493 matches
-
într-un colț îndepărtat un cufăr vechi. Nimic pe pereți. Nici un fel de ornament nicăieri. Era ceva atât de departe de reședința somptuasă, să zicem, a Liviei Cramm, pe cât de îndepărtată era China. Și totuși era prietenoasă. Zgomote de afară: ciripitul păsărilor. Un foșnet de arbuști stufoși. Urletele sporadice, îndepărtate, ale vreunui câine sălbatic. Nici o urmă de pași, nici un semn al prezenței umanității. O fereastră cu un petic de sac pe post de geam, fluturând în vânt. O ușă acoperită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
rog... te rog, se rugau ele, iar eu le frământam vulcanii lor moi. Aveam nevoie de moliciunea lor. Virgină, ha? Pe mine mă cheamă Virgil. Ce mai contează o consoană când ești printre prieteni? Asta a mers odată. Atunci. Păsări. Ciripitul unei turturele în urechea mea în timp ce mi-o ciugulea și fiorul marii țestoase însăși atunci când ajungeam amândoi la orgasm. Atunci. înainte. Ah, ce iubitor de păsări mai eram. Nu exista alt iubitor de păsări mai mare decât mine. Ornitologia nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tot sunt și imagini - orientale, cred - iar tema preponderentă este ornitologia. Grimus este interesat de păsările mitice și atunci când vorbea, părea să aibă el însuși ceva păsăresc în el, în felul cum își flutura mâinile și în vocea ca un ciripit grăbit. în felul meu amatoricesc, îi împărtășesc pasiunile, ba mai mult, individul are talentul de a-i fermeca și pe cei din jur cu pasiunile sale, așa că nu ne-am plictisit. Grimus nu e numele lui adevărat. Ne-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
misterului bărbatului care apăruse și dispăruse din lumea ei, obrajii palizi care roșeau atât de ușor în cele mai nepotrivite momente. Căldura razelor, care își continuau explorarea chipului Karinei, o destinse. O toropeală plăcută îi cuprinse mintea și trupul încordat. Ciripitul vesel al vrăbiuțelor ce se jucau sărind din ramură în ramură, o readuse în prezent, oprindu-i hoinăreala prin câmpuri cu verdeață și flori parfumate, amintindu-i că trebuia să iasă la cumpărături. Garderoba ei sobră în nuanțe care îi
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
valul de sânge ce i se spărgea În obraji). Fără să scoată niciun cuvânt (cu noi vorbea, oricum, foarte puțin), s-a Îndreptat spre fereastră și a deschis-o larg. Mirosul de dimineață, amestecat cu iz de benzină arsă și ciripituri de vrăbii gureșe, năvăli grobian În cameră. Apoi, cu mișcări lente, s-a așezat la masa din sufragerie, pe scaunul cu spătar Înalt, din lemn masiv (achiziție de la un anticar polonez) și a Început să privească pe fereastră cu ochii
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să faci toate lucrurile pe care le făceau mamele voastre. Chiar dacă ceilalți oameni acceptă acest lucru, nu sunt sigură că eu o voi face, Îmi vine să-i spun. Dar Furby mi-o ia Înainte și sparge tăcerea cu un ciripit tânguitor, iar Rich dispare pe scări. 24.39: Prea obosită ca să dorm. Îl pun pe Furby Într-un sac de gunoi negru și-i fac un nod. În bucătăria Întunecată, Îmi deschid laptop-ul și stau acolo scăldată În lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fel de jocheu care n-avea mai mult de treizeci de ani. Din primul moment îl consideră un rival și, tocmai de asta, statul pe cal și ceea ce el îi mai explica îi păreau o corvoadă. În schimb, ordinea locului, ciripitul din pomi și răcoarea căderilor cristaline de apă pe câteva pietre aduse anume îi procurau, două ore pe zi, o odihnă nemăsurată. Veterinara nu se arătă niciodată în timpul acestor încercări ale lui de a stăpâni un buiestru, prea tânăr pentru
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se fură... Buzatul pusese ochii pe masă, ca și când ar fi știut. Vechiul cântec se împletea cu sunetul stins al acordeonului și cu tristele măsuri ale țambalului. Bozoncea râdea, râdeau și ăilalți. Guristul se matolise 70 puțin și avea chef de ciripit. Anghel bătea cu degetele în spatele viorii, parcă o gâdila. Lemnul ei scump răsuna dulce o dată cu cuvintele: Căpitane de județ, De ce mă ții la arest, Pentr-un pui de murguleț, Că nu -lam vfndut la preț, Și am luat pe el
