634 matches
-
ORIZ: jos Poziție serială în funcție de categorie în funcție de ureche Tehnica ascultării dihotomice, în funcție de ureche sau categorie (după Knight și Parkinson, 1975) Concluzie De altfel, deseori ați remarcat acest lucru. Chiar dacă suntem captați de lectura unei reviste sau de un program TV, „ciulim” urechea imediat ce se vorbește despre noi sau auzim că se pronunță un cuvânt sau o temă care ne interesează, la fel ca în cazul morarului ce se trezește pentru că nu mai aude învârtindu-se roata morii sale sau al mamei
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
trei combatanți. Deodată însă, peste diagonalele scânteietoare ale cuțitului, veni șuierul ascuțit al ară tării, care își vârî degetele în gură și suflă în ele năprasnic. Șuieratul rău-prevestitor sugera că în afară de el ar mai fi putut fi careva primprejur. Pârnaie ciuli urechile. Aburii care mocneau se îndesiră. Cioburile începură să sclipească, de parcă ținuseră minte soarele care trecuse de partea cealaltă, și se înmulțeau, ca strivite sub tălpi. Se iscă din senin un vânt ce agită bălăriile. Și atunci, dindărătul grohotișurilor, dezlipindu-se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sticlă nouă, care închise cercul. Băură pe îndelete, Pârnaie primi sticla chiar din mâna lui Calu și părea că se împăcaseră. Apoi Calu trase un râgâit prelung, ca un boncăluit de cerbi. Și acum să fim serioși, declară el. Mierlă ciuli urechile și slobozi câteva chemări lungi, de turturea. — Mai bine zi ceva ciorilor ălora care zboară pe deasupra, observă Chisăliță. Zi-le să plece, nu-mi plac ciorile. Când zboară prea jos e semn că o să plouă. — Nu știe limba ciorilor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
oraș, mă! Gata, am terminat-o cu satul, curând ne vom mai întoarce pe acasă doar pentru câteva zile pe an, auzi Culai, vom sta la oraș.” Culai se feri în lături și continuă să înainteze cu același pas prudent, ciulind cu atenție urechile pentru a sesiza la timp dacă nu cumva strigătele prietenului său nu a trezit cine mai știe ce animale sălbatice adormite, sau poate niște spirite de noapte ale pădurii, așa cum citise el în cărți. Dacă nu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
film nu l-a văzut el pe dracu’ în persoană?”. Culai tresări deodată: „De ce-l amintești acum pe ucigă-l toaca? Nu se cade la drum de noapte, mai ales în preajma pădurii...” . Niță izbucni în râs: „Ha, ha, ha, ai ciulit urechile bătrâne!” Cu toate că diferența era doar de o lună între ei, el îi mai zicea așa câteodată. „Mi-am amintit de vechea întâmplare, cea cu dracu de lângă drum.” Culai strigă de parcă l-ar fi mușcat șarpele: „Și ce
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
raftul de bagaje în parte neocupat; în compartiment intră un tip înalt, neras, îmbrăcat neglijent și sărăcăcios. Tot în acel moment se auzi și o melodie plăcută, discretă, mult așteptată, ce sensibiliză urechile lui Bidaru și îl făcu se le ciulească involuntar. Melodia mult dorită venea dinspre geanta Danei. Precis erau vești de acasă. Dana, care și ea aștepta din moment în moment acest semnal, cu o grabă și o îndemânare specifică celor nerăbdători să afle o știre de mare importanță
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
era și firesc, ca la o comandă militară sau, mai precis, ca la o poruncă dată supușilor de marele Calif al Califilor, s-a întors în aceeași secundă spre locul de unde venise sunetul. Bidaru, ca și toți ceilalți participanți, își ciuli urechile și își aținti privirea în aceeași direcție: "Doamnelor și domnilor, mă cunoașteți și vă cunosc! Eu, în carne și oase, sunt curat și transparent, încât prin mine puteți vedea, ca printr-un cristal, viitorul luminos al domniilor voastre. Promit că
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fidelității față de credință (dar care credință?) în cadrul acțiunii concrete, unde regăsim dialectica dintre convingere și responsabilitate. Ea obligă la asumarea unei critici pe care istoria o poate aduce definiției "omului creștin-democrat" dată de filosoful Etienne Borne: "Omul creștin-democrat își va ciuli urechile bănuitoare dacă aude spunîndu-se că politica își are propria lege și că pentru a se delimita mai bine de etică face din aceasta, în mod tehnocratic, o știință aplicată, ba mai mult, un fel de artă care își ia
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
