3,264 matches
-
lacomă, maronie. Mărimea și forța lui mă copleșea, mă amețea și-mi dădea o senzație de greață. Era prea mult. Ochii mei care se luptau, clipind, cu ploaia se desprinseră de torent și coborâră spre picioare. Apa care-mi înconjura cizmele era și ea maro ca turba și însuflețită, am observat. Nici o graniță. Râul era aici, mă strângea, mă trăgea de picioare și de glezne cu o durere minunată, irațională. O forță a voinței exercitată prin presiune. Râul voia să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
țâșnind din loc într-un adevărat sprint. Din cauza adrenalinei care mi se răspândea în sânge n-am reușit să surprind decât instantanee ale ei atunci când intră în cercul de lumină din față - părul negru, jacheta de camuflaj, tălpile galben-fosforescente ale cizmelor. Apucă din fugă scaunul de spătar, avântul făcându-l să zboare în urma ei, după care fata dispăru din nou în întuneric. Am ajuns la lumină după o jumătate de secundă, m-am lăsat ușor pe vine și-am cules laptopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
logică în vreme ce lumea gonea pe lângă mine în dungi colorate. — Rahat. Fata se uită înapoi, spre spital. I-am urmărit privirea de-a lungul peluzei. O ploaie noroioasă de impresii de-o frântură de secundă - meciuri de fotbal în zile ploioase, cizme galbene călcând cu hotărâre, instructori alunecând - un milion de fragmente infinitezimale erau aruncate în lături din iarba udă într-o dungă rapidă de presiune care se apropia de noi pe peluză dinspre spital. O arătare conceptuală mare chiar sub suprafața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu mai lăsau decât petice abandonate de lumină. Hainele mele ude și noroioase zăceau grămadă în fața dulapului. Aruncasem pe mine o pereche de pantaloni scurți și-o bluză veche, cu glugă. Jacheta de camuflaj a fetei atârna pe spătarul scaunului, cizmele erau așezate dedesubt și laptopul lui Nimeni stătea cocoțat pe scaun. Dușul pornit în baie scotea un fâsâit greoi, ritmic, întrerupt din când în când de tăcere și clipoceli când fata se mișca sub jetul de apă. Punând cutia lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să-mi ratez și eșecul: un contract de muncă desfăcut (chiar de trei ori în doi ani) pare fleac în România șomajului. Chit că, pe vremea Ceau, un șomer era considerat "parazit al societății multilateral-dezvoltate". Vînat cu miliția, călcat în cizme. Și am luat destui ani de șomaj în timpul lui Ceau. O spun în cunoștință de cauză. Nu, nu-mi place să vorbesc despre eșecul meu, deși singura scuză în a-ți mărturisi/deplînge eșecul ("Păcat de tine, Iordana!", de cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
batjocură. Rîde cineva de Abel păstorul că s-a lăsat ucis de Cain plugarul? Agenții noștri de influență o fac. Încep să cred că da, ne e specifică înclinarea de a ne alia cu învingătorul; de a-i pupa papucul, cizma, pantoful Gucci, bocancul militar. Și antiromânism, acum, există. Accesele antiromânești se întețesc. Luna trecută, am participat la un talk-show al lui Turcitu. De ce m-oi fi dus? Nu eu l-am poreclit Savonarola, cînd lucram în presă? Tema: intoleranța românilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
joace pe ruptele cazaciocul. Eu, să recit din Maiakovski: Noi avem un tătic mare-mare Clasa muncitoare De oțel". "Te duci cu rochie de înger și spui Miorița, mi-a ordonat cu vocea lui sonoră. Brăduț, ești caraghios, scoate-ți imediat cizmele și rubașca. Du-le de unde le-ai luat". Nu, nu s-a împiedicat de suspinele lui dezamăgite. Cu el, Iordan se comporta ca un tată foarte sever. Pentru mine era și Făt-Frumos, și Zmeu; și Dumnezeu, și Aghiuță. Îl urmam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ca o sămînță de păpădie. Nu știam dacă o să-l găsesc obosit, cu venele de la tîmple umflate, albăstrite de muzică (iubita-muzica). Distrat și plictisit ori euforic-afectiv. Suav ori repulsiv. În toană de homo ludens. "Să-ți cumpăr o pereche de cizme, dacă nu-mi permit o insulă". Mă văd, dacă nu deschid ochii, în trenul legănîndu-se ca o barcă. De-o parte și de alta, o panglică roșie, lată, fluturînd, curgînd, șerpuind. Ba intrînd sub roți, ba depărtîndu-se. Macii de iunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
