590 matches
-
făcut eu? Dar tu ce-ai făcut?... Și iar rânji neclintit, lângă mine. —Boierule!... ciocoiule! Și tu, mă, ai făcut ca ălălalt, ca ăl de-a murit!... El mi-a rușinat muierea, m-a sărăcit, m-a prigonit - și acuma ciocoiul iar s-arată!... Iar s-arată! Ce-ai făcut, câne? Spune, câne de ce mi-ai rușinat copila? De ce-ai ucis-o? De ce m-ai otrăvit? Nici n-am puterea să mă clintesc. În glasul lui grozav, tremură o ură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Văd că ești bolnavă... —Vai de pacatele mele... Iaca, așa m-au adus. Era dator băietu... Da’ pe dânsul l-au chemat la cazarmă... Și m-au luat pe mine... A venit Ghiță vătavu și m-a luat... parcă cu ciocoiul te poți pune? El e omul ciocoiului... Prin lan, cele câteva umbre se îndreptaseră și ascultau. Baba sta cu fața-i dureroasă îndreptată spre noi. Apoi oftă greu și se ghemui pe pământ. Da’ ce ai, bătrâno? întrebă doctorul. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mele... Iaca, așa m-au adus. Era dator băietu... Da’ pe dânsul l-au chemat la cazarmă... Și m-au luat pe mine... A venit Ghiță vătavu și m-a luat... parcă cu ciocoiul te poți pune? El e omul ciocoiului... Prin lan, cele câteva umbre se îndreptaseră și ascultau. Baba sta cu fața-i dureroasă îndreptată spre noi. Apoi oftă greu și se ghemui pe pământ. Da’ ce ai, bătrâno? întrebă doctorul. De ce seceri în genunchi?... Bătrânul vorbi iar lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ei, am să mă duc să spun boierului că aici nu-i lucru curat... Cum poate să fie aici lucru curat? La un han vechi și mare cât o cetate, nu-s lucrurile curate niciodată... Să vedem ce are să zică ciocoiul? că eu de temut nu mă tem... Cum păși lângă prag, ușa grea se deschise și obrazul bărbos al hangiului i se puse dinaintea ochilor. Auzi glas gros: Mă rog, dumneata pleci la vreme așa de târzie? —Plec, zice Petrișor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
orice împrejurări, oricât de banale. De la dulciurile japoneze, sărim la arhitectură și la filmele de groază. Un capitol amplu are drept obiect o comparație între primul mare roman japonez, Povestea lui Genji de Murasaki Shikibu, și primul roman românesc notabil, Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon; acesta din urmă e demolat cu voioasă înverșunare, pentru a pune în evidență, prin contrast, vechimea culturii japoneze. Știți care este cea mai erotică parte a corpului feminin? Ei bine, n-ați ghicit: este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la proză. Să vedem, așadar, cum stau lucrurile mai îndeaproape. Primele mari romane japoneze, Povestea lui Genji de Murasaki Shikibu și Însemnări de căpătâi de contemporana acesteia, Sei Shonagon, sunt scrise în jurul anului 1000. Primul roman românesc de oarecare valoare, Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon, apare, în volum, abia în 1863. Desigur, înainte, existaseră nulitățile unor Mihail Kogălniceanu (Tainele inimii, 1850), V. A. Urechia (Coliba Măriucăi și Logofătul Baptiste Veleli, 1855), Dimitrie Bolintineanu (Manoil, 1855 și Elena, 1862), I.
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
-lea, Dinu Păturică, inițial ciubucciu la curtea postelnicului Andronache Tuzluc, parvine cu abilitate și cu viclenie, acaparându-i generosului protector întreaga avere (între bunurile mobile intrând și amanta susnumitului, Chera Duduca). Scris într-un stil împiedicat, cu paranteze epice poticnite, Ciocoii vechi și noi este un desuet și ridicol tablou de moravuri, reținut de istoria literaturii autohtone doar grație vidului de concurență estetică din mijlocul căruia a răsărit precum o ignobilă floare de lotus. Dacă Murasaki nu-și permite niciodată să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
descria arcul cel îngust, luntri încărcate cu lemne pluteau încoace și încolo. Toate amănuntele ce alcătuiau așezarea erau adunate la un loc. Când el privi peisajul, i se părea că fapte demult apuse îi apăreau proaspete dinainte". Un fragment din Ciocoii vechi și noi ni se impune, în special raportat la acela de mai sus, ca artificial, lipsit de imaginație, steril: "Era pe la mijlocul lui mai; aerul dulce (sesizați deja accentele diabetice ale expozeului?, n. m.) al dimineții, îmbălsămat de mirosul florilor
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în fața ochilor, nu mă pot convinge pe mine însămi că a murit. Văzându-i cenușa, poate că aș reuși să accept ceea ce s-a întâmplat". Comparați acest scurt și deosebit de intens pasaj, în care metaforizarea este implicită, cu cel din Ciocoii vechi și noi, în care arhivarul descrie cât se poate de prolix (practic, funcționăresc) iubirea exemplară și vidată de tușe freudiene dintre banul C... (desemnat anterior, printr-o delicioasă sintagmă redundantă, drept "venerabilul bătrân") și odrasla acestuia, Maria: "se apropie
