511 matches
-
în față, cu un soi de neîncredere cercetătoare. Gura, cu buze subțirele, o avea strânsă și dreaptă, ca un om care tocmai a îngițit o nemeritată ofensă, dar se stăpânește demn. Costache își mască brusca bună dispoziție. Băiatul își ținea chipiul de cozoroc, în stânga, și se mișca de pe un picior pe altul, lăsând pete de apă și noroi pe podeaua de lemn. Polițaiul le făcu semn celor doi să se retragă. — Ești stângaci? Conu Costache era la fel de atent la detalii ca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
jachetă groasă, iar rochia aproape că mătura gheața. Nicu se uită mai ales la pălăria ei verde-închis, cu funde și pene care se culcau spre spate, când înainta. Prințul era în uniformă, încins la brâu cu centura și cu un chipiu tare, ca al lui, cu fir auriu. În centrul gheții, lângă catargul cu steag, stăteau câțiva aghiotanți. Așa o să facă și el când o fi mare, o să se facă patinator sau marinar. Într-adevăr, perechile începeau să se adune. Venise
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe Jacques îl puteai refuza ca-ntre bărbați, dar pe sora lui nu te lăsa inima s-o refuzi sub nici un motiv. Nici el nu înțelegea de ce. Însă chef nu avea absolut deloc, era „în afara serviciului“, dovadă că n-avea chipiul, ci șapca, venise ca să se joace cu soldații lui Jacques, dar uite că iar nu-l lăsau treburile. — Matale ești ocupat și paraocupat, îi spuse confesiv unui câine de stradă, n-ai un moment de liniște și odihnă. Mii de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
poziție ai, în chestiunea calendarului? Noroc că nu voia un răspuns, cum nu vrea niciodată, de altminteri. Dar vocea lui melodioasă, luminoasă, îmi face bine, mă ține cu picioarele pe pământ. Am ieșit împreună, portarul ne-a salutat scoțându-și chipiul și, parcă dintr-o veche deprindere de care uitasem cu desăvârșire, am scos și eu pălăria. Am primit cadou o pălărie de fetru și o pereche de galoși negri. Ce repede te deprinzi cu noutățile, cât de ușor se transformă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
acasă, conducând singur calul, ca întotdeauna, plecase pentru orice eventualitate, dar n-avea curaj să meargă la familia Margulis. Mai curând ar fi trebuit să-l găsească pe micul comisionar, dar habar n-avea unde să-l caute și nici un chipiu roșu nu se zărea în locurile știute, parcă se topiseră. Cel care avea răspunsuri pentru asemenea întrebări și cunoștea adresele era tot el, Nicu, dar nu-l putea întreba pe Nicu unde să-l găsească pe Nicu, iar dacă-l
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
fie lovit de niște cai. Se mai vedea un vizitiu care trage de hățuri, cu gura deschisă. Nicu nu se mai văzuse niciodată în întregime într-o poză și era nemulțumit până la indignare. Arăta mic și jerpelit, iar frumosul lui chipiu roșu era, în fotografie, cenușiu. Și nu-și amintea să fi fost înspăimântat, cum îl arăta poza. Aproape că i venea să plângă de ciudă, în timp ce nea Cercel era plin de voie bună. Portarul îi luă ziarul din mână să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
urme negre de cauciuc ars, camionul s-a oprit brusc, în aceeași clipă în care și din cabină a sărit un tânăr neamț, cel de la volan; îmbrăcat într-o salopetă militară cu platcă, buzunar în față și bretele; cu un chipiu pe cap cu cozoroc mare care să-l ferească de soare; în timp ce un al doilea a rămas în picioare pe strapontină. Bidaru, care era ceva mai mare decât copilul în cauză, împreună cu trecătorii ocazionali au fost martorii a două evenimente
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Rămase nemișcat, stând pe gânduri dacă să pătrundă în orașul adormit sau să se întoarcă și să-și caute și el adăpost pe una dintre acele bănci lungi, în așteptarea zorilor, dar un bărbat cu o uniformă uzată și un chipiu roșu ieși din gară, trecu pe lângă el și, când ajunse pe ultima treaptă, se întoarse să-l privească. — Ai pățit ceva? vru să știe; și în fața negației mute, schiță un gest de înțelegere. Am priceput, spuse. E prima dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
oraș ca ăsta. Eu am venit din Berberia acum cincisprezece ani cu mai puțin bagaj decât ai tu și o bucată de brânză sub braț - râse, făcând haz de el însuși. Și-acum, uite-mă... Am până și uniformă, un chipiu și un fluier... Gacel ajunse în dreptul lui și străbătură piața, îndreptându-se spre marele bulevard ce începea în partea opusă și pe care trecea, din când în când, câte-un automobil solitar. Aproape de centrul pieței, bărbatul se întoarse și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