o sutî șî șin'zăși di santimi", îi viza fostul decan Scarlat Carp statura: "o țîrucă piști on metru șî juma'". Fuseseră amîndoi, și Mistrie, și Carp, sovietiști‡‡‡‡‡‡‡‡‡‡. Cu ochiul și cu urechea la privilighenția de la răsărit. Dar Mistrie lustruise cizmele nemuritorului și după ce murise. "Nu, Stalin n-a murit", își intitula un lu-u-u-ng poem, pe care zice-se îl recita viforos în cenaclul "A. Toma". Absolvise seminarul (ca și Stalin) și avea voce amplă. "Salvarea e contactul cu literatura sovietică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ce iese din sala tronului într-un coridor îngust, lung și cilindric ca o galerie de mină. Din acel coridor dăm în altul și în altul... Furnicoiul merge în fața mea, clănțănind din zalele lui cheliceroase; tot acum observ că poartă cizme de argint cu niște catarame zornăitoare, ce zdrăngăne sub pasul lui de gâscă. Îl urmez tăcut și inima mi se zbate în piept să se spargă. Nu am decât un singur gând, dar drumul spre ieșirea din labirintul furnicesc pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Am făcut un pact. Așa. Ăsta trebuie să fie mersul lucrurilor. Îngerul avea dreptate! Din nou îngerul. Darea de seamă Am ajuns seara cu ultima cursă regională. La intrarea în sat, m-a întâmpinat îngerul. Purta o șubă ciobănească și cizme foarte mici, negre, de cauciuc, de copil, în care-și ascundea picioarele de capră. L-am recunoscut dintr-o privire. De altfel, nu mai era nimeni pe stradă decât el. L-am abordat fără nicio introducere, deși nu părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ningea peste o căsuță, înconjurată de mulți copii și un om de zăpadă. Și ei stăteau cuminți, zgribuliți și aliniați pe aceeași bancă, în aceeași ordine, cu colțurile gurii răsucite către urechi, cu aceeași grimasă surâzătoare. De data asta, purtau cizme de cauciuc înalte, iar doamnele blănuri elegante. Doamna de la mijloc strălucea într-o blană de vulpe albă, capul ușor lăsat într-o parte, acoperit de o beretă cochetă din blana aceluiași animal. În aceeași zi l-am văzut pe Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prelingându-se timide pe pământ ca apoi, copilăroase și zburdalnice, să se ridice observând și încercând să înțeleagă Lumea. Și Lumea nu era decât chipul spionului Satelitu mâncând conserve de carne cu usturoi, în timp ce focul își întindea degetele arzoase spre cizmele lui din blană de urs. Se spărgeau apoi în stropi iuți și galbeni, rapid muritori în bezna rece, dar, maturizate din propria lor ambiție în flăcăiandri viguroși, cu mușchi arzători, cu palme cât cazmalele, cât cupele de excavator și menghine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
e foarte șireată și dornică să ducă la bun sfârșit destinul ei de flacără, cu scopul ce-i definea existența sa de foc, din Făt-frumoasă flacără, devenind principesă-foc, cu unicul gând de a ucide tot ce există: Satelitu cu usturoiul, cizmele și untura de porc și, mai ales, pielea aceea neagră a nopții pistruiată cu stele. Și cum de la noblețe la farsă este doar un pas, pairile galbene se transformară în moșnege decrepite râzând prostește și chircite, ca apoi să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Și cum de la noblețe la farsă este doar un pas, pairile galbene se transformară în moșnege decrepite râzând prostește și chircite, ca apoi să se retragă resorbindu-se umilite (De ce? De ce?) spre zăpadă, spre rugii fumegând al lemnelor, sub tălpile cizmelor uriașe cât urșii, când am trecut, se întreabă flăcăruia. Ce e viața, ce e viața! Cu ultimele suflări, a mai avut timp să vadă cum Satelitu aruncă ceva rece și mult din peștera gurii, ca să se reîntoarcă strângându-se brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
stâlpul cortului, pentru că porumbul de pe spate năpârlise și îi creștea altul, nu, zicea el, zornăind boabele de tăciune că pe niște zaruri de os, eu cred că e limba gerurilor, de-aia vorbesc scurt ca să nu răcească. Se auzea bocănitul cizmelor rusești în foișoarele acoperite cu zăpadă din trecut, în timp ce noi ne strecuram în șir indian prin noaptea de vară a grânelor noastre frumos foșnitoare. Dar nu vântul vălurea grâul și izbea știuleții, era Căpcăunu, zburând pe deasupra imensei câmpii, urmărind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
