1,048 matches
-
minte, „pe vremea când nu ni se permitea nici măcar umbră de creion sau hârtie. Descoperisem însă placa de ardezie, confecționată din curea și praf DTT, iar drept creion, o așchie de scândură smulsă din prici sau un fir de sârmă ciupit din gardurile ce ne păzeau de furia poporului muncitor.” Poemele de pușcărie sunt memorabile, nu în notă revendicativă, ci prin atitudinea creștină, care comentează suferința, în tonalitate uneori mioritică, precum în Cântic di moarti, unde poetul își invocă mama ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285531_a_286860]
-
zgâiesc la păpușa aceea. De afară, ca la comandă, l-am auzit pe Victor lătrând, apoi tăcu. - Terby e viu, tati? (Haide, uită-te la tăietura din palmă. A greșit mâna, Bret. Voia mâna care ținea pistolul, dar te-a ciupit de cealaltă mână.) - De ce? am întrebat, ezitant. Tu crezi că e viu? Îmi tremura vocea. A dus păpușa la ureche, ascultând atentă, după care își întoarse privirea spre mine. - Zice că știe cine ești. Asta m-a forțat să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
incintă. Dar în toiul celui mai asurzitor scandal erau și izbucniri de hohote de râs. Într-una din aceste ședințe neuitate pentru cine a fost martor vorbea de putatul de Vlașca, Vasile Epurescu. Epurescu era urât, negru ca un țigan, ciupit de vărsat, iar când vorbea, holba ochii și se încrunta grozav. Dar de altfel era inima cea mai bună unită cu cea mai mare lipsă de pricepere a ridicolului în care cădea de câte ori vorbea în Cameră. Epurescu începu să vorbească
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
pentru că nu și-a plătit cotizația la partid... Poezia reprezintă foaia de temperatură a unei epoci. Poezia e atunci cînd femeia care naște în durerile specifice aude fanfara militară care intonează marșuri în parcul din centru orașului, în timp ce brutarul tocmai ciupește de obraz o pîine pe care a scos-o din cuptor, iar alpinistul utilitar, tot urcînd, a părăsit spațiul posibilului dînd nas în nas cu Dumnezeu...! Paznicul ploii sunt eu! A.B. Recent, cartea Dumneavoastră "Paznicul ploii", apărută la editura
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
întreb mereu pe interlocutorii mei (primesc răspunsuri incredibile) ce înseamnă Poezia... Pentru dvs. ce înseamnă Poezia? Poezia e atunci cînd femeia care naște în durerile specifice aude fanfara militară care intonează marșuri în parcul din centru orașului, în timp ce brutarul tocmai ciupește de obraz o pîine pe care a scos-o din cuptor, iar alpinistul utilitar, tot urcînd, a părăsit spațiul posibilului dînd nas în nas cu Dumnezeu ...! Și în timp ce femeia care naște simte că din pîntecele ei va apărea un curcubeu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nu rimau cu calitatea lor de slujbași ai poporului. Umbla cu mama ei prin spitale și dispensare și nu se ferea să denunțe, dacă era cazul, tratamentele de favoare și alte practici blamabile. În fine, se ducea pe la edituri ca să ciupească traduceri din rusă, pentru că nu aveau bani, părinții ei, care fuseseră săraci, nu se îmbogățiseră între timp, și, bineînțeles, nu putea să nu se mire de absurditatea planurilor editoriale, umflate, dar prea puțin judicioase. Ocupându-se simultan de demersurile ei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cameră mică, cu separeu, în care încăpeau două paturi destul de scurte, pentru uzul cuplului revoluționar. Nici o umbră de ironie la adresa „hulubașilor” care se instalaseră, prin acaparare abuzivă, în clădirea unde s-a aflat școala de fete din înalta societate. Mă ciupeam, ascultând-o, mă întrebam dacă regimul comunist s-a prăbușit sau ultimii zece ani fuseseră doar un vis și eram readuși brutal la realitate aici, în clădirea unde se născuse demența ideologică care a dus în mormânt zeci de milioane
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de frumoși și plăcuți. Mai ales că se aud păsărelele cu glasul lor fermecător. În acest râu sunt mulțime de peștișori colorați, care mai de care mai jucăuș. Intrăm În râu. Apa este caldă și plăcută. Peștișori vin și ne ciupesc de picioare, ne gâdilă. E atât de bine și frumos. Printre ramurile copacilor se strecoară raze de soare, se văd ca un curcubeu. Privesc tainic printre copaci și văd cu ochii sufletului pe Mielul lui Dumnezeu cum spune Sf. Ioan
