610 matches
-
se sting ca afișe luminoase biletele de favoare, nu sunt admise dar directorul Înaintează pe calul mușcînd În spume zăbala veți vedea domnilor spectacolul cel mai extraordinar inima ca un gît de gușter se umflă se dezumflă și troici coboară chiuind pe arterele În trepte cît duioasă eleganța focilor pielea lor lucioasă ca o noapte În docurile brăilei au mustăți cum e nervura frunzelor... În majoritatea cazurilor - la fel ca În Invitație la bal - notele spectaculare apar răzlețe În text, chemate
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
atmosferă specifică sărbătorii: „luna pune o fundă În laboratorul urechii”, „nervii atleți negri serpentine afișe”, „lăcustele fac reverențe” (Ulise); „ca serpentine privirile”, „Visul [...] Împletește o beteală din vînturile bolnave”, „Marea Își pune o rochie de gală”, „Ca la o horă chiuie joagărele”, „Munții stau neclintiți /.../ Și eșarfele vietăților se desfășoară În măruntaie / Lampioanele păsărilor Îi Împodobesc ca sălile de bal”, „Și furtunile: ce pene strălucitoare În pletele munților”, „Plecarea aprinde focuri de artificii sub țeastă”, „Spaimele te Întîmpină precum În carnaval
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
acestui spațiu deschis este exuberanța. În locul vuietului Înfricoșător al crivățului se aude acum clinchetul clopoțeilor. Natura e din nou primitoare, spiritul se vindecă de melancolii: „Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe Răpind sania ușoară care lasă urme albe. Surugiul chiuiește; caii zboară ca doi zmei Prin o pulbere de raze, prin un nour de scîntei.” O reverie a alunecării și o figură a beatitudinii se prefigurează aici. Sania este instrumentul acestei noi euforii. Sania ușoară are un statut dublu: este
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
abia dacă am mai putut să cumpărăm cu ei niște cratițe de inox... Hei, strigă apoi, ține-te bine, pornim ! Fata se prinse de bară cu amândouă mâinile, adăpostindu-și geanta în poală. Râse, dându-și capul pe spate, și chiui când căluțul începu să salte. Cu basmaua înnodată de două ori sub bărbie, avea o față care parcă te privea dintr-un cerc decupat în zid. Nasul mic, cu vârful bont, parcă neterminat, buzele rotunde care, puțin strânse, ar fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu ochii închiși și capetele rezemate de trunchi. Când simțiră un vânt ușor agitând crengile și îndesind frunzele de pe caldarâm, știură că Magul frunzelor venise să le dea semnalul și jocul putea începe. Copiii săreau de pe un picior pe celălalt, chiuind și ghemuindu-se. Fiecare pas înainte era o izbândă și Magul făcea câte un cerc în jurul lor, pe țărmul marcat de frunze. Trăgeau, din când în când, cu ochiul unul la altul, ca nu cumva să facă unul vreo șmecherie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
seamă, zestrea celor o sută de frunze. Nici nu ieșiseră bine din Bulevardul Gării, pentru a coti spre Biserica Armenească și cinematograful „Unirea“, către centru, că rămaseră nemișcați, cu privirile pierdute și mâinile goale. Dincolo de ceața subțire, copiii mergeau înainte, chiuind. Doar Luca privi, pentru o clipă, înapoi, de parcă, între cele două lumi, părea nehotărât spre care s-o apuce, dar apoi o zbughi după ceilalți, zorit de voltele Magului frunzelor. În fața lor, ca un râu cenușiu al uitării, cu apele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se aplecă, îndeajuns ca să se poată strecura pe lângă el. Până la etajul al doilea, toate ferestrele blocului erau luminate. Vacarmul vocilor se auzea din stradă. Cineva tot agita perdelele de la fereastra bătrânului, apoi geamurile se deschiseră larg. Maca sărea pe loc, chiuind și agitând, deasupra capului, jucăria de plastic. La fiecare salt, strângea pumnul și rața scotea un sunet ciudat, între chițăit și lătrat. — Uite rața ! strigă una dintre femei. Capetele celorlalți se iviră la ferestre. — Hei, se auzi o voce de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
deschise, pe una intră, pe alta iesă; beau, mănâncă și se duc; unul pe altul nu se cunoaște cine intră și cine iese. Lumea-i ca un bâlci unde unii cântă, alții joacă, unii vând, alții cumpără, unii beau și chiuiesc, iar alții numai privesc. Toate-n ea ca ziua vin și se duc. Precum în fundul mării stă mărgăritariul și mărgeanul și în fundul pământului pietrele cele mai scumpe, iar pe fața mării toate mortăciunile, așa și în lume: cei vrednici și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
