1,020 matches
-
scape. A alergat spre treptele care duceau la parter, dar el a ajuns-o. A ridicat-o din mers și a aruncat-o pe umerii săi, purtând-o imediat spre o cameră din apropiere. Când a pus o mână pe clanța ușii, Iuliana a țipat cu toată forța intuind ce avea să se întâmple și s-a zbătut puternic să scape. Aproape că reușise dincolo de ușa rămasă deschisă, dar el s-a năpustit asupra ei ca o panteră, blocând-o, după
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
vremuri mai vechi, cu peretele scorojit, cu o patină a timpului care ar trebui să indispună, deși nu se întâmplă astfel. Sub modestul umbrar de frunze și ciorchini, ușa de lemn vopsită în albastru , cu nuanțe, cu degradeuri și cu clanța ruginită, stă închisă. Fereastra cu obloane albastre stă și ea închisă și nu lasă la vedere vreun chip de fată, sau, mă rog, un ori ce fel de chip... Trecerea timpului, nostalgia trecutului, durerea (dulce) a clipei care a fost
O NOUĂ EXPOZIŢIE DE PICTURĂ A LIANEI SAXONE-HORODI de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346789_a_348118]
-
o cadână, Stârnește visuri de amor. În țara lui Papură-vodă Să fii sportiv ar fi ceva; Se poartă-acum, că e la modă, Cu margarină și halva. La noi se face performanță; Străinii stau și se uimesc Cum guvernanții ne dau clanță Și cum românii nu cârtesc?! Referință Bibliografică: În țara lui Papură-vodă / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 273, Anul I, 30 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ÎN ŢARA LUI PAPURĂ-VODĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346489_a_347818]
-
nici eu și nici neamul meu. De ce te-ai aruncat în iazul satului îmbrăcată mireasă? Cu ce-a greșit apa de-ai blestemat-o? Doamneee, Dumnezeule! Iartă-ne! Rogu-Te, ai milă de noi! - implora plângând și cu mâna pe clanța ușii, gata-gata să deschidă, când a cântat primul cocoș, iar pasărea de pe prag, cea cu gâtlejul retezat, s-a zbătut pentru ultima oară și zarva s-a oprit și s-a lăsat liniștea. Nici zgâlțâieli, nici rugăminți. Liniște! *** ”Maică, zicea
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
fereastra: Dacă tot m-am trezit cu noaptea-n cap, măcar să văd cum e vremea. Ce-aș putea planifica pe mâine? O fi Lună plină?” Decisă, trase draperia opacă de in. Inelele rulară pe bară cu zgomot metalic acompaniate de clanța de la ușa dinspre verandă. Ieșind afară, inspiră adânc aerul răcoros cu iz de iasomie, dulceag, amărui și se ghemui pe băncuța din colț, locul ei preferat. Astfel cuibărită, în liniște și siguranță, putea visa cu ochii larg deschiși. Mâna stângă
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 315 din 11 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Scoală gazdă și găzdoi Nu mai durmiți pe lădoi, Vremea-o fi să vă treziti Urătorii să-i primiți... Scoală gazdă, aprinde lampa, Deschide la ușă clanța, Te faci că nu ești acasă Ca să nu ne pui la masă... Mai odată te-om striga Și dacă nu ti-i scula Noi gratis te-om colinda, Să vezi de nu ți-o plăcea! Fiindcă nimic nu ne-ai
COLIND PENTRU ZGÂRCIŢI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345103_a_346432]
-
era cel care încerca cu glumele lui, să mă pună pe linia de plutire când vedea că o iau razna...de când necazurile se abătuseră asupra noastră, Mircea se schimbase radical, dar la ce bun, acum? Nu-mi venea să apăs clanța ușii, pe care o deschideam cu atâta drag... dincolo mă aștepta o viață pe margine de prăpastie, niște brațe care nu se mai puteau deschide să mă îmbrățișeze: - Sărut-mâna, mămică! Te doare? - Mă doare, puiul mamii, mă doare, dar mai
O VIAŢĂ ÎNTR-O CLIPĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345332_a_346661]
-
trecut de la doamna învățătoare la profesori ... așa că s-au înmulțit și năzdrăvăniile, ca anii noștri. Ce nu face copilul care vrea să scape de o oră, considerată atunci plictisitoare ... ei bine, noi am hotărât că singura soluție ar fi blocarea clanței, astfel încât accesul în clasă să fie imposibil. Dar ... ca să nu dea de bănuit, am reușit sa ne grupăm, o parte dintre noi în clasă, altele afară, chipurile victimele ușii, așa fel încât totul să pară un accident cât se poate
LA MULŢI ANI, DRAGA MEA ŞCOALĂ CENTRALĂ!!! de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345341_a_346670]
-
