579 matches
-
boierii cu ele” (OstrovTulcea). Esență a vitalității și forței, oasele și sângele protejează cuplul virtual prin magia unei „locuințe” constituite din însuși animalul mitic. Prin adăugarea ciutei la fauna inițiatică avem o nouă dominantă selenară, dat fiind că cerbul și ciutele sunt considerate a fi animale semi-sacre ce își „manifestă întreaga lor putere în nopțile cu lună”. Mihai Coman notează că textele de tip 67 A și B, Ciutalina, ciuta fără splină, descriu o inițiere feminină și nu una a flăcăului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inițiatică avem o nouă dominantă selenară, dat fiind că cerbul și ciutele sunt considerate a fi animale semi-sacre ce își „manifestă întreaga lor putere în nopțile cu lună”. Mihai Coman notează că textele de tip 67 A și B, Ciutalina, ciuta fără splină, descriu o inițiere feminină și nu una a flăcăului, fiind vorba „nu de o vânătoare ritualică, ci o fugărire ritualică”, această decodare părând mai aproape de indiciile textului: „- Ce mă boieri ispitiți?/ C-am vânat o ciută lină,/ Ciuta
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
B, Ciutalina, ciuta fără splină, descriu o inițiere feminină și nu una a flăcăului, fiind vorba „nu de o vânătoare ritualică, ci o fugărire ritualică”, această decodare părând mai aproape de indiciile textului: „- Ce mă boieri ispitiți?/ C-am vânat o ciută lină,/ Ciuta dede jos de vad;/ D-aia-i murgul asudat,/ Șoimii-s vineți feșteliți,/ Ogari dalbi îs obosiți!/ Strigă fata Giurgiuleancă:/ - Nu-l credeți, voi boieri mari,/ Că are o dragă ibovnică/ Și-i cale de două zile/ El
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ciuta fără splină, descriu o inițiere feminină și nu una a flăcăului, fiind vorba „nu de o vânătoare ritualică, ci o fugărire ritualică”, această decodare părând mai aproape de indiciile textului: „- Ce mă boieri ispitiți?/ C-am vânat o ciută lină,/ Ciuta dede jos de vad;/ D-aia-i murgul asudat,/ Șoimii-s vineți feșteliți,/ Ogari dalbi îs obosiți!/ Strigă fata Giurgiuleancă:/ - Nu-l credeți, voi boieri mari,/ Că are o dragă ibovnică/ Și-i cale de două zile/ El o calcă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
zile/ El o calcă în două zile/ (...) Vasile, bun bărbat/ El așa d-o cuvântat:/ - Taci tu fată Giurgiuleancă/ Din vârful Giugiului,/ Că de m-oi sui la tine,/ Zău că mi-i păți-o bine!” (CioacaHunedoara). Substituirea fetei în ciută este transparentă în provocarea pe care aceasta o lansează tânărului. În alte colinde, după ce împarte ciuta la diferiți meșteșugari, eroul păstrează „limba ș-un rărunchi” pentru a se dezvinovăți în fața boierilor. Gesturile au un caracter fast, sunt o împărțire mistică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
tu fată Giurgiuleancă/ Din vârful Giugiului,/ Că de m-oi sui la tine,/ Zău că mi-i păți-o bine!” (CioacaHunedoara). Substituirea fetei în ciută este transparentă în provocarea pe care aceasta o lansează tânărului. În alte colinde, după ce împarte ciuta la diferiți meșteșugari, eroul păstrează „limba ș-un rărunchi” pentru a se dezvinovăți în fața boierilor. Gesturile au un caracter fast, sunt o împărțire mistică a manei: „Dete sânge locului/ Și mana pământului,/ Dete păr la trăistari,/ Pelea la tăbăcari,/ Carnea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Dete păr la trăistari,/ Pelea la tăbăcari,/ Carnea la măcelari,/ Oasăle la fluierari,/ Mațăle la strunari,/ Unghele la păhărari,/ Bălegar la grădinari./ El nimica nu-ș luară/ Luă limba ș-un rărunchi/ În basma lenvăluiară” (Costache-Negri - Galați). Diferența între cerb și ciută este cea dintre animalul ghid și animalul belșug. Sacrificarea cerbului denotă simbioza eroină - vânat, în timp ce împărțirea ciutei construiește o „societate”, nu doar o imagine în miniatură a cosmosului: „Cu cita m-alăturai/ În subsuoară mi-o luai./ Pe mal negru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
la păhărari,/ Bălegar la grădinari./ El nimica nu-ș luară/ Luă limba ș-un rărunchi/ În basma lenvăluiară” (Costache-Negri - Galați). Diferența între cerb și ciută este cea dintre animalul ghid și animalul belșug. Sacrificarea cerbului denotă simbioza eroină - vânat, în timp ce împărțirea ciutei construiește o „societate”, nu doar o imagine în miniatură a cosmosului: „Cu cita m-alăturai/ În subsuoară mi-o luai./ Pe mal negru o-aruncai,/ Îngenunchi d-o-ngenunghiai./ Dădui sânge câmpului,/ Iar pielea târgului,/ Tăbăcari s-o tăbăcească,/ Parale să-ți
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vitalitate. În plus față de conotațiile deja discutate ale splinei, absentă din corpul transfigurat totemic sau păstrată ca dovadă a vânătorii, trebuie precizat că acest organ reprezintă „un simbol de versatilitate, precum dispozițiile schimbării”, ceea ce justifică atitudinea ludică a fetei. Că ciuta și fecioara sunt una este sugerat și mai clar de acele colinde în care tânărul nu mai are „replică” la acuzația adusă. Credința totemică atestă faptul că în anumite împrejurări, „în special în caz de pericol”, omul poate lua forma