îndreaptă spre apartamentele reginei, reacționează spontan și se ascunde, din nou, în spatele unei draperii, pândind mișcările prințului ca un adevărat spion profesionist. Puterea obișnuinței! Polonius se ascunde ca să nu fie surprins dând târcoale prin preajmă, dar nu uită să-și ciulească urechile, căci un spion experimentat ca el nu poate pierde nici o ocazie de a mai afla câte ceva: supraveghetorul e mereu la pândă, nu-și îngăduie clipe de odihnă, nu doarme, veghează! Polonius se va trăda totuși, iar Hamlet, exasperat de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
-și in di vi du a li ze ze mai ușor propriile lucruri de celelalte existen te în casă. Toată această muncă de transcriere presupune că tatăl are în fața ochilor lada de zestre plină ochi cu lucruri și, cu urechile ciulite la ceea ce soția sau fiica sa îi dictează, el notează cu atenție întrebând de două ori acolo unde nu e sigur sau nu a înțeles care ar fi diferența între o rochie „dă bela coasă roșie cu flori de fir
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
tăiam chitanță pentru suma de 186 de lei, prețul chiriei pe o lună. Aparatul de radio era deschis și încă de dimineață se anunțase „sinuciderea trădătorului general” Vasile Milea, ultimul ministru ceaușist al apărării naționale. Acum, la ora prânzului, am ciulit urechile și am ascultat discursul melodramatic al dictatorului, întrerupt de huiduieli, țipete și urlete. Lucrătorii radioului o dăduseră urgent pe muzică patriotică, conform „indicățiilor”. Nu aveam televizor în birou, așa că în cea mai mare viteză am plecat împreună cu Dorin la
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
noi. De ani de zile în părțile Franței plouă și ninge, nu se mai coc holdele, strugurii putrezesc pe coardă, de-au ajuns țăranii să mănânce iarbă. Străbunica adormise de-a binelea cât fusese vorba despre politica polonezilor, acum însă ciulise urechile. Grâul pentru ea însemna aur, monede rotunde și strălucitoare, grele, zimțate frumos. Barjele ei coborau pe Dunăre și veneau apoi pe mare pline cu grâu valah, iar aici, fără să atingă țărmul, grâul trecea pe alte vase și se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
tot. Dar nu și vând oare și sufletul? Până unde poate merge vânzarea, până unde ești doar un grec care încearcă să supraviețuiască și când devii Iuda cel ce l-a vândut pe Hristos? O să-mi spuneți că trebuie să ciulești urechile, să asculți, să afli și să pârăști la momentul oportun și că asta este politica, înalta politică a creștinilor din împărăția otomanilor. Lavinia bău apă, se ridică din jilț și începu să se plimbe de colo până colo. Tata
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
meu era bătrân. A murit și el. Copiii cresc împreună cu ai Sofulei. Eu mă ocup de negoț. Mă uit cum descarcă și încarcă grânele și lemnul, trec socotelile în catastife, schimb ducații în parale, galbenii în pietre și bijuterii și ciulesc urechile să aflu. Ce am aflat, domnia ta? Poate ar trebui să știi. Am aflat că atunci, în locul lui Nicos la exaporit a fost Barbu Brâncoveanul, nepotul domniei tale. A fost și el să și ciulească urechile, să audă ce spune
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în pietre și bijuterii și ciulesc urechile să aflu. Ce am aflat, domnia ta? Poate ar trebui să știi. Am aflat că atunci, în locul lui Nicos la exaporit a fost Barbu Brâncoveanul, nepotul domniei tale. A fost și el să și ciulească urechile, să audă ce spune trimisul regelui Franței, al lui Ludovic, regele Soare. Mihai se ridică tulburat din jilț. Nu-i venea să-și creadă auzului. Era rândul lui să măsoare cu pași grei odaia, așa că Lavinia se așeză. — Știi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
imediat că era vorba de un ordin și porunci vizitiilor să ia drumul Bucureștiului. Era dornic să-și vadă nevasta și copiii. Fetele crescuseră. Socotea că erau de măritat. Nu-i era frică de vodă, făcuse treabă bună. Vorba Laviniei, „ciulise urechile”. E treaba lui Dinu acum să le facă și să le desfacă. Despre testamentul doamnei Ilinca i se părea că nu-i treaba lui, vodă o să-l lase în pace să-și ridice ctitoria de sub Piatra Arsă, metoc al
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i treaba lui, vodă o să-l lase în pace să-și ridice ctitoria de sub Piatra Arsă, metoc al mănăstirii din Sinai. Cu asta se termină toată treaba lui, că părințeii mereu pe drum între Palestina și metocul din Valahia vor ciuli și ei urechile și-i vor mulțumi cu vești pe vodă și pe Dinu. El își va cere partea lui din moșii, își va ține dregătoria la curte și-și va ridica ctitoriile. Vise, vise, știa că nu o să poată