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
mai Înainte când va pleca la Domnul. La Înmormântarea lui au venit mai mulți călugări. Iar când se făcea slujba de Înmormântare a sosit un stol de păsărele și s-au așezat pe el. Toți au crezut că-l vor ciupi, dar nicidecum, toate au ciripit ca Într-un cor tot timpul. După ce s-a terminat slujba Înmormântării au zburat toateodată. Parcă au venit să-i cânte un concert ceresc și să-și ia rămas bun de la el. A fost Înmormântat
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de trecere, o săgeată-simbol. Pentru că se temea însă că soțul nu se va mai întoarce, l-a pus să jure că va sta doar o noapte la mama sa. Prințesa a plecat la mama ei cu pruncul la sân. A ciupit copilul ușor, pe furiș, și acesta a început să plângă. Împărăteasa avea o mare slăbiciune pentru nepoțel și a încercat să-l liniștească. Prințesa i-a sugerat să-i dea săgeata-simbol băiețelului, să se joace cu ea, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mai grea și nu mai poate sé o loveascé pentru cé-i vine sé se așeze jos și sé se ținé cu mîinile de piept. Pe fereastră micé de la grajd se vedea afaré ograda și era foarte luminé și niște géini ciupeau iarbé. Șasa a sérit pe fereastré și s-a dus plîngînd În grédiné și s-a așezat sub o tufé de singer, dincolo de gard, lîngé rîpé. Se gîndea cé pe urmé toaté lumea l-ar ierta, dar n-o sé-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
înspre Profiri, fiind reținut de lamentările lăcrimoase și incoerente ale unei femei slabe și agitate. Deși pălăvrăgeala ei produse pe fața funcționarului o expresie de dezgust profound, acesta nu își putea lua ochii de la ea. Fără vârstă, fața femeii era ciupită și palidă, cu urme de roșu aprins pe obraji și un roșu mai adânc de culoarea neliniștii pure în jurul ochilor. Trăsături, odată frumoase, erau acum ascunse sub riduri adânci și disperate, iar hainele, purtate și murdare, păreau a fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
întârziat la tura de noapte, trebuia să ajung de aseară. Ieși în noaptea neagră de afară și femeii i se păru după scăpărarea de o clipă a ușii deschise că el se cufundă undeva într-un abis. Frigul ce-l ciupi din prima clipă de pomeții obrajilor îl readuse la realitate. Simți deodată răsuflarea femeii alături de el. Fără să se gândească se întoarse spre ea și ți puse mâinile pe umeri iar ea se lăsă mai jos. Era mai înaltă ca
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
reporterul special. Acestuia i se ițește strategic doar capul dintr-un șanț. Se observă cât de acolo, că a trecut prin grele momente, deoarece este strașnic tăvălit prin noroaie de i se vede doar albul ochilor, ciufulit de parcă l-au ciupit găinile și apoi pus în priză, are hainele rupte și gâfâie mai ceva decât o locomotivă. Numai privindu-l o clipă, îți este clar că are o știre ce va zgudui lumea, dacă nu va zdruncina cumva chiar Universul din
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
pe un scaun cu vioara sub barbă. Cum să iei din pod o cioară Când e tristă și fugară Și când, bătrână, abia se mișcă Ca o roată de morișcă ce deodată s-a stricat? Haideți, spuneți, nu-i păcat? Ciupi coardele și vioara făcu: "Scârț-Scârț!" Intră, apoi, Dan. Cum să iei dintr-o poiată O găină speriată Care, tocmai, a ouat, Că de foame a răbdat, un ou mic, handicapat? Haideți, spuneți, nu-i păcat? Și vioara: "Scârț-Scârț!" Apăru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fabrică sporovăiră întruna. În fața lor, doi bărbați încadrau o femeie atât de gălăgioasă, că le acoperi discuția. Se agita ca pusă pe ace și gesticula în toate părțile, râzând zgomotos, cu o frenezie matinală nemaiîntâlnită. Se agăța de însoțitorii ei ciupindu-i de braț ori ghiontindu-i cu cotul, gata să-i arunce de pe trotuar. Prima impresie a fetei a fost că un trup atât de haios ca acela nu mai văzuse vreodată. Uscată, cu un cap mic înghesuit și poziționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cea mai dură ca și cum ar fi fost argilă; tânăr fiind, ajunsese cu meșterul său până în Persia și chiar mai departe, la hotarele Indiei, spre a deprinde tehnicile cele mai rafinate. Avea o față lată și plată, nasul cârn și pielea ciupită de răni cicatrizate de la așchiile