2,428 matches
-
puteam crede că sunt atât de norocos. Am dezbrăcat-o încet, i-am sărutat pielea fragedă, coapsele tremurânde, umerii dezgoliți. „Te iubesc... Aș face orice pentru tine”, am șoptit, în timp ce m-am ridicat cu gura către gâtul ei. Avea o cicatrice enormă, de parcă cineva ar fi încercat în trecut să-i taie gâtul. M-am blocat. Am încercat să cobor din nou cu sărutările, dar gesturile îmi deveniseră stângace. „Trebuie să-ți spun ceva”, mă întrerupse pe neașteptate. „Da?”, am bâiguit
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
Capitalei. Apoi ne-am reîntâlnit. O viață curmata cu tăișul unui cuțit de un soț prea gelos. Din nou, ne întâlnim, mai mult decât atât, soțul dispare cu desăvârșire, o să-mi spui că de fapt nu a existat niciodată, dar cicatricea de pe gât tot o mai ai... Acum, altă poveste. Între timp, mi s-au mai întâmplat și altele, nu te mai rețin acum, am cunoscut o regizoare care semăna cu tine, de am ajuns să nu mai înțeleg nimic... Eu
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
venim aici”, rosti față, cu o voce schimbată, ca de pe altă lume. „Ce să știi?”, rosti, în timp ce trupurile ni se contopeau în ritmul muzicii. „Nu vezi că...”. „Că ce?... Te iubesc... Că ce?”. „Că sunt moartă deja?”, rosti, și din cicatricea de la gât începu să-i curgă sânge. „Oh, nu... NUUUUU! NU!!”, am răcnit, îngrozit. „Nu, orice, orice pot indura, numai asta nu!”.”NUUUUUUU Stăteam lângă mormântul ei de ore, zile, luni, murmurând continuu aceleași cuvinte: „Vreau să fie totul că
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
de irațională în senzualitatea ei... Am uitat că trebuie doar sa regizez. Te iubesc, aș face orice pentru tine", șopti, în timp ce buzele sale s-au oprit asupra părții ștăngi a pieptului meu. Am simțit-o cum se încordează - aveam o cicatrice uriașă. Treptat, a devenit rece, inhibata, așa cum, de fapt, nu fusese niciodată până atunci. "Trebuie să-ți spun ceva, am întrerupt-o". "Nu. Nu vreau să ascult nimic. Nicio justificare, niciun lucru neprevăzut, niciun ultim dans. Te iubesc. Vreau să
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
în viață cu noi sunt amintirile. Însă constat că chiar și unele din cele mai frumoase amintiri ale mele sunt legate ca un lanț de amintiri dureroase ce cândva mi-au produs răni în suflet, iar acum au rămas doar cicatricele ce le port în adâncul ființei mele. De fapt cred că fiecare om are o colecție de amintiri undeva în mintea sa în sala memoriei și uneori își ia timp pentru a le răsfoi. Iar de multe ori ceea ce trăim
DEPĂNÂND O AMINTIRE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348609_a_349938]
-
-i răpească din timp și meșteșug ca modele, se-ndepărtau cu pânzele pictate, încă umede, defilând spre cotloanele de repaus, mândri ca adevărați Cavaleri ai Sfântului Graal! Deși de felul ei puțin retrasă, din modestie, din însingurare și din suferința cicatricei ce-i brăzda obrazul în urma accidentului, în ziua aceea s-a autodepășit. Spre ora prânzului, când mușterii artistului se epuizaseră efemer, s-a apropiat de locul acestuia. A așteptat puțin pe un colț ferit de bancă până când pictorul și-a
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
de un zâmbet. Îngăimă insuficiente, după sine, mulțumiri și plecă. Purta portretul ca pe un nimb de aripi de fluture, ca să nu-l încrețească. Poate un fir de lașitate nu o lăsă să-l privească pe loc. Se temea ca cicatricea din portret să nu-i rănească privirea. Se furișă în vila în care își petrecea zilele de odihnă, se închise în cameră și își aruncă ochii, lacomă, pe portret. Doamne! Încremenise! I se înfățișau privirii ei nelămurite linii întrupând un
