602 matches
-
2); unește (2); unire (2); pe viață (2); violență (2); ajutor; amară; ambala; animal; anxietate; aparte; apropia; apropiere; aresta; a aresta; asemănări; atîrnă; ban; bate; băut; bou; brațul; brazii; bunătate; cadou; cal; camaradenie; la cap; captiv; capturat; carte; căsătorit; ceva; ciot; coase; completa; condamna; conecta; conectare; constrînge; contopi; corupție; a cuprinde; cuvinte; DNA; departe; a desface; desfăcut; destin; destine; destinele; doi; dragostea; dreptate; a dresa; a elida; exilare; ferecă; fidel; a finisa; fire; foi; forma; forță; fredona; fundiță; o funie; fura
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
-n zarea depărtată sună codrul de stejari"). Un scurt dialog între sultan și solul român evidențiază opoziția dintre trufia turcului și diplomația românului. Baiazid, îngâmfat, se laudă cu victoriile anterioare și îl privește disprețuitor pe Mircea cel Bătrân, numindu-l "ciot" și "moșneag". Acesta din urmă propune o altă viziune a istoriei, amintind că este "domnul Țării Românești", vorbește despre "iubirea de moșie" care este ca un zid în fața cotropitorilor. Discursul domol al lui Mircea cel Bătrân aduce în prim-plan
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
știu dacă ai remarcat dar, pe măsură ce se îndepărta de fapte, numele proprii au devenit comune (de specii virtuale în zoologie). Apoi frecate insistent pe râzătoare au devenit silabe slab legate între ele (abia mai vezi pe ici pe colo un ciot de nume). Dacă ar fi trăit puțin mai mult, ar fi ajuns să le combine liber. DAK: Adică ar fi creat un amfibian pe nume ciurda, sau ciuraland, un cocoșel pe nume boțag și cine știe ce alte crocozenii? MX: Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
CNTRL. Evident, nu vă așteptați să traduc, cin e interesat și nu cunoaște franceza, poate căuta cuvântul și în dicționarele americane. Barthes ar avea multe de spus. 29 Nu-l voi divulga din rațiuni de securitate semiotică, voi da un ciot de identificare (ultimele cinci cifre din codul ISBN, respectiv 49-67-7) Restul va fi dezvăluit după ce vom fi obținut acordul lui Bunge. 30 a) corespondență (o anumită concordanță între construcțiile abstracte și fapte; b) reprezentare (structura faptelor este într-un anume
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
a explica care este logica aceste „dinamici”, cu repercursiuni dramatice pentru acest prezent de mileniu III. Astfel de subiecte pot avea efecte distrugătoare asupra ființei umane. Demonicul, terifiantul, sadismul etc. pot mutila caracterul uman. Acestea pot transforma ființa în nedorite „cioturi umane” (Sfârșit de partidă). Asistăm (nolens, volens) la micșorarea conștiințelor (gândind la Richard Matheson, și-al său The Incredible Shrinking Man). Vizualul pune în mișcare memoria. Avertismentul se subînțelege: preferând sângele (moartea), vom semăna sânge. Parafrazându-l pe Prentice Mulford
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Ionesco, precum copacul din povestirea lui Silverstein par pregătiți „a aștepta de-a pururi” (posibil) întoarcerea ființei dragi. Dacă Ionesco ține să precizeze că al său arbore este „demn în tristețea” lui (p. 63), arborele lui Silverstein, rămas doar un ciot, este - pe veci - dezamăgit. Amândurora le recunoaștem însă un suflet suferind, iar morala (rostită de-același Silverstein): „Iubirea vorbește limbajul dăruirii”. Un alt Copac negru (de la pagina 66) este reprezentat printrun trunchi gros, aproape perfect vertical, cu brațe care sprijină
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
fost deconspirată. — Dar a lucrat și dânsa, bineînțeles. Nepermis de mult, sfidând medicii. Neagu a mai găsit o sticlă și o ridică din frapieră, victorios. Sticla udă picură pe fața de masă mototolită, peste resturile sleite de carne și peste cioturile de oase fumurii. — Dumneavoastră văd că nu mai vreți, se scuză, cu un zâmbet pieziș, către fata pe care o pierd mereu mai mult... — Iar domnul Mărgărit a dat probabil destul de lucru ficatului. Da, am terminat pentru astă-seară, gâfâie Mărgărit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și un drum ce ducea spre sat. În stânga, podgorii și livezi cât cuprinzi cu ochii. Încet, aproape chiuind de bucurie, îi spun soției ce am văzut și ușor am coborât din copac. Precaut, am luat în mână și bățul cu cioturi, strecurându-ne printre copaci și ierburi înalte. Curând am ieșit la marginea pădurii. Soarele arunca săgeți de foc spre o vale unde curgea un râu subțire și leneș. Orele șase după amiază. Un drum destul de lat ducea spre locul de