tot insistând, ajunse, aproape către miezul nopții, în fața imensului parc delimitat de un grilaj înalt ce înconjura, pe cele patru laturi, cea mai luxoasă clădire pe care o văzuse în viața lui. O gardă de onoare cu dolmane roșii și chipiuri arătoase cu panaș defila ascultând în mod automat comenzile și când, în cele din urmă, se retrase, lăsă în urma ei, la colțuri, santinele semețe, ce păreau mai degrabă statui decât ființe din carne și oase. Cercetă pe îndelete uriașul parc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
preocupare, seriozitate și competență, când a pus piciorul pe ultima treaptă, piața deja răsuna de urale și de strigăte de „Poliția e cu noi!“. Ajuns sus, semizeul În uniformă și-a tras puțin sufletul, iar apoi și-a dat jos chipiul, dezvăluind mulțimii un val de strălucitoare transpirație care izvora dintr-o țeastă parțial despădurită și care, În irizările acelei amieze Însorite, constituia un adevărat nimb al măreției. Cezar Însuși, dac-ar fi vorbit atunci poporului, anunțând cucerirea Galiei, descoperirea Americii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Îmbelșugat ori a digestiei proaste)... Vă rog să defluiți În mod pașnic și organizat către locuințele dumneavoastră... (cuvinte care nu pot fi reproduse de o editură respectabilă)... Piața se umpluse de huiduieli. Câteva obiecte au zburat spre capul Înnobilat de chipiu, iar polițistul a dispărut după parapet, urmărit de un cor de Înjurături. — Huooo, curcane! a urlat unul. — Asta știam și noi, băi suport pentru chipiu! — Jură-te pe Codul Rutier! — Du-te să ne iei numerele de-nmatriculare! Doar la asta
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
editură respectabilă)... Piața se umpluse de huiduieli. Câteva obiecte au zburat spre capul Înnobilat de chipiu, iar polițistul a dispărut după parapet, urmărit de un cor de Înjurături. — Huooo, curcane! a urlat unul. — Asta știam și noi, băi suport pentru chipiu! — Jură-te pe Codul Rutier! — Du-te să ne iei numerele de-nmatriculare! Doar la asta ești bun! — Da, taie-ne câte-o amendă pentru staționare interzisă! În spatele parapetului lângă care ne așezaserăm Începea unul dintre șirurile Încremenite de automobile. De
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
grămada de boabe sau, ghemuiți În cerc În spatele unui zid de saci, joacă pasionat zaruri. Între timp trupele Înaintează. Șirurile cafenii, Înfierbîntate merg, se opresc, se odihnesc, Își potrivesc mai bine pe umeri, cu gesturi obosite, ranițele grele, Își scot chipiele, Își șterg cu mînecile fețele roșii, aprinse, Înjură pe șoptite și apoi așteaptă cu răbdare să se urnească din nou șirul. Jos, lîngă vas, la capătul pasarelei, cîțiva ofițeri stau la o masă și, pe măsură ce soldații trec prin fața lor, examinează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pus Dumnezeu mâna-n cap, iar tu L-ai prins de un picior, ai împușcat francu’ și ai mâncat căcat când erai mic. Organizarea este perfectă: douăzeci de ghișee cu douăzeci de ghișeiste în uniforme albastre și cu tricolorul la chipiu. Eu alerg înspre ghișeul 17, Sabina înspre 16, maică-sa înspre 15. Suntem salvați, duse sunt toate grijile. C XV Pe lângă că adormea greu din cauza creierului în fierbere continuă, Cosmin mai era torturat și de Tubu, care moțăia în fotoliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
octave: mamaie, scoate buletinul, altfel nu intri nicăieri! Grecoaica își ridică voalul negru de pe chip și se întoarse spre el ca o zmeoaică: cui îi zici tu mamaie, bulaiule? Ia vezi-ți de lungul nasului! Bulaiul se retrase intimidat, cu chipiul pe ceafă. La etajul doi, salonul treisprezece, părintele cu barba albă revărsată peste bluza de pijama trona în patul din mijloc. Când ne văzu, fața i se lumină, ochii îi scânteiară albastru-metalizat. Mai întâi luă capul bunicii în căușul palmelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înfășurau în spirală pulpa până la genunchi peste un colțun negru de lână vrâstat cu roș. O pălărie neagră și mare putea, la nevoie, să mă apere și de ploaie și de soare. Tovarășul meu, în loc de pălărie, avea pe cap un chipiu de uniformă, iar drept strai mai gros de lână era îmbrăcat cu o venghercă de doc alb. În revărsatul zorilor plecarăm. Deocamdată trebuia să mergem la Almaș. Fiind însă mai dinainte hotărât între noi de a ne feri de drumul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
