519 matches
-
de colier, dintr-un lănțug gros, împletit, din aur roșiatic, de care atârna un craniu minuscul, cu fălcile larg deschise, de credeai că hohotește întruna, parcă s-ar fi topit de râs. Acela ținea în mâna dreaptă un smoc de ciulini, ca o sorcovă sau ca un fel de mătăuz, cu care popa stropește cu apă sfințită. Agita smocul și privea fioros, oprit în ușă. Craniul acela minuscul mormăi, amenințător: „Te-ai dat cu popii, Gonceo?! Ei te-au făcut ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să fac?! Parcă eu am chef de... La experiența mea să mă mai ocup și de săculeții ăștia cu oase?! Dar dacă e indicație de sus, sus de tot...“ Insul acela nu-l mai ascultă. Mai agită de câteva ori ciulinii, cu fața întoarsă spre ușa dublă, masivă, care se deschidea încetișor, opintit. Și dispăru, undeva prin perete, pe lângă dulapul cu regulamente și colecția incompletă a revistei Pentru patrie. Părintele Macovei se strecură anevoie printre ușile capitonate, încovoiat, umilincios. Poala anteriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
instalase în august ’44 în apartamentul lor, rechiziționat pentru trupele sovietice care treceau să elibereze Bucureștii. De câte ori auzea o voce guturală, vorbind rusește, tresărea răvășită. Ștunțkovici îi dăruise câteva nopți de pasiune cum nu mai întâlnise până atunci. Parcă toți ciulinii stepei ruse îi pârpoleau trupul, șfichiuri de crivăț îi răvășeau sufletul și nesfârșite hoarde de cazaci tot dădeau să intre în ea, când Ștrunkovici urla nesătul: „Sanitarnaia, eșcio raz, sanitarnaia, madam!“ După o săptămână, Ștrunțkovici s-a dus cu frontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în zona Turnu Măgurele-Nikopol. Când pomenea cineva de Andromanda, prozatorul intra într-o stare de tremurici și palpitații pe care nu și-o explica. Nu avusese de-a face cu adevărat vreodată cu această zână a mătrăgunelor și prințesă a ciulinilor . Nu o văzuse și nu se aflase în preajma ei decât o singură dată, prin optzeci și cinci sau optzecișase, când fusese s-o ia din mahalaua Bandrabulenilor (acum, cartierul de vile cu zeci de turnulețe „Adevărata Revoluție Nouă“) și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de lanț atârna un craniu mititel, cu fălcile larg deschise, de parcă hohotea de râs. Te lua cu fior, când vedeai fălcilea alea căscate. Mici, dar parcă mușcau din tine. Vorbea cu fălcile alea. Câteodată mai avea și un mătăuz din ciulini, ca o sorcovă, cum are popa când stropește cu apă sfințită. Mai mă sfătuia arătarea aia. Dar asta ți-o spun doar ție, să știi și tu că funcționa și pe vremea epocii chestii de-astea venite direct din folclor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și opt, dacă acu’ merg pe șaizeci. O privi și el amuzat. - Cine-ar crede. Ciudat e că nu simt nici eu, deloc, anii ăștia. - Ce să simți, râse ea. Au trecut. N-au lăsat decât...Ce să lase? Scaieți, ciulini. Ghimpi peste tot. Nici măcar cenușă, cum am văzut odată ca se spunea într-un film. Ridică din umeri. Nici nu-i păsa de ce lăsaseră anii în urmă. Poate nici n-o interesa. - Se-adunase tot sălașul. Tata îi amenințase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de grâu, cu porumb, cu floarea-soarelui, cu viță de vie, tablouri cu păduri și codrii verzi în picioare, tablouri cu case cu cerdac și oameni gospodari și tablouri cu bunici citind povești nepoților. Fugi vară și ascunde-te într-un ciulin că atât ai putut să naști; sânii tăi sterpi au adus numai foc, crăpăturile pământului parcă sunt lipitori iar speranța, ca o fată morgană... Fugi vară, spovedește-te, fă-ți seppuku și vino la anu’reîncarnată într-o fecioară neprihănită
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
pus-o în spinare peste care a aruncat un suman. Și așa i-a apărut o cocoașă de toată frumusețea. În mâini a rostuit un toiag noduros și îndoit, apoi și-a continuat drumul printre spini de salcâm și mulți ciulini. Nu mică i-a fost mirarea când a zărit printre ramurile de salcâm vârful unei colibe. A dat ocol unui gard drămuit din vreascuri de carpen și a ajuns în fața unei plase din ramuri de mesteacăn care ținea loc de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
sfânta-mi preadolescență. Din care pâine mi-am hrănit cu sârg copilăria, apoi m-am ridicat nu prea voinic, dar sănătos la minte. Dealurile, văile și pădurile viu colorate în verde, m-au modelat pentru a nu mă împiedica de ciulinii de pe câmpia vieții. Cu spiritu-mi în comunicare sănătoasă cu aștrii abajurului albastru și sufletul născut cu respect și frică de Sfântul Spirit și cu voia urmărită și coordonată de către îngerul meu păzitor m-am îmbarcat în corabia vieții. Când depăn
