13,889 matches
-
nepoți, de strănepoți? - Deși procesul de îmbătrânire și la ei va fi mai lent, sunt totuși muritori. Vor predomina genele din omul muritor. Și cum stăteau ei astfel îmbrățișați în pufosul și parfumatul pat matrimonial, prin geam străbătu o lumină ciudată, iar de afară se auzi zarvă. - Cin’ să fie la ora asta târzie? - tresări Narcisa speriată. - Cred că avem vizitatori! Vorbeam de strigoi și strigoiu-i la ușă! - râse bărbatul, ridicându-se. Într-adevăr, curtea era luminată de caleașca de aur
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1429298910.html [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
cea mai fină. Șapte nopți la rând ținu balul. La ivirea zorilor, se retrăgeau cu toții în luxoase dormitoare de odihnă și amor, iar noaptea se întorceau în imensul salon de dans. Narcisa rămase fascinată de eleganța și conduita acestei lumi ciudate de dincolo de moarte. Niciodată nu-și închipuise că ar exista așa ceva la hotarul dintre moarte și viață. Chiar se întreba ce văzuse Prințișor la ea, de o urmase cu răbdare în acele călătorii pe continent, când în lumea sa avea
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1429298910.html [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]
-
ULTIMA VARĂ Autor: Nina Dragu Publicat în: Ediția nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Ultima vară Era ultima vară pe care o petrecea în satul ei, înainte de a pleca la Institut. Simțea în suflet o melancolie adâncă, ciudată, aproape dureroasă. Știa că nimic nu va mai fi la fel, nici măcar ea, că viața ei se va schimba, satul va rămâne în urmă, și casa părintească, părinții, dealurile, pădurile...Simțea în ea, ca o fatalitate, că drumurile ei nu
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/nina_dragu_1485538862.html [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
fusese o vorbăreață, trăia în lumea ei, introvertită, cu gândurile și cărțile ei, uneori treceau zile fără să vorbească, în afară de saluturile de rigoare și câteva cuvinte schimbate. Tatăl nici nu se obosea s-o înțeleagă, iar frații o tratau de ciudată, boemă. De când era mică se purta diferit, aparte.Dar ea se arăta absolut indiferentă la ceea ce gândeau despre ea, atât familia ei, cât și alte persoane care o cunoșteau.Pentru ce și-ar frământa mintea? Existau atâtea lucruri mai importante
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/nina_dragu_1485538862.html [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
pitită între pomi și grădini, străjuită în toate părțile de dealuri înalte și păduri. Uneori se punea să cânte împreună cu păsarile, care la început zburau speriate, văzând-o acolo, dar apoi se obișnuiseră, o considerau o altfel de pasăre, mare, ciudată. Ea însăși se simțea așa, o pasăre, și uneori se gândea că dacă și-ar da drumul de acolo, din vârf, ar zbura. -Ce -ai auzit- spuse ea serioasă. Mă urc în cireș, va fi pentru ultima oară, îi sunt
ULTIMA VARĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/nina_dragu_1485538862.html [Corola-blog/BlogPost/380385_a_381714]
-
Ediția nr. 1458 din 28 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ce se aude? Tremur. Ce-i asta? Ah! Fereastra! Mă apropii. Ce tablou! Cenușa se cunună cu nisipul, vântul recită, agitat, catrene frunzelor. Ploaia, își bâțâie scheletul dezmățat într-o ciudată derulare de apariții și dispariții. La asta se reduce totul: apariții și dispariții. Cad baierele inspirației precum dungile zebrei de la intersecția vieții și morții, spărgându-se-n ecouri precum bocetele babelor. Apariții și dispariții, într-un tablou haotic, erau suspecte
AUTOPSIE NATURALĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1419803374.html [Corola-blog/BlogPost/367903_a_369232]
-
timp înainte să mă nasc eu și continuă, fără a putea să facem altceva decât să ne păzim spatele și să ne străduim să nu ne pierdem propria specie. Sunt prea mulți și, mai ales, sunt ajutați de niște mașinării ciudate, niște sfere care te simt de la o distanță imposibilă. Clanul meu, care era cunoscut drept unul dintre cele mai pașnice, s-a transformat treptat într-unul de războinici, chiar dacă armele noastre nu sunt pe măsura sferelor ucigașe care ne vânează