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
prin demotivare, ca urmare a dispariției din grai a entopicului originar. Exemple: Agest, Baba, Batiște, Bechet, Bent, Beuca, Bica, Bobu, Bord, Borcoș, Bucium, Buceci, Bunaru (formate prin conversiune de la entopicele: agest, „adunătură de vreascuri sau bine uscate, pietre, nămol“; babă, „ciot ascuțit de stîncă“; batiște, „loc unde a fost o stînă“; bechet, „loc de pază, locuința pădurarului, pichet de grăniceri“; bent, „loc adînc în albia unui rîu, unde apa face vîrtej“; beucă, „văgăună adîncă, scobitură în stîncă“; bică, „o gaură mică
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
expresii regionale ca mărul lui moș Adam, mărul lui Avram, măru-n grumaz. În graiurile românești, sunt mai frecvente denumirile metaforice populare de tipul nodul gâtului, formate din cuvinte care denumesc o protuberanță sau un obiect ce iese în evidență (nod, ciot, os, ou), iar seria determinanților este constituită din nume ce denumesc gâtul, gâtlejul, deci părți ale corpului uman care cuprind mărul lui Adam: nodul grumazului, nodul gâtlejului, nodul de la gușă, osul gârliciului, oul gâtului etc. buză Este unul dintre cuvintele
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de muri și zmeuriș... deodată se ghemuiește, se prelinge ca o umbră peste frunzișul căzut, mai aproape de unde se auzea un fâșâit; trece pe lângă un copac doborât, intră în tufișuri și înlemnește în apropierea unor urzici care se mișcau... doar, ciotul de coadă tresare agitat, în răstimpuri. Din nou se târăște mai aproape, apoi un salt și aterizează în încâlcitura de vrejuri. Dar, iepurele zvâcnește și scapă... Parcă rușinat, „vânătorul rege“ se strecoară mai departe... se cațără pe un copac răsturnat
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a ridicat să asculte zvonurile pădurii, în timp ce ziua, tocmai se înfiripa... enise iarna... O neliniște împiedeca jderul să aștepte până ce noaptea avea să năvălească asupra codrului... Simțea un fel de primejdie. Jderul se ridică, ascultă nemulțumit o vreme, își scutură ciotul de coadă și, la ieșirea din pădure, se uită spre lizieră. Începu să ningă. Simți apăsarea geroasă a aerului iernii. Jderul nu-și pierdu timpul cu ocolișuri, cum îi era obiceiul, știa ca ninsoarea îi va acoperi urma. Din câteva
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Când strânse patul armei în pumni, din față, asupra lui, în liniștea de fier a așteptării, se abătu un fel de încremenire. Privi țintă spre dreapta, ca și cum dintr-acolo ar fi așteptat să apară ceva. O scurtă strălucire și un ciot de coadă, alb, și căpriorul în câteva salturi se făcu nevăzut în fundul râpei. Apoi, peste puțin îl zări mai departe, tocmai sus, gonind pe povârniș, cu salturi avântate peste marăcinișuri și trunchiuri căzute. Anton ridică pușca, dar o lăsă jos
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
un ...stră...străbunic, Om de mare valoare?! DOUĂ PLUGURI Un nenorocit de plug, Ara... aiurea și strâmb Un necultivat de dâmb, Spre a semăna porumb, Plugul bătrân mai mergea... Mai se-oprea... Până...s-a oprit de tot Într-un...ciot Noduros și netot! Ca și cum nu era îndeajuns, Supărat și-obidit, S-a întors și-a zărit, Că-ntr-un loc ca-n palmă, în șes, Ara... ca să zic... excelent, Cu mult spor și cu interes, Un plug cumpărat recent, Cam
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
despre el, părea puțin probabil. Să ajung așa de aproape și să dau greș la final era mai mult decât puteam suporta. După o vreme, m-am Întins Înainte și am tras pătura peste fața galbenă a lui Mutschmann. Un ciot de creion căzu pe jos și m-am uitat la el câteva clipe Înainte să-mi treacă prin minte un gând și ca În inimă să-mi strălucească din nou o rază de speranță. Am tras pătura de pe trupul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ore mici, găsindu-l așezat pe marginea patului, desfăcându-și piciorul de lemn. Nu a părut să mă deranjeze câtuși de puțin sau cel puțin așa mi-au zis de dimineață, iar eu am pălăvrăgit destul de însuflețit cu bătrânul despre ciot și despre motivul pentru care arăta cum arăta. Nu-i așa că v-ați aminti un asemenea lucru? Știu că părinții se gândeau să nu-mi spună de ieșirile mele, dar îi implorasem neobosit în fiecare dimineață să-mi spună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
