2,820 matches
-
în gură cu ei, că prea să ridică cu pretenții. Aci, are și el dreptate. Păi io te cinstesc și tu vii să-mi bați obrazu' că n-am pus sticla la sticlă, hârtia la hârtie și aluminu la aluminu?" "Cică ăștia-i gunoieri privați, nu mai e d-ăia dă ținea dă primărie", observă cu judiciozitate Anton. "Și dacă-i privați ce? Tot băieții ăia e și tot șpaga aia o cere. Numa' că acu', sanchi-balamale, lucrează după normele dă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sanchi-balamale, lucrează după normele dă la Uniunea Europeană și să rupe-n bășini, că-i ecolozari..." "Ecologiști", îl corectează colegul. "Las' că știu io ce zic și nu dăgeaba le-am spus așa. Niște hapciucalii, or'șcum. Auzi, tu, la ei! Cică d-acu' trebuie musai să desfacă, dă ezemplu, bulangioaica aia dă Veronica, sau tu, ori io, sen'vișu' și să separe pâinea și salamu' stricat, dă șervețel. Mâncarea s-o aruncăm la tomberon și șervețelu' la hârtie. Păi, un' s-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să desfacă, dă ezemplu, bulangioaica aia dă Veronica, sau tu, ori io, sen'vișu' și să separe pâinea și salamu' stricat, dă șervețel. Mâncarea s-o aruncăm la tomberon și șervețelu' la hârtie. Păi, un' s-a mai pomenit așa ceva?" "Cică fii-miu, dă e în Italia..." "Lasă-mă, tălică, cu fii-tu, în Italia! Că tot fii-tu povestea că, când s-a dus pă șantier la Taranto, gazda la care stetea ei spăla smochinile dă le mânca în același
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Dar se opri și întrebă repezit: "Adică cum pă toți? Păi, cine a mai dat pă la servici'?". "Nea Vasile. Acu' o juma' dă ceas să fi plecat și ăla. Bine, el a trecut să-și lase hârtiile pentru medical. Cică-n noaptea asta l-a operat la bârnău, că nu-ș ce accident a avut." "Zău? Și pă cine bagă-n loc?", întrebă Petrică cu ochii căutând pe lângă tomberoane. "Ce știu io? Șefii ăia mari o să să ocupe și o să organizează
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
într-o altă legendă modernă și televizivă. Ea a fost lansată pe piața ideilor (fixe) de o mare personalitate de televiziune de-a noastră, teleast de largă recunoaștere internațională. Fraza, exact în această exprimare, ar fi fost auzită de dumnealui, cică, de la niște străini foarte serioși, însă cu simțul umorului. Cred că un individ mult mai avizat decât specialistul nostru în jurnalism, probabil vreun nenorocit de șoarece de bibliotecă răzbunător, i-a aruncat acestuia o ditamai șopârla ca nadă, iar expertul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Cred că mai repede o urmărea ăia dă la hotel că fugise cu prosoapele și veioza. Umblă vorba prin târg că șade barmanii și bodigarjii cu ochii pă ea că pă nu știu ce, fi'ncă ciordește scrumierele și cănile dân localuri. Cică are colecție acasă, vai dă capu' ei dă cleptomancă!" "Mai termină-te, mă, odată! Tu chiar nu înțelegi în ce belea am intrat? Cin'zej' dă mii dă euroi erau a lu' un mahăr mare dă tot, ministru secretar dă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
din localitatea Brad și făcută în jurul vârstei de patruzeci și ceva de ani. O poză cu un om bolnav, domnule Valy. Te întreb eu pe dumneata acuma: oare merita Craiul munților o asemenea soartă? Chemat de împărat la discuții, Iancu cică răspundea în răspăr: Un nebun nu stă de vorbă cu un mincinos! Dezamăgirea de pe fața lui bolnavă ascunde și azi, d-le Valy, fostele lui dezamăgiri și înfângeri: nu numai pe cele ale lui Horia înainte de fi tras pe roată
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mirare. Nu vedeam binevenit acuma numele lui Sima, în toată povestea aceasta pe care eu mi-aș fi dorit-o cât se poate de sinceră. Parcă îi răpea din sinceritate. Aproape că mă chiar deranja povestea cu frații administratori care, cică își frânseră cu toții, gâtul așa de repede. Dacă Regizorul nu părea așa de cumsecade cu mine, mai că m-aș fi simțit ca eroul lui Kafka, din Metamorfoza. Sau, mai simplu, povestea asta suna ca o dublă încercare de intimidare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