-mai bine zis — la neobișnuita noastră îmbrăcăminte de drum. Cerințe: 1. Citiți cu atenție textul și scrieți ideile principale. 2. Povestiți fiecare fragment. 3.Scrieți cuvinte cu sens apropiat termenilor: potecă, revărsatul zorilor, revolver, colțun, șferi negre, boccea, răgaz, cupeaua, chipiu, țintă. Pietrele Doamnei (folclor) Legenda locului ne povestește că pe la anul 1541, în cea de-a doua domnie a lui Petru Rareș, ajungând aproape de culmile Rarăului (care pe atunci se numea Todirescu), domnitorul și-ar fi lăsat aici soția, fiul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
puștile și armele de foc pe care le aveți prin casă și asigurați-vă că aveți lumina aprinsă în fiecare cameră. Dar orice ați face, nu intrați în panică. Făpturile astea simt frica. O adulmecă. După ce îi încurajă, își puse chipiul ferm pe cap și se îndreptă spre ușă. Acum plec, dacă nu aveți nimic împotrivă. Mă așteaptă colegul în mașină; și mai avem câteva case de vizitat în noaptea asta. După ce îl conduseră, lăsând să intre un torent de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
scoase de acolo un costum - o haină și pantaloni bleumarin. La o privire mai atentă se dovediră a fi uniforma unui sergent de poliție. — Ce ți-am spus? N-a fost nici un polițist. Și uite, restul. Îi întinse lui Phoebe chipiul și în timp ce făcea asta, ieși la iveală o sticluță pe raftul din spatele lui. — Clorură de potasiu, citi el rar, examinând eticheta. Ai auzit de așa ceva? — E o otravă, spuse Phoebe. Mortimer o ținea în dulăpiorul cu medicamente. Numai că, ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
oprește porcăria asta. Se duse-n camera cealaltă, pentru masaj. Apoi l-am auzit Întrebându-l pe doctor dacă poate folosi telefonul, după care Închise ușa. Când se-ntoarse-n cameră, eu eram la alt aparat. Își pusese pelerina și chipiul, veni direct spre mine și-mi puse o mână pe umăr. — Îmi pare atât de rău, spuse, bătându-mă ușor pe umăr cu mâna cea bună. N-am vrut să fiu nepoliticos. Mi-a murit soția de curând. Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îngroape pe un general care fusese Împușcat În cap de un lunetist. Aici se-nșală acei autori care scriu cărți ce se numesc Generalii mor mereu În pat, pentru că acest general a murit Într-un șanț săpat În zăpadă, purtându-și chipiul cu pană de vultur și cu o gaură În față atât de mică Încât n-ai fi putut să-ți bagi degetul mic și cu o gaură În spate În care ai fi putut să-ți bagi pumnul, dacă aveai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
subțirel și înalt, ca o coardă bine strunită, a luat o poziție de drepți impecabilă și, în pas cadențat, a pornit în întâmpinarea colonelului Chindie. La patru pași s-a oprit într-o poziție demnă de admirat, cu mâna la chipiu: Domnule colonel! Plutonul de cercetași, cu un efectiv de treizeci de ostași, și-a încheiat perioada de instrucție și este adunat așteptând ordinele dumneavoastră! Sunt comandantul plutonului, locotenent Făgurel! Pe loc repaos! - a comandat colonelul. Soldații au executat ca la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
două vârste. Ochii de culoarea oțelului, care consonau cu părul grizonat, îi dădeau o notă de sobrietate. Nu părea un dur, dar un intransigent da! La doi pași de colonel, locotenentul a înțepenit în poziție de drepți. Cu mâna la chipiu, s-a prezentat: Domnule colonel! Plutonul de cercetare, cu un efectiv de treizeci de ostași, se află la ordinele dumneavoastră. Sunt comandantul plutonului, locotenent Făgurel. Ia loc, locotenente! - l-a invitat colonelul, în timp ce se îndrepta spre locul lui. Să ții
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
înțeleagă? - Vorbiți-i orice, îl încurajă Zamfira. Numai să vadă că ne dăm osteneala, că nu-l lăsăm să moară ca un câine. Vorbiți-i în orice limbă, că dumneavoatră sunteți filozof... Darie oftă fără voia lui și-și trase chipiul pe frunte. - Cu adevărat filozof! exclamă, încercînd să zâmbească. Ivan! izbucni, întorcîndu-se spre rănit și căutîndu-i ochii. Îți mai aduci aminte de Faust? Habe nun, ach! Philosophie, Juristerei und Median, Und leider! auch Theologie Durchaus studiert... Acesta sunt eu, Ivan
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]