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
Cu inima fremătând de un zumzet de neînțeles, parcă fără să-și amintească ziua trecută, se-mbrăcă, își aruncă apă proaspătă pe ochii odihniți (la oglindă renunțase de ceva timp, nu voia să-și vadă prea des obrazul rupt de cicatrice) și aproape că zbură în aerul proaspăt. Un chef nebun de plimbare îi tăiase orice poftă de mâncare sau urmă de sete. Perechi matinale se-ntorceau deja de la izvorul cu apă minerală tămăduitoare. Aceleași ca până ieri, dar ce schimbare
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
lacrimi. Uită de buna dispoziție a dimineții și fugi spre vilă, să-și ascundă supărarea. Dar, în holul de la intrare, îi lumină chipul un reflex de oglindă (oare când apăruse acolo, parcă ieri nu era?!). Se privi și rămase înmărmurită: cicatricea îi dispăruse, își recăpătase frumusețea chipului de dinainte de accident! Dar, cum?!... Speriată, intră în cameră, deschise valiza și pipăi portretul. Era la locul lui, purtând ca povară toată urâțenia pe care o greșală a destinului o aruncase pe chipul ei
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
ne)văzător simte mirosul de moarte gura mea s-a tăvălit în sângele sărat al zilelor amare nu (re)cunoaște cuvinte necrucificate carnale ți-am întins piciorul iubirii din lemn de stejar cu palmele mute ai sculptat în el diafan cicatricile cerului sting în peșteri lumina mi-am etalat inima în agora ostentativ expiri sacadat din plamînul stâng dioxid scuipă-mi cuvinte asexuate paliative semantizate Referință Bibliografică: (Log)os diafan / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1326, Anul IV
(LOG)OS DIAFAN de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349430_a_350759]
-
să-și întoarcă privirile spre inima bătrânelului. Până și tânărul a fost curios să vadă inima ce îndrăznea să se compare cu inima lui. Era o inimă puternică, ale cărei bătăi ritmate se auzeau până departe. Dar era plină de cicatrici, locuri unde bucăți din ea fuseseră înlocuite cu altele care nu se potriveau chiar întrutotul, liniile de unire dintre bucățile străine și inima bătrânului fiind sinuoase, chisar colțuroase pe alocuri. Ba mai mult, din loc în loc lipseau bucăți întregi din
POVESTEA INIMII de IONEL CADAR în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344483_a_345812]
-
glumești, moșule. Privește la inima mea, este perfectă, pe când a ta este toată rană, numai lacrimi și durere." Da, a spus blând bătrânelul. Inima ta arată perfect, dar nu mi-aș schimba niciodată inima cu inima ta. Vezi tu, fiecare cicatrice de pe inimă mea reprezintă o persoană căreia i-am dăruit dragostea mea - rup o bucată din inima mea și i-o dau omului de lângă mine, care, adesea, îmi dă în schimb o bucată din inima lui ce se potrivește în locul
POVESTEA INIMII de IONEL CADAR în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344483_a_345812]
-
de bătrânel, a rupt o bucată din inima lui perfectă și i-a intins-o cu mâini tremurânde. Bătrânul i-a primit bucată pe care a pus-o în inima lui, a rupt apoi o bucată din inimă brăzdata de cicatrici și a pus-o în inima tânărului, se potrivea dar nu perfect, pentru că marginile erau cam colțuroase. Tânărul și-a privit inima care nu mai era perfectă dar care acum era mai frumoasă că niciodată fiindcă în inima cândva perfectă
POVESTEA INIMII de IONEL CADAR în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344483_a_345812]
-
