504 matches
-
se uită după umbra șchioapă cum se ducea, se tot ducea, mică, mai mică, și mai mică, până ce se înecă în ceața depărtării. Apoi, fără să mai simtă ceva, afară de un vuiet adânc, adânc, în fundul urechilor, intră în iatacul de cleștar, se trânti în pat și începu să plângă." (Barbu Ștefănescu Delavrancea, Poveste) Formulați enunțuri în care complementul circumstanțial de loc să fie exprimat prin: (a) pronume personal propriu-zis precedat de prepoziție; (b) substantiv în cazul dativ; (c) adverb relativ; (d
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Peste pânza lui au unduit valuri, în culorile lui s-au plămădit coji de copaci sau ierburi vrăjite ; cu roșul aprins, moldoveanca și-a țesut dragostea 11 înfocată, în galbenul auriu a țesut bogăția lanurilor de grâu, în albastrul de cleștar a coborât limpezimea cerului, în verdele crud a simțit pulsând rodnicia șesului, iar cu regina culorilor-negru-a știut să-și însemneze trecerea către vămile eternității. 12 V. PIESELE VOCALE ȘI INSTRUMENTALE Expresie vie a gândirii și a simțirii poporului român, piesele
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_495]
-
fi văzută, uneori, în herburile lor. Specie dispărută. Ultima ar fi fost zărită în 1666, în largul insulei Pitrilpitipililitipil, de unde propriu-i nume“. După un asemenea bestiar fabulos, parcă îmi vine și mie să inventez câteva minunății cu lăboanțele de cleștar... VERBA WOLANd Gurmeți și gurmanzi Ruxandra CESEREANU Poate că unii sunt curioși în legătură cu alcoolurile preferate ale scriitorilor celebri ori cu veșmintele și tabieturile lor. Dar ceea ce am dorit eu să știu întotdeauna a fost altceva: ce mănâncă scriitorii mei preferați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
împodobit doar cu un baston de lemn cam butucănos (ca și ea). Semn al sărăciei, ce și arăta respingătorii colți, erau și ceștile ordinare în care a turnat rozeul dulceag de Tokaj (paharele de Boemia, pe picioare lungi și cu cleștarul gros, colorat al cupei răsfrângându-și strălucirea din unghiurile și muchiile ascuțite, sunt singurul element pe care-l rețin dintre lucrurile ei, când locuia pe Călugărițelor). Ruina începuse probabil din clipa când s-a văzut moștenitoarea averii lăsate de părinți
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
lirică”. „Zărise lumina zilei, întocmai ca Mihai Eminescu, în nordul păduros al Moldovei. Codrul și muntele i-au transmis impresiile din care s-a hrănit poezia lui. Trec prin ea căprioarele și cerbii, se văd peștii alburii în pâraiele de cleștar, munții ursuzi, iarba pălită pe creste, norii scămoși purtând în spinări frigul jilav, piatra trăsnită a înălțimilor. [...] A fost nu numai un poet al țării lui, al naturii și tradițiilor ei, al timpului revoluționar prin care a trecut, al primelor
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
convingătoare, o sensibilitate foarte receptivă la ceea ce e elementar, stihial în Istorie și în Natură. De aceea, elanul său liric nu se reduce totuși la un simplu retorism: „Eu mă scăldam prin pâraie cu ochii deschiși- Era o apă de cleștar și de stele- Peștii aurii, pâlpâind ca-ntr-un vis, Lunecau lângă genele mele [...] Pe-atunci te-nvățam, țara mea, te-învățam Cu copaci și cu cer, cu pălmaș și cu vită, Cu luna lividă sclipind în spărtura de geam
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
din giganticul lor creier.” (Căutătorul de comori) Din realitatea imediată: clocotul pădurii, suspinele copacilor, vuietul apelor, cerbii, căprioarele, poetul sare în universal, dezvăluind emoția creatorului, totdeauna proaspătă, mereu uluitoare: „... mă scăldam în pâraie cu ochii deschiși, Era o apă de cleștar și de stele Peștii alburii, palpitând ca-ntr-un vis, Lunecau lângă genele mele. Ori prin munți cu iarba-ntomnată pe creastă, Ascultam țârâitul unui greier bolnav; Gonind pe-un cer de-ntunecare vastă, Nourii scămoși în spinări purtau frigul jilav.” (Începutul
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
nimic nu atestă mai cu tărie acest adevăr decât pretutindenitatea și continuitatea ideii de paradis în sufletul omenirii. În cadrul ei, istoria lumii ia parcă aspectul unui fluviu care, izvorând din oceanul veșniciei, se abate prin pământul păcatului turburându-și apele de cleștar cu nămolul lui, pentru a se întoarce în cele din urmă, punficat, să se reverse în același ocean din care a pornit. Dacă conștiința religioasă a păcatului apare mai mult sau mai puțin limpede sub regimul mitologiei păgâne, în schimb
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
