1,508 matches
-
și încălțăminte de pâslari, țineau foarte bine pe ger iar ele mâncau înghețată ca vara și ziceau: haro , haro (bun, bun ger), mai mâncam și noș dar mai rar căci la noi se mănâncă vara. Mai mult dupa ce ne clăteam ochii prin magazin la fel de fel de lucruri frumoase, însă cel mai mult ne plăceau rusoaicele blonde, tinere și frumoase și foarte amabile. Noi vorbind stricat rusește ne credeau Gruzini (ruși), deoarece pe parcurs am aflat că șeși credeau că românii
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Coborî treptele și văzu automobilul alb al agentului Mancuso parcat în fața casei. Aplecându-se cu mare efort, Ignatius își înfipse un deget în valva uneia dintre anvelope și-l ținu până când fâsâitul încetă și fundul anvelopei se lăți ca o clătită peste șanțul de scurgere din cărămidă. Apoi, mergând pe aleea care abia era suficient de largă pentru gabaritul său, se duse în spatele casei. Bucătăria era viu luminată și prin fereastra închisă se putea auzi aparatul de radio ieftin al mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și mulțumire printr-un orgasm natural satisfăcător. Îți respect gândirea și ți-am acceptat întotdeauna tendințele excentrice și din această cauză vreau să te văd atingând platforma unui echilibru perfect spiritual și sexual. (Un orgasm bun și exploziv ți-ar clăti ființa și te-ar scoate din întuneric.) Nu fi te rog supărat pe mine pentru scrisoare. Îți voi explica mai jos, în scrisoarea aceasta, afișul pe care îl vezi, deoarece îmi imaginez că te interesează să știi cum s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
m-aș simți prost dac-aș fi arestată. Polițaii au muncă grea. Mai fac uneori și greșeli. Sunt oameni și ei, la urma urmei. — Eu am fost totdeauna o cetățeancă cinstită, spuse doamna Reilly. Mă duc la chiuvetă să-mi clătesc paharul. Stai acolo jos, Irene și lasă-mă să vorbesc cu domnu’ Robichaux. Doamna Reilly se duse la vechiul radio cu consolă și-și mai turnă un pahar cu Early Times. — N-am să-l uit în viața mea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe loc și intră în apartament. Tom o urmă. Credeam că ești băiatul cu băutura. Apartamentul era într-o dezordine totală. Lisa intră în bucătărie, căută printre tigăile și farfuriile îngrămădite în chiuvetă și găsi o ceașcă de cafea. O clăti. — Vrei cafea? El negă din cap. — La naiba, Lise, spuse el. Locul ăsta e o cocină. — Știi că lucrez noaptea. Niciodată nu-i păsase de cele din jur. Chiar și când era copil, camera ei era tot timpul în dezordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Preț de o clipă interminabilă, Rose rămase pironită În loc, storcându-și creierii să găsească un exemplu de fel de mâncare perfect. Chipul i se lumină la gândul unor hamburgeri. Categoric! se asigură În sinea ei. Ce mai e, ochiuri și clătite cu sirop de arțar, hot-dog cu ceapă și grătar cu carne de oaie, da, În special grătar cu carne de oaie... Și În locul băuturii ăleia Îngrozitoare pe bază de iaurt pe care se săturase până-n gât s-o vadă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Vocea lui Rose părea enervată. — Mamă, trebuie să te las. Te sun mai târziu, a spus Armanoush. S-a auzit o bufnitură bruscă, Însoțită de un fâșâit care suna ca și cum maică-sa ori turnase o altă lingură de aluat de clătite În tigaie, ori izbucnise În plâns. Armanoush a preferat prima variantă. Vădit enervată, s-a Întors la masă, s-a așezat din nou pe scaun, a apucat lingura și evitând privirile celorlalți, a Început să bage În gură ce avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
copii, două fiice și doi fii. Una din fete era urâtă, iar cealaltă era frumosă. Fratele cel mic a hotărât să se căsătorească cu sora cea frumosă. Însă ea nu voia. Își spăla hainele de mătase și mergea și le clătea În apa râului. Le clătea și plângea. Era frig. Mâinile și picioarele Îi Înghețau. A venit acasă și a bătut la ușă, Însă era Încuiată. A bătut la fereastra mamei ei, iar maică-sa i-a răspuns astfel: „Îți dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fii. Una din fete era urâtă, iar cealaltă era frumosă. Fratele cel mic a hotărât să se căsătorească cu sora cea frumosă. Însă ea nu voia. Își spăla hainele de mătase și mergea și le clătea În apa râului. Le clătea și plângea. Era frig. Mâinile și picioarele Îi Înghețau. A venit acasă și a bătut la ușă, Însă era Încuiată. A bătut la fereastra mamei ei, iar maică-sa i-a răspuns astfel: „Îți dau drumul dacă de azi Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
