580 matches
-
omenești, dar o fac doar când eroul renunță la tentativa de a-și boicota destinul. Intervențiile divine ex machina nu mai rezolvă în chip artificial conflictele. La Mircea Eliade, Artemis nu o salvează pe Ifigenia substituindo pe altar cu o ciută. La Dan Botta, Hercule nu o readuce pe pământ pe Alcesta, fiind capabil să-i dăruiască gloria eternă, dar nu și viața. Chiar și când apar, elementele miraculoase nu mai au același impact: în universul prozaic al lui Dumitru Radu
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
Toth Adrian-Nicolae, 10 luni l Zah Pavel, 64 ani l Ivașca Ilie, 78 ani l Mărășescu Ioan, 92 ani l Ivan Iren, 88 ani l Puiu Liviu-Valeriu, 68 ani l Meszaros Maria, 76 ani l Șuboni Katrina, 83 ani l Ciuta Vasile, 78 ani l Avram Nicolaie, 78 ani l Cebzan Maria, 62 ani l Giuricici Margareta, 74 ani l Stroie Petre, 47 ani l Abraham Margareta, 84 ani l Mirăușă Vasile, 85 ani l Vâlcu Bălașa, 75 ani l Gabor
Agenda2005-23-05-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/283778_a_285107]
-
mai mare decât celălalt, ori - atunci când fusese pozată - i se eliberase unul din sutien pe sub rochia de mireasă. Fața ei era ca o lună și rima perfect cu luna din carpeta de pe peretele alăturat, unde un cerb privea duios cum ciuta lui bea apă. Desigur, animalele erau în rut, iar nările cerbului fremătau de miresmele pline de feromoni eliberate de sexul cald și umed al tovarășei lui. Peste puțin timp avea să părăsească postura maiestuoasă, cu luna profilată între coarne, se
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
Chiar dacă interpretările au și stîngăciile începutului, se cîștigă în spectacol ceva foarte important, și anume, pofta de joc, motivată de propunerile și solicitările punctuale ale regizorului Laurian Oniga. Nu pot să nu-i remarc pe Adina Stan (Checca), pe Monica Ciută (Lucietta), pe Ilie Iordan (Isidoro), pe Ana Pasti (Orsetta). Sînt principalii generatori de energii, de rigoare și haz, de nuanțe, sînt cei care reușesc să organizeze credibil vitalitatea, rutina, poezia și, de ce nu, iubirea. La Chioggia sau aiurea. Călătorind spre
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
doar, ci se înlănțuie pentru a descrie o acțiune viguroasă, ritmată de tensiunea comună a mușchilor și concentrării nervoase: „brațele-i goale, unul se încovoaie în sus să scoată o săgeată din cucura de pe umeri; cellalt se razimă pe creștetul ciutei” etc. Și scriitorul, cu geniul anticipației, îl lasă pe cititor să aleagă între diversele continuări ale unei acțiuni care se naște mereu sub ochii săi: „Ce neastâmpăr va fi făcând pe zeiță să calce așa iute pământul... Pe cine amenință
Pe marginea prozei lui Odobescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2605_a_3930]
-
acolo ne trimite și Caragiale prin balada intitulată Grația domniței, povestea unei vînători princiare care culminează memorabil și elocvent: Tînăra domniță a încălecat; Pentru prima oară merge la vînat, Cu-al ei mire june, tocmai sus în munte, Să vîneze ciute, cerbi cu coarne-n frunte. în timpul vînătorii, domnița e înspăimîntată de mulțimea jertfelor și tremură de mila lor: Pe cînd lăcrimează, iată că, deodată, Din desiș, în față-i, un cerb se arată. ș...ț Vine și-ngenunche l-ale
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8093_a_9418]
-
spurcată... Cerul mă urmează. Câte dintre cele care m-au inspirat știu asta? Iar celelalte au vreun câștig? Poate timpul va spune, îngânându-le șoapta... Amintiri, ca niște cămile traversând deșertul. * Cerbul cel tânăr și-a făcut harem prin luptă Ciutele așteaptă primăvara * Plante care înfloresc la o sută de ani; Hibiscus înflorește altfel și ține o zi Frumusețea doare. * Doamnei brune asemenea celei din sonete Cea de care vorbesc cu vocea ca o petală... Se stinge ziua, Fluturii adorm.