de piatră. Atelierul lui, din pricina faptelor politice de care am pomenit, n-avea de lucru. Rubiano, chiar dacă nu murea de foame, era în pragul sărăciei, deoarece trebuia să asigure pâinea celor patru copii care lucrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-l beau curat, întocmai ca un barbar, căci nu reușeam să-l înghit amestecat cu rășină. Resemnat, i-am ascultat până și pe muzicanții plângăreți care, după ce au cântat cât a ținut masa, încă mai suflau în flaute, mai ciupeau corzile țiterelor și mai băteau în micile tobe în spatele unei cortine. Trebuia neapărat să fac o digresiune asupra problemei culorilor despre care tocmai adusesem vorba. La Bizanț, încă de pe vremea lui Iustinian, circul devenise mai important decât focul pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bazezi pe faptul că ești cel mai bun în ceea ce faci, îi zise Anna. Mă gândeam că farmecele feminine ar putea fi mult mai utile. O, ce n-aș da să am și eu încredere în farmecele mele feminine... Se ciupi de șolduri. Chiar că trebuie să mai slăbesc vreo câteva kilograme, dar n-am reușit să-mi găsesc motivația încă. Poate că dacă pun ochii pe Lomond, situația o să se schimbe. S-ar putea să nu fie tocmai o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
tine. Ai spus că nu te prefaci că nu însemn ceva. Vasăzică însemn? —Zău așa, Neil, doar te-am iubit odată. O privi neîncrezător. — Parcă spuneai că nu m-ai iubit niciodată cu adevărat. Știi ce vreau să zic. Își ciupi rădăcina nasului. Am crezut că te iubesc. M-am înșelat. Știu. Dar asta nu înseamnă că nu te... că nu te-am... la naiba, Neil - niciodată nu mi-a pierit sentimentul de vinovăție față de tine. —Așa deci. Și mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că îl cheamă Davey; o întrebă dacă stătea în casa lor. Iar fata zise că era sora lui, Eimear, și că voia să ajungă pilot de luptă când o să fie mare. Apoi Davey o împinse pe Eimear și ea îl ciupi, cei doi se treziră tăvălindu-se prin iarbă, iar Nieve le spuse să înceteze imediat. Folosi același glas poruncitor pe care îl folosise și când era guvernanta lui Guy și a Selinei. Încă dădea rezultate. Davey și Eimear se opriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
politician Milu! Mie, începe Doru după ce a abandonat halba de bere pe masă, mie îmi place mai mult Puiu-nebunu, e vesel, rotund ca o lună plină, și roșu la față ca o pătlăgică, îl cunoaște toată lumea, el cunoaște pe toată lumea, ciupește fetele de fund și râde, sare în sus ca o minge, și merge mai departe, îi plac copiii, chiar dacă uneori aceștia își bat joc de el, când eram în liceu, intervine Radu, ne duceam cu băieții pe teren, la fotbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Întrebări. Dându-i un ordin lui Otsumi, Chikuami se ridică să-și strângă uneltele agricole și, În tot restul zilei, lucră cu un aer preocupat. După ce fu scos din magazie, Hiyoshi primi avertismente repetate de la mama lui. Toată noaptea Îl ciupiseră țânțarii și avea fața umflată. Când i se spuse că avea să slujească la templu, izbucni În lacrimi. Dar Își reveni repede. La templu va fi mai bine, declară el. Cât timp Încă mai era ziuă, preotul făcu pregătirile necesare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
din picturile chinezești, băiatul era greu, chiar și În brațele tatălui său. — Ce-i cu tine? Ai ochii roșii și umflați. Koroku linse pleoapele lui Kameichi. Enervat, băiatul Începu să tragă și să zgârie fața tatălui. — Trebuie să-l fi ciupit țânțarii, răspunse maică-sa. Dacă-s numai țânțarii, n-avem nici un motiv de Îngrijorare. — Uite tot așa se agită, chiar și când doarme. Tot alunecă de sub plasă. — Ai grijă să nu răcească În somn. — Sigur că da. — Și fii atentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
cercetare? Întrebă el. Va avea loc o luptă? — Nu contează, i se replică scurt. Nu spune nimic și vino cu mine. Shichinai nu mai spuse nimic. Servitorii de rang inferior ai casei, chiar și rândașii de la bucătărie, Îl numeau „Jupân Ciupitu“, dar niciodată În față. Îi făcea să se simtă agitați și Îl detestau. Bea peste măsură, era arogant și nu avea nimic din căldura sufletească a fratelui său mai mare. Hiyoshi Îl găsea dezgustător de-a binelea, dar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]