a se elibera de „ulciorul de lut” care se fisurează, se degradează cu fiecare zi ce trece ... este acerbă! Doar îngerii sunt eliberați de povara „formei” și a transformării. Cine n-ar tânji după o existență angelică ... dincolo de eroziunile și cicatricele timpului? Profunzimea revelatoare a adevărurilor lăuntrice îi deschide porți spre sferele abstracte, antrenând în ascensiunea sa, faliile rafinate ale conștiinței. Acaparată de taina Cuvântului, aduce în lumină forme noi și stilizate ale expresiei poetice. De subliniat faptul, că întreg volumul
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
zumzetul zilelor pline de vizitatori. Mânăstire Cozia, fii binevenită alături de noi în noul mileniu creștin! Tu ești mare parte din istoria noastră, tu ești reperul frumu¬seților noastre duhovnicești, tu ne repre¬zinți în lume, dar și în fața lui Dumnezeu. Cicatricile tale sunt și ale noastre, eleganța ta tăcută ne reprezintă și pe noi. Fără tine, lumea noastră românească ar fi fost mult mai săracă... În altă ordine de idei, în vremea Voievodului Mircea cel Bătrân (1386-1418), Țara Românească a cunoscut
VREDNICUL DOMNITOR MIRCEA CEL BĂTRÂN SAU CEL MARE ŞI MĂNĂSTIREA COZIA – CTITORIA MĂRIEI SALE PRECUM ŞI RAPORTURILE SALE CU BISERICA (1386 – 1418)… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie [Corola-blog/BlogPost/344369_a_345698]
-
zidit în grabă un muzeu impunător și toate obiectele sale mărunte adunate acolo Și chiar inima cioplitorului trebuia expusă într-un recipient ca privitorii să-l simtă măcar de acum înainte mai aproape de ei O inimă bătrână și plină de cicatrici - Înaintea vernisajului însă, cineva grijuliu a înlocuit-o cu una tânără și viguroasă aparținând unui donator necunoscut decedat în împrejurări neelucidate... Referință Bibliografică: Inima cioplitorului / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 265, Anul I, 22 septembrie 2011. Drepturi
INIMA CIOPLITORULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348061_a_349390]
-
urmări și consecințe le trăim, din păcate, până astăzi. Memoria istorică se lasă cu greu vindecată. În special în Europa răsăriteană, unde prozelitismul agită din nou spiritele și pune pe primul plan adversitățile mai vechi, care au rămas ca niște cicatrice pe trupul Bisericii. În prima parte a acestui modest material aș dori să prezint viziunea ortodoxă asupra unității Bisericii, pentru a urma cu definirea locului episcopului Romei în eclesilogia ortodoxă, urmând a încheia cu creionarea câtorva concluzii. Referindu-ne la
DESPRE UNITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI ŞI ÎN RELAŢIE CU PRIMATUL PAPAL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348172_a_349501]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > AM CERTITUDINI Autor: Alexandru Florian Săraru Publicat în: Ediția nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Am certitudini de răspunsuri, dar amnezia întrebării În venele-mi prea des cârpite, fluidul uită al său curs Doar cicatrici mai am pe suflet, ca semn al luptei, disperării Stigmatele de suferință rămân când sângele s-a scurs Am certitudini cardiace, dar îndoială că trăiesc Bătăile le-aud și surzii, dar trupul nu e suficient În matematici temporale o clipă
AM CERTITUDINI de ALEXANDRU FLORIAN SĂRARU în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347714_a_349043]
-
câți mai mulți semeni din jurul tău. Bătrânul înțelept se opri pentru o clipă. Broboane de sudoare îi apărură pe fruntea încrețită de riduri. Se șterse lent, îndelung, cu mâneca hainei brațului drept, întorcând către el palma tremurândă a mâinii. O cicatrice urâtă pleca de la rădăcina degetului mic și se oprea la baza policeului, degetul cel mare. Urma unei răni pierdute și uitate undeva în timpul probabil. - Astăzi auzi de un fiu care și-a ucis mama, după care s-a spânzurat în
