1,017 matches
-
mai puternice, așa că nu tac din gură. Mai aud câte o voce: «Lasă-mă, domnule, în pace!» Normal că și eu aș reacționa la fel, dacă mi s-ar întâmpla așa ceva. Fără să spună nimic, te ating cu mâna, te ciupesc. Dar, când este foarte aglomerat și stăm ca sardelele, nu ai cum să faci lucruri din astea. Și ei trebuie să-și protejeze propria viață. — E atât de aglomerat încât nu mai poți molesta... Întocmai. Numai drumul până la serviciu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de la cei care reușesc! Avem mai mulți bogați ca înainte, deci se poate! Mai sunt unii răutăcioși care nu văd avantajele democrației, afirmând că azi doar cei care fură se îmbogățesc. Dar ce, înainte nu se fura? Se fura domnule! Ciupea fiecare câte ceva. Păi, era normal să se fure așa fără socoteală? Azi avem legi clare în fața cărora suntem cu toții egali. E un progres, nu? Dacă unii se îmbogățesc așa, peste noapte, nu înseamnă automat că au furat. Au furat, n-
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
capul stânii denumită parcă în râs România, s-a strofocat tot anul trecut dându-se de ceasul morții ca toate pensiile să fie impozitate și dacă mârlanului prezidențial nu i-a ieșit acest lucru, totuși a reușit până la urmă să ciupească ceva de la sărmanii bătrâni, punând o taxă de 5,5% pentru toate pensiile care depășesc 740 de lei. Nu a fost chiar „pohta ce-a poftit” dobitocul cu chelie și fără tichie, dar măcar se simte poate mai bine și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
tot eram la legiferările pe luna iunie a înțelepților noștri conducători am urmărit să văd cu ce s-au mai gândit ei să umple golul din vistierie. Da ce am văzut m-a lăsat mut de uimire. Hei, vă rog ciupiți-mă careva, ca să-mi revin! Cât timp pixul guvernanților lucrau cu spor la legi de tăiere, pe ușa de din dos a apărut pe șest Ordonanța de urgență nr. 53/2010 care s-a aprobat în guvern pe 16 iunie
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Sebastianus adăugă: — Să ne oprim și să lăsăm animalele să se odihnească. Iar în așteptare, am putea să mâncăm ceva. Se aranjară la umbra unui pâlc de carpeni, lăsând caii să pască. în așteptarea întoarcerii lui Divicone, ronțăiră niște galete, ciupind și câteva îmbucături de carne uscată. în jurul lor liniștea era totală, dar câmpul palpita de viață. Prezența lor acolo făcuse să tacă păsările din copaci, însă tăunii zumzăiau îndârjiți în jurul cailor, corbii se roteau croncănind deasupra unui lan de grâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Pesemne, Își spuse ea, În lumea lui orice-i posibil...“ Mașa stătea pe trepied cu privirea ațintită În gol. Ce se Întâmpla totuși cu ea? Nu cumva tot ce se petrecea În jur era rodul unui vis urât? Mașa se ciupi, ca să se convingă că nu visează. Nu visa. Între timp, pistoanele Își Încetiniră și ritmul, iar pâlnia se opri din Învârtit, scoțând un ultim geamăt, după care dinăuntrul ei se revărsa o spumă albicioasă, ușoară ca un fum, ce acoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
din spate unele chiar În brațele fetei care abea le mai putea suporta. Profesional șoferul mai controlă odată după care fiind totul În regulă Întrebă. „În care direcție...?” „Piața Pantelimon...” Șoferul protestă, simțind o plată generoasă și, poate va mai ciupi ceva peste promisiunea făcută. „Exact În partea opusă garajului. Dacă știam...” „Nu-ți face probleme, omule - Îl contră Tony Pavone iritat. Promisiunea făcută e literă de lege. În raport de cât taxează aparatul, plată dublă. Iar pe deasupra, suplimentul pentru benzină
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