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
târziu, la fel de junele Păturică știe exact cât și ce trebuie să învețe; el nu se încurcă în amănunte inutile: "Omer, Pindar, Sofocle, Euripide, Anacreon, Safo etc. sunt buni pentru femei și oameni afemeiați" (cum am spune astăzi, fătălăi, n. m.). Ciocoiul își continuă solilocviul în cheie antihamletiană, prevestind rictusul antilivresc al unui Marean Vanghelie: "Mie-mi trebuiesc cărți care să-mi subțieze mintea, să mă învețe mijlocul de a mă ridica la mărire". În aceste condiții, nu este de mirare că
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
trimitea din țară cutii de tabac doar fiindcă erau eventual mai ieftine. „Tutunul de Valahia” era foarte apreciat, spre deosebire de unele tipuri de „tutun turcesc” necultivat (Nicotiana rustica), de calitate inferioară, așa-numita mahorcă. în „romanțul original” al lui Nicolae Filimon, ciocoii fanarioți, vechi și noi, își făceau tabietul fumând „ca turcii” din „ciubucele și narghelelile cele umplute cu parfumatul tutun al Siriei”, sau cu „parfumata plantă arabică numită gebel”, sau cu „tumbekiu aromatic, cumplit de tare” (zice Radu Rosetti), lăsându-se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
despre indienii care fumează „într-o huka de lemn” frunze de bhang (Cannabis indica), narcotic care le produce „o toropeală mult gustată” (211, p. 121). Colecția de ciubuce, narghilele și chisele brodate era păstrată într-un dulap prețios (Nicolae Filimon, Ciocoii vechi și noi, 1862), într-o cameră specială. Era un adevărat „altar al fumătorilor”, cum îl numea impresionat Stanislas Bellanger, în 1846, pe cel din casa boierului Balș din București (212). Ciubucciul era într-adevăr bine plătit și, cum spuneam
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Balș din București (212). Ciubucciul era într-adevăr bine plătit și, cum spuneam, plata lui a dat naștere termenului „ciubuc”, cu sensul de „bacșiș”. El avea obligația să „curețe bine ciubucele”, să le umple uniform și apoi să le aprindă (Ciocoii vechi și noi). Dacă tutunul sau kief-ul ardea cu flacără, și nu mocnit, fumatul era compromis. Dar era și un semn de rău augur. „De șed închis în casă și trag trist din ciubuc,/ îmi flacără luleaua și-mi face
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și salivar. Al. Călinescu lui-mêeme en a pris pour son grade. Bineînțeles că, etica mea fiind neo-aristocratică, peizană plus libertară, nu am de gând să-i iert, ci să-i uit... pe drum... acum când îi regăsesc bine instalați între ciocoii postmoderni. Într-una din cărțile tale, " Naveta esențială" pre numele ei de acasă, ai mai multe "fragmente" despre poezie, prinse pe urmele numitului René Char. Rețin două pentru re-memoria ta și plăcerea cititorilor: Poemul este iubirea împlinită a dorinței rămase
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tot în anii comunismului ceaușist. Raporturile de putere din societatea noastră socialistă erau exact de acest tip. Ele s-au perpetuat după Revoluția din 1989 odată cu preluarea guvernării de către foștii activiști PCR și apoi prin „primenirea“ clasei politice cu categoria ciocoilor noi, după chipul și asemănarea celor vechi. În fine, tot în plan politic imediat există și stânga populistă, reprezentată de fostul Partid Democrat. Proamericană, proeuropeană, egalitaristă și cam volatilă doctrinar, combină caracteristici ale stângii feudale cu trăsături ale liberalismului clasic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
înfiripăm, ca să nu ni se scurteze zilele date, înainte de vrerea Bunului Dumnezeu? Neînduplecându-se și nelăsându-se dovedit de asemenea cugetări înțelepte, Pamfil Duran a strigat Zicând:Ba să nu umbli cu amăgeli, cum ne amăgesc de sute de ani ciocoii și ai lor mișei, ci acum, pe loc, să faci la fiecare porția dreaptă, că dacă nu, îți mănânc eu carnea și sângele Și nemairăbdând numai zvâcnetul mâniei și iuțimea cuvintelor, s-a repezit în patru labe mergând pe puntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de etichete colorate, turistul venea de la Monte Carlo. Asta îi și intimidase, probabil, pe toți, îi amuțise, nu răspunseseră jignirilor. Pardesiul elegant, stofa moale, păr de cămilă, culoarea cămilei... La gâtul dromaderei flutura o eșarfă lungă DIOR, carouri roșu verde, ciocoiul scuipa invective, contra șoferului, contra călătorilor, contra murdăriei, putorii, țopeniei, contra contra, fără oprire. Până și-a înălțat capul chel și fața rasă, de consul roman. Nu vedea pe nimeni, n-avea timp de fleacuri. Transpirat și furios, n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
