20,606 matches
-
participarea României la războiul pentru recuperarea Basarabiei și nordului Bucovinei, rolul mareșalului Antonescu dar și al lui Nicolae Ceaușescu sau al lui I.V. Stalin. În calitate de secretar științific al Institutului A. D. Xenopol și apoi de Director al Centrului de Istorie și Civilizație Europeană din cadrul Academiei Române, filiala Iași, de profesor universitar și de conducător de doctorat, Gheorghe Buzatu a adus o contribuție majoră la promovarea istoriei autentice, întemeiată pe documente de arhivă și susținerea cu curaj a unor noi interpretări, chiar dacă acestea nu
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
iar eu la București. Luni, între 9,15 și 9,25 mi-a trimis mai multe e-mail-uri, ca de obicei, la început de săptămână. Pe la ora 13,30 am primit telefon de la doamna Stela Cheptea, directorul Centrului de Istorie și Civilizație Europeană al Academiei Române, filiala Iași, care mi-a spus că „a murit Buzatu!”. Cu greu mi-am putut reveni, după care am început să dau telefoane unor colegi, anunțându-le incredibila veste. Personal, am pierdut un prieten drag și un
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
la Dumnezeu, întru slăvirea neamului său. Luni, 20 mai 2013, marele dascal de identitate națională și permanentul competitor în lupta pentru adevărurile incomode ale nației sale a căzut la datorie, în atelierul de cercetare de la de la Centrul de Istorie și Civilizație Europeană - Iași al Academiei Române, alături de colaboratori și înconjurat de cărțile și manuscrisele sale. Pe 6 iunie ar fi implinit 74 de ani. In noaptea ce a precedat plecarea dintre noi a blândului om, la ora 00,57 mi-a trimis
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
să o știu. Acum trăiesc lucrul acesta. în vasul acesta al lumii care se scufundă trăiesc, multiplicată, groaza mea individuală, și groaza celorlalți. Nu știu dacă să plîng pentru mine mai întîi, sau pentru lume? Se sfîrșește, poate, tot: cultură, civilizație, umanism. Tot ceea ce omul își durase. Se dărîmă. Un sentiment de-o infinită melancolie, o suferință grea, apăsătoare. O milă sfîșiată pentru munca zadarnică a omului, de secole. Nimic nu va mai fi: desigur pentru că a fost greșit întemeiat totul
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
p. 1. Glosele lui Paul Zarifopol pe marginea biografiei și a operei lui Stendhal stârnesc interes și invită, permanent, la lectură, și uneori, la relectura cărților prozatorului francez. Și, în fine, aprecierea, excesiv subiectivă, asupra cărții lui E. Lovinescu - Istoria civilizației române moderne despre care D. V. Barnoschi a publicat o amplă recenzie , înțesată de observații critice, în revista Viața românească, 17, nr. 2, februarie 1925, p. 241-245 (Note pe marginea cărților). Rescrierea biografiei lui Paul Zarifopol presupune cunoașterea, în detaliu
O scrisoare necunoscută a lui Paul Zarifopol by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Imaginative/12048_a_13373]
-
stăpânitor concertul din muzică de Bach". Ipocrizia, cinismul, dorința de parvenire, snobismul nu mai apar ca atribute exclusive ale unei burghezii balcanice recente și șlefuite în grabă. Ele aparțin societăților de pretutindeni, chiar și ale celor cu îndelungată patină. Singură civilizația, cea autentic asumată, înnobilată prin travaliul conștiinței și prin cultură, le oferă antidotul. Civilitatea Halippilor s-a convertit în adevărată civilizație. Din păcate însă, pentru scurtă vreme. O va demonstra chiar autoarea în romanele ulterioare, Drumul ascuns și Rădăcini.
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
balcanice recente și șlefuite în grabă. Ele aparțin societăților de pretutindeni, chiar și ale celor cu îndelungată patină. Singură civilizația, cea autentic asumată, înnobilată prin travaliul conștiinței și prin cultură, le oferă antidotul. Civilitatea Halippilor s-a convertit în adevărată civilizație. Din păcate însă, pentru scurtă vreme. O va demonstra chiar autoarea în romanele ulterioare, Drumul ascuns și Rădăcini.