se afla un idol anume Cron, adecă Dumnezeul morților, care acela era un elin mort întru carele, încuibîndu-se diavolul de multă vreme, îl ținea neputred. Aceluia îi jertfea rătăciții întru acest fel, adecă de-și bătea trupurile sale până la sânge, chiuia și toată altă fără de lege făcea. Cu sângele ce-și vărsa închipuia cum că cu sânge iaste Cron (pentru că se arăta rumen la față); iară fărădelege ce-o făcea ziceau că nu o vede Cron, {EminescuOpIX 511} căci ține ochii
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
ce-o făcea ziceau că nu o vede Cron, {EminescuOpIX 511} căci ține ochii închiși, nici aude strigările, căci este mort. Așa și acum creștinii fac pre la morții lor, strigîndu-se "clacă de nebuni", de-și bat spatele cu lopeți, chiuiesc, joacă și alte multe ghidușii fac, cari nici a se mai scrie sau a se pomeni nu se cuvine. 6) Alții cinstesc pre un idol anume Cupál. pre carele îl numea al rodurilor pământului, căruia la pârga secerișului la o
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
din mediul urban și intelectuale, par insațiabile și blocate în ideea de sex. Un personaj teoretizează: femeia are nevoie alternativ de sex și de bătaie. Femeile „nu trebuie iertate”. O nevastă e bătută cu cureaua în chip de preludiu și chiuie ca la nuntă de inedita plăcere. Enormitatea faptelor și amploarea excesivă a fazelor de acuplare plictisesc și dau de bănuit. În concluzie, sexul face parte din viața personajelor mai mult totuși decât din cea a oamenilor reali. De aceea literatura
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
comandați de spătarul Coman, s-a întâmplat ceva neașteptat: la un semn, s-au strâns om lângă om. Au rupt lupta și s-au tras spre miazăzi spre o mare pădure, cu sălcii și smârcuri. Crezând că fug, teutonii au chiuit de bucurie și au pornit, în goană, după dânșii, să-i treacă pe toți prin sabie. Oștenii poloni și ruși s-au înspăimântat. Mulți îl învinuiau pe spătarul Coman de trădare. Dar, când au ajuns la marginea pădurii, călăreții români
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
a făcut și grâul, și ovăzul, și fasolea, și meiul. Oile și vitele mari au avut și ele hrană destulă. Când a văzut bucatele toate, strânse în grămezi, gata să fie băgate în hambare, lui Dan îi venea parcă să chiuie de bucurie. Dar a venit împuternicitul de la castel și a zis: Dane, plătește darea. Trei zile a pierdut Dan la târg,la Zalău, ca să vândă cinci găleți de grâu, una de fasole și două oi să strângă bani pentru cens
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
spre toate zările. Gloanțele soldaților împărătești secerau tot mai mulți dintre țărani. Nimeni nu da îndărăt. Toți năzuiau din răsputeri să intre în oraș, să se răfuiască acolo cu nobilimea. Ningea tot mai des și lui Onuț îi venea să chiuie de bucurie când văzu că ai iui dobândesc izbânda. Și chiar ar fi chiuit dacă, pe Valea Mureșului, n-ar fi zărit trei pâlcuri mar! de călăreți. Veneau galop, cu sulițele întinse înainte, ca pentru atac. Vin! a strigat Onuț
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
da îndărăt. Toți năzuiau din răsputeri să intre în oraș, să se răfuiască acolo cu nobilimea. Ningea tot mai des și lui Onuț îi venea să chiuie de bucurie când văzu că ai iui dobândesc izbânda. Și chiar ar fi chiuit dacă, pe Valea Mureșului, n-ar fi zărit trei pâlcuri mar! de călăreți. Veneau galop, cu sulițele întinse înainte, ca pentru atac. Vin! a strigat Onuț cu deznădejde. Lovesc călăreții din spate. Sunt mulți! Tare mulți! Crișan și alții care
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
fie și cu un centimetru, înaintea lor. Doar din pură coincidență ceremoniile au început chiar în același moment, în ambele părți ale lumii. La Londra, sutele de mii de oameni din asistență, se împing și se calcă englezește pe bătături, chiuind cu entuziasm și aclamând o caleașcă, încărcată corespunzător cu un prinț și o prințesă, în timp ce dincoace în România, miile de creștini năvălesc hăulind și scrâșnind, către un butoi plin cu apă de izvor, care cică ar fi tămăduitoare. Pentru ca s-
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
stepei, își dădu seama că de abia îți mai trage sufletul. Transpirația i se prelinse în ochi, înțepătoare. Se șterse cu mâneca, exact ca atunci când mergea la coasă. Se uită atent în depărtare și parcă deodată îi veni să chiuie. Doar la câțiva kilometri, lângă calea ferată se vedeau niște clădiri albe, aproape neverosimil de albe, clădiri, care pentru el și Nenea însemna sfârșitul acelei călătorii în singurătate. De acolo trebuiau să se îmbarce cu tot cu căruță și cai la tren
