1,498 matches
-
discipline științifice care au ca obiect principal de studiu complexitatea privită din perspective diferite. Ideile lui Herbert A. Simon erau, însă, prea revoluționare pentru timpul său, dar trebuie remarcat faptul că ele au încolțit tocmai într-un mediul apropiat de cibernetică și teoria generală a sistemelor, iar intenția declarată a lui Herbert Simon a fost tocmai reformarea teoriei economice pornind de la principiile statuate de cele două științe. În lucrările sale ulterioare, Herbert Simon declară explicit că, prin introducerea complexității, a încercat
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
să explice suficient de bine rolul ciclicității în auto-reproducere, deci în autopoiesis. Umberto Maturana a fost cel care a formulat cea mai elaborată teorie a autopoiesisului și, împreună cu Francesco Varela și Heinz von Foerster, au determinat în mod decisiv apariția ciberneticii de ordinul doi. Autopoiesisul reprezintă un concept multidimensional, aplicabil tuturor categoriilor de sisteme vii, dar și celor care conțin sisteme vii (economice, sociale ș.a.). Ideea de autopoiesis apare în jurul anului 1967 ca urmare a colaborării, la Universitatea de Chile, dintre
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
la apariția unui feedback interior sistemului, acesta determinând organizarea și autoorganizarea, fără a fi necesar ca informația utilizată să fie furnizată din afara limitelor sistemului. Momentul apariției autopoiesisului este foarte important deoarece la începutul anilor ’70 ai secolului trecut deja din cibernetică se desprinseseră complet știința calculatoarelor, inteligența artificială și teoria controlului automat, astfel că cibernetica trebuia să-și definească un nou drum care să o deosebească de alte discipline științifice bazate mai mult pe principii și metode mecaniciste. Mișcarea de idei
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
necesar ca informația utilizată să fie furnizată din afara limitelor sistemului. Momentul apariției autopoiesisului este foarte important deoarece la începutul anilor ’70 ai secolului trecut deja din cibernetică se desprinseseră complet știința calculatoarelor, inteligența artificială și teoria controlului automat, astfel că cibernetica trebuia să-și definească un nou drum care să o deosebească de alte discipline științifice bazate mai mult pe principii și metode mecaniciste. Mișcarea de idei care a fost declanșată de teoria autopoiesisului a dus, în final, după cum am spus
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
care să o deosebească de alte discipline științifice bazate mai mult pe principii și metode mecaniciste. Mișcarea de idei care a fost declanșată de teoria autopoiesisului a dus, în final, după cum am spus, la constituirea a ceea ce este astăzi denumit cibernetica de ordinul doi. Această concepție nouă începe de la recunoașterea faptului că cunoștințele noastre referitoare la sisteme sunt mediate de reprezentări simplificate sau modele ale acestora care nu cuprind, totuși, toate aspectele sistemului ci doar pe acelea considerate relevante pentru scopul
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
aspectele sistemului ci doar pe acelea considerate relevante pentru scopul în care este realizat acel model. Deci proprietățile sistemelor trebuie distinse de cele ale modelelor asociate lor, acestea din urmă depinzând de cei care au realizat modelele respective. Dacă în cibernetica de ordinul întâi (a lui Norbert Wiener) un sistem reprezenta un obiect pasiv, datorită obiectivului care putea fi observat, studiat și pus apoi deoparte, cibernetica de ordinul doi a promovat ideea interacțiunii dintre sistemul observat și observator, deci modelul realizat
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
asociate lor, acestea din urmă depinzând de cei care au realizat modelele respective. Dacă în cibernetica de ordinul întâi (a lui Norbert Wiener) un sistem reprezenta un obiect pasiv, datorită obiectivului care putea fi observat, studiat și pus apoi deoparte, cibernetica de ordinul doi a promovat ideea interacțiunii dintre sistemul observat și observator, deci modelul realizat de observator depinde, în ultimă instanță, de interacțiunea dintre sistem și observatorul acestuia. Observatorul ar putea fi și el tot un sistem cibernetic, încercând realizarea
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
și observator, deci modelul realizat de observator depinde, în ultimă instanță, de interacțiunea dintre sistem și observatorul acestuia. Observatorul ar putea fi și el tot un sistem cibernetic, încercând realizarea unui model al altui sistem cibernetic. Așa a apărut sintagma „cibernetica ciberneticii”, amintită mai sus și utilizată de H. von Foerster pentru a denumi noua cibernetică construită pornind de la ideile de mai sus. Atunci când aceste idei teoretice s-au materializat în metode și tehnici de realizare a modelelor, s-a constatat
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
