13,496 matches
-
În grădina casei Böll din Langenbroich a înflorit măceșul și chiar a lăsat cîteva petale roz pe iarba tunsă nemțește. Eu scriu ceva în limba română, poate chiar aceste cuvinte, și vorbesc cu gazdele mele în engleză despre cît de ciudată e țara mea. Tot ce am fost în stare să fiu Trecînd pe Antwerpenerstrasse am zărit printr-o poartă deschisă în zid curtea unei școli. Tocmai era pauză și copiii germani se jucau plini de energie și gălăgie, așa cum se
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
devin mai strîmte se adaptează și ele vremurilor silite să expire mai repede (pentru a nu stîrni alergii?) personajele se împuținează pericolele se îndepărtează așa că îmi voi aminti și apoi voi uita cum mergeam pe strada aceea pe care (lucru ciudat) casele se răreau și erau înlocuite de arbori cu frunzișul atît de umed că părea aproape putred și mi-am întors capul (era deci exclus să fiu lupul) și l-am văzut în lumina lunii cum îi oferea celuilalt ceea ce
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
ca după un desfrîu cu șampanie aleasă. totuși, atît de puține gînduri se bucură, parcă văd în fiece clipă un sicriu scîncind între pulpele fremătînd ale mamei/ căzînd și prinzînd rădăcini în putregaiul acestei pregătiri pentru o singură cale; scîncet ciudat, amestecătură de cîntec și plîns/ arta pierderii sufletului: un copil rătăcit într-o pustietate fără flori și ferestre rugîndu-se-ntruna în toate limbile morții!). * * * de la o vreme cămătarii își toarnă arginții în sîngele stins ca-ntr-o groapă cu var, mama
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
ar permite să fac o petrecere la Gabriela Melinescu acasă, aș invita: un animal de noapte, un magician din Lublin, pe Isaac Bashevis Singer, pe Chagall și chiar pe Doamna cu coasă. Ce istorii neobișnuite s-ar auzi! Ce ființe ciudate și înaripate ar pluti prin cameră! Aproape de viață, aproape de moarte. Exact ca în noua carte a lui Melinescu. Ea este născută în România, leagănul suprarealismului. Suprarealismul este moștenirea ei maternă. Expressen * "Melinescu a devenit un maestru în a transforma pierderile
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
doi ani, am aflat că este bolnavă și că prietenii, scriitori și artiști plastici, organizează o expoziție cu vînzare în beneficiul tratamentului ei. M-am grăbit să ajung în una din sălile de la ArtExpo. Nume de mari pictori formau această ciudată expoziție. La prima strigare, s-au strîns puțini cumpărători. N-am să uit niciodată solidaritatea și tenacitatea cu care Mihai Oroveanu, Florin Iaru, Tudor Jebeleanu, Ioan Groșan, Ivette Fulicea s-au învîrtoșat ca inițiativa lor să aibă izbîndă. Și a
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
lui fundamentală: "comparatismul era cea dintâi curiozitate sau poate cea dintâi vocație a mea". De aici, apropierea de franciști și italieniști. S-a bucurat de prietenia și bunăvoința lui Drouhet, care era în acei ani un bătrân hemiplegic, având o ciudată monomanie: nu putea să sufere fetele care veneau la examene neîngrijite și nefardate. În schimb, nu-l simpatiza deloc pe profesorul Alexandru Marcu, succesorul lui Ramiro Ortiz. Îl aprecia ca italienist, dar îl socotea "orgolios și sforar, binevoitor și atent
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
passant și jocurile și preocupările copilăriei, "de-a piticușul", pescuitul cu furculița, fiorii adolescenței, când începe a înmuguri erosul, întâlnirea cu "acest obsedant corps féminin qui tant est tendre" și primul sărut al unei fete printre zăbrelele gardului. O reacție ciudată a miopului care a fost Al. Ciorănescu s-a produs în momentul punerii primilor ochelari. Lumea i-a apărut mai urâtă: "...se sluțise iremediabil în spațiul unei secunde". Alexandru Ciorănescu și-a terminat studiile în 1932, cu două licențe: în
Memorialiști români - Alexandru Ciorănescu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14382_a_15707]
-
la mine deja apăruse!) și alt anotimp. Se încăpățînau să clocotească în hotărîrea caniculei. Și, oh!, cîtă dezordine în odaia ticsită de ziare și volume sprijinind pereții să nu cadă peste trupul celui ce încă sufla. Se împlinise un fruct ciudat și eu, enorm sîmbure răsucit în carnea odăii, așteptam, doldora de insomnii, trezit de spaime ascuțite în chiar clipa ațipirii, pîndeam momentul de a-mi convinge concetățenii că e foarte înțelept să înțeleagă iminența autumnală. Și iarăși desfăceam sufletul cîte
Iminență autumnală (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14594_a_15919]
-