care trage de obicei, o ascunzătoare de gangsteri de prin 1925, restaurat recent, dar nu excesiv, speră el. — Un ceaun de căcat În clocot, spune taximetristul. Trec pe lîngă un mic local unde, Își amintește Wakefield, au cele mai bune clătite cu cartofi din tot orașul; după colț este un cărucior antic Polish Dog, aciuat chiar sub liniile suspendate. Îi lasă gura apă; varză murată și muștar iute. Bun. Șoferul Înjură. Strada care duce la hotel e blocată de polițiști. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ținând bebelușul în brațe îi trecu fugar prin minte, alungată de îndată de amintirea faptului că îi furase articolul și că era acum pe punctul de-a încerca s-o aducă la faliment, pe față, cu ziarul lui gratuit. Își clăti părul până când scârțâi, apoi îi mai turnă deasupra, cu cruzime, un jet de apă rece și îl înfășură într-un turban. Își zări chipul, lipsit de artificii, redus la puritatea naturală, în oglinda băii. Așa, fără machiaj, asemănarea cu tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
antibacterian, strălucind ca un zeu de metal venerat de aborigeni pioși, neîntinată decât rareori prin uz. Nu are rost s-o folosești numai pentru două persoane, repeta constant maică-sa. În rarele ocazii când era folosită, Phyllis pierdea atâta timp clătind vasele înainte de-a le pune în mașină, încât ar fi durat mai puțin dacă le spăla de mână. Îmi fac griji pentru taică-tău, o anunță Phyllis, punându-și mănușile de cauciuc cu finețea unui chirurg pe cale să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Așa ne europenizam, cînd într-o zi cîțiva năzdrăvani căzură în această cuibăreală a țapilor și a fiilor lor ce mimau mișcările suprasexualizate ale ultimului jazz. Noii sosiți veneau cu un obiect ciudat: o cădelniță cu tămîie pe care o clăteau în fața oricui. La început s-a rîs”... Respingerea „artei pentru artă” (ca și aceea a „artei pentru mase”) are loc de pe aceleași poziții spiritualiste: „Arta pentru artă, arta pentru mulțime sînt tot așa de absurde. Propun arta pentru Dumnezeu”. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
trupuri l-ar fi scârbit după folosință. Chiar și acum, când fusese atât de brutal și de mecanic - nici măcar nu-i dăduse timp să se trezească -, primul lui gând fusese să fugă repede să-și scuture unealta, să și-o clătească și s-o decontamineze În lavoarul băii ei. — Da’ nu, nu-i adevărat, suflețel, protestă Elio, care Însă alergase efectiv În baie pentru a-și spăla scula, care-l ustura ca și când și-ar fi frecat-o Într-un tufiș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ale preoților și criticilor muzicali, care Îl acuzau că era doar o marionetă produsă de industria discografică internațională. — La cinci jumătate! strigă Valentina. Emma Își mușcă buzele și clătină din cap. Aprindea bețișorul de tămâie pe marginea chiuvetei, când se clătea. Îl aprindea ca să șteargă de pe corpul ei mirosul bunicii - care nu era plăcut - dar mama inventa toate prostiile acelea cu serotonina, doar ca să nu spună adevărul. Era o mincinoasă fățarnică. La un moment dat, Marilyn Manson amuți. Mama apăsase butonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
l-aș fi sprijinit, poate-ar fi leșinat, mi-a spus că doar acum, văzând baza sportivă, și-a adus aminte de visul lui, visase cum nea Gică îi zdrobește glezna, i-am dat sticla mea cu apă, să-și clătească gura, mi-a spus că în vis nea Gică îl lovea peste glezne cu țeava de fier, de-i dăduseră lacrimile, mai are încă în fața ochilor mutra roșie și lucioasă a bătrânului, și că lui nu-i pasă, el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mi se prelingea pe față, luând cu ea vopseaua neagră pe care o preparasem din dopuri de plută arse, care-mi picura acum, sărată și amară, în gură, nu o puteam scuipa afară și nici gura nu ne-o puteam clăti, că n-aveam nici un strop de apă, nici Puiu, nici eu, nu ne-am gândit că trebuia să luăm și o ploscă cu apă, nu numai arme, soarele ardea necruțător, de când cu accidentul de la centrala atomică, despre care nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