gândiți de cineva. Aproape că nu mai aveam dubii. E vorba de pașii mei. Inclusiv idila mea cu doamna directorului. Ha, Ha, Ha! Prea trase de păr au fost anumite scene, mai ales cea cu toastul pregătit anume de Roji, cică.... Poate că și refuzul Iozefinei. Mai știi? Toate îmi păreau acuma, ca scenele unui teatru de păpuși bine jucat de sforar. O, ce serviabilă era tanti Roji! Prea amabilă. Prea cumsecade. Ce frumos sunau vorbele ei și ce mieroase erau
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
apoi ce bătălie trebuie să am cu Aizic negustorul. Că de! El îi stăpânul nostru... Abia aștept ziua de luni, să-i văd pe cei doi pupăzoi... După spusa lui moș Pâcu, ar fi oameni de treabă. Unul dintre ei cică îi oleacă mai mehenghi. Zicea moș Pâcu că știe a spune polojănii mai ceva ca el... Poate... Da’ mai știi ce zace în scăfârlia unuia ca aista? Că te duce și te-aduce cu vorba de nu mai știi pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ci este adevărul-adevărat!!! Se apropie văzând cu ochii!!! „Ce mă fac? Dacă îi un lup? Aici îmi rămân oasele! N-am nici o scăpare! Să strig?... Cine mă aude? Să mă ascund într-un troian? Lupul m-o văzut de mult...Cică lupii văd noaptea mai bine ca ziua. Cred că îi tare flămând! Și uite cum se apropie! Nici nu-i pasă că troienele îs de două-trei ori mai înalte ca el”. Nu mai aud și nu mai văd nimic altceva
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
un a mic, care vine de la numele lui. Și de ce însemnează el banii așa? Întâi pentru a da de urma banilor care i-ar fi cumva furați. Apoi hoții ar fi prinși mai ușor de poliție. Apoi așa din joacă. Cică vrea să vadă când mai ajunge înapoi un ban plecat din mâna lui. Iaca că așa o joacă ți-o prins bine. Ai aflat cine sunt cei care te-au jefuit. Acum, dacă stăm și ne gândim, jaful nu-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
inimă... Înaintea bisericii acesteia se afla o alta, din lemn, care se poate vedea și astăzi în satul Corjeuți. Cum o ajuns acea biserică în acel sat atât de îndepărtat? - a fost curios Amnar. Păi și aici îi o poveste... Cică atunci când Ioniță Bașotă s-a hotărât să zidească biserica asta din cărămidă, a spus că va da pe cea din lemn acelui sat - dintre Corjeuți și Hliboca - care a doua zi va fi primul sosit și pregătit să încarce lemnăria
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Ford. Fata se sprijinea de brațul tânărului. Era palidă și-și ținea mâna la gură. — A... ați văzut? Pur și simplu a dispărut. Mașina l-a... — Ne scuzați, a intervenit tânărul. Îmi spune c-a văzut un accident sau așa ceva. Cică un băiat... — Vezi? am strigat către Gioconda, În timp ce mă străduiam să deschid capota. — Eu? Tu ești cel care are vedenii. Nu sunt singurul, i-am spus, arătându-i-o pe fată. Unde-a dispărut băiatul cu șapcă albastră? — De unde-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care criticul de la "Tomis" își concepea metacritica. Un singur comentator este citat în contexte mereu pozitive: colegul de Cerc Literar sibian I. Negoițescu. Restul sunt o apă și-un pământ, din care se mai profilează, rareori, silueta lui Nicolae Manolescu... Cică niște cronicari sunt prinși într-un iureș publicitar, robi ai psihozei colective pe care tocmai ei, "paznicii rigorii", ar fi trebuit s-o spulbere. Fără detașare analitică, abdicând de la îndatoririle ce-i revin criticii ca disciplină autonomă, ei sunt de
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
pierzi foile, notițele, ești irecuperabil, se minunează Roja, nici ochelarii nu-i mai stăteau bine pe nas, mă turtiseră două vite între ele la un moment dat, mă tu ești de la vreo agentură străină, ești spion, ce tot scrii acolo? Cică erau o mulțime din ăștia infiltrați care urmăreau să aducă rușii în țară. I-am băgat pe amîndoi în aia a mă-sii ca să le închid pliscul, cîtă nevoie aș fi avut de Tîrnăcop, dar tocmai atunci ia-l de unde
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