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
date despre etapa recluziunii fecioarei, perspectiva ei modificată ducând în basme la o concepție imaculată. Viitorul popular al verbelor predicative are o valoare optativă, ca efect al intenției rituale a pretendentului. Prin tăierea cosiței în urma provocării, tânărul declară inițierea încheiată. Ciuta constituie un intermediar între ipostaza inițiatică a feciorului pornit prin pădurea misterelor și fata ieșită recent din cufundarea izolantă în mit. Transformarea ei constituie indiciul că și-a desăvârșit traseul ritual și a fost asimilată de natura sălbatică a ființei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
duce, p-alt se-ntoarce,/ P-altu’ cu el împrânzește./ Cătați-l în degețel,/ Veți găsi d-aur inel” (Lupșanu - Călărași). Inelul, năframa și cununa - „odoarele/ Strălucind ca soarele” reprezintă coduri maritale cunoscute de fecioara denunțător, printr-o legătură tainică cu ciuta și feciorul. Orațiile de nuntă dezvăluie continuitatea rituală a urmăririi sub forma alaiului de nuntă pornit spre casa miresei, pe un traseu ce coboară din uranian: „Ș’alergarăm de venirăm,/ Munțâ cu brajii și cu fagii,/ Ceriu cu stelele,/ Câmpu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a dat de trei ori peste cap și a ieșit o mândră fată care nici nu era pă față dă pământ mândră fată ca aia. Zână!”. Apartenența la sacru dă aparițiilor zoomorfe specifice basmului o valoare opusă celei sugerate de ciuta fără splină. Soțiile sacre, ce reînnoiesc fertilitatea lumii, apar în copacul mitic împărătesc: „o pasăre frumoasă, cu penele de aur, cântă fără curmare în grădina castelului împărătesc”. Apariția ei se conturează ca un act volitiv, al sacrului donator pentru eroul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
-nceput să-l tragă în capcană” (Chilii - Olt). Hierofania induce ieșirea din spațiul mundan și deschide procesul inițiatic sub semnul feminității sacre, ce participă la actul regenerator la nivel mistic. Zâna mireasă ia o formă uraniană, spre deosebire de natura htoniană a ciutei în care se ascunde viitoarea soție. Cele două dimensiuni paralele respectă planul originar al prezențelor feminine ce au în comun restabilirea fecundității universale. Zâna pasăre pedepsește feciorul neascultător prin retragerea din universul cunoscut, însă plecarea ei poartă deja amprenta umanului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un cal mare/ Și stă bine sub domn mare” evidențiază o dată în plus înțelepciunea și superioritatea tânărului ce s-a luptat cu neantul și a învins. Semnele căsătoriei apropiate pentru fată respectă tiparul cunoscut. Ca o continuare posibilă a urmăririi ciutei fără splină apare colinda Nu te fată spăimântară: „Noi nu sîntem vânători,/ Vânători de-ai codri verzi/ Și vânatul l-am vânat/ Până-n curtea Mariei” (Oprea - Făgăraș). Numiți în orațiile de nuntă și „lipani”, vânătorii sunt din alaiul împăratului „mirel
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
alaiului, dacă nu să-și apere secretul inițierii? Nu este, așadar, vorba de un vânat ce ascunde în pielea sa pe mire, cum consideră Traian Herseni, și căruia i se cer „unghiile și coarnele ca să nu se mai bată pentru ciute”, ci de dublul feminin, ciuta cunoscătoare ce a reușit să ajungă în spațiul securizant al casei sale. Contrar celor declarate, trimișii sunt pețitori, nu vânători și cerințele lor au o valoare magică: „Nu ți-am cere dașa mult,/ Făr-d-unghiile și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
apere secretul inițierii? Nu este, așadar, vorba de un vânat ce ascunde în pielea sa pe mire, cum consideră Traian Herseni, și căruia i se cer „unghiile și coarnele ca să nu se mai bată pentru ciute”, ci de dublul feminin, ciuta cunoscătoare ce a reușit să ajungă în spațiul securizant al casei sale. Contrar celor declarate, trimișii sunt pețitori, nu vânători și cerințele lor au o valoare magică: „Nu ți-am cere dașa mult,/ Făr-d-unghiile și coarnele”. Aceste elemente animaliere au
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cununa-i strălucea./ Iar Sandul, dacă vedea,/ Ibovnica le spunea,/ Acasă c-o aducea/ Și cu ea se cununa/ De se ducea pomina” (București). În felul acesta vânătoarea rituală devine „alegorie a unui scenariu erotic” care în absența legăturii totemice ciută - fecioară nu poate fi înțeles. Această observație o face Mihai Coman, care explică prin asociere cu imaginea fetei, salvarea ciutei proroace din colindă. „Căprioara salvată, neatinsă de vânător este echivalentul poetic al purității și neîntinării fecioarei pețite. Și în orație
