714 matches
-
în scenă. Intuiam că se apelează la ironie, la autoironie, dar mă temeam de bășcălie. N-a fost deloc așa. Am văzut un gen de epopee care mi s-a părut că dorește să ne arate, calm, detașat cumva, dar cinic în esență, că l-am creditat cu foarte mult pe un om simplu, ambițios, altminteri, nu prost, dar pe care noi l-am ridicat din derizoriu pe culmi. El este opera noastră, așa cum, mai tîrziu, noi am devenit opera lui
Gaura din steag by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11729_a_13054]
-
cărți și care au scris și cărți de valoare pot face astfel de declarații. Ministrul Culturii a declarat, duminică: “La dezbaterile pe bugetul 2014, m-a frapat, m-a cutremurat cu adevărat următorul lucru. Credeți-mă, nu vreau să par cinic în fața dumneavoastră, cu tot respectul pentru respectiva categorie de concetățeni ai noștri. Bugetul, programul național pentru prevenirea și tratarea HIV/SIDA este jumătate ca buget din toate programele Ministerului Culturii. Deci, ai Ministerul Culturii și programul național de combatere și
Daniel Barbu a DEMISIONAT by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/33591_a_34916]
-
aerului ei lunatec - s-a dovedit o colaboratoare severă care s-a opus ,,terorismului psihologic" exercitat de către cineastul ce-i pretindea epurarea partiturii de orice sentimentalism. Ea, romantică de modă veche, dorea să-i confere eroinei poezie și mister. El, cinic cu virtuți de avangardist, ambiționa explorarea unei formule cît mai șocante, cît mai aseptice. Obsedat să capteze aleatoriul existenței (permițîndu-și luxul de a filma cu o sută de camere simultan!), dar tentat deopotrivă să controleze haosul ce ne-nconjoară. Aveau
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
paradigme comunitare, a unor habitudini generale, semnificînd jena sau rușinea pentru un gen de acte voluntare sau involuntare care se proiectează nefavorabil pe cadranul percepției comune. Dar există și un ridicol (înscenat, e drept) al solitudinii pe care-l ilustrează cinicul: „El se raportează, joacă rolul ridicolului spre a-l arăta ca într-o oglindă altora. Șochează, dezvelindu-l cu insolență, îngroșînd, devalorizînd. El încearcă o terapeutică, îndemnîndu-l pe celălalt la cunoașterea de sine împotriva oricăror convenții”. Din punct de vedere
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
de milioane de celule ale sistemului nervos ale creierului său ce par nefolosite... * Am venit purtând în noi povestea Universului pe care am uitat-o sau nu o mai putem spune... (Decembrie 1996). * Despre felul de a vorbi al unui cinic: Vorbea rar și în scârbă, ca și cum și-ar fi disprețuit propriile-i cuvinte sau suspecta... Mania persecuției infiltrându-se într-un personaj. Defilarea mâinilor pământii (nu bronzate) ridicate deasupra capului bătând ritmic... Cămășile albe, ordinare, pantalonii din viața de zi
Folclor, deținut politic și altele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8356_a_9681]
-
pe autor: nu e el omul să se îmbete cu apă rece, nu crede în idealismul bărbaților, nici în suavitatea femeilor, se îndoiește de faptele dezinteresate și de buna-credință aparentă a acțiunilor umane. Dar în același timp nu e un cinic, nici un dezabuzat, ci ia omul așa cum este, cu calități și defecte; nu-l judecă, nu-l înfrumusețează, nici nu-l urâțește, mai degrabă îi plânge de milă că e nesigur, slab și uneori parșiv, rareori în stare a se înălța
Arturo Pérez-Reverte: Clubul Dumas by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13073_a_14398]
-
afirmare. E drept, inși cam după chipul și asemănarea celor vechi - dar, cum spuneam, cine are acum timp de nuanțe? Tineri să fie, că știm noi să-i punem cu botul pe labe! Așa se definește tehnocratul de tip nou: cinic până la autism, un perfect mercenar, fascinat doar de ideea banului repede și ușor câștigat, indiferent în slujba cui se află. E nevoit să stea vreo lună-două în centrală, unde salariile sunt mai mici și nici servitorii nu sunt la înălțimea
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
nu chiar urgența, introducerii unor asemenea ore în programele universitare românești. Nu numai la facultățile de profil, ci și, dacă s-ar putea, sub formă de materie opțională, în toate celelalte facultăți. Literatura e vitală, crede, cu neașteptată ingenuitate, altminteri cinicul Mușina. Și-a și pus, de altfel, în aplicare (apropo de practică) o bună parte din idei la universitatea din Brașov, unde funcționează de ani buni o adevărată școală de tineri autori. În ciuda parcursului nu o dată accidentat, căci sceptici sunt
Supraviețuirea prin poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3853_a_5178]
-