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
chemat lume și slugi să nu fim singuri, să nu pot să ți spun tainele domniei. Te-ai speriat. Nu vrei să le știi. Ce să însemne asta? Din toți câți am în jurul meu doar sfinția ta nu ți-ai ciulit urechile să auzi cât mai multe ca să ai ce vinde cui o da preț bun. Theodosie, n-ai umblat în sfatul necredincioșilor, se vede pe sfinția ta. N-ai pasul învățat să te furișezi. Nu o să mă vinzi niciodată. De unde
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
urmă în trecerea lor. Săniile se urmăresc, se îndepărtează, se separă, se ating fără să se ciocnească; îndemânarea birjarilor e proverbială; în mijlocul acestui talmeș-balmeș, al acestui haos, al acestei harababuri, vizitiul îndemânatic, cu ochii atenți, cu mâna fermă, cu urechea ciulită la zgomotul zurgălăilor, trasează cu atelajul său linii drepte sau cotite, curbe sau întortocheate, fără a-și încetini mersul, cu atâta noroc și siguranță încât accidentele sunt rare; pericol real nu există decât pentru pietonii care nu se pun destul de
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
greșeală! Străinul nu e întrebat decât pentru a-i descoperi punctul vulnerabil; nu e consultat decât pentru a i se întinde o cursă; nu e ascultat decât pentru a trage profit de pe urma acestui fapt. Dacă există mulți ascultători, urechile sunt ciulite; te crezi singur, dar și zidurile au urechi. A doua zi cuvintele spuse fac înconjurul orașului, transformate, amplificate, denaturate până într-atât, încât autorul nu le mai recunoaște și e silit să le dezmintă. Pentru a spune totul, superioritatea străinului
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
eu îmi vedeam de citit. Seara îi despiedicam și îi legam cu căpestrele. Mă urcam pe spinarea celui din stânga, nu complet, nu-l încălecam, dădeam piciorul într-o parte și plecam. De ce n-o luau razna? Totuși, câteodată se speriau, ciuleau urechile, băteau din picioare cuprinși de panică și sforăiau, gata s-o ia la goană bezmetică și atunci copilul de pe spinarea lor, ca o zeitate protectoare și suverană, trăgea de căpăstru și îi striga pe nume: "Zamfir, Frunza, stai!" Și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
aferentă fiecărei ședințe. Din boxe cântă preferatul chefliilor, Ploieșteanu - mare boier, mare caracter, când Îți zice una la ureche te matolește vocal, vorba lui Gore -, iar Șpriț a propus ca și cinstea să fie desființată. Motiv pentru care Gicu a ciulit rapid urechile, precum iepurele preventiv. Adică vrei să fim necinstiți, ne-apucăm de afaceri cu borduri? Îl privește pe Gore, așteptând lămuriri suplimentare, fiindcă Șpriț este concentrat asupra paharului În care toarnă vin. Lasă paharul umplut pe jumătate și adaugă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
viitor foarte îndepărtat și incert ! Adoarme plângând cu lacrimile șiroind pe pernă... Anii mei apocaliptici Roman umoristic, ironic cu CV - fragmentat - Când Edy, cârlionțatul, mi-a propus în seara asta să mergem la Peștera, din Piața Rosetti, mi s-au ciulit urechile ca unui iepuraș curios, fără să-mi ceară voie. Este un restaurant pe placul meu, cu băuturi spirtoase de toate soiurile iar mâncăruri... de care îți trec prin minte! Amplasat într-un demisol elegant, echipat, dotat și împodobit cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
participi la investigații, dar cred c-ar trebui să-i facem o mică vizită amicului nostru Ocky În dimineața asta. E vineri și ar fi marfă să-i bușim ca lumea weekend-ul puțoiului, făcându-l să-și țină urechile ciulite pentru noi. Ai putea să obții niște informații despre droguri dacă-l zgâlțâim pe ticălos. Acucă vine Crăciunu toți vor să se aprovizioneze cu marfă. — Sacul ăla cu spermă a fost cam molâu În ultimu timp. A uitat care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Prin pădure, se strecura fără zgomot, ca o jivină... mereu în stare de veghe, cu miros și auz ascuțit. Adulmecând mirosul pământului, trunchiuri de copaci doborâți, acoperiți de ciuperci, privind cu ochii mari tot ce mișcă, și asculta cu urechile ciulite zgomotele din jur, ca o sălbăticiune. Prin viroagele pădurii ori prin luminișuri unde creșteau smeurișuri și rugi de mure, ascultând șoaptele înăbușite și somnoroase ale codrului, citind și tâlcuind semnele și zgomotele așa cum ai citi și tâlcui o carte, tot
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]