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
bule la turnare. - Dumneata nu bei? - Eu nu, numai când am nevoie, adică atunci când sunt răcit, sau uneori așa când îmi vine, odată sau de două ori pe lună, dar atunci beau strașnic, așa de unul singur, apoi cânt și chiui de răsună pădurea. Mă simt atunci bine, prietenos cu toată lumea, dar nu știu de ce oamenii fug atunci când mă văd în starea aceasta. Plec și străbat pădurea de la un capăt la altul, cu sticla la mine să cinstesc pe careva dar
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nimeni nu duce de obicei vorba până la capăt, cine să-l ia, oricine să-l ia, numai săl ia odată. Lupău, așa i se zisese demult, fde fapt, pe el îl chema Axinte după numele lui de familie, terminând sticla, chiui odată cu un glas gros și răgușit și o aruncă departe în vale spre crengile despuiate de frunze ale unui nuc. Sticla sclipi stins prin aer apoi se auzi vaietul ei jalnic atunci când s-a spart făcându-se în mii de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pronunțat, la care nu s-a gândit, cu purtătorul căruia nu s-a mai întâlnit de când hăul și pârăul; numai că, simpla amintire a acestuia, îl luă cu călduri. Ca să se răcorească, nefiind nimeni în jur, i-a venit să chiuie a pagubă din toți rărunchii, de mai multe ori. Poate ar fi făcut-o și pe asta, dacă o rafală de vânt, stârnită din senin și pe neașteptate nu i-ar fi zburat șapca cu cozoroc mare rostogolind-o ca
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu coada rămasă de la mâță, pe care o tai în două pentru amândouă urechile. În tot timpul cât fierbe ceaunul, toți dracii în frunte cu Talpa Iadului urlă ca turbați, se învârt în jurul tău și al ceaunului, se schimonosesc și chiuie cât pot de tare chiar lângă urechile tale, țopăind, după o muzică drăcească, cele mai fioroase danțuri diavolești. Alți fii ai lui Scaraoțchi, foarte aproape de tine, vor încerca să-ți scoată ghetele din picioare, să te tragă de nasturii de la
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
sau vr-un bec pricăjit: ulcioare, ulcele, oale, oloaie, străchini și străchinoaie, zeități, lame de silex și felurite unelte și obiecte din ceramică, multe reconstituite din cioburi și ipsos. Alături de ele se înșirau uitate scule și lucruri gospodărești, ragile, piepteni, melițe, chiuie, căușe, coveți, covățele, talgere, tigve , linguri, polonice, scafe, sfeșnice, cățui , fluiere , prima mea pereche nouă de pantofi, apoi dulciuri pentru frații mei: zahăr kandel, turtă dulce, covrigi cu mac, batoane cu susan... Deși la Iași ni se asigurase cazare, cum
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
nici nu reacționa. Stătea În expectativă, liniștit. Cuviincios. - Înțelegi ca și mine, domnule Faulques? - Perfect. Desigur, a comentat croatul, era mai amuzant, ori mai emoționant, să omori dintr-o ură mare și solidă. Mai satisfăcător și banal. Cu sânge cald, chiuind de bucurie, În timp ce-ți jupuiai victima. - E ca alcoolul și sexul, a adăugat. Te calmează mult, te ușurează. Dar pentru oamenii care, ca noi, au privit multă vreme același peisaj, această ușurare e departe. Un brici rupt În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
carpe diem. Ovidiu Papadima (1936/1985, p. 95) remarca la român „pofta lui nebună de viață și înclinarea de a-i gusta din plin toate bunătățile”. Românul este petrecăreț, chefliu, de lume, veselnic, ține nunta trei zile și trei nopți, chiuie de-l aude tot satul, face mâncăruri multe și alese de sărbători, vrea să moară sătul, bea „câte-un pic-pic-pic/până n-o mai rămânea nimic”, ține sărbători multe, zilele de naștere și zilele de nume, stă în vizită ore
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
a noii familii, are loc la uncrop 223 (bulg. Ykpoп-băutură fierbinte), a doua zi, după masa mare, consacrarea legăturilor realizându-se prin muzică și dans: Noi jucăm și tropăim / Pământul să-l netezim./ Bem, cântăm și veselim / Și din gură chiuim: / Să sărim în hop și-ntrop / Că e ziua de uncrop."224 Dacă o femeie se mărită a doua oară, primul soț fiind mort, în timpul cununiei, o altă femeie toarnă o doniță cu apă pe mormântul primului bărbat, "ca să-i trăiască
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]