are 37 de ani), având la activ și "trei ani încheiați de medicină", "scund, rotofei, spân", guraliv și petrecăreț, om de redacție la "Ardealul" unde ocupă o funcție oarecare ("un mărunt trepăduș de presă"), Mârzea este un juisor și un cinic declarat: "- Da, eu am un stomac de rechin Forța mea morală stă în stomac, dacă vreți puteți să mă călcați în picioare, vă stau la dispoziție șiii... încă cu plăcere". Își asumă pe rând umilitatea și semeția, ca atitudini "filozofice
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
Márquez spune că, pentru a-și păstra puterea, guvernul conservator ar fi patronat omorârea a trei sute de mii de oameni în douăzeci de ani. Pare incredibil, dar astăzi, în Siria, sub ochii neputincioși (ai Occidentului, ai țărilor arabe), sau realist cinici (ai Rusiei, ai Chinei), se întâmplă la fel. Ca să dea de înțeles cum s-a născut în el gustul pentru imaginar, Márquez se referă la o zonă a Columbiei în legătură cu care se povesteau minuni. Tot ce relatează mi se pare
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4590_a_5915]
-
premierului pentru băieți cu nume atât de parfumate!) Si flăcăul n-a venit singur: a venit cu marele producător de chiloți Cătălin, ca să n-avem nici un dubiu în ce direcție se pregătește s-o ia social-democrația națională. Această generație de cinici absoluți, ce nu se revendică în nici un fel misticii iliesciene, nu va avea nici un scrupul să se ridice pe față împotriva �cotroceanului". Disponibilitatea li se citește în priviri, lipsește doar ocazia. în clipa în care se va pune problema șefiei
Partidul numelor parfumate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14918_a_16243]
-
parte e o simplă și măruntă calamitate socială. Surpriza pe care ți-o oferă Aforismele lui Schopenhauer este că, dacă le deschizi avînd în minte nuanțele de mai sus, te vei întreba deseori dacă nu cumva ai greșit autorul. Căci cinicul, acrul și malițiosul Schopenhauer este de astă dată neașteptat de sfătos, într-atît de dornic este să-și povestească concluziile privitoare la farmecul vieții. Și chiar dacă în final tenta cugetărilor sale e pesimistă, tonul cu care le scrie e deconcertant. E
Leacuri împotriva urîtului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7034_a_8359]
-
tău. Un om cinstit, corect, cu simțul măsurii și al ridicolului, un om cumsecade, într-un cuvînt, este considerat un mediocru. Ca să atragi atenția asupra ta, chit că ești o nulitate, un ratat sau un cabotin, e destul să fii cinic spre a te bucura de oarecare, chiar de multă, considerație". Ceea ce la Cioran era avînt sumbru al "disperării", edificare luciferică a "amărăciunii", la Pericle Martinescu devine retractilitate mizantropică, turnată uneori în tipar aforistic: "Marele său defect e că are prea
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
se află fie mai presus, fie mai prejos de om...' După cum arată Vasile Muscă în introducerea la ediția de față, teoria caracterului natural al statului e una polemică, îndreptată împotriva sofiștilor (care vedeau în stat rezultatul unei convenții) și a cinicilor cosmopoliți. Cu un surâs în colțul buzei întâmpină omul modern întîlnirea planului politic și a celui etic în teoria aristotelică despre stat: o problemă majoră a Politicii e cum pot fi făcuți oamenii fericiți, deci virtuoși. Cuvintele-cheie (arete, virtute sau
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
acest efort, sunt luați astăzi peste picior de alți agramați... și tot așa). După 1990, vechea traducere a avut parte de numeroase reeditări, odată cu redeșteptarea interesului pentru fundamentele teoriei politice libere. Nu mai puțin, studierea idealului de viață cosmopolit (al cinicilor care au ca model înțeleptul, 'omul care își este autosuficient sieși', retrăgându-se din vâltoarea amenințătoare a unei cetăți, dar deschis lumii întregi, singura pe care o admite ca stat, kosmou polites) devine cu atât mai utilă în epoca globalizării
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
9 octombrie 1967, la doar două zile după ce fusese capturat. Această a fost varianta care a circulat în mass-media internațională la scurtă vreme după asasinarea să, iar mesajul transmis către lume era unul cât se poate de simplu și de cinic... Revoluționarul Che nu era atât de iubit de mulțime pe cât se spunea, masele îi urau acțiunile iar revoltă interioară a unui soldat a dus la moartea sa. Ulterior, s-a spus că Rene Barrientos, președintele de atunci al Boliviei, a
45 de ani de la asasinarea lui Che Guevara () [Corola-journal/Journalistic/65672_a_66997]
-
valoare și nonvaloare, între autenticitate și mistificare, admițînd neapărat că, sub sigla secerii și ciocanului, nonvaloarea a fost benevol asumată și mistificarea a fost conștientă. Est modus in rebus. Monsieur Homais era, desigur, un munte de egoism, meschinărie, filistinism, un cinic perfect. Oricît pare sedus de bravada lucidității, a inteligenței mereu exaltate sub raportul lor de inconformisme performante, Alexandru Paleologu e, în miezul personalității sale, un generos, un samaritean, apropiat, mai mult decît pare la prima vedere, de religiosul, sentimentalul său
