651 matches
-
În cei opt ani de când era căsătorită cu fratele lui, Ahmad vorbise mai mult cu florile din grădină decât cu Irene. Iar în ultimele zile n-o lăsase să se apropie nici măcar de ușa de la intrarea în casă. Irene a ciulit urechile în speranța c-avea s-audă vocea lui Naji prin fereastră, însă zgomotul străzii era mult prea puternic: un bubuit constant, pe note joase. Femeia îl sunase deja de vreo douăsprezece ori numai că să audă vechiul mesaj înregistrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
stânca ? Trebuie să ajungi la stâncă. Treci de stâncă. Vezi bolovanul ?” Jina s-a ridicat în picioare, a văzut copacul, a trecut de copac, a văzut stânca. A auzit vântul șuierând printre cioturile de pădure și un elan boncăluind. A ciulit urechile fiindcă a auzit și-un avion. Și-a dat seama că atunci când avionul va trece pe deasupra ei, ea va trebui să fi ieșit din pădure. Așa că a grăbit pasul. La marginea pădurii, o morenă se prăvălea de pe munte. Imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
John zâmbind. Ei, am zis în general. Noi avem jinn-ii. Jinn-ii trăiesc pe Pământ, într-o lume paralelă cu a noastră. Ca și oamenii, au posibilitatea să aleagă dacă vor să fie buni sau răi. Jinn-ii sunt invizibili. Danny a ciulit urechile. Invizibili ? Mișto. Jinn-ii posedă nu numai oameni, dar și animale, copaci sau poate chiar un râu. Pe majoritatea oamenilor, asta o sperie. Jinn-ii se leagă de cele mai mari temeri ale noastre și de cele mai urâte instincte. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Întotdeauna rămâne ceva; asta era ceea ce ea putea să-l învețe pe Drew. Rămâi, da ? a spus el. Jake, care întotdeauna era atent la zgomotele produse de veverițe, ca să poată să le fugărească, sau căuta un motiv de bucurie, a ciulit urechile. Mary l-a tras și pe Drew la loc, în apa râului, și l-a așezat pe un banc puțin adânc. I-a sărutat lacrimile și l-a strâns în brațe. Când somonii aveau să se întoarcă, privirile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Japoniei tocmai se arătase. Centrul energetic al acelei zone se mutase din sud-est spre nord-vest. Luptătorii Moldovei aveau o fereastră de timp În care erau de neînvins. Dar trebuiau să și simtă asta. Cei doi cai așteptau cuminți, cu urechile ciulite la zgomotele bătăliei. Ștefănel repetă instinctiv strategiile posibile. Avea cele două Katana la spate. Pumnalele Shinobi Tanto la Încheieturile mâinilor. Secera cu lanț Kusari Gama la oblâncul șeii, În dreapta. Secera cu lanț și praf orbitor Bakahatsu Gama pe stânga. Punguțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
multor mașini la ralanti. Gosseyn deschise ochii. Era întins pe jos, în obscuritate, lângă trunchiul unui arbore gigantic. În apropiere se mai întrezăreau doi alți arbori, dar talia lor era atât de incredibilă încât își strânse pleoapele și rămase nemișcat, ciulind urechile. Se părea că în apropierea sa nu mai era nimeni. Întreaga sa ființă se rezuma la urechi și la auz. Nimic altceva. Era un simplu obiect neânsuflețit, dotat nu numai cu facultatea de percepere a sunetelor. Cu vremea reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
cu această dorință de principiu? Nu-i era prea clar. Se hotărî să aibă răbdare. Când vocea începu cu o expunere asupra excitațiilor nervoase pozitive sau negative manifestate de formele de viață cele mai simple din apa de mare, Gosseyn ciuli urechile. Avea o seară întreagă la dispoziție. Frazele îi parveneau, căpătau sens pe măsură ce le analiza, apoi îi dispăreau din minte atunci când se hotăra să le respingă. În vreme ce vocea retrasa dezvoltarea sistemului nervos pe pământ, imaginile de pe ecran se schimbau; prezentând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
realitate Gheorghieș al meu! Numai de i-ar păstra Dumnezeu năravul! Că nu s-ar da în lături... Îl face moșu pe craiu... Auzi... Zice că pe urmă... și ce-o mai fi vrând el să spună. Apoi și-a ciulit din nou urechile: Kom in Haus, Her Georg, in grosseZimmer! Ales tzurik! (Poftim în casă, domnule Gheorg, în casa cea mare!) Da-da! Tot, tot zurik! Jawol-jawol! Mein Mann ist tot! (Da-da! Bărbatul meu este mort!), după care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