valahe. Soarele ardea foarte puternic, iar în cupeuri era o căldură cruntă, deși ne aflam abia în luna aprilie. (...)Am ajuns, în cele din urmă, la destinație. Ușile fură date de-o parte, iar un hamal cu o înfățișare cam ciudată puse stăpânire pe bagajul meu și pe chitanța mea de garanție. Cât ai clipi, făcu rost și de cufărul meu, ducându-se numaidecât să-l ia de la vagonul de bagaje, iar apoi mă urmă până la ieșirea din gară. Aici puse
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
în acea seară, convins că ajunsesem totuși într-un oraș pe de-a-ntregul european. Prima mea plimbare, a doua zi de dimineață, întări în toate privințele impresia din ziua precedentă. Hotelul se afla pe Calea Victoriei, care taie orașul, cu cotituri ciudate, de la nord la sud și e artera principală pentru circulație. Era foarte bine pavată și deosebit de curată. Casele, care erau, în majoritate, din piatră deschisă la culoare, aveau un aer elegant, specific. Multele stiluri folosite se armonizau cu fizionomia neliniștită
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
de Curtea-Veche a apărut în volum în 1929 (la Cartea Românească, după publicare în Gândirea, între 1926-1928). Prima mențiune a nuvelei în textul Crailor... survine la începutul capitolului al doilea, cînd naratorul face un portret mai extins al acelui om "ciudat", îndrăgit înainte de a fi cunoscut, al acelui "alt eu însumi" despre care vorbise la sfîrșitul capitolului anterior (capitol încheiat chiar cu aceste cuvinte, "...un alt eu însumi", pentru ca următorul să se deschidă, la fel de semnificativ, cu "Un prieten de cînd lumea
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
identității sale sexuale. Aubrey de Vere, din relatările voit ambiguizante ale naratorului, este o ființă cu o sexualitate incertă: e desigur un dandy, un bărbat de-o eleganță sfidătoare prin excentricitate unită cu perfecția gustului estetic; e un bărbat cu ciudate înclinații și dorințe de a fi femeie, poate un travestit, poate un invertit (cum bănuim după ce naratorul îl descrie în costumația feminină, nocturnă: "Trecea o femeie înaltă, cu un bogat păr roșu sub o pălărie cu pene, o femeie slabă
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
cuvîntul 'Remember'" (p. 42). În continuare, naratorul mărturisește că, priceput în chestiuni de heraldică (lucru normal pentru un atît bun cunoscător al genealogiilor artistocratice din Anglia), fusese dezamăgit: "... mă așteptam să aflu arme adevărate, nu o simplă emblemă" (ibid.). Dar ciudatul și poate falsul Aubrey era în mod cert bogat ("... trebuia să se bucure de mari mijloace..." - "trebuia" accentuează iarăși înclinația naratorului spre reverie, spre ipoteze visătoare, înclinație care definește tonul întregii povestiri). "Sunt vise..." - așa începe Remember, pentru a se
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
în mortalitate - drept care va fi ucis în circumstanțe bizare, circumstanțe care sugerează perversiuni nenumite, și mai ales închipuiri vagi despre astfel de perversiuni și brutalități sado-masochiste. Ă se află într-un univers al reveriei, în care corespondențele esoterice cele mai ciudate joacă un mare rol, cititorul își dă seama de la început. Aubrey este prezentat - detaliu interesant în lumina revelației de mai tîrziu (un tîrziu textual, într-o ipotetică primă lectură lineară) a naturii sale androgine - ca posibila contraparte a unei femei
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
Gabriel Dimisianu În lungul răstimp de când scriu critică literară, am avut prilejul să mă conving, nu o singură dată, de dreptatea autorului latin care a spus că există o soartă a cărților. O soartă deseori ciudată, greu de întrevăzut, stârnitoare de nedumeriri. Mă gândesc anume, acum, la o carte a lui Dan Cristea, Versiune și subversiune, apărută la noi în 1999, la Editura Cartea Românească. Am spus la noi pentru că destinul ei a început în America
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
a buzelor. Nu mai trase. Își desprinse baioneta din centură și o fixă la capătul țevii. Apoi, fără să știe nici el prea bine ce urmărește, se ridică în picioare și vru să apuce încotrova. Se petrecu atunci un lucru ciudat. Fricosul se agăță de el cu mîinile lui mari și negre. Ilie se zmuci să scape dar nu reuși. Îl luă pe celălalt la palme, ca să nu-i bage baioneta în burtă. La început îl plezni așa, la iuțeală, peste
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