Poezie by Romulus Ioan Joca () [Corola-journal/Imaginative/2937_a_4262]
-
Am câștigat..., am pierdut..., cine mai poate ști?! Stele cad înfrânte dintre nori, încătușându-ne sub pulberea lor diamantina, azi..., mâine..., pentru totdeauna... Nori și Om, o singură Moarte! În fiecare zi, mă strecor dincolo de trup, căutând în sângele meu ciutele, ce-și alinta setea de vis în murmurul curcubeului toropit de dragostea lui Dumnezeu... Îngeri cu tălpile goale, alunecă pe iarbă proaspăt cosita, grăbiți, aproape în panică, înfiorați de durere, căutându-ne... Primesc o nouă pedeapsă... pedeapsă mea ești tu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
va striga numele lui Dumnezeu într-o limbă moartă și se va prăvăli pe caldarîm. Dansul propriu zis va începe atunci, cu zvîrcoliri și scrîșnete de oase, cu piruete străvezii prin crîngul de fulgere zimțate, cu pași de corb, de ciută, de urs, de cimpanzeu. Totul va dura abia o fracțiune de secundă, ploaia topindu-ne pînă la călcîi. Cu ultima zdreanță de carne vom face reverența și-apoi ne vom retrage tiptil înainte ca din cer să cadă peste lume
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
rastel de nuiele. Dar când soarele intră în nori, piatra în care a fost săpată amintirea dramei se întunecă aidoma unui chip de mireasă părăsită. În liniștea pe care n-o destramă nimeni, oftatul poetului se întâlnește cu țipătul de ciută săgetată al tinerei. Și ale lui Mondego mândre zâne I-au plâns pieirea peste văi și șes... Și lacrimile lor, din vremi bătrâne, Într-un curat izvor s-au fost ales... Al cărui nume până azi rămâne: "Izvorul dragostelor lui
Cu inima smulsă din piept by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/8429_a_9754]
-
pleacă greu, nu sînt făcute să zboare, ci să urce pieptiș: ,Moșii mei împlîntau cuțitul în piatră:/ deasupra se învolburau norii/ pe rîuri se-nchegau apele./ Un cuțit în mîna dreaptă/ un cuțit în mîna stîngă/ apoi răsucite în inima ciutei de piatră". Peste lumea asta neverosimil de primitivă, ridicată pe oase tari, pe pietre tari plutesc, însă, pene colorate de iarmaroc. Un circ meschin, de oraș - ,în fața blocului e o baltă prin care se tîrîie inși" se înfruntă cu un
Iubirile unui uituc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11360_a_12685]
-
timpul vieții lui. 22. În fiecare zi Solomon mînca: treizeci de cori de floare de făină, și șaizeci de cori de altă făină; 23. zece boi grași, douăzeci de boi de păscut, și o sută de oi, afară de cerbi, căprioare, ciute și păsări îngrășate. 24. Stăpînea peste toată țara de dincoace de Rîu, de la Tifsah pînă la Gaza, peste toți împărații de dincoace de Rîu. Și avea pace pretutindeni de jur împrejur. 25. Iuda și Israel, de la Dan pînă la Beer-Șeba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
cărora li se alătură livezile de citrice și de măslini, dar și vița de vie - toate împodobind relieful muntos - sunt bogățiile lor de agricultori și crescători de oi și de capre. Legătura corsicanilor cu cerul se face prin intermediul Vârfului Monte Ciuto, înalt de 2709 m. O tranzacție primită cu ostilitate În ziua de 15 mai a anului 1768, Republica Genova a vândut drepturile sale asupra Insulei Corsica regelui Franței, Ludovic al XV-lea. Câteva luni mai târziu și cu un an
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
în trecere își privesc fără de spaimă umbra în albii. Frunzare se boltesc adânci peste o-ntreagă poveste. Nimic nu vrea să fie altfel decât este. Numai sângele meu strigă din păduri după îndepărtata-i copilărie, ca un cerb bătrân după ciuta lui pierdută în moarte. Poate a pierit sub stânci. Poate s-a cufundat în pământ. În zadar i-aștept veștile, numai peșteri răsună, pâraie se cern adânc. Sânge fără răspuns, o, de-ar fi liniște, cât de bine s-ar
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
pierdută în moarte. Poate a pierit sub stânci. Poate s-a cufundat în pământ. În zadar i-aștept veștile, numai peșteri răsună, pâraie se cern adânc. Sânge fără răspuns, o, de-ar fi liniște, cât de bine s-ar auzi ciuta călcând prin moarte. Tot mai departe șovăi pe drum, - și ca un ucigaș ce-astupă cu năframa o gură învinsă, închid cu pumnul toate izvoarele, pentru totdeauna să tacă, să tacă. CĂLUGĂRUL BĂTRÎN ÎMI ȘOPTEȘTE DIN PRAG Tinere, care mergi
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
este unul plin de peștișori, ceea ce atrage, desigur, vreo cincizeci de călifari albi și roșii, asemenea unor mărțișoare. Deși credeam că asta-i tot, apare și un cârd uriaș de cufundari... spectacolul începe... Intrând în dumbrăvioară, în apropiere se văd ciute și căprioare. Se apropie încet-încet un cerb cu coarne mândre, împodobite cu ramuri ce se înalță spre cer. În planul îndepărtat, nuanțe diferite de verde creează o pictură ce pare să prindă din ce în ce mai mult relief. La