birt pe la capătul tramvaiului 10, apoi hălăduiți pe nesfârșitele maidane din spatele fabricii de cărămidă de la Dămăroaia, dincolo de Casa Scânteii spre Băneasa. Vorbiți despre Lucian Blaga și despre un roman american De veghe În lanul de secară. Lovindu-se de un ciot, Vișinica Își scrântește piciorul, Călin Îi leagă glezna cu o batistă și, În timp ce o sărută, acolo, lângă niște tufe de măceș, tu te Întorci cu spatele și Îți aprinzi o țigară Lux. Pachetul e verde, scris cu negru și auriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
interioară! Hă, hă, păi ce credeți? Și izbucni În plâns. Plânse o vreme și spuse pardon, apoi Începu să morfolească măruntaiele motocicletei, privind din când În când la casa strâmbă de sub crengile oțetarilor, care stăteau gata să-i apuce cu cioturile lor acoperișul de tablă, Îmbolnăvită de rugină. Ce să-i faci bietului om? Izbuti doar să-i spună tăios: „Știu că te cheamă Sachelarie și lumea Îți spune Mișu. Am locuit În casa asta acum treizeci de ani! L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
12 ani, prin 1959, În curtea școlii, În apropiere de strada Popa Nan, ai plantat un brad, alături de ceilalți colegi de clasă, rândul doi, al cincilea. Întâmplător toamna ai trecut pe acolo. Bradul era tăiat. Rândul doi, al cincilea, un ciot. Casa ți-au dărâmat-o. Două camere, nici un fel de mansardă. Cumpărată cu banii tăi, ai mamei tale și ai prietenului tău. Așa cum era, era o casă. Copilul, copilul tău, fetița ta e cel mai scump lucru din lume. Toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe care-l pot face cu Ed, eram pe cale de a fi dezamăgită. Mi-am scos picioarele din scări și atunci corpul meu a refuzat să mai pornească. Nu pot să mă mișc, am zis. —Ba da, poți. E un ciot de copac aici, pune-ți piciorul stâng pe el și apoi ridică-l peste și pe celălalt. Nu, eu chiar nu pot să mă mișc. Și numai când mă gândesc la a-mi ridica piciorul, mă ia cu niște dureri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
și pe celălalt. Nu, eu chiar nu pot să mă mișc. Și numai când mă gândesc la a-mi ridica piciorul, mă ia cu niște dureri înfiorătoare. Dându-și seama de gravitatea situației, Ed a acționat. S-a urcat pe ciotul de copac, m-a apucat de braț și apoi și-a folosit toată forța ca să mă tragă de pe cal, amortizându-mi căderea cu propriul trup. Am stat așa câteva secunde până când Ed a scos un „au“ leșinat. —Te-ai rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ea, să nu-l lase să-i viziteze, să le găsească un alt tată sau să emigreze în Australia dacă are chef. M-am căznit să mă îndrept de spate. E greu să te impui când zaci sprijinită de un ciot de copac. Dar nu trebuie să fie așa. Multe familii rămân împreună. Multe căsnicii merg. De ce nu și a ta? —Uită-te la căsniciile noastre. Nici unul dintre noi nu a reușit să-și păstreze căsnicia. Mai mult de jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
De când sosise la Lamb House, stăpânul Îi păruse neliniștit și tulburat, fornăind și oftând de unul singur, săltând mâinile parcă gata să Înceapă o lamentație, apoi lăsându-le să-i cadă Într-o disperare mută. Se arătase neconsolat să vadă ciotul bătrânului dud răsturnat de furtuna năpraznică din iarna trecută. I se spusese despre el, desigur, la vremea potrivită, și Îi dăduse permisiunea lui Gammon să taie crengile și ramurile mai subțiri pentru butași, apoi să reteze trunchiul găunos În bucăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu știu că centrul orașului Danzig e un morman de dărâmături care o să mai fumege încă multă vreme, în care ruinele bisericii incendiate își așteaptă deja de pe acum fotografii a căror misiune e ca, înainte de planificata reconstrucție, să documenteze orice ciot de biserică, orice rămășiță de fațadă, pentru ca, mai târziu, clasele de elevi să recunoască... În minte, însă, imaginea neatinsă a orașului putea fi vizitată în continuare, turnurile încă mai puteau fi numărate de la stânga la dreapta. Nu lipsea nici un ornament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
se poticnise. Înghețații făceau foame, înfometații înghețau. Mai cu seamă pentru copii și pentru bătrânii singuri, iarna lui ‘46-‘47 a fost mortală, căci lipsurilor obișnuite li se mai adăuga lipsa de combustibil. Transporturile de cărbuni erau furate, copacii doborâți, cioturile cu rădăcini erau dezgropate. Pe canale, barjele încărcate cu cocs rămâneau prinse-n gheață, trebuiau păzite zi și noapte. Ca înlocuitor de căldură de un fel aparte era folosit umorul. Poate că din această cauză, la Hanovra și Köln Visul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]