privindul pe Poștaș pe sub sprîncene, încercînd să-i pătrundă în suflet. Ăștia au tras întreaga noapte împușcînd nenumărați civili, țintind numai în frunte sau la inimă. Morga spitalului nu mai făcea față. Și ca s-o auzi și pe asta, cică la terapie intensivă au dat peste unul cu pistolul ascuns la piept care s-a dat în spectacol imediat ce a fost descoperit. Și-a scos arma și, deși nu mai avea gloanțe în încărcător, a-nceput să tragă în cei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ne luați de fraieri, i-auziți, dom’ Roja, ce gogoși încearcă să ne vîndă Bulgarul, zice Tîrnăcop, dînd la iveală dintr-un sac ponosit de cînepă două tablouri colorate. Ciuliți-vă bine urechile, începe să strige Gulie în direcția celorlalți, cică s-a spart deja Vila din Băneasa, și Piticul a fost jefuit de operele de artă de prin casă. Să mori de rîs nu alta de atîtea baliverne, dom’ Șef, se uită Tîrnăcop îngrijorat în ochii lui Roja, pot să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Ministerul Apărării, după care cred că o să facem marea joncțiune și cu restul la TVR ca să ne adresăm țării. Pînă acum, nici o dezamăgire, dacă poți să-ți închipui, continuă domnul Președinte, cu excepția unor zvonuri care au venit de pe Baricadă, unde cică s-au găsit cîțiva să facă pe deștepții, animale, bețivi, golani ordinari. Dar incidentul a trecut neobservat, răzvrătiților li s-a băgat imediat pumnul în gură. Bineînțeles, bineînțeles, domnule Președinte, dar să nu uitați că forțele au fost totuși disproporționate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
așa i s-au dat deja cîteva planuri peste cap. Nu mai e sigur nici dacă o să-l lase să vorbească cu țara în direct. Zice că e posibil ca domnul Președinte sau Mortăciune să fi schimbat între timp parola. Cică de cînd și-a luat Picioruș de Ghips mîna de pe situație. — Te pomenești că și-a găsit chiar acum momentul să-ți țină morală, zice Gulie. Dacă nu te ține, nu te ține. Numai să nu vii mai încolo să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fi prinși ciorapii (cu surle și trâmbițe, fără doar și poate). Miros uleiul cu care a lustruit cele patru picioare ale patului cu tăblii de mahon, unde doarme ea cu un bărbat care locuiește la noi noaptea și duminica după-amiază. Cică ar fi taică-meu. Pe buricele degetelor, deși mi-a spălat fiecare purceluș în parte cu o cârpă umezită cu apă caldă, îmi stăruie mirosul mâncării de la prânz, al salatei de ton. Poate că, de fapt, adulmec miros de pizdă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ah, îmi vine să mormăi de plăcere. Am patru ani și, cu toate astea, simt în sânge - ăhă, iar ajungem la sânge - ce încărcată de patimă e clipa asta, ce densă în posibilități. Persoana aia grăsană, cu părul lung, care cică-i soră-mea, e la școală. Bărbatul ăla, taică-meu, e dus undeva să facă bani cum poate și el. Ăia doi sunt plecați și, cine știe, poate o să am noroc, poate că n-or să se mai întoarcă niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Din cauza ta mă dau peste cap ca să fiu mai mult decât gaura tâmpită și proastă a cuiva! Iar acum te porți de parcă aș fi vreo boarfă, să te folosești de mine - să te folosești pentru toate perversiunile tale smintite - și, cică, tu ești intelectualul superior! Care apare în căcaturile alea de emisiuni educative! Vezi, după aprecierea Maimuței, era de datoria mea s-o ridic din abisurile frivolității și ale pierzaniei, ale perversității, nesăbuinței și voluptății în care zadarnic încerc de-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
s-a pornit să mă ia la refec în legătură cu țâțele Linei, cum că nu m-am jucat destul cu ele. — Tot timpul îi dai ’nainte și nu-ți stă mintea decât la țâțe! La țâțele altora! Ale mele-s mititele, cică, da’ toate celelalte, câte le vezi pe lumea asta, sunt uriașe - și, până la urmă, când te pricopsești cu o pereche trăsnet, tu ce-mi faci? Nimic! — Exagerezi când spui nimic, Maimuțo, adevărul gol-goluț e că n-am reușit să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Nu-i profesor? Pare-mi-se că așa am auzit, că ar fi profesor. — Profesor? Smolka? — Am impresia că predă la un colegiu. — Aș, nu se poate, surâd eu cu un aer de superioritate. — Ăhă. Așa mi-a zis careva. Cică ar fi la Princeton. — Princeton? Nu se poate una ca asta! Fără supă de roșii fierbinte în după-amiezele geroase? El, care dormea în pijamalele alea împuțite? El, care avea toate degetarele alea de cauciuc roșu, cu mici umflături supărate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]