rasă superioară. Că doar Roibu nu-i un roib oarecare, ci un lipițan pursânge de peste patru chintale, cu părul roșcat, înalt la greabăn de aproape 1,60 m., cu coada stufoasă și gât puternic, cu capul mic și cu urechile ciulite spre înainte, la care se adaugă o privire inteligentă, hotărâtă și aspră ce înnobilează un trup pietros, alcătuit parcă numai din fibră și os. Că să vedeți Domniile Voastre că Roibu meu, se lăuda stăpânul, trage de unul singur cât pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mamei lor.“ Fanny demara de lângă bordura, tăind calea unei limuzine, al cărei șofer frână disperat și claxona furios. Tânără accelera, părăsind locul unde era să se tamponeze. Cu gândurile învălmășindu-i-se în minte, cu ochii în lacrimi, cu urechile ciulite la știrile de la radio, uită să iasă din aeroport pe șoseaua M23 și se trezi pe un drum de țară liniștit. Înainta cu viteză redusă, uitându-se atentă la indicatoarele de pe drum, doar-doar o să găsească un semn care să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Decapolitul, care, prigonit fiind de păgâni, s-ar fi ascuns și ar fi sălășluit în munți, de nimeni știut, într-o peșteră. După moartea lui, cei din vechime ar fi construit, chiar în peșteră, un schit în amintirea Sfântului. Pimen ciuli urechile, întrebă din om în om, colindă munții ținutului piatră cu piatră și găsi până la urmă schitul. Era aidoma celui din visul său, doar că cel aievea era părăginit și aproape dărâmat. Și-a suflecat mânecile, a cărat chirpici din
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
zilnic ... Greunegreu, Îți propun acest aranjament. Primești? Dacă zici tu, desigur, primesc. Bine. De mâine. Pregătești spărtura prin plasa gardului. Bine. În ziua a doua, Costel a trecut pe cărare, fluierând, cunoscutul cântec popular românesc, “Radu’, mamei, Radule”. Radu a ciulit urechile. Apoi s-a strecurat pe lângă gard și și-a luat sacoșa dosită prin buruieni. S-a retras. A stat la masă. Printre merinde s-a aflat și o sticlă de bere. Cât s-a ospătat Radu, Costel, sus, la
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
zburat gândul la celelalte... trei sau mai multe... nu mai știu câte, mă prefăcui eu încurcat, spre a-i provoca un răspuns precis. Băieții, care până atunci priviseră pe fereastră, plictisiți că nu se simțeau deloc la largul lor, își ciuliră urechile, presimțind că se vor amuza pe socoteala lui Marinescu, vădit în mare încurcătură. Dar răspunsul întîrzia să vină. Marinescu își îndreptă nodul la cravată, își împinse apoi maxilarul inferior în afară, scoțîndu-și mărul lui Adam din guler și spuse
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
atâția bani pentru bunăstarea și fericirea tuturor, Încât atunci când cufundau căldarea mai adânc, scoteau la suprafață, odată cu apa, și micile comori. Primăvara, când banii se sfârșeau, Nicanor Începea să arunce În fântână pești. Și peștii, ca și banii, aduceau noroc. Ciulindu-și urechea la fiecare plescăit, Nicanor trăgea concluziile de rigoare. Aveau să vină ani buni. Minunați. Și au venit. Într-un an, „cotele“ - a trebuit să coboare toți sacii de grâu din pod și să Încarce știuleții din hambar, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vitele, și tot ce era viu sau... mort. Nicanor aruncase, ca de obicei, banii În fântână. Lovindu-se de pereții de piatră, apoi de luciul apei, monedele de alamă scoaseră un sunet jalnic. Asemănător unui scheunat de câine. Mașa Își ciuli urechile Înroșite de ger și ascultă ecoul: sunetul semănă Într-adevăr cu un scheunat de câine. Priveau spre propriile imagini răsfrânte În adâncuri. Trei chipuri Îngrijorate și unul zâmbitor, al mamei, care voia, pesemne, să-i Încurajeze. Nicanor dădea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aproape, Sandei tresare, își retrage mâinile dintr-ale lui, dar continuă să se uite la băiatul de dincolo de gardul de sârmă ca și cum ar fi legați cu fire nevăzute care nu o lasă să plece, se așează în genunchi lângă gard, ciulește urechile, aude zgomotele care se furișează spre ei, frica începe să i se strecoare pe șira spinării, simte umbre în jurul lor, umbre care se mișcă precaute, simte un miros rău, simte o presiune a aerului care vine spre ea, un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fi cununat Partidul vostru comunist cu Pepenoaica! Arde-v-ar focul Iadului capitalist din toată America, cu partidul vostru de puturoși! Vino, că, altfel, o să ajungem de râsul lumii!... În nopțile de dinaintea cumetriei, Nicanor dormi în fânul din podul