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că asta a contat. O privii pe Tabitha, cu corpul ei mlădios, cu curbe frumoase, și ridicai din sprâncene. Slabă moartă? Asta numai dacă o băgai și pe Melanie Griffith în categoria tipelor mai degrabă subțiri. Un timp se auziră ciripiturile entuziasmate ale zânelor, care încercau să-și potrivească materialele cu tenul. Păreau că nu se mai termină, mai ales din cauza faptului că eram invidioasă că nimeni nu-mi acorda la fel de multă atenție în materie de vestimentație. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
stătut, am hotărât cu nu mi-ar strica o schimbare de peisaj. M-am dus într-o vizită scurtă la subsol să văd ce mai făceau băieții. Totuși, pe când treceam pe lângă biroul lui Margery, vocea ei se auzi ca un ciripit ușor și vesel. — Sam! Care mai e treaba pe acolo pe la voi? Stătea la biroul ei, cu calculatorul pornit și cu o grămadă de hârtii în tăvițele pentru documente care trebuie arhivate - imaginea sănătății și a eficienței, îmbrăcată într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dar Îl cunoșteam cu adevărat după numai șase luni? Hunter era plecat doar de vreo săptămână, dar puteam să am Încredere În el? Pe măsură ce trecea timpul, simțeam cum mă scufund Într-o groaznică depresie duminicală. Nici măcar telefonul voios ca un ciripit din partea lui Milton, prin care mă anunța că găsise cel mai frumos candelabru vechi la Les Puces, nu a avut darul să mă Înveselească. Cui Îi mai păsa de corpuri de iluminat din cristal venețian, când nu era nici un soț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
soțul meu. Am făcut o mare greșeală. M-am Întors spre Marci. Era albă ca varul. — Ce e? am Întrebat-o, devenind brusc serioasă. Știi cine e tipul ăla? —E... Marci nu putea să vorbească. Din vocea ei ca un ciripit mai rămăsese doar o șoaptă neauzită. Este soțul meu. Acela este Christopher? am Întrebat-o. — Am făcut cea mai oribilă greșeală, se jeli Marci. —Și eu la fel, bălmăjii eu. Ce Încurcătură. După asta, Marci dădu zor să iasă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
puteam muri de sete. — Aha...! — Știi ce mă bucură cel mai mult? Atunci când am plecat, copacii erau goi de frunze și lipsiți de cântecul păsărelelor, însă acum, când primăvara a sosit, totul a revenit la viață: păsărelele acoperă liniștea cu ciripitul lor vesel, pădurile sunt iarăși verzi că smaraldul, iar prin livezi pomii sunt iarăși încărcați cu o perdea albă și parfumată de flori. — Într-adevar, și eu am așteptat cu multă nerăbdare sosirea primăverii pe meleagurile noastre, pentru că iarna asta
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
șerbet din borcanul pe care îl ține dumneaei în sobă. Abandonîndu-mă într-un chioșc, bătrînul dispăru sub copaci. Pe masa din scînduri geluite se afla o coală de hîrtie. Într-un colț, Goilav avea o însemnare: „Azi am ascultat un ciripit de păsăruică. N-am văzut-o, dar am înțeles că-și gîngurea din gușă dragostea.” Cînd, toamna, conteneau ploile, Goilav își lipea de geam profilul cabalin ca să contemple cireșul de sub streașină. Cu clonțișor subțire ca de ac, mută, o păsărică
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aici am mai trecut cîndva! exclamă ei. — Bine-nțeles, fraților, am stat pe pod, În fața morii, și-am cîntat Împreună seara pe malul pîrÎului, presărat de pietre strălucitoare, și-am trecut În zori prin lanul de grîu și-am auzit ciripitul dulce, umezit de rouă, al păsărilor! Tu, cîmpie, atît de cunoscută și, tu, pămînt, vai, atît de primitor, pămînt mîndru al acestei țări uriașe, de nedescris, pămînt nobil, mîndru și vrednic, În delicatețea și pustiul tău, În sălbăticia și groaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Iar apoi a Început să cînte copacul-pasăre umplînd aerul strălucitor de acorduri blînde; iar apoi s-au Înălțat ropotul aripilor de ciocîrlie și notele ei vibrate. Iar apoi s-a Înălțat cîntecul făpturilor mărunte cu triluri prelungi de cascadă, cu ciripit gingaș, cu armonii șlefuite de o dulce puritate. Iar apoi am auzit glasul păsărilor obișnuite și apoi piuitul lor: unele cu glasuri subțiri, stridente, ca țîrÎitul ascuțit al greierilor, altele cu glasuri joase, lansînd chemări ca un croncănit aspru, ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
la horă-n sat, la vreo sărbătoare mare printre fete și flăcăi, l-a pândit un zmeu prădalnic și răpindu-l dintre oameni, l-a închis în greatemniță, zăbrelită, ferecată. Lumea toată se-ntristase; păsări în pădurea mută își uitaseră ciripitul; murmurul izvoarelor, cântecul fecioarelor, râsetul copiilor se topiră-n jale mare. Nimeni nu ndrăznea să-nfrunte zmeul groaznic și-nrăit. Dar și răbdarea are margini. Un tânăr voinic a pornit să salveze soarele pentru lume și pământ din temnița zmeului