deget negru, manichiurat, fără grabă, fără vreun tremur delincvent, dând la o parte un portofel de plastic cu carduri de asigurare socială sau de credit, niște pile de unghii din carton, o capsulă de ruj, niște batiste de hârtie corai, ciupind Închizătoarea unui săculeț de monede - și acolo se odihnea verdele banilor. Tot În același ritm, degetele scoaseră dolarii. Apoi, cu atingerea unui doctor pe burta pacientului, negrul mișcă Înapoi toboganul de piele, Întoarse Închizătoarea aurită. Sammler, care-și simțea capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Într-un fel Întreaga lume este acum Statele Unite. Fără scăpare, spuse Govinda Lal. E ca o cioară uriașă care a Înhățat viitorul nostru din cuib și noi, restul, suntem ca niște mici cintezoi care Îi ținem urma Încercând să o ciupim cu ciocul. Cu toate acestea, zborurile misiunilor Apollo sunt americane. Am fost angajat la NASA. Pe alt tip de cercetare. Dar acesta este domeniul În care ideile mele vor face o diferență, dacă sunt bune la ceva... Dacă sun ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cu ochii larg deschiși. Pun pariu că poa’ să te-nvețe să respiri sub apă, a spus Charlie. Crezi ? Să ai un om-pește pe post de tată, a continuat Charlie însoțindu-și cuvintele cu-n fluierat. Super tare ! Irene a ciupit-o pe Jina de mijloc. Păcat că pe-aici nu se-ntâmplă nimic. Jina a izbucnit în râs și-a simțit cum, în sfârșit, aerul îi umple iar plămânii. Mai târziu, toți s-au urcat în barcă; Drew a dezlegat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai devreme umbra mi te-a dat pentru că eu te-am văzut prima ea a mers întotdeauna din urmă ca nu cumva să mă pierd la început te-am acceptat greu pentru că nu știam cu ce să te hrănesc te ciupeau ciorile dacă nu te luam pe atunci erai ușor și cald pentru mine în fiecare dimineață rupeam căte o bucată de suflet și ți-o dădeam din mâini spre seară umbra creștea mare se facea rea și geloasă striga la
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
nu facem griji celorlalți de la stână, continuă, vrând parcă să ne despartă din încleștarea în care se prinseră privirile noastre, scormonind prin minți după răspunsuri la întrebări grele! Badea Vasile făcu primul pas ștergându-mi lacrimile de pe obraz apoi mă ciupi ușor într-un gest de tandrețe de care nu-l credeam în stare. Era un om bun, dar ceva îl cătrănise de mult și nu mai reușea să-și revină. Răsuflă adânc, apoi mă luă prietenește pe după gât. Făcusem o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Stăteam amândoi la o masă într-un restaurant indian, aproape de Hyde Park. El și-a luat un curry hot și eu unul mild. Tuna și fulgera, încă de aseară: nu faceți mai nimic pentru mine. Mie îmi venea să mă ciupesc. Era după două săptămâni de Oxford, după preumblări prin Westminster Abbey. Complet nemulțumit de șansele lui. E de necrezut diferența de percepție între noi și ei. Între noi și părinții noștri. Tata a făcut școală de ofițeri fiindcă altfel nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
corb își înfigea ciocul. O felină mică stătea chiar sub globul ocular, inofensivă. Mai jos, un câine și un homar păreau gata, cel dintâi să-și înfigă colții în ochi, dar fără să-l rănească, iar al doilea, să-l ciupească cu cleștii lui puternici, dar fără să-l atingă. Din mijlocul ochiului ieșea, ca pe o poartă, un mic satir ce cânta din trei ancii lungi. — Obiectivul tău e simplu, soldatule, zise un glas; Antonius îl recunoscu pe Valerius Mucrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu sariul alb mototolit în jurul ei. Semăna cu o creatură marină palidă, eșuată pe țărm, însemnată de maree, ridată și încrețită. Ammaji se uită la ochii obosiți ai nepotului său. — N-ai dormit? întrebă. Cum o să reziști peste zi? îl ciupi tandru de obraz, în semn de reproș. 3 În curtea de jos, domnul Chawla se apucă de exercițiile de dimineață. Decis să înceapă ziua cu un scop, conform programului și obiceiului, elimină și ultimele rămășițe de somn și inerție printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
că tot praful i-a intrat în nas. — Praf sau nu, e un semn rău-prevestitor, spuse un alt adept. Pinky o disprețuia pe femeia asta de mâna a treia, care reacționase prin strănuturi și smiorcăieli la acest moment important. O ciupi zdravăn din spate, sperând că va sări în sus, dar fata continuă să se smiorcăie și să se vaite. Ammaji veni în fugă cu o cană de aluminiu plină cu apă și o goli peste ea, în caz că soarele era prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
își continuă drumul, iar viața sa rămânea tare ca piatra și netulburată de iubire. La momentul potrivit, se va găsi pentru el fata potrivită, fără intervenția unei povești de dragoste. Între timp, se distra îngânând cântecele de dragoste de la radio, ciupind-o și necăjind-o pe fata ciudată din autobuz care îi atrăsese din întâmplare privirea. Astfel, fu o adevărată surpriză când Pinky își schimbă strategia indirectă cu una directă pentru a fi recunoscută. O privi uimit când îi ieși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