s-o văd și pe-asta. Umăr la umăr, golim toate crățițele, tigăile și aruncăm toate pachetele la coșul de gunoi. Eu frec toate suprafețele murdărite în timp ce Nathaniel șterge cu mopul băltoacele de bezea. — De când lucrezi aici ? îl întreb în timp ce clătește mopul în chiuvetă. — De trei ani. Înainte de familia Geiger am lucrat pentru familia Ellise, foștii proprietari. Trish și Eddie s-au mutat aici acum vreo doi ani și m-au păstrat în serviciul lor. Procesez informațiile. — Și de ce au plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sigur... adică au întrebat de... numele Melissei ? — Dar nici nu era nevoie ! Îmi face cu ochiul. Nu e decât o singură avocată în casa asta ! — Fă-ne niște cafea, Samantha, îmi poruncește Trish cu asprime. Și folosește ceștile roz. Repede ! Clătește-le. — Chestia e... trebuie... trebuie să vă spun ceva. Nu acum, Samantha ! Spală ceștile alea ! Trish îmi aruncă mănușile de plastic. Nu știu ce-i cu tine de la o vreme... — Dar eu nu cred că au venit s-o vadă pe Melissa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
adus adevărul, nu?!“ Se avântase în perorație. Burtăncureanu se foi nemulțumit. „ Adevărul - îngăimă prozatorul - nu-i chiar așa, dom’ general. E mai nuanțat, mai cu...“ „Adică mai spălat - râse Goncea. Că vine talentați ca tine de-l freacă și-l clătește în disperare, până se albește. Dar nu zici că-l freci doar pentru că așa vreau eu? Că te plătesc eu?! Altfel, ce te-ai face, cu tot talentul tău?! Ori poate crezi că, la talentul tău, stăpânești și adevărul?!“ Înveselit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
M-am gândit că n-ar fi rău să mă spăl pe dinți, deși îmi pregătisem pe blatul din bucătărie o gumă de mestecat pe care s-o iau înainte să plec. M-am periat pe îndelete și m-am clătit. Îmi aminteam că citisem într-un ziar cât de importante sunt cele patru minute zilnice de periere a dinților, dar că majoritatea oamenilor dedică acestei operațiuni doar cincisprezece secunde. Chiar atât suntem de grăbiți, se întreba autorul, încât nu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
spăl suficient. Secundele pe care le număr în gând sunt, cel mai adesea, trișate; dar de această dată nu-mi puteam permite să trișez. După două minute, am scuipat către marginea chiuvetei, ca să nu fac zgomot, după care mi-am clătit iar gura și am spălat chiuveta. Am pus periuța la loc și am luat de pe policioară deodorantul. Am pulverizat la amândouă axilele, unde în urmă cu două zile îmi răsesem părul. Mi-am cercetat fața și am constatat că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mult, dar n-o să mă apuc acum să povestesc cum m-am ras pe piept. E destul să spun că am dat în sus și în părți, am apăsat de mai multe ori butonul dozei de Nivea, și m-am clătit cu apă. O privire îndreptată în jos arăta un piept dalmațian, punctat cu mici nișe de păr care, în următoarele zile, vor continua să crească și să crească, iar unele din ele, mai puțin norocoase, se vor închide și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
purta un costum gri-perlă și un tricou cu anchior, în dungi bleu deschis și maro, destul de mulat pentru a-i scoate în evidență bombeul pectoralilor și abdomenul plat. Îmi plăcea această tendință a modei bărbătești. Cu cât puteai să-ți clătești ochii mai mult, cu atât mai bine. N-am știut că e gay, comentai eu. Dar este, zise Sally cu un zâmbet ștrengăresc. Și asta e tot ce contează. Dar el știe că-l iei cu tine acasă? întrebai eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ai putea să te însori, măcar și numai pentru siguranța ta. Un bărbat are nevoie de nevastă. — Dumneavoastră aveți nevoie? — Cazul meu e diferit. Am făcut un jurământ... Dădu și el cafeaua pe gât, luă ceștile și începu să le clătească în micul spălător de vase din bucătăria lui mizerabilă. Când vorbi, o făcu stând cu spatele: — Nu mă pot căsători, spuse el, sunt deja însurat. — Nu mi-ai spus niciodată. Unde este? — Cine poate ști? M-am întors din Vietnam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]