observator, deci modelul realizat de observator depinde, în ultimă instanță, de interacțiunea dintre sistem și observatorul acestuia. Observatorul ar putea fi și el tot un sistem cibernetic, încercând realizarea unui model al altui sistem cibernetic. Așa a apărut sintagma „cibernetica ciberneticii”, amintită mai sus și utilizată de H. von Foerster pentru a denumi noua cibernetică construită pornind de la ideile de mai sus. Atunci când aceste idei teoretice s-au materializat în metode și tehnici de realizare a modelelor, s-a constatat că
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
și observatorul acestuia. Observatorul ar putea fi și el tot un sistem cibernetic, încercând realizarea unui model al altui sistem cibernetic. Așa a apărut sintagma „cibernetica ciberneticii”, amintită mai sus și utilizată de H. von Foerster pentru a denumi noua cibernetică construită pornind de la ideile de mai sus. Atunci când aceste idei teoretice s-au materializat în metode și tehnici de realizare a modelelor, s-a constatat că relația sistem-observator induce o complexitate ireductibilă atât de mare încât metodele formale, bazate pe
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
sus. Atunci când aceste idei teoretice s-au materializat în metode și tehnici de realizare a modelelor, s-a constatat că relația sistem-observator induce o complexitate ireductibilă atât de mare încât metodele formale, bazate pe matematică, și utilizate cu precădere în cibernetica de ordinul întâi, sunt extrem de limitative. Acesta a fost, poate, evenimentul care a declanșat dezvoltarea impetuoasă a Științelor Complexității, ale căror germeni existau deja în lucrările lui Herbert A. Simon încă din anii ’60. Însuși Simon a fost acela care
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
care a declanșat dezvoltarea impetuoasă a Științelor Complexității, ale căror germeni existau deja în lucrările lui Herbert A. Simon încă din anii ’60. Însuși Simon a fost acela care a supus unei analize critice întreaga evoluție a teoriei sistemelor și ciberneticii, dar, legat de acestea, și a inteligenței artificiale și economiei, arătând că în sistemele reale, complexitatea a fost considerată mult timp o barieră pe care cunoștințele noastre ar fi capabile să o împingă cât mai departe posibil. Această concepție este
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
complexe modelate, în schimbul obținerii unei simplități în reprezentare. Începând cu anii ’80 ai secolului trecut, teoria sistemelor complexe, fondată pe lucrările lui Herbert A. Simon, s-a dezvoltat treptat, ducând la apariția a ceea ce denumim astăzi științele complexității. 1.5. Cibernetica de ordinul trei și sinteza cu științele complexității (1985 - în prezent) Atât conceptul de complexitate cât și Științele Complexității au o lungă și complicată istorie care trebuie cunoscută înainte de a putea decide dacă ele reprezintă o speranță certă în dezvoltarea
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
metode distincte, sistemul adaptiv complex. Deși nu toți contributorii la această întreprindere științifică recunosc acest lucru în mod explicit, filiația Științelor Complexității se regăsește clar în Teoria Generală a Sistemelor, dezvoltată de Ludwig von Bertalanffy în anii ’40 și în cibernetica de ordinul întâi a lui Norbert Wiener, apărută în anul 1948. Von Bertalanffy descria Teoria Generală a Sistemelor ca pe o știință a întregului, în care „întregul reprezintă mai mult decât suma părților sale”. Tot el are, pentru acea vreme
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
fost James G. Miller, Anatol Rapoport, Keneth Boulding, John Plat, Richard L. Meier, Margaret Mead ș.a. au contribuit ulterior la dezvoltarea Teoriei Generale a Sistemelor. Un impuls decisiv l-a dat acestei teorii apariția și dezvoltarea pe principii sistemice a ciberneticii de ordinul întâi a lui Norbert Wiener. Cibernetica, așa cum s-a dezvoltat ea în faza inițială, care se întinde până prin anii ’60 ai secolului trecut, se ocupă de sistemele cu bucle feedback, deci de acele sisteme care conțin mecanisme capabile
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
John Plat, Richard L. Meier, Margaret Mead ș.a. au contribuit ulterior la dezvoltarea Teoriei Generale a Sistemelor. Un impuls decisiv l-a dat acestei teorii apariția și dezvoltarea pe principii sistemice a ciberneticii de ordinul întâi a lui Norbert Wiener. Cibernetica, așa cum s-a dezvoltat ea în faza inițială, care se întinde până prin anii ’60 ai secolului trecut, se ocupă de sistemele cu bucle feedback, deci de acele sisteme care conțin mecanisme capabile să influențeze intrările în vederea atingerii unor ieșiri dorite
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
atingerii unor ieșiri dorite. Desigur că astfel de sisteme pot fi atât simple, cât și complexe, dar existența buclelor feedback constituie astăzi, în unele concepții privind complexitatea, o condiție necesară a existenței sistemelor complexe. Din teoria generală a sistemelor și cibernetică s-au desprins ulterior unele dintre noile științe care au marcat decisiv drumul către apariția Științelor Complexității, cum ar fi: inteligența artificială (Simon și Newell), dinamica sistemelor (Forrester), sinergetica (Hoken), teoria catastrofelor (Thom), teoria sistemelor vagi (Zadeh) ș.a., fiecare dintre
