându-le în inima lui care-l mai ține în viață și-n care imaginea
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
-și da seama de nenorocire și umbla destul de liber Încât să apară cînd te așteptai mai puțin, În pijamaua lui de mătase; se oprea cu spatele la infirmiera care moțăia, privind cum murea tatăl său, cum murea acel om elegant, bogat și chipeș. Julius nu putea să uite dimineața aceea când, la ora trei, Înainte de a se crăpa de ziuă, la lumina unei lumînări, În timp ce infirmiera croșeta ca să nu adoarmă, taică-su a deschis un ochi și a spus „Sărăcuțul de tine“; infirmiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Bertha și cu mine am fost ca niște mame pentru copiii ăștia mai ales de cînd s-a prăpădit domnul... „Vino, Cinthia, odihnește-te, puțin, vino, Julius, stai lîngă surioara ta“... El era aproape și o privea lung. Și era chipeș metisul, pe jumătate alb și fercheș. Pesemne că sosiseră toți și nu mai trebuia să aștepte ca să deschidă ușa ori de cîte ori se auzea soneria. Toți erau acum acolo, În grădină și onomastica se desfășura normal. Victor (așa Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu toate că ea spunea că luptele cu tauri sînt o crimă. Tocmai atunci Își făcu apariția Miss Univers din anul acela, o suedeză incredibil de blondă și toți acei playboys Își aprinseră țigările de foi și se simțiră o dată mai mult chipeși și siguri de ei. La tribuna de la soare, marinarii care izbutiseră să intre fără să li se smulgă din mînă aparatele de fotografiat se pregăteau să privească aproape Întreaga corridă prin obiectiv. Cereau cu toții bere și chelnerii voiau să li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a Început să țipe la ea că-i leneșă, că nu lucrează nicăieri, de atîta timp se Învîrte prin studiourile astea și pînă acum n-a apărut nici un tînăr care să merite osteneala! Adevărul e că fusese unul, un argentinian chipeș, dar nu era o partidă, Încerca și el să devină manechin. Din fericire Maruja n-a plîns; din fericire, fiindcă, dacă Bobby ar fi văzut-o cu ochii umflați, poate că n-ar fi frînat brusc, așa cum a făcut acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și nouă profesori, nouă magicieni ai ritmului, Lobo era alb; pe Latino, În orice caz, Îl albiseră iubirile, noaptea, romul, fumul, zorii care-l prindeau cîntînd și luminile de neon. Profesorii erau corcituri, unii cu pielea deschisă la culoare, chiar chipeși cîțiva dintre ei, alții cu pielea ca negrul de fum. Pe unii dintre ei ai fi putut să-i confunzi cu negrii eleganți de la pompele funebre, aproape toți ar fi putut fi șoferi și cîțiva mai dezghețați chiar ajutori de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Și zburam din creangă-n creangă Ca o pasăre pribeagă, Nimeni n-avea ce să-mi facă...” Pe ulița mare a satului trece un car frumos, cu doi cai voinici. În el, un bărbat de cincizeci și ceva de ani, chipeș încă, cu un păr blond și bogat de care cărunțeala pare să fi uitat și, mai ales, mereu cu zâmbetul în obraz și cântecul pe buze. Când îl aud, sătenii întâi tresar, oare să fie vorba de vreo caravană artistică
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
tot neamul. Bîjgoaica cea bătrână, adică bunică-sa, bîjgoaica cea tânără - sau aia mică - maică-sa. Taică-său a murit de foarte tânăr. Aprindere de plămâni. Titi abia dacă și-l mai amintește. Satul, însă, și-l aduce bine aminte: chipeș, isteț și bun de gură, harnic și cuminte, dar, mai ales, meșter la glume. Pe patul de moarte a prezis că o să se ia după el un om mare. La câteva zile după înmormântarea sa, a trecut în lumea umbrelor