zilele acelea. Sampath, copleșit de griji, încerca să scrie un poem. Își amintise, în tristețea lui, o zi unică de la Școala Misionară, în care Fratele John îl învățase literatură. Fratele John fusese concediat după o săptămână de predare fiindcă o ciupise de fund pe femeia de serviciu. Dar, deși plecase în dizgrație, cu reputația pătată, Sampath își amintea de el ca de o ființă plină de frumusețe, pe care i-o împărtășise în singurul moment inspirat pe care-l avusese școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de ani, un tip uscățiv, cu un început de chelie. Părul care îi mai rămăsese i se scurgea slinos pe gât și umeri. Așa i se par pasagerului toți șoferii de taxi - niște nebuni, niște zurbagii. Ăsta al meu era ciupit bine de vărsat, iar în roșul aprins al fălcii masive care îi atârna sub urechi, se deslușea licărul agresivității juvenile. Se tolănise în colțul lui, cu mâinile atârnându-i moi pe volan. Ar fi nevoie doar de vreo sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vreo alee, până la fotografii narcisiști și tipii priapiști plini de bani care o urmăreau cu scopuri precise, iar acum există lichele cu mutre de duri, huligani ai stadioanelor cu cap pătrat, negrotei vagabonzi, toți bătând străzile cu gânduri ucigașe, toți ciupind-o mai mult sau mai puțin constant de cur, sau atingându-i sânii, fără a se sfii să facă ce au ei chef. Trebuie să fie o senzație îngrozitoare să știi că jumătate din populația planetei, absolut toți bărbații, pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
peste câteva din poveștile alea, în căutarea neobișnuitei forțe erotice. Am citit-o pe cea intitulată „înaltul stil ironic“. Era vorba de un vagabond care folosea exclusiv citate din Shakespeare. Nu făcea decât să cerșească, să lenevească și să mai ciupească și el câte ceva, dar în tot acest timp vorbea din Shakespeare. Mi-e greu să vă explic ce pacoste mai era și vagabondul ăsta. Oricum, până și eu am reușit să-mi dau seama că dialogul ei, atât de direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Debonair, „și acum, John, acel vis a devenit realitate.“ Își netezi posterul în poală: uite-o pe Vron, Vron, în patru labe, aplecată într-un unghi de trei sferturi, în ciorapi, tocuri cui, cu chiloții purpurii coborâți până la jumătatea pulpelor ciupite de vărsat „Frumos“ l-am auzit eu pe tatăl meu înghițind vorbele aplecat peste umărul meu. „Vezi, John“, spuse Vron, „dacă ai creativitatea...“. „Harul“ spuse tatăl meu, „harul creator, John, atunci cred că trebuie să - să oferi din harul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
după vinuri tari și am băut litri de cafea care îți luau pielea de pe limbă Doris m-a ținut strâns în brațe, ajutându-mă să merg spre ușă, probabil însă că mi-a dat drumul o clipă (trebuie că o ciupisem prea cu nesaț) pentru că m-am lansat într-o goană care m-ar fi purtat prin tot centrul orașului - și mai departe, spre Village, spre Martina Twain - dacă în calea mea nu ar fi fost o masă cu deserturi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
serile au ajuns să fie uniforme acum, și seara asta a fost la fel ca toate celelalte. Intru în casă cu propriile mele chei (da, chiar cu ale mele), apăsând discret pe sonerie doar ca să arăt că am venit. Îl ciupesc pe istericul Shadow și îi sărut stăpâna pe gâtul uscățiv și delicat. Fac un duș. Mă schimb. Ies pe terasă cu un pahar de vin alb în mână. Îi povestesc Martinei cum a decurs ziua. „Nu zău?“, face ea, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
apuce. Dolores a tresărit de plăcere, de plăcerea de a-și simți diformitatea transformându-se în sexualitate. Rămase un moment întinsă lângă el. Apoi sări în sus și se așeză deasupra lui, cuprinzându-i cu mâinile pliurile mari de carne, ciupindu-le și frământându-le cu încântarea unui copil. Râseră din nou. Virgil uitase și el de dezavantajele siluetei sale. — E ca și cum ai face pâine, chicoti ea, prefăcându-se că-i frământă burta ca pe un aluat. El ajunse o sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]