50 de ani de la moarte - Sindrofii sacre,recviemuri profane by Andreia Roman () [Corola-journal/Imaginative/12066_a_13391]
-
trebuie să dorească!), dar cu aproape certitudinea că, dimpotrivă, datorită unei corecte îngrijiri, va continua să vegeteze multă vreme, poate și ani, toate organele fiind sănătoase. Să admir din toată inima această îngrijire ca expresie a unui înalt grad de civilizație, de umanism, și, totodată, să mă revolt împotriva unei prelungiri de decrepitudine și nu de viață. Să mă gîndesc la alte forme de a forța viața și tinerețea ca, de pildă, operațiile chirurgicale de întinerire repetate, atît de specifice epocii
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
produs al solului nostru". Lucrul acesta se vede și din secreta simpatie, chiar complicitate afectivă a lui Caragiale față de tipurile și moravurile pe care le-a zugrăvit. Desigur, anii berlinezi au fost faști pentru Caragiale, aducându-i plăcerile confortului și civilizației. Un tablou mai puțin idilic asupra lor schițează fiul mai mare al scriitorului Mateiu Caragiale. Mateiu considera sejurul berlinez o nebunie mai mult a tatălui său. Să fi avut oare dreptate? *) Fragmentele păstrate din comedia Titircă Sotirescu & C-ia au
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
de el la monografia unei comune (Cavadinești, județul Galați), în fine până la reeditarea colecțiilor unor înaintași (Nicolae Densușianu, B. P. Hasdeu, T. T. Burada, G. F. Ciaușanu, Marcel Olinescu). Se observă îndată în acest demers abordarea deopotrivă a culturii și civilizației rurale tradiționale, astfel că nu mai surprinde apariția ultimei sale cărți, care privește arta populară: Troițe românești. O tipologie (Editura Vestala, București, 2003, XLVIII+192 p.), care, spunem încă de la început, este o încântătoare tipăritură, alcătuită dintr-un studiu tipărit
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
pe de altă parte - tocmai dorința de care vorbeam de a apărea nu numai ca om de știință, ci și ca autorul unei concepții filozofice asupra artei. În Estetica, textul care trebuie luat în considerare, - pe lîngă capitolul Arta și civilizația modernă, în care legătura dintre artă și muncă apare mai ales din perspectiva destinelor viitoare ale muncii - este cel al capitolului Artă, tehnică și natură. „Operele de artă, scrie aici Vianu, sînt rezultatele cele mai autonome ale muncii omenești” și
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
și socială a lui Vianu. Încă În 1937, în comunicarea Asupra ideii de perfecțiune în artă, Vianu leagă reacția față de separarea artei de muncă - separare a cărei expresie filozofică a fost estetica lui Kant - de „noua prețuire acordată muncii în civilizația noastră”; în Prefața la ediția a II-a gînditorul se referă la „civilizația modernă a muncii”. Vianu numea civilizațiile țărilor occidentale dezvoltate „civilizații activiste”, iar în prefața la Raționalism și istorism (1938) scria: „Concepția activistă a culturii a alcătuit baza
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
perfecțiune în artă, Vianu leagă reacția față de separarea artei de muncă - separare a cărei expresie filozofică a fost estetica lui Kant - de „noua prețuire acordată muncii în civilizația noastră”; în Prefața la ediția a II-a gînditorul se referă la „civilizația modernă a muncii”. Vianu numea civilizațiile țărilor occidentale dezvoltate „civilizații activiste”, iar în prefața la Raționalism și istorism (1938) scria: „Concepția activistă a culturii a alcătuit baza filozofică generală a Esteticii mele, unde arta este înfățișată ca forma cea mai
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
față de separarea artei de muncă - separare a cărei expresie filozofică a fost estetica lui Kant - de „noua prețuire acordată muncii în civilizația noastră”; în Prefața la ediția a II-a gînditorul se referă la „civilizația modernă a muncii”. Vianu numea civilizațiile țărilor occidentale dezvoltate „civilizații activiste”, iar în prefața la Raționalism și istorism (1938) scria: „Concepția activistă a culturii a alcătuit baza filozofică generală a Esteticii mele, unde arta este înfățișată ca forma cea mai perfectă a muncii omenești...”. Valorizarea muncii
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
muncă - separare a cărei expresie filozofică a fost estetica lui Kant - de „noua prețuire acordată muncii în civilizația noastră”; în Prefața la ediția a II-a gînditorul se referă la „civilizația modernă a muncii”. Vianu numea civilizațiile țărilor occidentale dezvoltate „civilizații activiste”, iar în prefața la Raționalism și istorism (1938) scria: „Concepția activistă a culturii a alcătuit baza filozofică generală a Esteticii mele, unde arta este înfățișată ca forma cea mai perfectă a muncii omenești...”. Valorizarea muncii, implicată în ideea artei
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
de impresionante, încît epoca Ptolemeilor ni se părea mult prea aproape de noi, pentru a-i sacrifica din timpul nostru și așa drămuit. Nici nu regret această alegere. Cînd poți să vezi, la fața locului, rămășițele bogate ale celei mai vechi civilizații, trebuie să te îmbibi de atmosfera lor, să înmagazinezi în privire și în minte cît mai multe informații și imagini, despre ea. A fost ca o călătorie în timp și răul de mare, cumplit, la întoarcere, ar putea însemna trauma
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