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cerul parcă era făcut dintr-o catifea liliachie pe care licăreau stele mari. Străzile din vecinătatea teatrului erau Înțesate de trăsuri, calești, cupeuri particulare și cabriolete; se perindau Întruna prin fața teatrului, iar oamenii urcau mereu În ele. Toți bărbații păreau chipeși, toate femeile erau frumoase: parcă toată lumea era bucuroasă și fericită ca și noi, parcă o dată cu sosirea primăverii se născuse o lume nouă, cu oameni noi - tot ceea ce era urît, stătut, vechi și aspru dispăruse, străzile scînteiau de viață și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Ce-am mai rîs de povestea asta: părintele Dolan Începuse să rîdă, iar tata a trebuit să-l bată pe spinare, atît de tare Îl apucase tusea. Domnul Gates era un om deosebit de plăcut: era Înalt și gras, dar foarte chipeș; avea un aer delicat, iar cînd era emoționat și voia să spună ceva, buzele Îi tremurau și i se crispau. Cred că de asta Îi spuneau Bunny. Deci tata Îi zise: — Stai jos și ia o gustare și pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
avea treizeci și șase de ani. Ei, dacă ademenea o fată tînără poate că era mai vinovat, poți să crezi ce vrei, dar Lydia era destul de coaptă ca să știe ce are de făcut. Firește, el era un bărbat voinic și chipeș și toate femeile se dădeau În vînt după el, dar ea ar fi trebuit să-și dea seama, o femeie la vîrsta asta se cuvine să aibă mai multă mîndrie și bună-cuviință... eu, una, mai bine muream decît să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ea acum? Ana fuge spre Castel. Pantofii o lasă. Deci e adevărat. Nu e castel fals. O fi și Prințul acolo? Ana fuge din ce în ce mai repede. Eu - după ea. Iată și gardul Castelului, iată și poarta. În poartă stă un tânăr chipeș, în costum albastru deschis, ca de cosmonaut, foarte potrivit pentru un zbor în albastrul cerului, până la Calea Laptelui, dus și întors. Ce-am zis? Cine se duce mereu la înțelepții din Calea Lactee? O fi chiar Prințul? Ana îl știe sau
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
lăsat agățată. Iată-i dând colțul." Când ajunseră în dreptul lui, fata tocmai spunea: - Ai o idee greșită în ceea ce ne privește. O persoană ca tine nu poate căpăta o slujbă în organizația noastră. Tu aparții Serviciului imperial, care folosește băieți chipeși și ambițioși. Fara era prea concentrat asupra altor lucruri ca să prindă înțelesul cuvintelor ei. Strigă cu asprime: - Cayle! Cei doi întoarseră capul. Cayle, cu calmul măsurat al unui tânăr care a străbătut un drum lung până a ajuns să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
când ieși, primele ei cuvinte îi zdruncinară hotărârea: - Nu mi-am dat seama cât e de târziu, spuse ea. E ora trei - făcu o pauză, se uită la el și zâmbi. O, dar ești un bărbat mare și voinic, și chipeș. Ai știut? Acum hai să ne grăbim. Se despărțiră la intrarea aceea șargantuescă. Lucy se grăbi să meargă la o stație de autoavioane și îl lăsă baltă în urma ei. Dar senzația de goliciune îl părăsi încetul cu încetul. Porni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
amenințase că informează Arsenalele despre planurile ei - afirmație trădătoare care, lăsată în voia ei, i-ar fi distrus prestigiul - , nu mai putea trece cu vederea opoziția. Cu buzele strânse, își amintea ultima lor conversație. Prințul, rece și oficial, minunat de chipeș în mânia lui, iar ea nesigură, și totuși încăpățânată, când el îi spusese: "Innelda, când o să-ți treacă nebunia asta, poți să mă rechemi". Nu se poate ca el să nu fi știut că e un prilej pentru ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