grajdului, ciulind urechea la hămăiturile care veneau spre el din Baisa, subțiate și slăbite de stavila depărtării. Cât baba Maranda țanțoșă și uitând de clondir și de măsele -, nănașa și cu verele ei, gătite cu bondițe înflorate și cu basmale noi, duseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să se teamă. Răspundea pur și simplu că tocmai se îmbracă. — Vezi să nu mă minți! — Bine. Zău că vin! Nu mai putea fi dusă de nas prea mult timp. El știa că ea stă nemișcată pe scări, cu urechile ciulite la fiecare zgomot de-al lui. — Atunci vino și vezi, îi striga el provocator. Dar sunt gol pușcă. Dacă nu te deranjează... — Ceeee?!... Când nu mai simțea nici un pericol pe-aproape, se întindea cu voluptate și-și lua o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
neclintit în pat, ca o broască țestoasă, cu plapuma trasă deasupra capului. Pe jumătate adormit încă, a auzit treptele scârțâind ușor și a întins automat mâna după hainele de lângă pat. Dând la o parte un colț al plăpumii, și-a ciulit urechile ca să se convingă de venirea surorii lui, gata să acționeze în caz de nevoie. — Takamori! Vocea lui Tomoe, pe scări, era neobișnuit de blândă în dimineața aceea. — Takamori! strigă ea din nou. — M-am sculat, dar visez cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-l caut. Căpătasem curaj și întrebam cu glas tare acum pe cine îmi apărea în față. De obicei, cei pe care-i întrebam ridicau din umeri și se îndepărtau. Un roșcovan cu o voce subțire și neplăcută păru însă interesat, ciuli urechile și se apropie de mine. "Dar de ce-l cauți?" mă întrebă el. În mod normal, n-aș fi suflat o vorbă despre ceea ce mi se păruse, de teamă să nu fiu socotit nebun. Beat, nu mai aveam însă nici o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în fața căruia, nu-mi venea să-mi cred ochilor, trei inși cântau cu fluierele unor cobre așezate pe niște butuci înalți și rotunzi. Cântecul nu-l auzeam. Am mai făcut câțiva pași, cu grijă ca să nu mă trădez, și am ciulit urechile. O pală de vânt m-a ajurat și ea să aud melodia, care m-a tulburat și mai rău. Era aceeași melodie, când șerpuitoare și tristă, rând insinuantă și provocatoare, izbucnind în strigăte de ură, pe care o cunoșteam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
m-au părăsit dispărând undeva în spate. Am mai auzit câtva timp zgomote și pe urmă n-am mai auzit decât vântul. Suna printre trestii și uneori părea o melodie. O melodie ciudată pe care o cunoșteam de undeva. Am ciulit urechea. Da, era cântecul pe care-l cântau îmblînzitorii cobrelor. Era ca și cum îmblînzitorii stăteau ascunși în stufăriș și de-acolo cântau îngînîndu-și melodia cu vântul. Din ce în ce mai mult, mă intriga faptul că mă lăsaseră singur. De ce mă aduseseră atunci acolo? Mi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
cel puțin, era un semn că va păstra secretul în legătură cu mărturisirile clienților. Ceaiul băut dis-de-dimineață cu Mma Makutsi era un ritual plăcut, dar era folositor și din punct de vedere profesional. Mma Makutsi avea un dezvoltat simț al observației și ciulea urechea la orice fărâmă de bârfă care le-ar fi putut fi folositoare. De pildă, de la ea auzise Mma Ramotswe că un funcționar de nivel mediu din departamentul de sistematizare al orașului o ceruse de nevastă pe sora femeii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fie bine, dacă ești fată cuminte. Și încă ceva, trage cu ochii și printre profesori, pe Aristotel să-l urmărești mai cu băgare de seamă și, dacă poți, să-i furi carnețelul! Vreau să știu ce dracu scrie în el. Ciulește bine urechile, tovarășă Dora, ascultă ce tot vorbește cu Veronica, aia de română. Tot vreau să știu! Înțelegi? Tot. Ăsta-i examenul tău, peste doi ani o să-ți prindă bine recomandările mele. Nu mă interesează nimicuri: cine pe cine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
închise robinetul lăsând să se scurgă doar un fir nici prea subțire nici prea rapid de apă. Se îndemnă să intre în apa care părea să-i fiarbă lui Ashargin corpul firav. Gâfâia, dar treptat se acomodă și se întinse, ciulind urechile la zgomotul regulat al robinetului. Plic... plic... pic... Își ținu ochii deschiși fără să clipească și fixă un punct strălucitor pe zid, mai sus decât el. Plic, plic, plic. Un sunet regulat, ca bătăile inimii. Bat, bat, bat, cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]