833 matches
-
dureri în grădina închisă în muzeul cuvintelor eu zac mereu în focul dorinței sprijinit de vechea terasă fericit cel ce crede cuvântul trezit de vântul de noapte la ce să sper din întâlniri în această cafenea în foșnetul de ziare clinchetul de lingurițe îmi ascult durerea de dinți văd o simfonie plină de clanțe din femei tăcute un cor de copii orfani mă gândesc la românia încet acolo încă se scriu manifeste frumoase și fără putere germinativă sau cine știe acolo
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
lăsat noaptea de o sută de ori și de o mie de ori s-a făcut dimineață, iarbă fragedă a crescut între cei patru pereți iarbă fragedă ca sărutul mielului făgăduit morții. între cei patru pereți se aud talazurile mării clinchet de monezi din comori uitate în adâncuri. să adorm. să mă trezesc. mult mai departe mult mai târziu. între cei patru pereți fericirea e o herghelie de căluți de mare. mare curaj ai avut. II ai ajuns dar încă nu
sapte cântece pentru altădată by Leon Volovici () [Corola-journal/Imaginative/10288_a_11613]
-
lustruiți de degetele care au alergat peste sănii tăi ca peste niște podoabe ascunse, un fluviu albind de secetă ca-n pat absența atît de vie a trupului tău; un abur amar de cafea, un amiros ușor de femeie, un clinchet de vase în bucătărie, un val de arome - ciorbe, fripturi, usturoi, busuioc, tarhon, dafin, enibahar, piper - sîngele tău foșnind în timpane ca halatul de mătase căzînd de pe umeri, zbaterea ta sub mine, plutirea din zenit spre nadir, țipătul siropos și
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
brotac Înflorit în zori - gutui uscat cu ramuri pline de chiciură Negura s-a ridicat - tremurător pe frunza doar un strop Chiciură topită - pe frunza arsă tremură un strop Pe sanie colb - unde sunt zăpezile de altădată Ninge liniștit - în clinchet de zurgălăi gonește sania Atâta liniște - în noapte avalanșa fulgilor de nea În abisul nopții strălucește muntele - cad fulgii de nea Vântul tăios spulberând roiul de fulgi și-n ripostă nămeți Avalanșă-n munți - în clinchet lin de zurgălăi trecea
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
altădată Ninge liniștit - în clinchet de zurgălăi gonește sania Atâta liniște - în noapte avalanșa fulgilor de nea În abisul nopții strălucește muntele - cad fulgii de nea Vântul tăios spulberând roiul de fulgi și-n ripostă nămeți Avalanșă-n munți - în clinchet lin de zurgălăi trecea o sanie Gene albite - sub voalul de ninsoare alți pași rătăciți Zdrențe negre-n nuc - doar ciorile-s culoarea din iureșul alb Pescăruși și ciori zburând prin fulgii de nea fluviul lenevind După ninsoare eternitatea în
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
bună”! Noapte bună vă urez și eu, dragi copii! Fuga în Egipt. Uciderea Pruncilor -Seara a IV-a Ninsoarea s-a întețit, gătind întreaga natură în veșminte albe, pentru întâmpinarea Pruncului Iisus, care vine să ne aducă pace, liniște, mântuire. Clinchetele vesele ale clopoțeilor, de la căluții ce duc în zbor săniile ușoare, parcă și ele vestesc Marea și Sfânta Sărbătoare a creștinătății, Nașterea Domnului. Bunica și nepoțeii s-au așezat din nou în fața căminului, în care focul arde vioi. Cei mici
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
ferestrei, unde plantă brăduțul pe care-l găti cu cele mai frumoase podoabe: becuri, globulețe colorate, lumânări, artificii, dulciuri și multe, multe jucării. Brăduțul râdea de fericire, încât crengile i se scuturau, și odată cu ele și podoabele care scoteau un clinchet, ca de clopoței. Niciodată nu fusese atât de fericit ca acum! Abia aștepta să se trezească micul bolnav și să-l cunoască. Pe uliță treceau colindătorii care vesteau că „Astăzi s-a născut Hristos!” Mama copilului, atrasă de vocile colindătorilor
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