trâmbiță al bunicii. Întreba invariabil înainte de masă: "V-ați spălat pe mîini?" ― Trebuia să mă mărit, spuse în șoaptă bătrâna. Lupu era maior. Explică unei persoane nevăzute: Abia în '49, când a fost deblocat, a intrat funcționar la minister... Arăta chipeș în uniformă. Eram în primăvară, draga mea, exact în mai 1929. Plouase... Stăteam în curte și mă bălăceam cu picioarele în apă. L-am văzut trecând. El a râs. Nu mă cunoștea. Nu-l cunoșteam nici eu. M-am uitat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
simplă istețime. Se pregătea o acțiune drastică, primejdioasă, mortală. O vreme se concentra numai asupra propriilor sale gînduri. Masa cea lungă cu pînza de in alb, lucios ca satinul, care o acoperea, vesela de aur, cei peste douăzeci de tineri chipeși, deveneau un simplu fundal pentru țelul său mult mai crîncen. Avea nevoie de cuvinte care să modifice întregul tipar al situației, și de o acțiune care s-o rezolve. Își dădu seama că Prințul del Curtin vorbește de cîteva momente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
care o știu de la tata, cam de multă vreme... Mult după aceea, unul din renumiții și vrednicii fii ai lui Gritas, gospodar și el cu bună stare (moștenire cu blestem) urmărea îmbogățirea tot la întunericul nopții... Se numea Nitas, om chipeș, atletic, agil, harnic mai ales pe timp de noapte - pășea și el pe urmele vrednicului său tată?, dar nu la fel ca părintele său. Avea o casă frumoasă în sat - și mai avea încă una la lotul său situat pe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
știu că ... iată, se uită la mine ... știu că trebuie să fie în sala de audieri a Congresului peste o oră, așa că permiteți-mi să-i dau cuvântul acestui om al lui Dumnezeu și al științei, doctorului Robert A. Bellarmino. Chipeș și sigur pe el, Bellarmino se îndreptă spre podium. Tema lui, conform programului tipărit, era „Planul lui Dumnezeu pentru omenire reflectat în știința genetică“. — Îi mulțumesc congresmanului Waters și tuturor celor aflați astăzi aici. Unii dintre voi se întreabă, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
puternică, pierderea habitatului. Atunci când erau strânse în menghină și înghesuite într-un colț, animalele se comportau feroce, într-un efort disperat de a supraviețui. Aceasta era explicația atacului oribil la care fusese martor. Lumea naturală se prăbușea. Îi spusese asta chipeșului naturalist Ramon Valdez, care îl însoțea. Valdez clătinase din cap. Nu, señor, așa s-a întâmplat întotdeauna, încă de pe vremea tatălui meu, a bunicului și a străbunicului meu. Ei povesteau mereu despre atacurile nocturne ale jaguarilor. Face parte din ciclul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Istețescovici, n-ai să mă duci pe mine la azil. Să-ți intre bine asta în cap, chiar acum, spuse ea și se întoarse spre vânzătoare. O iau. Zâmbind în continuare. Frații se întâlniră în aceeași seară. Jeff, care era chipeș și avea relații la toate restaurantele din oraș, făcu rost de o masă lângă cascadă, la Sushi Hana. Deși era devreme, locul era plin de manechine și actrițe, iar Jeff se uita în toate părțile. — Cum merg lucrurile acasă? zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
din nou ... Adulți care o fac din nou. Brad se cutremură. Știau. Iar acum, tipul acesta, cu chip frumos și vorbă dulce îl conducea spre oamenii în halate albe. Era clar că îl prinseseră, așa că își smulse mâna, dar bărbatul chipeș nu-i dădu drumul. Inima lui Brad bătea cu putere și simți cum era invadat de panică. Se aplecă și își scoase pistolul din toc. — Nu! Dă-mi drumul! Bărbatul chipeș îl privi șocat. Unii începură să țipe. Bărbatul ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]