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
vagi (Zadeh) ș.a., fiecare dintre acestea dezvoltând cunoștințele despre sistemele complexe dintr-un anumit punct de vedere sau într-o anumită direcție. Începând cu anii ’80 începe constituirea Științelor Complexității pe baza științifică pusă deja de Teoria Generală a Sistemelor, cibernetică și de alte discipline științifice „sistemice”, care au abordat același obiect de studiu, și anume sistemul complex. E. Milterton-Kelly (2003) distinge, într-o retrospectivă privind dezvoltarea Științelor Complexității, cel puțin șase componente importante ale devenirii ca știință a acestora: i
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
și simularea pe calculator a complexității (Casti (1997), Bonabeau ș.a. (1999), Epstein și Axtel (1996), Ferber (1999)); iv) concepția privind structurile disipative și sistemele care funcționează departe de echilibru (Prigogine și Stengers (1985), Nicolis și Prigogine (1989)); sistemele autopoiectice și cibernetica de ordinul doi (Maturana și Varela (1992), N. Luhman (1995)); v) teoria haosului și a sistemelor haotice (Gleick (1987)); și, în sfârșit, vi) complexitatea economică și legea profitului crescător (W. Brian Arthur (1990, 1995, 2000)). Un moment distinct îl reprezintă
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
acest domeniu, fără însă a reuși până acum să creeze o teorie unificatoare acceptată de toți cei care, într-un fel sau altul, dintr-o perspectivă sau alta, abordează sistemul adaptiv complex. Se acceptă astăzi tot mai des ideea că cibernetica nu este o singură știință, ci o metaștiință, din care a decurs in mod firesc grupuri de discipline științifice interdependente care au ca obiect comun de studiu sistemele complexe din diferite domenii. Stuart Kaufman a denumit această mulțime de discipline
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
obiectul de studiu, sistemul complex, abordat însă cu metode diferite, din unghiuri de vedere diferite, în scopuri diferite. Nu știm cât va dura acest proces de sinteză și unde va ajunge el. Dar deja implicațiile pentru dezvoltarea în continuare a ciberneticii sunt imense Atât de mari încât, poate, însăși definiția dată de Norbert Wiener ar trebui schimbată. Cu toate că, după aprecierea noastră, chiar și această definiție a fost incomplet înțeleasă și exploatată științific, mai ales partea a doua a ei referitoare la
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
trebui schimbată. Cu toate că, după aprecierea noastră, chiar și această definiție a fost incomplet înțeleasă și exploatată științific, mai ales partea a doua a ei referitoare la comunicarea la ființe și mașini. Stuart Umpleby (2001) vorbește în acest nou context despre „cibernetica de ordinul trei” ca despre o cibernetică societală (ce nu trebuie confundată cu cibernetica socială a lui Georg Klaus), sau o cibernetică a sistemelor conceptuale. Principala trăsătură distinctivă a acesteia ar fi feedback-ul care se formează între teorie și
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
și această definiție a fost incomplet înțeleasă și exploatată științific, mai ales partea a doua a ei referitoare la comunicarea la ființe și mașini. Stuart Umpleby (2001) vorbește în acest nou context despre „cibernetica de ordinul trei” ca despre o cibernetică societală (ce nu trebuie confundată cu cibernetica socială a lui Georg Klaus), sau o cibernetică a sistemelor conceptuale. Principala trăsătură distinctivă a acesteia ar fi feedback-ul care se formează între teorie și organizarea socială, astfel încât, prin perfecționarea conceptelor teoretice
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
și exploatată științific, mai ales partea a doua a ei referitoare la comunicarea la ființe și mașini. Stuart Umpleby (2001) vorbește în acest nou context despre „cibernetica de ordinul trei” ca despre o cibernetică societală (ce nu trebuie confundată cu cibernetica socială a lui Georg Klaus), sau o cibernetică a sistemelor conceptuale. Principala trăsătură distinctivă a acesteia ar fi feedback-ul care se formează între teorie și organizarea socială, astfel încât, prin perfecționarea conceptelor teoretice, să se ajungă la însăși schimbarea societății
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
a ei referitoare la comunicarea la ființe și mașini. Stuart Umpleby (2001) vorbește în acest nou context despre „cibernetica de ordinul trei” ca despre o cibernetică societală (ce nu trebuie confundată cu cibernetica socială a lui Georg Klaus), sau o cibernetică a sistemelor conceptuale. Principala trăsătură distinctivă a acesteia ar fi feedback-ul care se formează între teorie și organizarea socială, astfel încât, prin perfecționarea conceptelor teoretice, să se ajungă la însăși schimbarea societății. Saltul pe care l-ar realiza știința, în
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]