România. Lecția este însoțită de imagini ce redau frumusețea Deltei Dunării. „Între cele trei brațe pe care le-am numit, se cuprinde un ținut unic în Europa prin bogăție și pitoresc: Delta Dunării. Este tărâmul basmelor și al viselor de cleștar în care vraja povestirilor depănate de bunica în nopțile de iarnă din copilărie capătă întrupare aievea. Aici e împărăția stupului, a păsărilor și a peștelui." Cu același succes, textul literar se folosește în fixarea lecției sau la lecțiile de recapitulare
Tradițional şi modern în predarea noțiunilor geografice la ciclul primar în viziunea Reformei învățământului românesc by GABRIELA VÂLCU () [Corola-publishinghouse/Science/91688_a_93224]
-
povestește cum un servitor este trimis cu o scrisoare în paradis, unde cinci sute de ani îi par o clipă. Într-o altă povestire bretonă, Le Chateau de cristal, eroina Yvon petrece câtva timp la sora ei în palatul de cleștar; întorcându-se, nu mai găsește nimic din ce a fost. Basmul italian L'Isola della felicitá se apropie mult de basmul muntenesc. Părăsit de zâna Fortuna, bărbatul pornește să o caute în Insula Fericirii unde nu se moare niciodată. Zâna
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
oglindire, parcurs reflectat, precum în deja invocata sferă de cristal a cupei sau în scena următoare: În fața ferestrei am pus o oglindă,/ ...//... În fața oglinzii am pus un pahar./ Într-însul răpisem o rază de soare/ Curată ca trupul crescut din cleștar.//...// Voi sta să mijească-n oglindă amurg.// Atunci doar - iatacul, privirii când scapă/ Și-l vezi, înăuntru de suflet, închis -/ Paharul primește pe-albastra lui apă/ Petale ce pururi palpită în vis" (Cleștar)12. Vederea e o întrevedere, mai curând
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de soare/ Curată ca trupul crescut din cleștar.//...// Voi sta să mijească-n oglindă amurg.// Atunci doar - iatacul, privirii când scapă/ Și-l vezi, înăuntru de suflet, închis -/ Paharul primește pe-albastra lui apă/ Petale ce pururi palpită în vis" (Cleștar)12. Vederea e o întrevedere, mai curând o refracție decât o reflectare a luminii. În paharul interpus între privire și oglindă, lumina lumii se oprește purificată, un trup crescut din cleștar. Raza acestei întrupări imaginale e însă doar relicva zilei
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
albastra lui apă/ Petale ce pururi palpită în vis" (Cleștar)12. Vederea e o întrevedere, mai curând o refracție decât o reflectare a luminii. În paharul interpus între privire și oglindă, lumina lumii se oprește purificată, un trup crescut din cleștar. Raza acestei întrupări imaginale e însă doar relicva zilei defuncte; ea nu face decât să întrerupă "desflorirea și clipa plăpândă,/ Din zori până-n vremea când umbrele curg", adică în răstimpul limitat al curgerii lumii. Abia amurgul - declinul luminii - face să
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
o adâncește în stofa vizibilului până în pragul neobișnuit al inaparentului începător. Traseu ce înseamnă trecerea prin transparența posibilului spre netrecătorul clipei albe, acolo unde se văd "petale ce pururi palpită în vis". Trupul poetal al imaginii e "trup crescut din cleștar" sau, nevăzută, "făptura de rază și cânt", așa cum apare în poemul Stele 13: "Cum ne aplecăm pe livezi/ Aripile nu ni le vezi;/ Vezi numai, veghind prin arțari,/ De foc ochii noștri prea mari./ Strălimpezi la trup și obraz". Trupul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Unului creator 17. În acest context, imaginile nu fac decât să înfățișeze actul unitiv care strânge laolaltă, în aceeași acoladă, frumusețea manifestărilor fenomenale înfășurate în frumosul acestei nebănuite desfășurări: "Doar pura-ți frumusețe în mine se-nfiripă,/ Ca-ntr-un cleștar răsfrântă de mii și mii de ori"18. Este o trecere prin lumină ca punere în lumină, arătând splendoarea dintre lumi, acolo unde la "albă răspântie-adâncă,/ Între cerul străin/ Și lutul ce ne mănâncă" se ridică o a treia lume
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dl Cornea, nici de dl Tudoran, oricât de mult ar crede ei în rolul elitelor. În sfârșit, dlui Tudoran nu-i plac glumele cu Securitatea, fiindcă a simțit pe propria-i piele că Securitatea nu a fost o glumă. Limpede? Cleștar? Fain. (Jurnalul Național, 3 decembrie 2004) Pă bune Apariția Solidarității a prins pe picior greșit o Românie aflată la șpriț, cu burta goală, dar gura plină de bancuri, gata să reziste eroic doar prin cultură. Sărbătorirea unui sfert de veac
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