voiam să mai și trăiesc, nu doar să parcurg niște partituri știute. Dar pietricenenii aveau semnele lor pentru viitorul apropiat. Niște copii ce se "scăldau" în nisipul fierbinte, ca găinile, găsiseră pe prundișul uscat corpul fără viață al șarpelui negru. Ciudata vietate aproape că n-o apuca nimeni de două ori într-o viață, n-o văzuse nimeni vie. Toți spuneau că e "cât coporia coasei", așa și era de lung și de gros, avea pete galben-portocalii pe corp asemeni salamandrelor
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
Emil Brumaru Dragă Mugure, e o zi friguroasa. Scaunul tremura de vînt. O lumină ciudată, sosita dintr-o singură parte a cerului, albă, trecută prin filtre de lapte, îmi cade pe mîna și foaie. Am părăsit puțin "fortăreața". Pe insulă, ca de obicei, goana haotică a tramvaielor, autobuzelor, oamenilor. La anticariat, pe Lapusneanu, cele două
Vechi cotidian de gingasie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14768_a_16093]
-
din dorința sinceră ca nu cumva, din greșeală, să fiu implicat în gruparea de elitiști a metropolei. Iubesc din tot sufletul această mediocritate, care îmi menține un tonus de liniște, de împlinire și de echilibru. Datorită ei trăiesc un sentiment ciudat, generat de realitatea că - ierte-mi-se superlativele - foarte mulți inși reduși mintal o duc foarte bine oriunde în lume. Eu, de ce nu le-aș semăna? Nici la noi, la I. H. A. (Institutul de Hingheristică și Autopsii) lucrurile nu stau
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
potolea mefiența de țăran a acestuia, rămasă ascunsă, sub greutatea exhaustivei sale culturi dobândite. Îmi place să mi-i închipui în parcul de la Miorcani 2) plimbându-se agale sub castani sau la apusul soarelui pe malul iazului și - în mod ciudat - pe olimpicul Ion Pillat îl văd nervos, vorbăreț și agitat, în schimb dr. Voiculescu îmi apare pășind grav, potolit, ascultându-și prietenul cu zâmbetul său ușor ironic în colțul buzelor subțiri. Dr. V. Voiculescu a înțeles și mi-a atras
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
de mijloace de transport, dintre care o căruță, o tricicletă și niște scări rulante, ajung la redacție. Îmi îngroș vocea și îi spun lui Dede de la recepție că îl caut pe Mircea Toma. Pe Toma îl caută tot felul de ciudați. Dede îmi zice că nu este. Îi mulțumesc și-i cer voie să merg până la toaletă. Mă lasă. Mă preling pe lângă pereți. Mă întâlnesc cu câțiva colegi. Nu mă recunosc. Mă strecor în toaleta fetelor. Stau acunsă acolo până la ora
Un text scris în mare secret! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21148_a_22473]
-
nu e ca si cum ar fi renunțat la tutun de dragul cocainei, nu? Că cititor, după ce parcurg primele paragrafe legate de renunțarea lui DB, renunț și eu la articol. Ceea ce mă face să pierd informația inportanta, adică sfaturile nutriționiștilor și beneficiile ceaiului.. Ciudată abordare. Așa se întâmplă în presa românească, da cineva un interviu și pe urmă vede că apare prin ziar/revista/ste ceva mult mai diferit. Ai avut noroc că ai scăpat doar cu atat. Salut Dragoș, La jumătate de oră
Cum era să renunţ şi la ceai verde şi la cafea by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82534_a_83859]
-
citiți ce am postat, Iar de vă place ce citiți, Pe la mine... mai veniți! Și acum... Mereu balada Mai știu un loc în care Pereții erau goi În jur nu mai foșnea Nicio mișcare. Tu îmi spuneai povești Cu împărați Ciudați Când ne domneau Domneai și tu cu ei... Doi ochii mei Vor să te vadă Mă rog la zei să iți fiu pradă, Mereu balada. Mai știu un loc în care Vecini fără ferestre Făceau negoț cu sare Tu întrebai
Totul în jur e muzică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82570_a_83895]
-
doua 100, a treia 150. În cazul în care averea ar fi de doar 100 de dinari, suma ar urma să fie împărțită în mod egal între soții. Soluția în cazul “masei succesorale” de 200 de dinari pare cea mai ciudată: înțelepții recomandă că prima femeie să primească 50 de dinari, a doua 75, iar a treia tot 75. Voi ce părere aveți? Cum vi se pare logică talmudica? Cum ați fi împărțit voi o moștenire de 100/200/300 de
O problemă succesorală by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82599_a_83924]
-
efecte miraculoase și munca pe măsură. Nu-i nimic rău în asta și nici în a avea antrenor personal, deși la cât e de mic numărul celor care mai fac vreun gen de sport în țara asta pare cel puțin ciudat. Dar, e adevărat, ca după 8 ore de birou ori burtă crește și spatele se îndoaie, ori transpiri un pic și îți vezi drept de viață. E o alegere. Mercyless Cori te antreaneza pentru ce vă apare la gazeta când
Stăpâna muţuflenderelor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82640_a_83965]