plină zi ale spiritului românesc care a abdicat atît de ușor în fața tuturor rătăcirilor de împrumut. Brașoveancă prin naștere și prin educație, dînsa își păstrează cu cinste ordinea în gîndire și măsura în simțire, cîștiguri așa de prețioase pe care civilizația aulică le-a răspîndit pînă la marginea împărăției, și care n-au putut răzbate pînă dincoace de Brașov, unde manifestațiunea anarhică a Ploieștiului și spiritul muntenesc, predispus la subiecte curioase și la porniri de un senzualism mistic, s-au împotrivit
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
sus, copacii te ating cu vârfurile fus. Antigravitație Arunc lucrurile în sus fără să mai fac gestul supus al prinderii lor în mâna preschimbată în nadă. Cu siguranță nici unul nu va îndrăzni să mai cadă. Intensitate O coțofană în plină civilizație claxonată în zbor! S-ar fi lovit de parbrizul mașinii dacă nu ar fi țâșnit cu toată puterea înapoi, în motor. Pământiu aluneca Miroase greu a fum de zbor ars, de lut. Un alt înger din lumină-a căzut. Cer
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]
-
radio, sau vreo fotografie de epocă, cu un imobil familiar, dar pus parcă într-un context straniu, să-ți umple sufletul cu o emoție greu de exprimat în cuvinte. Diabolizat, din rațiuni politice, în perioada comunistă, devenit principalul reper de civilizație al partidelor istorice, resuscitate după decembrie 1989, Bucureștiul interbelic este pentru mulți din cei de azi o realitate difuză, ca o adiere discretă de parfum purtată de ritmurile melodiilor (și ele redescoperite) lui Jean Moscopol. În decursul timpului autori români
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
Anton Bacalbașa, Paul Morand, Emanoil Hagi-Mosco, George Potra sînt cei mai importanți dintre ei) au scris pagini memorabile despre specificul și farmecul capitalei României. S-au spus lucruri capitale despre istoria orașului, evoluția sa arhitectonică, modul de viață al locuitorilor, civilizația străzii. Impecabile din punct de vedere documentar, cărțile acestor exegeți ai Bucureștiului rămîn, sînt lucrări cvasi-științifice � chiar dacă un anumit sentimentalism nu este cu totul absent) care transmit informații mai mult decît emoții. Ele sînt excelente descrieri ale Capitalei în
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
întretăierea drumurilor dintre Dicomesia, Cetatea de Lînă, Metopolis, Insula Cailor, Mavrocordat. Toți acești copii care se țineau după preot și al căror număr se îngroșa an de an erau numiți de metopolisieni: Păcatele Lumii. (...)" ( p. 198). La degradarea ireversibilă a civilizației "metopolisiene" contribuția acestor nefericiți va fi hotărîtoare: Folosind puzderia de copii din cohorta Păcatelor Lumii, noua populație șde haimanale, hoți etc.ț subterană a Metopolis-ului pătrundea pretutindeni deasupra orașului, printre stinghiile gardurilor, prin rețelele de sîrmă ghimpată care apărau fermele
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
În centrul infernului este plasat, în acord cu vulgata partinică, latifundiarul lipsit de omenie: stereotipul se impune și, o dată cu el, sunt exorcizați demonii sămănătoriști care au bântuit generații. Interpelarea boierului expune un strat de rapacitate seculară, imposibil de domesticit prin civilizație. Aristocratul autohton este, pe linia best seller-ului semnat de Zaharia Stancu, proprietarul de sclavi în a cărui ecuație contează doar eficacitatea exploatării "șeptelului uman": "Mie îmi trebuiesc brațe de muncă, nu profesori și doctori Auzi dumneata Școală țăranilor Alintare și
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
număra moștenirea arabă: 1,2,3,4,5,6,7,8,89,10! 5. Omule, te întrebi - aceasta să fie Calea?! În deșert ziarele scriu că din cauza căldurii soldații străini au halucinații Îngrozitoare văzînd cum din pămînt Ies orașele și civilizațiile Vechiului Pămînt! Ale Sumerului! În linia întîia a frontului omenirii o rachetă "Apollo" Ducîndu-ne în Stelele originare ne mai poate salva! Căruțe cu legume, cu roșii proaspete pot înlocui mașina războiului. De ce îmi vine să pun Lacrima și Chipul de pe
Scrisori americane by Alexandru-Cristian Miloș () [Corola-journal/Imaginative/14036_a_15361]
-
face totul mai sărăcăcios, mai pustiu, mai neprimitor, în timp ce Dunedin a fost totuși, odată, la sfîrșitul secolului al XIX-lea, cel mai înfloritor și mai important oraș al țării. Dar, în fond, ce înseamnă asta? Noua Zeelandă a fost percepută de civilizația vestică numai la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Corăbiile coloniștilor scoțieni care au întemeiat Dunedinul (este vechiul nume galic al orașului Edinburgh ) au acostat la țărmul insulei în 1848. O cultură foarte tînără, așadar, din perspectiva albilor, a europenilor. Dar
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
când eram atât de aproape să-ți spun, știi/ te cunosc de departe te simt, te iubesc/ de acolo de unde numele tău îmi sună la fel de magic ca și / "A supermarket in California". Realismul american cu motivele sale cunoscute, cu simbolurile civilizației de consum devin în poezia lui Dan Iancu breșe către alte dimensiuni ale meditației: "poezia tabelului de pe capacul de coca-cola/ către grăsimi, câți oameni au fost mulțumiți, câte substanțe conțin și roșul emailat întinzându-se peste / reclamele imense de pe autostrăzi
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]