682 matches
-
palme, lovituri de pumn și de picior. Soluție promptă, sumară, dar nesatisfăcătoare. Aceștia stăruie, încăpățânații! să-și ceară dreptul. Un ordin de zi, afișat în dormitoarele cazărmii, anunță că, dacă nu se calmează, liberalii vor primi fiecare câte cincizeci de ciomege și că vor fi decimați după aceea. Acest ordin inoportun e smuls peste tot de către soldați. Colonelul vine în fugă; adună trupa, companie după companie; întreabă care sunt reclamanții: "Noi toți" se răspunde într-un glas. Șeful descumpănit se retrage
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
noi un individ negru la față și îmi zice: "Mă, ăsta al lui Călărașu, de ce paști, mă, caii pe lotul meu?!" Și până să-i dau eu un răspuns (sunt oameni care nu așteaptă un răspuns) îl văd că ridică ciomagul și îmi trage două lovituri cumplite în cap. M-am sprijinit cu mâna, dar m-a doborât. O ură năprasnică am simțit că îmi îngheață inima împotriva acelui ins negru la față, care, înainte de a lovi, nu vrusese să asculte
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
îi părea rău, nu înțelegeam, când mi-a spus să mă duc pe la el, de ce arăta așa de... cum să-ți spun... parcă era un bou care trage la apă și țăranul, în loc să-l lase, îl înjură și dă cu ciomagul în el. I-ar fi plăcut și lui să aibă o cumnată ca tine, așa frumoasă. Dar ce să-i faci dacă nenea a tras în altă parte. Acuma totul s-a stricat. Nu e vina ta. - Bine, Marine! Tu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Fiul omului să fie dat în mîinile păcătoșilor. 46. Sculați-vă, haidem să mergem; iată că se apropie vînzătorul." 47. Pe cînd vorbea El încă, iată vine Iuda, unul din cei doisprezece, cu o gloată mare, cu săbii și cu ciomege, trimiși de preoții cei mai de seamă și de bătrînii norodului." 48. Vînzătorul le dăduse semnul acesta: "Pe care-l voi săruta eu acela este; să puneți mîna pe el!" 49. Îndată, Iuda s-a apropiat de Isus, și I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? 54. Dar cum se vor împlini Scripturile, care zic că așa trebuie să se întîmple?" 55. În clipa aceea, Isus a zis gloatelor: "Ați ieșit ca după un tîlhar, cu săbii și cu ciomege, ca să Mă prindeți. În toate zilele ședeam în mijlocul vostru, și învățam norodul în Templu, și n-ați pus mîna pe Mine. 56. Dar toate aceste lucruri s-au întîmplat ca să se împlinească cele scrise prin prooroci." Atunci toți ucenicii L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
cu năzuințele disperate de a-și înfrînge pornirea inimii... ― Don' locotenent, am adus prânzul, zise ordonanța, care se oprise la spatele lui Bologa cu sufertașul. Apostol, auzind vorba românească, sări drept în picioare, ca și când l-ar fi lovit cu un ciomag în moalele capului. ― Da... bine... bine, Petre, bâigui buimăcit, clătinîndu-se pe călcâie și apoi trîntindu-se pe pat, ca să nu-i observe soldatul tulburarea. Ordonanța așeză masa, trăgând cu coada ochiului spre Bologa. Îl văzu amărât și, crezând să-l ușureze
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
suportă tirania rigorii. Numai cultura ne - ar mai putea topi solzii de pe creier. Marea revanșă la deșertăciunea vieții este creația. Uneori în artă e ca în totalitarism. Ierarhiile antume nu mai pot fi modificate decât de Dumnezeu. Cultura a transformat ciomagul în sarcasm. Sporindu-i în mod substanțial, eficiența. Arta nu decodează misterele, le amplifică. În creație, nașterile nu vor putea fi niciodată anesteziate. Din arta contemporană lipsește acea macerare tragică a vieții. Marea artă dialoghează nestingherit cu timpul și cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
caillou „cremene“, crème „smântână“, creux „cavitate, gaură“, mine „mină“, mouton „oaie“, quai „dig“, în total opt cuvinte) și din spaniolă (becerro „tăuraș sub un an“, calabaza „dovleac“, galápago „broască țestoasă“, gusano „vierme“, izquierdo „stâng“, manteca „grăsime“, maraña „hățiș, desiș“, tranca „ciomag, bâtă“, tot opt cuvinte). De remarcat că, și în aceste două limbi, termenii din substrat se referă la realități legate de natură, în general (animale, plante etc.). Împrumuturi din vechea greacă În aceeași situație cu împrumuturile din substrat sunt și
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