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
aceeași culoare galben aprins. Și Stridie pufnește pe nas, cu o mișcare rapidă care-i dă capul pe spate. Se uită lung la Mona și zice: — Nici un indian n-a avut vreodată parte de așa ceva. Pe vremea cowboy-lor nu existau ciulini călători, zice. Semințele de ciulini au ajuns aici abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, aduse din Eurasia în lâna oilor - scaieți rusești. Muștarul marocan a venit odată cu nisipul folosit drept balast pe nave. Copacii argintii care se văd acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Stridie pufnește pe nas, cu o mișcare rapidă care-i dă capul pe spate. Se uită lung la Mona și zice: — Nici un indian n-a avut vreodată parte de așa ceva. Pe vremea cowboy-lor nu existau ciulini călători, zice. Semințele de ciulini au ajuns aici abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, aduse din Eurasia în lâna oilor - scaieți rusești. Muștarul marocan a venit odată cu nisipul folosit drept balast pe nave. Copacii argintii care se văd acolo sunt măslini rusești, Elaeganus augustifolia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
verde-închis cu flori galbene e mătura scoțiană, Cytisus scoparius. Toate astea nu sunt altceva decât manifestările unei pandemii ecologice. — Din toate westernurile alea vechi de la Hollywood - zice Stridie, privind pe fereastră la peisajul de pe marginea șoselei care străbate Nevada - cu ciulinii, anizanta și alte bălării... Nimic din toate astea nu e indigen, dar numai asta ne-a mai rămas, zice, dând din cap. În natură nu prea a mai rămas nimic natural, zice. Stridie dă utrage un șutna în dosul banchetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Univers de dor mă-ntorc mereu cu inima la el, la colțul lumii noastre din pridvor cu dor de lunci, blajin și subțirel. mă scurg prin el, tăcut , în rădăcini, și-mi place-adeseori să mă trezesc pe zarea zdrențuită de ciulini că zbor, că sunt, că vreau și că iubesc. Tudor Gheorghe CALOTESCU <biography> CV Născut în Lupeni jud. Hunedoara la 13.07 1967. Locuiesc în Tg-Cărbunești jud. Gorj. Am publicat 5 volume de poezie. </biography> nu săvârșesc scrisori de intenție
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
viața oamenilor, definitiv și ireversibil, din matca lor veche. Se știa, bineînțeles, de întovărășiri agricole și de gospodării colective ori de stat, dar s-ar fi zis că așa ceva nu se putea întâmpla decât undeva departe, pe coclaurii și printre ciulinii Bărăganului, dar nu aici, în lunca Sabarului, nu chiar la ei în sat, unde toți creștinii aveau pământ și nimeni nu poftea să intre în colectivă, ducă-se pe pustii!... Cei cu doxă își puneau chiar problema în termeni cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
leagăn de frumusețe primăvara, vara, toamna, se transformă, dezolant, într-o nemărginită întindere moartă la venirea iernii. Păsări mari, negre și urîte pluteau ici și colo, descurajant, scoțînd sunete reci și ascuțite. Vîntul rostogolea, fără direcție anume, rotocoale mari de ciulini încîlciți, și șuieratul lui nemilos le îngrămădea blana, de-a lungul șirei spinării, pînă după gît. Nu se putea întîmpla într-un moment mai neprielnic. Dar natura are legile ei, care nu țin seama de unul sau altul, nepregătiți să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Iar m-am născut din seva unui măr crescut mai singur, parcă, pe Dunăre și Prut, idei tulburătoare pe frunte și-n răspăr mi se-ncurcau în ițe, în iarbă și în lut, mergeam pe valuri calde, pieream în vreun ciulin, pe grinduri violete mă aruncam nebun, pe suflete răzlețe pictam pâine și vin și zile trecătoare pe frunze de gorun, strigam, printr-o minune, la pietre și la cer, la zâmbete uitate în muguri de arin, strigam cu glas de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe un strop de fericire, Să-mi dau chiar eternitatea pentru-o clipă de iubire, Iar din lacrimile toate, un torente-aș vrea sa fac Și le-as strânge în oceane, numai să îți fiu pe plac! Aș preface toți ciulinii, prăfuiți, de lânga drum, Mai frumoși decât sunt crinii, noaptea, cu al lor parfum; Aș dori s-alung tristețea, s-o prefac în bucurie, Lumea-ntreagă să trăiască într-o caldă armonie. Stelele, de s-ar putea, le-aș culege