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1423294628.html [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
cele mai multe în țintă. O, dar ce țintă! Un ornament sferic, din lemn, montat la îmbinarea pasarelei dinspre lac. Ceruri! Nu era nici măcar cât un ou de pasăre răpitoare! Lumina aluneca încet spre seară, anunțând primul apus. Umbrele pădurii, se alungeau ciudate peste adăposturi, înșelătoare pentru ochii mei. Se auzi un zbârnâit curajos și săgeata cu coadă roșie mușcă direct din mijlocul țintei. O santinelă se deplasă, scoase săgeata, după care îngroșă rândul celor adunați pe pasarelă. Era rândul meu și trebuia
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1423294628.html [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
dat o plantă pentru fiecare boală” Zice Zara, adunându-și florile uscate-n poală În căsuța ei curată ce miroase-a iasomie Unde vin toți suferinzii ce-au ajuns de ea să știe. Rafturi pline cu borcane, legături de flori ciudate, Alifii, tincturi și ceaiuri, Zara le-a făcut pe toate, Doritoare să aline și s-alunge orice rău Căci pământul, dăruiește pentru toți din leacul său. A-nvățat de la bunica, orice taină din natură Plantele îi sunt surate, iar în
ZARA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1422536891.html [Corola-blog/BlogPost/369395_a_370724]
-
genuină. Autor al romanului de succes “Catacombe”, ce abordează fenomenul transcendentalului, scriitorul de data aceasta vine în fața cititorilor săi cu un roman ce ne surprinde prin forma textuală și subiect, ce-mi amintește de zicerea lui Macedonski: „Viața este o ciudată comedie care amestecă împreună și dureri și bucurii, punând lacrimi lângă zâmbet, punând zâmbet lângă plâns“. Aici nu scriitorul vorbește, ci limbajul se vorbește pe sine, limbajul ca operă și opera limbajului. Prozatorul care rimează prozodia face ca opera de
CONCEPTE FUNDAMENTALE DESPRE VIAȚĂ ÎN OPERA LITERARĂ A SCRIITORULUI MIRCEA PAVEL MORARIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1444720442.html [Corola-blog/BlogPost/382304_a_383633]
-
POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 2024 din 16 iulie 2016 Toate Articolele Autorului MOTTO : „Obiectele din casa copilăriei se prefac, cu timpul, în icoane.” (Paul Louis Lampert) Trăim într-o lume ciudată. O lume barbară. O lume în care legea junglei se regăsește în plin prin propria-i mizerie atavică. Pe strada unde locuiește cetățeanul Remus Fabian, cam de un deceniu, în fiecare zi, la aceeași oră a serii, trece un copil
POVESTEA LUI RĂDUCU (SAU CE SE POATE ÎNTÂMPLA ATUNCI CÂND ROMÂNIA RĂMÂNE SINGURĂ ACASĂ) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1468617314.html [Corola-blog/BlogPost/367520_a_368849]
-
apucaseră cu mulți, foarte mulți ani în urmă. Era vorba despre boierii vechi sau de pământ care aveau moșii în regiunile respective și care se plimbau pe la Paris sau prin alte orașe europene. Auzeam o mulțime de lucruri noi, deosebite, ciudate și mai ales noi pentru mine. Toate acestea contraziceau total modul în care eu fusesem instruit în țară. Nu știam foarte multe despre boieri, nu știam prea multe despre limba română vorbită cu înțelepciunea țăranului român, simpla, sensibilă, de multe
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 by http://confluente.ro/Cum_au_trait_si_murit_sotii_el_stan_virgil_1360693010.html [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
era iubit cu-aceeași adorare de splendidele nimfe, de mii de muritoare care-l vedeau frumos, dar și-nțelept. Lamento Ce scurtă este viața!... Șapte decenii sunt de când am apărut în astă lume în care-am sorbit rouă, dar și ciudate brume într-un destin mai totdeauna crunt. Abia cu-o oră-n urmă eram îndrăgostit cu patimă pentru întâia oară. Pesemne că-i bătrână frumoasa domnișoară sau poate că demult o fi murit. Sunt doar câteva clipe de când am început