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
neștiutor de umbră și de tihnă, fierbea ca-ntr-un cuptor, crăpând coaja pământului. Sufletul ei subțire și străveziu aștepta noaptea. Singurătatea nopților răcoroase. Atunci se înzdrăvenea ca prin minune. Se punea din nou pe zburdat. Gonea pe câmpuri ca ciutele dezmierdându-și palmele de grumaji mestecenilor. Cum să asculte de bătrână, rămânând încremenită lângă ea, în odaia bântuită de insomnie, când afară o chema noaptea cu miile ei de glasuri și ispite, vrăjindu-i sângele și luându-i mințile! Nopțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Am să mă fac pădurăriță. După război, firește. Ce idee! se miră Tudor. Cum așa! Ce poate fi mai frumos! Mai curat! Decât să trăiești în mijlocul naturii! Am visat din copilărie să cresc și să mângâi animale. Să aud goana ciutelor prin tufișuri. Să dau de mâncare veverițelor. Să mă-ntâlnesc cu ursul. Ce zici? Ce să zic? Nu ți-ar fi frică? De când mă știu nu mi-a fost frică de nimic. Noaptea este prietena mea cea mai bună. De când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
uită la bărbatul de lângă ea și-și lepădă și cămașa. Se zări, îmbujorată, în oglinda din perete, de deasupra patului. Tudor se repezi spre ușă. Să-nchidem ușa, se neliniști el. Las-o așa! șopti ea. Cerbul a plecat după ciuta lui. Tudora e-n poiană. Toată pădurea nuntește. Bine-ai venit, Tudore! Sfârșit Sinaia-București-Valea Vinului-Bârnova: 1975-1976-2005. CUPRINS CAPITOLUL 1 5 CAPITOLUL 2 14 CAPITOLUL 3 20 CAPITOLUL 4 32 CAPITOLUL 5 38 CAPITOLUL 6 63 CAPITOLUL 7 67 CAPITOLUL 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Chirița - sau, în special, figurile purității și (dăruirii) feciorelnice mai mult sau mai puțin senzuale (Adela, Olguța, Monica, Sașa Comăneșteanu, Lina, Ana lui Manole, Otilia, Maitreyi, Ana lui Ianke, Tincuța lui Scatiu, Gena din Titanic Vals, Haia Sanis, Carmen din Ciuta, Tofana din Patima roșie, Corina din Jocul de-a vacanța, Borivoje din De la noi la Cladova ș.a.) cu câteva (e drept, teribile) Nona, Daria, Ivanca, Rusoaica? Sigur, la soții, sau amante, impetuoase, pline de nuri și cornițe drăcești, nu stăm
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
încatenării solemne în biologie): "O nemiloasă parcă ursi crîncena caznă,/ departe-s de cetate și de orice drum./ Un strigăt sînt, și deznădejde,/ ar fi tîrziu de-acum un ajutor să vină;/ nici cîinii nu-s, gonesc pe undeva urmîndu-ți ciuta.// Se duce ziua sau în ochi coboară bezna?// Dar ce-i cu-aceste ramuri zvelte/ care-mi cresc din brațe?/ Pasul de ce nu-l pot porni către umbrar?/ Întîrzie prin frunze fum de jertfe,/ cîntări aud, alaiuri mă-nconjoară,/ cu
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
de altele, alcătuiau o pardoseală amețitoare. Cei aflați departe se zăreau mici și șterși, ca printr-o ceață albăstruie, dar cel deasupra căruia treceau săniile părea un animal fărmăcător, o știmă din cele de care vorbeau bătrânii pe la clăci, o ciută nevăzută, asemeni stratocamilului, vasiliscului sau inorogului cel alb ca laptele. Bătând în aripile-ncremenite, soarele, deja aflat aproape de crucea bolții și arzând cu pară galbenă, răsfrângea culorile lor peste burțile și boturile cailor și peste chipurile celor din sănii, mînjindu-le cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
din respectarea unor artificii și constrângeri ce depășesc cu mult plăcerea ludică, așa cum afirmă, într-o frază celebră, John Ruskin, critic de artă și sociolog englez: „Copilul care se joacă pentru propria lui plăcere, mielul care zburdă sau puiul de ciută care se joacă sunt făpturi fericite și binecuvântate, dar nu sunt artiști. Artist e acela care se supune unei reguli penibile, numai ca să ne ofere o nouă bucurie plină de delicii”. în această nouă concepție se recunoaște ca funcție esențială
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
la iarna cu ger, ninsoare, Gândește la turma cea călătoare, Nu fii amăgit, Tovarăș iubit, De-a fetelor rele vorbe ușoare. IONEL Ea crede că n-o iubesc, Rămas bun, scumpă! - Singur Trăi-voi în crânguri, Cu vulturii, urșii, cu ciute ușoare Pîn'calea-i schimba-va pe cer sfântul soare. MARIA O Ionel, ce spui? Nicicând Asta s-o cer nu-mi venea în gând. IONEL De te iubesc eu? MARIA Ah! o știu eu doar, Ah! O știu eu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ger cu stele, La oi pornite în drumuri grele! Te lași amăgit, Tovarăș iubit! Ce-asculți la vorbă de fete rele? IONEL Ea crede că n-o iubesc. Bun rămas, dragă! Singur Trăi-voi în crânguri, Cu vulturii, urșii și ciute ușoare, Pîn'calea schimba-va pe cer sântul soare. MARIA O, Ionel! Ce-ai spus tu acum? Nicicând nu ți-aș fi cerut ăst drum. IONEL De te iubesc? MARIA Ah, o știu eu doar Ah, o știu eu doar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]