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
avea umbră de la un prun. Prin gardul de sârmă vedea cum crește cucuruzul, cum se coc holdele, cum se Împerechează câinii. Vedea cu ochii lui de porc În care ardeau două lămpașe mici de carbid, maci și albăstrele, salvii și ciulini, stoluri de grauri și de ciori. Auzea cum behăie oile, cum mug vacile, cum fornăie caii, cum miorlăie mâțele. Și noi În jurul lui, pe rând, cu găleata de lături, mergeam doi kilometri pe jos, și pe sus tot atâta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
variantă estivală a Tijuanei, destinată însă turiștilor mai înstăriți. Americanii se purtau frumos, pe străzi nu vedeai copii ieșiți la cerșit și nici animatori insistenți nu-și făceau numărul în fața numeroaselor spelunci. Potopul de emigranți pornea din câmpia plină de ciulini și trecea prin Ensenada, de unde ajungea la drumul de coastă și plătea peșcheșul de liberă trecere la jandarmii mexicani. Nici că am văzut vreodată un șantaj mai ordinar. Jandarmii în cămăși maronii, pantaloni mulați gambe și cizme militărești mergeau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
coșurile de gunoi. Destinate, de cele mai multe ori, să fie pierdute așa, doar de amorul artei. - Da, bă... Ce e?... Ce e?!... Ți-ai pierdut eugenia? se auzi, de sub un soi de sălaș natural, întocmit din boscheți, trunchiuri de copaci și ciulini, șoapta unui bărbat negricios, la care, într-adevăr, se remarca doar albul ochilor, mirosul și pălăriuța semănând cu un clop. Plus superioritatea liniștită a celui ce nu scobea, ca alții prin gunoaie, ci trăia din pomenile căpătate prin bisericuțe și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tot primit buchete de flori, dar cel mai mare a fost de la Edwin Morgan Forster. Era un aranjament baroc care poate fi comandat numai pentru comemorări ale războiului sau din bugetul de protocol al unei firme din centrul financiar londonez. Ciulini priapici, de un metru jumătate, și crini uriași care umpleau aerul cu mirosul lor pipărat, făcându-mi bebelușul să strănute. De buchet era atașat un bilet scris de o florăreasă care nu știa să scrie: „Unul s-a dus, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de-un stat de om, și lumea îi părea diferită. Vedea limpede și de sus prigoriile din lan, albăstrelele, ca niște stropi de cerneală, un iepure și un bursuc argintiu, care dispăru într-o bortă. Brusturi cu frunzele grase și ciulini cu flori vineții, aproape trecute. Gâze de lăstăriș și cărări înecate în tăcerea plină a locului, ca în ochiuri adânci de apă. Nu știa prea bine ce face și încotro se îndrepta. Era chiar în mijlocul unui rai vegetal și înșelător
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
frunte, mîngîindu-i părul aspru. Dar nici la croitorie nu s-a dus Veta. Îi plăcea să stea mai mult pe maidan, să joace bile cu băieții sau să tragă zmeie în cartier. Vara pleca de dimineață pe groapă să adune ciulini, mânca pe unde apuca și se întorcea seara când aprindeau mahalagiii lămpile, începuse să citească romane, niște cărți groase, pline de poze. Încă taică-său se supăra când o vedea: - Iar citești prostii d-astea? Cai verzi pe pereți! Să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
palmă. Lemnul ascuțit se înfingea în noroiul drumului. La rampă se strângeau lopețile, și gunoierii, băuți, ciupeau muierile, înghioldindu-le spre camioanele deșertate. Făcuseră focuri alături, și fumul atârna destrămat peste crestele gropii. Aglica pierise. Mai rămăsese o creastă de ciulini uscați și buburoși. - Uite câinii, Paraschive! spuse ăl bătrân. Dulăii urcau în goană poteca. Erau ogărîți și mușcați. Atârnau floacele de pe ei. Trecură. - Și ce soare! zise pungașul. Urât e la pârnaie, Treanță! Ridică un bolovan și-l aruncă după
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe care îi lăsase în apartamentul fostei iubite. Cu toate astea însă, nu era echipată pentru așa ceva. Pe când se îndrepta spre locul de unde veneau vocile, piciorul drept îi alunecă și ateriză pe gleznă. Mai departe, își zgârie brațul de un ciulin, în încercarea nechibzuită de a apuca aerul pentru a se echilibra. Dar în curând reuși să parcurgă drumul de la stradă, acum avea în față o porțiune de pământ orizontală. Și putea zări sursa cântecului, deși acesta fusese înlocuit cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]