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6993_a_8318]
-
cel puțin în trilogia filosofică amintită, autorul se ia în serios și chiar se crede filosof. Dar poate că VVM practică - precum dadaiștii - gluma fără poantă sau fără spirit, caută sistematic nonsensul, deși riscă să cadă în propriile capcane întinse cinic cititorilor. Cocktail e un fel de glumă suprarealistă, întinsă prea mult, până îți piere râsul. Lipsește în text un declanșator precis al umorului, fie el și negru. Cartea ar putea rămâne la ambiția, mărturisită într-un chenar publicitar, de a
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
oglindă uitucă, într-o pasiență de om răbdător. E, în felul cum le inventează, grav, fără să se joace, Andrei Oișteanu, un amestec de magie neagră și albă nostalgie. Un dor fără vise și fără memorie. Sau, poate, reveriile unui cinic învins de fantasme. Viața (și al său mode d'emploi) nu contează cîtuși de puțin - Carol vrea să-și ia zilele, Bătrînul renunță fără regret la toate ,utilitarele", pe măsură ce nu mai are loc - și totuși, pe ea, imprevizibilă, fastuoasă, tragică
Cal de poștă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11115_a_12440]
-
fost cel mult un succes de stimă, cum sunt numite în industria cărților și în alte domenii performanțele care aduc doar faimă, nu și profit. El spune că, cercetând programul lunar, a întâlnit mulți eroi, „dar și o liotă de cinici, manipulatori, demagogi, tirani și chiar câțiva infractori. Am descoperit politicieni manipulatori care au acumulat o putere enormă mizând pe fascinația publicului fată de spațiu și pe teama de ce-ar fi putut face acolo rușii. Destul de mulți s-au îmbogățit
Saltul uriaș spre nicăieri by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6129_a_7454]
-
creșteri și nici surclasări. Căci a surclasa înseamnă a-ți depăși clasa careia i-ai aparținut pînă în clipa saltului. De aceea, opusul romanticului nu e clasicul (care e doar mijlocul unei linii care leagă extremele romantice), opusul romanticului e cinicul. Și, în al doilea rînd, e lubricul. Cinismul reprezintă varianta de inteligență căreia îi lipsește orizontul de duh, adică busola dătătoare de iluzii consolatoare, de aceea cinic e un intelect care, știind că se chinuie într-o lume fără perpective
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
care e doar mijlocul unei linii care leagă extremele romantice), opusul romanticului e cinicul. Și, în al doilea rînd, e lubricul. Cinismul reprezintă varianta de inteligență căreia îi lipsește orizontul de duh, adică busola dătătoare de iluzii consolatoare, de aceea cinic e un intelect care, știind că se chinuie într-o lume fără perpective, se răzbună alegînd expresia caustică. În schimb, lubric e intelectul exasperat care se înfundă în concupiscență mediatică, spre a-și scoate pîrleala în fața absurdității vieții. Toți sînt
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
unii (pe cinici și lubrici) îi sufocă absurditatea vieții, iar pe ceilalți îi mîngîie vedenia unui sens. În fine, romanticul nu e moderat, iar cine n-are moderație e în condiție exaltată, adică în impuls de depășire a limitelor. Un cinic sau un lubric nu-și vor dori niciodată să-și depășească starea. De aceea, romanticul e un nemulțumit de speță visătoare care se lasă purtat de apetențe obscure: vrea vigoarea inconștientului răbufnind în conștient, vrea ființa androgină care să sară
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
literele din ea, murmurând în sinea sa: „Nu refuza ajutorul imbecililor. Pentru a rămâne sus îți trebuie unanimitate.” Maestrul se alintă, autoparodiindu- se până la pastișă. Actorul se multiplică. Și multiplicându-se, își bate joc, într-un fel cinic, pe cât de cinic, pe atât de elegant, de propria-i persoană, dar și de spectator... De aici și tot farmecul său. Spectatorul simte că actorul îl persiflează, că-l ia peste picior, dar se lasă sedus de acest dublu joc. Caricatura apare și
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]
-
de vorbă în foaier, actorul mi-a mărturisit: „Nu-mi dau seama care ar fi relația dintre caricaturile mele și personajele pe care le interpretez pe scenă. Modul meu de a mă înțelege cu oamenii e într-un fel și cinic. Personajele mele și caricaturile sau grafica se înțeleg foarte bine între ele. Desenele mă ajută să ajung la esența caracterelor, după cum mă ajută și dialogul cu oamenii care îmi ies în cale. Stilul este legat întotdeauna de subiect...” Iată ce
Mălăele, omul orchestră by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2726_a_4051]