mai revenit, a mângâiat cu privirea ei albastră fiecare uluca din gard, apoi a întins bastonul ușor, pește iarbă atinsă de toamnă, până la bancă scorojita de sub cais, a mai privit odată peste gard - cum făcea mereu- si apasă ușor pe clanță. Poartă s-a deschis greu, scârțâind, lăsând să se vadă poteca pietruita, plină de frunze veștede , si bolta în care se întindeau la soare,ciorchinii mari și copți. Anica merse câțiva pași grei, si acum se odihnea în baston, lăsând
ASTEAPTA-MA , IOANE..... de MIRELA PENU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377940_a_379269]
-
ulița satului și se opri la poarta dărăpănată a zgripțuroaicei. Bătu cu un băț în bulumacul gardului, semnalul știut numai de ele, apoi pătrunse tiptil în curte. La ușă se opri o clipă, ciocăni sacadat consemnul, apăsă pe mânerul de la clanță și deschise. Deodată un fior o cutremură din creștet până în vârful unghiilor de la picioare. În odaie, la o măsuță joasă și rotundă, țărănească, pe două scăunele, se aflau față în față baba și o hidoșenie pe care n-o mai
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
ei îi era interzis! Că ușa din poveste pe care eroul nu are voie să o deschidă! Dar astăzi, cuvintele fermecate ale Adelei au rupt lanțurile care ferecau ...ușa vieții. Oare voi avea ...vreodată .... curajul.....marele curaj....să ...apăs...pe clanță? se întreba în gând Ella. 2. Zilele treceau.... lunile treceau.... Prima iubire înflorea în sufletul Ellei. Aștepta și... fugea..fugea și aștepta ..fără să apară vreodată în calea LUI. Vorbea cu el în gând ,căci , în gând putea să îl
IUBIRE NESFARSITA... de MIRELA PENU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377946_a_379275]
-
cărări de munte. În gând primea și dăruia zâmbete, stângeri de mână sau flori. Nu putea să creadă că M continuă să o caute...Se înconjura de de un zid nevăzut pentru a dispare. Nu avea curajul să apese pe clanță.... Aștepta.... Poate va veni o zi în care va primi o floare.... sau un marșisor de la M....sau câteva rânduri.... Orice! Să fie de la el!.. Îl ruga în gând să nu renunțe..... Căci sigur va veni o zi în această
IUBIRE NESFARSITA... de MIRELA PENU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377946_a_379275]
-
mai revenit, a mângâiat cu privirea ei albastră fiecare uluca din gard, apoi a întins bastonul ușor, pește iarbă atinsă de toamnă, până la bancă scorojita de sub cais, a mai privit odată peste gard - cum făcea mereu- si apasă ușor pe clanță. Poartă s-a deschis greu, scârțâind, lăsând să se vadă poteca pietruita, plină de frunze veștede , si bolta în care se întindeau la soare,ciorchinii mari și copți. Anica merse câțiva pași grei, si acum se odihnea în baston, lăsând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
mai revenit, a mângâiat cu privirea ei albastră fiecare uluca din gard, apoi a întins bastonul ușor, pește iarbă atinsă de toamnă, până la bancă scorojita de sub cais, a mai privit odată peste gard - cum făcea mereu- si apasă ușor pe clanță.Poarta s-a deschis greu, scârțâind, lăsând să se vadă poteca pietruita, plină de frunze veștede , si bolta în care se întindeau la soare,ciorchinii mari și copți.Anica merse câțiva pași grei, si acum se odihnea în baston, lăsând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/377944_a_379273]
-
foarte priceput, de altfel, manevrează nava după un traseu cunoscut, ocolind „la mustață” colții de stâncă, presărați peste tot, în care există riscul să ne înțepenim pentru todeauna. Nu mult după aceea aud motoarele amuțind, iar vasul oprindu-se. Scârțâitul clanței mă face să tresar. Fiind foarte târziu, ceasul arată ora trei noaptea, n-am cea mai vagă idee cine ar putea fi. Presupun lucru cel mai rău și merg să deschid. Spre surprinderea mea este Voquin. - Nici nu-ți mai
DRUMUL APELOR, 27 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376324_a_377653]
-
Nu mă mai respinge dragostea ei fierbinte ca sticla, lumina fuge desculță pe drumuri sperând c-o s-ajungă la timp în centrul vechi unde se fură întunericul. Și noaptea intră în case ca hoții cu chei potrivite de umbre în clanțele timpului obosit. Ea, Crescută prin trestii de ape străine în bălțile cerului zână, prețuită de stele înflorind ca iedera în dimineți după ploi, lumina fuge desculță dragostea-i fierbinte ca sticla. Citește mai mult Nu mă mai respinge dragostea ei
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
sticla. Citește mai mult Nu mă mai respinge dragostea ei fierbinte ca sticla,lumina fuge desculță pe drumurisperând c-o s-ajungă la timpîn centrul vechi unde se fură întunericul.Și noaptea intră în case ca hoțiicu chei potrivite de umbreîn clanțele timpului obosit.Ea,Crescută prin trestii de ape străineîn bălțile cerului zână,prețuită de stele înflorind ca iederaîn dimineți după ploi,lumina fuge desculțădragostea-i fierbinte ca sticla.... IX. SUNT CA O PIRAMIDĂ DE CRISTAL, de Llelu Nicolae Vălăreanu , publicat în