urmat celelalte neamuri turcice despre care vorbește și Pușcariu. Confuzia își are originea în faptul că popoarele care s-au format în estul Europei ca structuri etnolingvistice de factură indoeuropeană dețin serii de cuvinte, precum la noi catâr, caval, cioban, ciomag etc., pe care etimologia tradițională nu le poate explica altcum decât ca împrumuturi turanice, turcice sau turcești. În realitate aceste serii de cuvinte sunt reflexe ale substratului aglutinant care acoperea odinioară întreaga Europă și care în prezent este continuat în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
unde cu ani mulți înainte fusese casa pădurarului Anton Chiuariu. Și cum sta acolo, așa neclintit și mut ca o statuie... dintr-o dată se pomenea strigând: „Trage... trage, Antoane! Uite-l vezi... e Suru, îl vezi?!“ și arăta insistent cu ciomagul undeva în neant... Dacă nu-i nimeni în jur, să i-l arate pe lup.... vorbește singur... „El e... Suru, îl vezi...!“ Apoi, tresare trăgând cu urechea către pădure, ca jivinele la pândă... „Ia, ascultă! murmura el abia șoptit, îi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care impresionează. Întreaga sa făptură este impresionantă. Îmbătrânise, nu mai putea ochi, s-a lăsat de vânat, dar prinde din când în când în laț și la capcană... câte o vulpe nărăvită la oratănii, sau scoate din colții lupului, cu ciomagul, câte o pradă. Se pricepe să vorbească și să se înțeleagă cu lupii în limba lor... Știe și vrăjitorii... Tatăl și bunicul lui au trăit în miezul codrilor, creșteau pe lângă ei pui de lupi. A trăit de mic copil între
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
plece, Cu o sexi asină la o baie de...praf; Apare...Ion! Cu fața de piatră, Că-s oile-n strungă și câinii nu latră! Că se doarme-n continuare ... Cât timp Ion îi... aplica pe spinare, Vreo...cincizecișicinci de ciomege, Pentru măgar decretă noua lege: --Te-am primit când n-aveai nici un rost, Am creat pentru tine nenorocitul de post: Dimineața când afon cânți... și anost Să dai...,,deșteptarea"; Și iată ce-ți...poate spinarea! Ești măgar dar...ești prost Și
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
a lui Goering, Karin, și actuala lui nevastă, Emmy. Lângă fotografii se afla o carte mare legată În piele, pe coperta căreia era un blazon care, mi-am Închipuit, era chiar al lui Goering: un pumn care ținea strâns un ciomag și m-a izbit cât de mult ar fi fost mai potrivit decât svastica pentru național-socialiști. M-am așezat și eu lângă Rienacker, care a scos niște țigări. Am așteptat o oră, dacă nu mai mult, până să auzim voci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
are două brațe. Un braț al dragostei. Altul al durerii. Dar dacă, ulterior, Mexicul a însemnat pentru mine mai mult decât o țară, seara aceea a avut cu siguranță un rol decisiv. Dimineața de pe scenă s-a umplut de zgomotul ciomegelor care anunța locuitorilor Tulei că doi prizonieri capturați în munți vor fi sacrificați după ritual. Preoții îi vor așeza pe piatra sacrificiilor, apoi, cu un cuțit de obsidian, alt preot le va tăia coastele, le va smulge inima din piept
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Chavez Ravine și niște pachucos din Alpine și Palo Verde. Ziarele au scris că mexicanii purtau, pe lângă șișuri, și însemne naziste și că sute de soldați în uniformă, marinari și infanteriști, au năvălit în centru orașului Los Angeles înarmați cu ciomege și bâte de baseball. De asemenea, se presupunea că un număr egal de pachucos, dotați cu arme asemănătoare, se adună lângă fabrica de bere Brew 102 din Boyle Heights. Toți polițiștii de la Divizia Centrală au fost chemați la datorie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în costum zoot, cu pantaloni largi. Îi încolțise în mijlocul unei poteci ce ducea spre curtea unei căsuțe dărăpănate și-i ținea la respect, parându-le loviturile cu „distrugătorul de cioroi“. Pușcașii marini îl înconjuraseră și încercau să-l lovească cu ciomegele, dar nu-l nimereau, pentru că Blanchard se eschiva printr-un joc de picioare formidabil când în lateral, când înainte și-napoi. Pachuco, cu o mutră năucă, își frământa între degete însemnele religioase de la gât. — Bleichert, alarmă de gradul trei! Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
încetul, am ațipit și prin vis mi s-au perindat puținele femei cu care avusesem de-a face la viața mea. • • • Până dimineața tulburările se potoliseră, lăsând cerul tapetat cu funingine și străzile pline de sticle de alcool sparte, de ciomege și bâte de baseball abandonate. Blanchard sună la secția Hollenbeck și ceru o dubă pentru a-și transporta închisoarea tribunalului al nouălea criminal periculos capturat în 1943. Când polițiștii l-au luat de lângă noi, Tomas Dos Santos a dat apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