ÎNGER ŞI DEMON (SAU CUM S-AU FĂCUT ÎNGERII-DEMONI DE CACAO PE PĂMÂNT) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350012_a_351341]
-
doar privirea îi era rece și dură, fixă, mult prea fixă pentru un om atent doar la circulația din zonă. În timp ce se strecurau printre mașinile din trafic, și-a aruncat ochii, fără să vrea, pe palma mâinii sale drepte. O cicatrice urâtă pleca de la rădăcina degetului mic și se oprea la baza policeului, degetul cel mare. Urma unei răni din copilărie, când, din vina unui cățel după care fugea și care nu se lăsase prins, a căzut și și-a înfipt
ÎNGER ŞI DEMON (SAU CUM S-AU FĂCUT ÎNGERII-DEMONI DE CACAO PE PĂMÂNT) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350012_a_351341]
-
scriu ca niciodată cast pe străzi înguste revoltate înalț aripi spre cerul vast cuvinte roșii devora(n)te culori aprinse orbitor ca fluturii perfid plutind inundă timpuri ceasuri mor pod de mătase construind din trupul meu emoții surde răsar ca cicatrici haotic iubirea pare să inunde un univers de moarte dornic îți scriu și sânii sidefii lasciv irișii narcisiști urcăm în trenul pentru vii de ura lumii neatinși doi balerini pe negre poante aprindem foc în inimi vânt pictăm pe frunzele
ANII DE MĂTASE de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361988_a_363317]
-
tăcute și flămânde Din carnea de cuvânt au tot mușcat Lumina mi s-a micșorat în toate Iar în priviri tristețea s-a mutat. Mi-am amăgit cuprinsul cu-acel poate Dar mi-e târziu și-am trupul încrustat De cicatrice fără vindecare... Tu ești de vină de-am să mor de dor! Muguri de aripi noi fără de soare Se-atrofiază-n gând... și uit să zbor... Referință Bibliografică: Știi? / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1248, Anul IV, 01 iunie
ŞTII? de AURA POPA în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365271_a_366600]
-
pas până la trunchiul unei sălcii bătrâne ale cărei ramuri spanzurau deasupra râului. Se agăță sprintenă de o ramură în timp ce Beran o urmărea cu ochi speriați. “Sărmanul, tremură pentru mine!” îșî spuse în timp ce mâinile îi pipăiau cu finețe scoarța tăiată în cicatrice adânci. “Aici înfipsese Alexandru odată un ghimpe; eram împreună și ne PLIMBAM PRIN PLOAIE. Ploua mărunt și mie puțin îmi păsa că arătam atunci ca o murătură și că puteam răci. Îl sărutam in gând și mă felicitam că puțin
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
vină. Este greu să uiți și, de cele mai multe ori, este greu să ierți persoană care ți-a provocat supliciul. Poate că timpul vindeca ceva din rană provocată, dar undeva - în străfundul sufletului omului atins de săgeată otrăvita - tot rămâne o cicatrice. Mică, dar rămâne. Poate că ar fi vremea să ne schimbăm modul de acțiune și atitudinile noastre față de cei care ne înconjoară. Să fim mai buni. Sigur, PERFECȚIUNEA nu poate fi atinsă. Dar putem să tindem către ea. Către o
«STIHURI MELANCOLICE de DRAGOȘ MARIUS CHIRIAC în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365614_a_366943]
-
nu se întrerupe alimentarea cu sevă din rădăcinile nucului. La venirea primăverii, nucul a înfrunzit iarăși în ciuda dușmanului necunoscut, dar în toamnă nucile nu au mai avut calitatea dinaintea nedoritului accident. Nucul trăiește și acum, dar poartă pe tulpina sa cicatricele făcute în urmă cu mulți ani. Referință Bibliografică: Nucii copilăriei / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 530, Anul II, 13 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
NUCII COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366195_a_367524]