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
încetară. Agentul principal Mititelu, cu tot trupul său voinic de peste 98 de kilograme greutate, ajunse ca o pisică agilă la a doua ușă pe partea stângă și ascultă. Tăcere deplină. Nu se vedea sonerie și nici vizor la ușă. Apăsă clanța fin, fără nici cel mai mic zgomot. Ușa era încuiată. Se hotărî într-o clipă și bătu cu pumnul în tăblie de două ori, strigând: - Deschideți! Poliția! Nici un răspuns. Când tocmai ridicase pumnul să mai bată o dată, ușa se deschise
D'ALE POLIŢIEI (7) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375905_a_377234]
-
cu sfinții-n cerul sfânt, Ea, ... cu dracii pe pământ! Anunț: „Pierdut nevastă”: Mai demult pe gânduri stau, Lucrurile să se-așeze; Găsitorului îi dau O avere ... s-o păstreze! Unui general în rezervă: Activ, a fost cam rău de clanță! Însă de când s-a pensionat, Nevastă-sa l-a degradat: Lucrează-n casă ... ordonanță! Caricaturistului Ștefan Popa Popas: S-a spus că-i rege, împărat, Că geniul lui e fanion, Dar iată ce-i cu-adevărat: E sclavul unui biet
CONSTATĂRI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376650_a_377979]
-
În salon Gombo îl privea trist. - Mai ai două încercări! Nu uita! A stat o vreme pe gânduri, apoi plin de elan a ales ușa a patra de la cea deschisă, pe care tocmai a fost, și a apăsat puternic pe clanță. A pătruns pe o stradă întunecată, ningea, zăpadă mare făcea drumul greu de parcurs. „Cred că am reușit! Aici trebuie să fie orașul căutat.”, se gândea Robert. Dar gândul i- a fost întrerupt de un geamăt. La lumina palidă a
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
lor, se izbeau de tabla neagră și lată a sălii de curs, dispăreau și se înlocuiau, producând o rumoare. Știu că cineva s-a ridicat și s-a repezit să deschidă ușa sălii, spunând că îi este foarte frig însă clanța nu a cedat dorinței ei și ușa a rămas închisă. Eram în fața studenților mei și îi priveam fără să le pot spune ceva. Auzeam un murmur care îmi tot repeta: Nu te juca cu puterea minții, nu te juca cu
CURSUL DE LITERATURĂ FANTASTICĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372753_a_374082]
-
și, mare ne-a fost uimirea când, deodată, lumina a pus stăpânire pe întreaga sală de curs și pe fețele noastre palide. Studenta care mai devreme, într-un timp universal al existenței noastre se repezise spre ușă, a apăsat pe clanță și ușa s-a deschis. Era lumină peste tot, iar pe sală, paznicul, care verifica sălile dacă, după terminarea cursurilor, au fost stinse luminile de către personalul de serviciu, o privea fără să înțeleagă de unde a apărut. A intrat în sală
CURSUL DE LITERATURĂ FANTASTICĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372753_a_374082]
-
ai filialelor academice, ai camerelor de comerț și ai societații civile. Ei să alcătuiască board-ul care să elaboreze marile proiecte pentru Moldova. Nu putem merge înainte doar în modul în care fiecare își croiește drumul lui și fiecare lustruiește clanța pe care o știe, înercând să arate că ideea a fost a lui și numai a lui. Această fundație să fie a tuturor. Această fundație să elaboreze Programul de Dezvoltare a Moldovei. Am cititîntr-o gazetă lista proiectelor propuse pentru Primăria
MOLDOVA E A URMAŞILOR NOŞTRI! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376158_a_377487]
-
ți-e dor, nu-i așa... Oftă și se ridică. -Hai să ne culcăm... noaptea e un sfetnic bun. Deschisă poarta și intră. Pisoiul îl urmă cuminte. Aleea era luminată slab de un bec așezat asupra ușii de la intrare. Apasă clanța încet să nu facă zgomot. Nici nu se crapă ușa bine că motanul se strecură primul în casă. Zâmbi privind în urma lui și se strecură și el fără zgomot urmându-i exemplul. - Tu ești, Nicule? - Da, tată! - Ai venit? Vezi
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]
-
ți-e dor, nu-i așa... Oftă și se ridică.-Hai să ne culcăm... noaptea e un sfetnic bun.Deschisă poarta și intră. Pisoiul îl urmă cuminte. Aleea era luminată slab de un bec așezat asupra ușii de la intrare. Apasă clanța încet să nu facă zgomot. Nici nu se crapă ușa bine că motanul se strecură primul în casă. Zâmbi privind în urma lui și se strecură și el fără zgomot urmându-i exemplul.- Tu ești, Nicule?- Da, tată!- Ai venit? Vezi
GABRIELA MIMI BOROIANU [Corola-blog/BlogPost/379601_a_380930]