biurocrație cultă, dar poate cam pedantă. E onestitatea? Vom avea funcționari onești și de bun-simț, căci aproape toți oamenii în adevăr onești au mult bun-simț. E tăria fizică? Ostașul va domni în stat atunci. E slugărnicia? Vom avea [parte] de ciocoi și de canalii. E burghezia? Specula. E boierul? Mândrie și greociune. E străinul? Corupție și vicleșug. 77 {EminescuOpXV 78} ÎNCEPUTUL REGENERĂRII 2285 Organele conștiinței naționale, puține fiind la număr, silite a deveni universaliste. Lipsa de continuitate în dezvoltare, de aceea
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
tablourile vii, zgomotul și posibila nebunie care îmflă paginele cărții omenirei, aceasta sună: Stat pro ratione voluntas. ["VECHIMEA LUCRURILOR... "] 2284 Vechimea lucrurilor nu consistă în depărtarea timporală a nașterei sau esistenței lor, ci în diferința dintre ele și cele prezente. (Ciocoii Regulamentului - Eteria) 88 {EminescuOpXV 89} ["STAREA ROMEI ÎN VREMEA COLONIZĂRII DACIEI... "] 2285 Starea Romei în vremea colonizării Daciei cu romani. Politica Romei în vreme de suprapopulații: răzbel și colonizație. Elementele de colonizare din clasa a patra - care pot servi de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cult și bogat dar corupt. Mai bine energie conservată decât energie cheltuită în zădar (fără un scop superior, omenesc, etern). Apostolul nostru este Pavel (or[todox]), apostolul vostru este Petru. Un servitor care se-mparte * pe capriciile stăpânului e un ciocoi, e o canalie. Servitorul are să arate interesul veritabil al stăpânului ca și când ar fi al său. Nimic mai mult, nimic mai puțin. Unul e: s/c Cellalt e: s/i ecuație Nimeni nu datorește pentru - o leafă decât s., suma puterilor
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
piruetă și o plecăciune, cu brațele ridicate spre cer, precum balerinii la final de spectacol, apoi imaginea unui copil (eu) recitând pe scena Căminului Cultural de la noi din sat un poem împotriva chiaburilor, cu finalul „iar pe voi, căpușe și ciocoi, uite-așa vă vom strivi și noi, cetățenii Lumii noi“ și făcând gestul hotărât de a strivi cu piciorul o gânganie mizerabilă. Versurile le scrisese Țoștea, bibliotecarul care preda și muzica la clasele ciclului doi, apoi... Mă pierd în câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
i poartă mitră, Poart - un skiptru ș-alt nimică Ca și craiul cel de pică Ș-aurit veșmântul său; Cine-l vede, stă să-i zică Că-i Vlădica din Hîrlău. - Am avut un om al casei, - Zise dânsul - un ciocoi, A murit, și anul azi-i S-a făcut din el moroi. De-unde-mi aprindea ciubucul Se apucă, bată-l cucul, Ca să-mi strice - mpărăția - Și nu pot ca să-l apucu-l, Ori să-i stric fărmăcăria. Fierul, aurul, tombacul, Ardă-l
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
o sută cinci zeci de oi Și cinci mii șaizeci de miei, Șapte scroafe cu purcei. 66 Und-te duci tu, copiliță, Numa-n fustă și-n polcuță? - La grădina cu trei nuci Să dau apă la viței, Gurița la doi ciocoi, Să dau apă la cârlani, Gurița la doi primari, Să dau iarbă la juncani, Gurița la doi ciobani. 157 {EminescuOpVI 158} 67 Mă uitai printre stobori, Văzui ochii negrișori. Fă-i, Marițo, vânzători Că și neica-i negustor, Negustor de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
un ban. Ce folos de cușmă lungă Dacă nu-s parale-n pungă, Mai bine mai rătungioară Și parale grămăgioară. 218 Frunză verde bărăboi, La moară la Dorohoi Merge - un car cu patru boi, Încărcat cu păpușoi. Dinapoia carului E ciocoiul satului. - Bun ajunsul, măi țărane! - Nu-ți mulțămesc, măi cucoane! - Măi țărane, tu ești beat? - Latri, ciocoi gulerat! 233 {EminescuOpVI 234} Că de - asară n-am mâncat Și tu zici că eu îs beat! Iar ciocoiul satului Cu năravul dracului
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
păpușoi. Dinapoia carului E ciocoiul satului. - Bun ajunsul, măi țărane! - Nu-ți mulțămesc, măi cucoane! - Măi țărane, tu ești beat? - Latri, ciocoi gulerat! 233 {EminescuOpVI 234} Că de - asară n-am mâncat Și tu zici că eu îs beat! Iar ciocoiul satului Cu năravul dracului Pune-o mână pe oblânc Alt-o bagă-n sân, adânc, Și scoate - un bici plumbuit, Plumbuit, răsplumbuit Și - avîntîndu-l într-o parte Trage la țăran pe spate; Trage una, trage două Trage mereu Pân-la nouă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]