oamenilor, iar, pe de altă parte, se încărcau bateriile cu energia necesară viitoarelor lupte cu neprevăzutul. "Noi nu vom ști vreodată ce ne așteaptă mâine. Tu bucură-te astăzi! Atâta îți rămâne. Ia cupa și te-așează sub luna de cleștar, Căci mâine poate luna te va căta-n zadar." (Omar Khayyam) Stăteam cu surioara mea, Silvia, pe bancă și urmăream comportamentul diferitelor grupuri de ființe umane în timp ce astrul solar încerca să străpungă frunzișul des al coronamentului, trimițând, ici-colo, câte un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
tinere lehuze, o barbă bine tăiată pentru bătrânul Iosif și părul blond de escort boy pentru fiul lui adoptiv. Timpul și reveriile noastre și-au făcut apoi treaba lor de prestidigitatori. Așa cum saboții Cenușăresei s-au preschimbat în conduri de cleștar, sandalele cu curele ale apostolului s-au preschimbat în papucii brodați ai papei, pânza de sac găurită în dreptul genunchilor s-a transformat în tunică somptuoasă cusută cu fir de argint, iar jocul fastuos al culorilor liturgice alb, roșu, verde, violet
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
așezare este mai mult pe un șes. Apa aceasta este de un colorit frumos. De la bleu la albastru deschis, apoi Închis, mov până la violet. Așa se schimbă ea din bleu În mai multe nuanțe, după curenții carei poartă valurile de cleștar. Parcă-s boabe de mărgele - boabe de perle, așa-s stropii valurilor ușor ondulate plăcute inimii și ochilor. O privești cu ochii sufletului văzând acolo pe Mântuitorul cu ucenicii Lui. Aici a fost pescuirea minunată. Aici a fript pește pe
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
rămas În aeroport pentru zbor, pentru Întoarcerea În România. În avion am stat lângă geam. Chiar dacă era noapte, am văzut orașul cu luminația lui de noapte. Ca un vis a fost. Luminile se vedeau În Întunericul nopții ca boabele de cleștar. Foarte frumos arăta orașul Tel-Aviv În noapte și pe unde a trecut avionul. Orașul se vedea În zare, cu lumina lui, ca În poveștile frumoase sau ca Într-un vis, un vis frumos...! † Dragii mei frați și surori În Domnul
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
pus tărie, Ca și destinul cel mai crunt, În tinereasca mea trufie Că mult mai lesne să-l înfrunt. Dar zilele-au trecut fugare Și-n urma lor ramas-au doar, Dureri și deznădejdi amare... S-au frânt palate de cleștar, În mii fărâme de lumină Și idolii cu chipul mut, De pe altarele-n ruină Și-au îmbrăcat veșmânt de lut...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93290]
-
scară mult mai mare? Nu știe nimeni ce surprize îi poate aduce ziua de mâine, nimeni... Noi nu vom ști vreodată ce ne așteaptă mâine. Tu bucură-te astăzi! Atâta îți rămâne. Ia cupa și te-așează sub luna de cleștar, Căci mâine, poate luna te va căta-n zadar!" (Omar Khayyam) Ajunși acasă, mama ne-a încălzit apa să ne spălăm pentru a înlătura toată mizeria depusă pe noi la câmp, în timp ce tata a descărcat ultima căruță de ciocălăi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
creator, menit să înalțe România Socialistă pe culmile progresului și ale civilizației.“ (Ateneu, aprilie 1973) SARGEȚIU Octav „Nepieritorul zbucium roditor - urmașilor îndemn și mărturie, Din cronici către amplu viitor. De tulburele ape ne-am desprins Și navigăm pe unde de cleștar. Deși de-atâtea lupte este nins, Cârmaciul are ochiul tot mai clar!“ (Scînteia, 29 aprilie 1979) SĂCEANU Amza, teatrolog, director al Teatrului de Operetă „Ion Dacian“ „Teatrul constituie unul dintre elementele cu o mare forță de acțiune în procesul de
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
este mai mult pe un șes. Apă aceasta este de un colorit frumos. De la bleu la albastru deschis, apoi închis, mov până la violet. Așa se schimbă ea din bleu în mai multe nuanțe, după curenții care-i poartă valurile de cleștar. Parcă-s boabe de mărgele - boabe de perle, așa-s stropii valurilor ușor ondulate plăcute inimii și ochilor. O privești cu ochii sufletului văzând acolo pe Mântuitorul cu ucenicii Lui. Aici a fost pescuirea minunată. Aici a fript peste pe
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
rămas în aeroport pentru zbor, pentru întoarcerea în România. În avion am stat lângă geam. Chiar dacă era noapte, am văzut orașul cu luminația lui de noapte. Că un vis a fost. Luminile se vedeau în întunericul nopții că boabele de cleștar. Foarte frumos arată orașul TelAviv în noapte și pe unde a trecut avionul. Orașul se vedea în zare, cu lumina lui, ca în poveștile frumoase sau că întrun vis, un vis frumos...! Dragii mei frați și surori în Domnul, vă
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]