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1427094336.html [Corola-blog/BlogPost/340955_a_342284]
-
servit masa întâi bărbații, și de-abia când au terminat, au fost servite femeile. Un vas mare, cu un fel de ciorbă, era așezat în mijlocul încăperii, și din el au mâncat cele șapte femei prezente. Felul doi era o combinație ciudată: un soi de pilaf cu dulceață. Asta n-a fost chiar așa de rău, că putea să servească fiecare din acel vas, cu o furculiță- îmi spunea râzând doamna Stănilă. Probabil, în timpul mesei și-o fi amintit cum sunt nunțile
LUCIANA STĂNILĂ (CAPITOLUL XXVIII) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/O_fiica_a_sebesului_de_sus_doctor_in_stiinte_medicale_pe_meridianele_lumii_luciana_stanila_capitolul_xxviii_.html [Corola-blog/BlogPost/357311_a_358640]
-
lor, iar noi să rămânem singuri cu dorințele și intențiile noastre de iubire și dăruire. Mâinile fine și dornice de dragoste ale lui Genny, în mângâierile sale, când se plimbau încoace și încolo pe trupul meu, îmi transmiteau o senzație ciudată, bizară, însă extrem de agreabilă, mai ales când ea îmi mărturisea că simte fluturași în stomac, care îi făceau sărutările mai fierbinți și mai pasionale, abandonându-se cu totul în brațele mele dornice de a o ocroti, cu toată iubirea ce
PRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1444909424.html [Corola-blog/BlogPost/372587_a_373916]
-
Amintire > TOAMNA Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2125 din 25 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului TOAMNA În păr cu frunze ruginii Și cu petale ofilite, În haine lungi, portocalii Și cu puterile sleite, Mânată de un vânt nebun, Ciudata toamnă, pesimistă, Ajunse și-n al meu cătun Ștergându-și ochii c-o batistă. Îmi amintesc, era târziu, Am stat de vorbă pe cărare, Apropiați ca mamă - fiu, Uimiți de stele căzătoare ! Emoționant a fost că ea Era atât de
TOAMNA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2125 din 25 octombrie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1477379040.html [Corola-blog/BlogPost/369961_a_371290]
-
By Me. Filmul a făcut parte din selecția SXSW 2014, Brussels International Festival of Fantasy Films 2014 și Absurde Seance 2014. - At the Devil’s Door(Home)/La poarta Diavolului (R. Nicholas McCarthy, SUA) O agentă imobiliară descoperă câteva lucruri ciudate într-una dintre casele scoase la vânzare. Arsurile de pe pereți și banii ascunși într-un sertar ar putea clarifica dispariția unei adolescente. Și fata cu haină de ploaie roșie care dă târcolae casei ar putea fi chiar dispăruta. Dar lucrurile
COMPETIȚIA DE LUNGMETRAJ A DRACULA FILM by http://www.zilesinopti.ro/articole/7875/competitia-de-lungmetraj-a-dracula-film-horror-and-fantasy-festival [Corola-blog/BlogPost/98545_a_99837]
-
1990). Cea mai cunoscută poezie a sa este poezia Umbră plopilpr (1965) pusă pe note și interpretată de îndrăgitul cantautor Tudor Gheorghe. Iată poezia: Umbră plopilor Și vom călători odată Pe unde n-am mai fost nicicând, Cu umbră plopilor, ciudată, Alunecând, alunecând... Și va rămâne-n urma noastră Doar tremurarea unui gând, Cu umbră plopilor, albastră, Alunecând, alunecând... De va mai fi o amintire, Și ea va trece, vrând-nevrând, Cu umbră plopilor, subțire, Alunecând, alunecând... Dă-mi gură ta și
SEARĂ DE POEZIE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 by http://confluente.ro/Seara_de_poezie_elena_armenescu_1393879485.html [Corola-blog/BlogPost/340964_a_342293]
-
VREI SĂ TE PĂRĂSESC ORI SĂ RĂMÂN? Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1631 din 19 iunie 2015 Toate Articolele Autorului În ochii tăi ca marea-nvolburată Mă pierd ades și iar mă regăsesc, Dar nu-nțeleg simțirea ta ciudată: Vrei să rămân ori să te părăsesc? Deși bolnavă sunt de-a ta iubire (Patima ta îmi dă mii de fiori), Privesc această tristă risipire Ca pe un soare-acoperit de nori. Crescut-au între noi spinii-amăgirii Și ne rănesc cu