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
plecat din tunel sau că am trecut prin strunga din lemn, dar știm că ne-am Întors cumva pe șoseaua principală, căci auzim zgomotele mașinilor care trec din cînd În cînd și le vedem farurile. Apoi, Universitatea Napier, răsăritul soarelui, ciripitul păsărilor care se duc spre grădinile din Gilmore Place și pe urmă sîntem În King’s Theatre. Stacey, Carole și micuța prietenă a lui Stacey, Celeste, Împreună cu noi la pantomimă, să vedem Mother Goose cu Stanley Baxter și Angus Lennie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
purtare din dreapta s-a descusut puțin. Tot n-are nici o treabă și e frig. Ia să meargă la cizmar cu ea, înainte de a se strica mai rău... Trecu, în capul gol, la Mendelson, în fundul curții. Din antreu, a mai auzit ciripitul doamnei Mimi; încă nu plecase. Cunoștea pe cizmar, de altfel, ca pe toți chiriașii ceilalți care, fiind toți săraci, alcătuiau un fel de familie mare, cam certăreață și zgomotoasă. Mendelson ocupa două cămăruțe, amândouă spre curte. Una avea fereastră, cealaltă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acela, simțind primejdia și îndesându-și fesul până la nas. I-auzi la el ! se minună Calu. Apoi, dezvelindu-și do majorul claviaturii dintre buze : Bă, bagă-ți mințile-n capul ăla lustruit, aicea numa’ Mierlă are iadeș ! Omul-pasăre înălță un ciripit aprobator, bătându-se cu aripile peste piept. — Și-acuma, fornăi Calu, punem pariu pe sacu’ ăla c-o să-l arunci încoace, dacă nu vrei să te cauți prin el, făcut câlți ? Iadeș nu voia, dar privi spre Pârnaie, care nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cruce largă. Noi suntem din ăia necăjiți, spuse, cu ochii la cer. Dumnezeu ne înțelege din prima... Puțică își clătinară prapurii, Iadeș dădu rotocoale cu cădelnița, „Amin“, suspină cercul, pe mai multe voci, dintre care mai rămase, câteva clipe, suspendat ciripitul lui Mierlă. Isaia își aminti : Să zică unu’ Tatăl nostru... Cortegiul răspunse cu o tăcere încurcată. Magdalena se împiedică, Lucică o strânse tare după umeri, sprijinind-o. Ea prinse, de aceea, curaj. — Tatăl nostru... — Așa... îndemnă Isaia. Dă-ne nouă pâine, adăugă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prieteni foarte buni. A existat respect față de părinții pe care i-am adorat, am iubit frații mei și nu m-am îndoit nicio clipă că mă voi poticni în viață. Am fost răsfățat de parfumul florilor, am fost fascinat de ciripitul păsărilor ce își etalau culorile în asfințitul soarelui și am fost atras de mirosul de pește și de nuferi. Hoinărind pe malurile bălților și râurilor am simțit emoții puternice în răsărit și apus de soare, descoperind locuri fantastice. Setea de
Amurg by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83174_a_84499]
-
nu; ieși din Catedrală și coborî pe Corso, ajunse la câmp, dincolo de Busento. Se azeză pe o stâncă ce părea a fi fost cărată acolo de soldați pentru instrucție. Vedea un șir de copaci aliniindu-se chiar în fața lui, auzea ciripitul păsărilor părând să-l mustre. Cum așa? De obicei păsările îl ajutaseră și-i dăduseră curaj în privința ideilor și gesturilor lui, acum în schimb se îmbulziseră în cor pentru a-i face cunoscut dezacordul lor. Poate c-a făcut-o
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pentru a cere de pomană. Tocmai urca o stradă în pantă și plină de pietre la capătul căreia o vrăbiuță se jeluia. Era o stradă nesfârșită, și totuși vrabia nu putea să fie departe dacă putea să-i audă încă ciripitul. XVI Zilelor de zbucium și tristețe, de tăcere, de meditație, în timpul cărora punea în discuție persoana sa și se apleca asupra misiunii sale pământești, le urmau zile de exaltare în care era dispus să mărturisească că a descoperit porți ce
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
încă din acea vreme a devenit o fire închisă, îi plăcea singurătatea. Umbla de obicei singur. Vara, neavînd un program stabilit, mai ales cînd Eminovici era plecat la Botoșani ori mai departe, Mihai dispărea de acasă zile la rînd. Asculta ciripitul păsărilor și zvonul de gîlgîit dulce al izvorașelor. Rătăcea prin codru și se urca pe creasta dealului, către Hrișcani, pe locul cel mai înalt numit de el "Stînca stearpă"9, de pe care, peste vîrfurile copacilor, vedea în vale satul împrăștiat
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]