apă și clei de oase, dar și salivă pe ținte de fier și mai ales pe cele de lemn. Cizmarul nostru avea niște enzime specifice care înglobau dorința, dragostea și rezistența în timp. Morții veneau la el să le confecționeze cizme pentru drum lung. Tot ce fac e pentru drum lung! spunea el. Și plodului dacă crește, ce să-i fac! Și la urma urmei, mai mergeți și desculți! Nu putem, nea Fane, se plângeau morții, sunt multe gloduri și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să-și dea seama despre ce e vorba, o fi fost încuiată ușa de la intrare și n-au avut încotro decît să spargă geamurile ca să poată intra. Aranjați-vă ținutele, o să dăm ochii cu niște doamne, le spune Roja scuturîndu-și cizmele de praf, zdrăngănind grilajul de fier din fața intrării, hai și voi, că sînteți plini de pămînt, le ordonă. Curistul și Părințelul se încolonează în urma sa, încep să-și netezească mînecile pardesielor, să-și îndrepte gulerele cămășilor, să pocnească din călcîie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
într-o vizită de lucru, în mijlocul unei cuvîntări la cel de-al XIII-lea Congres, în fața microfoanelor Sălii Palatului, apoi într-o mulțime de vizite diplomatice alături de lideri din tot felul de țări ale Lumii a Treia, sau echipat cu cizme de cauciuc, salopetă și cască de protecție turnînd primul cancioc de beton la temelia unei noi ctitorii a Epocii de Aur, flancat de macarale gigantice și, nu în ultimul rînd, în poza alb-negru retușată în care chipurile iei parte în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
experiență care a avut loc pe spinarea altora, de care ai profitat doar că să-ți satisfaci orgoliul personal. Se puse în sfîrșit în mișcare urmărindu-și cu atenție propriii pași, cadența enervantă dată de zgomotul placheurilor metalice de pe călcîiele cizmelor sale militărești, pe care le mai purta doar pentru că încă nu i se ivise ocazia să și le schimbe cu altceva. N-o să ieșim prea curînd din bezna asta, se gîndi, la ora asta tot orașul ar fi trebuit să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și într-o cabană ardea un foc ca și desenat. Pe o masă erau trei farfurii înconjurate de pahare și tacîmuri. Mai vine cineva, șefu'? Surpriză. Într-adevăr, Dan Hurmuzache a avut o mare surpriză cînd o duduiță încălțată cu cizme lungi și genele îmbîrligate a intrat cu nonșalanță. Bună, iubi! L-a sărutat pe șef și apoi, în mod firesc, i-a dat un pupic și lui Dan. Este adjunctul meu, de azi înainte. Vai, ce drăguț! O să ne servească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
întoarsă în inima muntelui. Drumul între două singurătăți îl recunoștea cu ochii închiși. Valea Bârgăului, acolo unde cu câteva zile în urmă un furnicar negru mișuna într-o gravitație browniană, era scăldată în galben hepatic. Soarele gelatinos se lua după cizme. Era noiembrie. Arbuștii, plantați într-o ordine perfect geometrică, stăteau neclintiți în front, precum niște soldați disciplinați, adunați compact pentru inspecție. Dincolo de Bistrița, o culme de brazi tineri, dispersați în bătaia vântului, imitau indiferența stâlpilor de telegraf. Venea iarna. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu tablele legii legate de gât. Bătrânul, umbra proiectată a cerului, nu-l trăgea de mânecă, nu-l dojenea, nu-i vindea iluzii, pășea mereu cuminte, în urmă, la o lungime de așteptare. Când își simțea conturul rupt de tălpile cizmelor, înțelegea că l-a supărat pe cel coborât de sub grindă și că semnul trecerii sale este o chestie orizontală, cel mult destrămată din secundarul ceasului. Pe la 16 ani, Dumnezeu devenise suspicios. Partea ascunsă a lumii, camuflată în nuanțe violacee, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
lor, frumusețile străine nu vor putrezi niciodată. La 16 ani, ispita are trup de cal, picioare de iepure, dinți de lup, urechi de vulpe, ochi de om. Bătrânul pășea la jumătate de umbră înapoia lui, răsucindu-i fiecare urmă de cizmă în sens opus, amăgindu-se: " Sigur, copilul meu fuge de păcat, e mai iute la pas ca mine, dar uite cum se îndepărtează de cele rele!" Totuși vinul ascuns în sticlele de un litru nu avea gustul stropului de sfințenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
că distingea un cerc. Om singur. Povară pentru două perechi de umeri puternici. După el, altă singurătate și alta... Trei blesteme în vreme de secetă, trei guri de hrănit, trei suflete de încălțat, trei capete de acoperit, căciuli, sumane, cămăși, cizme, pâine... Erau trei copii. Primăvara, perechea de cizme tulbura cerul curs în băltoacă, tușe de lumină și de noroi pe tălpi. Colbul drumului, făină cernută din cer, de sub roțile Carului Mare direct în scutece, de Crăciun, de Paște, când noițele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]