VREI SĂ TE PĂRĂSESC ORI SĂ RĂMÂN? de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1434714540.html [Corola-blog/BlogPost/352926_a_354255]
-
bolnav de mult,de prea mult timp de ce, de ce vrei tu între vorbe și tăceri privind în jos în sus ce văd,nimic la stânga sau la dreapta să mă uit azi nu mai are rost urc către cer într-o ciudată serpentină căutând în somn lumina Referință Bibliografică: O VIAȚĂ BOLNAVĂ / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2148, Anul VI, 17 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Viorel Birtu Pârăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
O VIAȚĂ BOLNAVĂ de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/viorel_birtu_paraianu_1479362239.html [Corola-blog/BlogPost/372710_a_374039]
-
acolo și farul ce luminează. Un cuvant indo-european pentru „șoarece“ este *mus, în domeniul estic muš (slavă, iraniană, indiană). Noi îl comparăm cu i.e. * moš „soare“ cf. asiro-babil. šamaš cu ša decupat. O dovadă e nubianul mash „soare“. În mod ciudat, se pare ca chinezii au prima parte din šamaš fiindcă la ei șoarecele se numește shu adică šu cu a>o>u. Iată și alte exemple: arab 'adal „șoarece de câmp“ se compară cu arawak (Haiti, Rep. Dominicana) hadali „soare
MOUSE de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 by http://confluente.ro/ion_carstoiu_1470297320.html [Corola-blog/BlogPost/369870_a_371199]
-
cu tenul palid și încă tânăr, făcea dificilă aprecierea vârstei, iar postura aceea a ei, cu spinarea mereu curbată și genunchii îndoiți și înțepeniți, atrăgea imediat privirea care, rămânea captivă în contemplarea a ceea ce, în ansamblu, părea a întruchipa o ciudată cifră doi, ce se mișca hilar pe trotuar, de parcă ar fi fost atașată de invizibile schiuri, pe care înainta printr-o inabilă alunecare. Nu-și vorbeau, însă uneori, cine era atent, putea auzi scurtele comenzi pe care bărbatul i le
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1443725272.html [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
deștiul pe trăgaci C-au primit ordin să curme joaca: - Fă-ți semnul crucii. - Mai bine taci Dac-o fi chiar, ucigă-l toaca?! Și bate nebună inima-n piept Ordin să tragem, așa ni s-a spus Ce lucruri ciudate și-n statul de drept Mai greu însă-i mortul cu preșul dus! O fi din Cluj? Poate din Deva? Unde-i curajul să-i spui tu lui Că n-avem, uite de la Geneva Nimic despre drepturile mortului! Eu dacă
MORTUL DE PE MASA DE DISECŢIE de ION UNTARU în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Mortul_de_pe_masa_de_disectie.html [Corola-blog/BlogPost/356038_a_357367]
-
înalte ale munților și țâșni pe drumul de întoarcere. În seara următoare erau toate pregătite pentru primirea zgripțuroaicei și întreaga suflare o aștepta cu nerăbdare. Se întunecase de mult, iar străjerii moțăiau pe metereze. Adierea vântului le produse o somnolență ciudată. Deodată liniștea nopții fu tulburată de o vijelie iscată din senin. De după creasta muntelui năvălesc nori negri, fioroși, care acoperă luna și întinderile rămân în negură. Vuietul vântului este spintecat de fulgere ce luminează pentru câteva clipe întinderile și înălțimile
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1411970169.html [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
îngropaseră galbenul. O arătare cu aripi uriașe se desprinde dintre umbrele nopții, zboară pe deasupra pădurii și se oprește între doi stejari tineri. Caii nechează speriați și se ridică în două picioare gata să-și trântească stăpânii la pământ. Din gâtlejul ciudatei păsări ies sunete înfiorătoare, apoi aruncă pe cioc o flacără ce pârjolește iarba din jur. Zburătoarea își desface aripile arătându-și ghearele puternice și fioroase în lumina lunii care se strecoară printre nori și croncănind dispare în negura codrului. În
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1411970169.html [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]