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
se ducea pomina” (București). În felul acesta vânătoarea rituală devine „alegorie a unui scenariu erotic” care în absența legăturii totemice ciută - fecioară nu poate fi înțeles. Această observație o face Mihai Coman, care explică prin asociere cu imaginea fetei, salvarea ciutei proroace din colindă. „Căprioara salvată, neatinsă de vânător este echivalentul poetic al purității și neîntinării fecioarei pețite. Și în orație mirele vânător nu reușește să se apropie de ciuta năzdrăvană”. E nevoie de proba colăcăritului și de ajutorul nașului, maestru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
face Mihai Coman, care explică prin asociere cu imaginea fetei, salvarea ciutei proroace din colindă. „Căprioara salvată, neatinsă de vânător este echivalentul poetic al purității și neîntinării fecioarei pețite. Și în orație mirele vânător nu reușește să se apropie de ciuta năzdrăvană”. E nevoie de proba colăcăritului și de ajutorul nașului, maestru inițiator, ca mireasa să fie obținută. Orația de nuntă decodează exoteric ipostaza totemică a miresei: „Ce umblăm, ce căutăm?/ Umblăm după o ciută,/ Dar nu-i ciutalină/ Ci-i
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nu reușește să se apropie de ciuta năzdrăvană”. E nevoie de proba colăcăritului și de ajutorul nașului, maestru inițiator, ca mireasa să fie obținută. Orația de nuntă decodează exoteric ipostaza totemică a miresei: „Ce umblăm, ce căutăm?/ Umblăm după o ciută,/ Dar nu-i ciutalină/ Ci-i Lină-Cătălină,/ Floare de grădină;/ O mândră crăiasă,/ Dochiana cea frumoasă” (Partizani - Tulcea). Parcurgerea completă a traseului inițiatic permite revelarea misterelor rituale, deconspirarea naturii sălbatice a fetei fiind o recunoaștere implicită a puterilor ei. Fragmentul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mai ofilească” (Cașin - Bacău). Târnăcoapele de argint sunt un alt indiciu al solarității masculine ce vine acum să „smulgă” fecioara din cadrul ei familial și să o ducă „peste mulți munți” într-un ciclu existențial nou. Flăcăul vânător nobil și fata ciută din colinde își trăiesc pasul următor inițierii în orațiile de nuntă, unde gestul lor cosmocrator, unirea ceremonială, se împlinește. Cele două forme de expresie poetică populară nu pot fi înțelese una în absența celeilalte, iar funcția șablon cu care se
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
nestatornic. Într-una din zile, în urma unui dejun sănătos, căci la munte ai totdeauna o foame de lup, stam așa alene pe-o bancă, și după ce mă săturasem de privit vârful nalt al Cerbului, unde odinioară se hârjoneau într-adevăr ciutele și cerbii, și de ascultat glasul străbătător în urechi al mahalagioaicelor adunate aice de prin toate fundurile regatului, eram cât pe ce să adorm ca un om care are un dejun mistuit și timp de pierdut. Când, iată că trece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Veler Doamne (Ecranizat sub titlul Osânda). În portretul pe care E. Lovinescu i-l face lui Victor Ion Popa în Memorii, cu adevarat izbitor este calificativul de „Om al Renașterii”. Dacă n-a fost cu adevarat un uomo universale, autorul Ciutei a fost, în schimb, un talent plurivalent, forțat să se manifeste în cele mai variate domenii. Desenul, muzica, regia, arta teatrului în general, Popa și le însușise temeinic, având în acest sens chiar studii de specialitate. În schimb, meseriile auxiliare
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93463]
-
de un simțimânt necunoscut până atunce" la vederea Brandei, mireasa trimisă de Domnul din Misia pentru fiul lui Dragoș. Toate peripețiile în jurul acestei călătorii sunt ariostești. De notat sanctuarul Dochiei, păzit de Nona, un soi de vestală, și de o ciută: "Aice un spectacol nou se desfășură înaintea ochilor ei, un ocean de neguri plutea deasupra coamelor de pini urieși, stânci manine ăgreleî, răsturnate de cutremur, parcă erau aninate deasupra capului ei și formau o tărie nestrăbătîndă în giurul simulacrului Dochiei
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
bizantinist, precedând cu un deceniu pe Lucian Blaga. Preferința este de la început pentru poemul-panou ori gravură. Cutare poezie nu-i decât comentarul unei icoane primitive în tonuri tari, galben, albastru, roșu, negru, alta e un panou procesional (fecioare, cavaleri, copoi, ciute, fazani). Într-o baladă vedem un cal roșu și un oștean cu suliță de lemn. În alt loc un împărat cu ochi verzi și roșii trece pe uliți pline de rufe albe. Ca și Th. Gautier, Adrian Maniu e un
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]