al curții, la umbra unei rogojini atîrnată de gratii, era trupul unui soldat japonez mort. Zăcea pe banca de ciment, care era unica mobilă a celulei, cu umerii prinși de rămășițele unui scaun de lemn. Capul lui fusese lovit cu ciomagul, Încît semăna cu un pepene sfărîmat, plin cu sute de muște, ca niște sîmburi negri. Jim se uită printre gratii la soldat, șocat că unul dintre japonezii care Îl păziseră atîția ani fusese Închis și bătut pînă la moarte Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
oglinda cea mare, care se prăbuși în țăndări cu un zgomot infernal, odată, cu lămpile de gaz aerian. Limbile de flăcări albăstrii se întindeau șerpuitoare spre ghirlandele de hârtie colorată. Abia atunci, „Domnul Nae”, patronul localului, în mână cu un ciomag de vișin, se apropia să-l domolească pe Marcu. - Eu plătesc! răcni Marcu, aruncându-i banii de argint și de nichel, munciți o săptămână întreagă. Fă-mi socoteala! Țiganca scâncea, spălându-i rănile cu un prosop și străduindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
căzătoare, pe când suiam drumul șerpuit ce ducea de la orășelul tirolez spre coama muntelui Horn. Omul acela ar fi trebuit să fie de o vârstă cu mine, ca să fi putut urca, sprinten, serpentina pietruită, până la platou, de unde, înfipt în talpă și ciomag, să fi luat pieptiș potecuța până la cabană. Și de teamă să nu piardă răsăritul soarelui, să se fi agățat repede pe peretele prea puțin înclinat ai piscului, până la capelă. Porniserăm trei pe înserate: Egon, pictorul, un compozitor de lied-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
repezindu-și piciorușul ce-l ținea pe inimă, spre laringe, cu intenția de a-mi înăbuși cuvintele. - Fiindcă ocna la care m-ai îndrumat era pustie, continuai cu vorba sugrumată, te-am prefăcut în pat și scaun, în taler și ciomag. Pentru că nu m-am priceput niciodată să mânuiesc rindeaua, așchiile tale mi-au zdrelit carnea. Cuie nu am știut să bat și scândurile patului, descumpănite de povara ciolanelor mele, s-au ridicat de pe caprele tale aspre și groase ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
neclintit și insul meu se miră. Mă întreb de ce oare nu s-a stabilit decesul meu cu câțiva ani în urmă? Nimic n-am mai găsit de atunci și până azi, în acest scurt timp al întârzierii mele printre oameni. Ciomagul de vișin pe care mi-am sprijinit prea de timpuriu ciolanele obosite, a înspăimântat vrăbiile și câinii, iar femeile bune pentru un ceas, acele care au fost născute cu adevărat pentru mine, m-au uitat chiar din primele momente de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
închisă ca de pușcărie, cu zidul de beton. E bătrânul flașnetar orb. Vine regulat în curtea noastră. Are o barbă scămoasă, ca din bumbac galben și decolorat. Un umăr îi este mai înălțat și ține o mână sprijinită pe curbătura ciomagului, mult prea înalt, cu care cercetează zidurile cenușii, înainte de a face un pas. Sprijină flașneta pe piciorul ei de lemn subțire și învârtește manivela până când i se azvârle un ban dintr-o fereastră. Portarul îl culege și-l depune în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și strigând, În timp ce dansa o jota: — Oui, oui, musiú. Trăiască Napoleon! Sau altă mică pildă. De la o mie opt sute patruzeci și ceva, imaginea pe care ne-o facem despre figura lui e cea a unui enorm gigant, care ține În dreapta ciomagul și-n stângacea daireaua cu discuri. Se știe că imaginația populară nimerește mereu la țintă. Fără să fie copleșitoare, singura efigie vera pe care o oferă acea editio princeps a operelor lui, publicată În 1821 de către fratele său de lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
muzicală superbă, purgativă, la bîtă. Iat-o: „Domnul Cornea a transformat o simplă bastonadă de salubrizare citadină În POGROM !” Blasfemia este spulberată astfel de toiagul pastoral al lui Theodoru. Simplă bastonadă de salubrizare citadină! Acest sublim și concis elogiu adus ciomagului nu este, din păcate, bisat. Însă trombonul revine pentru o ultimă dată, pentru a Întipări fraza În urechea publicului meloman: „Iată cum bastonada trasă bișnițarilor, proxeneților, cocotelor, incendiatorilor, gunoiului social, provocatorilor, agresorilor din piața rușinii, devine pentru A. C. prilej de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]