aruncați pe foc. Și îmbrățișați, mama și copilul care simțea cum îi revine sănătatea, îi cântară brăduțului: „O, brad frumos!” spre bucuria acestuia, care-n semn de simpatie, își scutură crenguțele, făcând să-i sune podoabele înghețate, la fel cu clinchetul clopoțeilor. Și toți trei: băiețelul, măicuța lui și brăduțul erau fericiți, căci era Noaptea Sfântă a Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos! Sărăcuții Cu mulți ani în urmă, la marginea unui sat din Vrancea, sub poala unui deal împădurit, se găsea
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
decor de basm. Câteva zile fusese un viscol cumplit, dar acum natura se calmase, vifornițele încetaseră, vrând parcă să-i lase pe cei ce vor participa la această nuntă să se bucure din plin. Pe ulițe zburau săniile ușoare în clinchetul clopoțeilor de la gâturile cailor și-n ele soseau nuntașii. Clopotele bisericuței sunau voios pentru a vesti tuturor că începe slujba de cununie a celor doi tineri. Dintr-una din sănii a coborât însoțită de nași Măriuca îmbrăcată în frumosul port
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
care Stau pe file în strânsoare Animalele din lume. Nu doresc decât un nume. Barbă albă, haine roșii, Mai bătrân decât toți moșii, Intră pe furiș în casă Și sub brad cadouri lasă. Nimeni nu mai e ca el: În clinchet de clopoțel Și-n urări de sănătate, Bate străzi și uliți bate, Iar copiii și bătrânii Spun la geam povestea pâinii. Mai înalt decât înalții, Crește într-o zi cât alții Nu pot crește într-un an; E un mare
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
singuratic, unde doi călăreți atacați prin surprindere puteau fi trași jos de pe cai cu ușurință. Era destul de răcoare, și căpitanul se Înfofoli mai bine În capa lui nouă, cumpărată din avansul În monede de aur al mascaților. Făcând aceasta, răsună clinchetul fierăriei pe care o purta dedesubt: daga vizcaína se frecă de mânerul spadei și de crosa pistolului bine Încărcat pe țeavă, pe care Îl ținea În partea dindărăt a centurii pentru cazul că trebuia să recurgă, În ultimă instanță, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de lamă În primul loc descoperit și să Încheie socoteala. Ceea ce era ca și făcut, fiindcă, deși tânărul lupta curajos și mânuia bine oțelul, era prea focos și se bloca În propriu-i efort. Între timp, Alatriste auzea din spate clinchetul spadelor italianului și celuilalt englez, gâfâitul și imprecațiile lor. Cu coada ochiului le putea vedea mișcarea umbrelor pe zid. Deodată, prin zăngănitul de fiare se auzi un geamăt și căpitanul Întrezări umbra englezului mai tânăr căzând În genunchi. Părea rănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Înfipse În gol; cu toate acestea, dând Înapoi, simți o tăietură de pumnal pe dosul mâinii. Sperând că italianul nu-i tăiase nici un tendon, Își Întoarse brațul drept cu pumnul În sus dar cu lama În jos, deviind cu un clinchet sec spada care Îi căuta iar trupul Într-un atac tot atât de imparabil și de meșteșugit ca primul. Italianul dădu un pas Îndărăt și rămaseră din nou nemișcați unul În fața celuilalt, răsuflând amândoi din greu. Căpitanul Își mișcă degetele mâinii rănite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Că doar nu te-așteptai să-ți cer voie. Apoi rămaseră iar neclintiți un timp, observându-se atent. Până la urmă italianul schiță o mișcare, Alatriste răspunse cu alta, și Își mai ridicară o dată prudent spadele, atingându-le cu un ușor clinchet metalic, Înainte de a le coborî din nou. — Pe Belzebut, suspină În sfârșit, răgușit, italianul, nu există două ocazii fără o a treia. Și Începu să bată În retragere, mereu cu fața la căpitan, Îndepărtându-se foarte Încet, cu spada Între ei. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să-i ceară explicații pe treptele de la San Felipe, escortat de un prieten, Într-o dimineață când don Francisco se preumbla de colo-colo cu căpitanul Alatriste. Chestiunea s-a rezolvat În doi timpi și trei mișcări la căderea nopții, În clinchet de oțeluri, În spatele Îngrăditurii călugărilor Recoleți, de o asemenea manieră Încât atât presupusul Încornorat cât și amicul lui, după ce și-au vindecat tăieturile primite imparțial, s-au apucat de citit proză și n-au mai pus mâna pe un sonet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
același timp, șoaptele și hohotele groase de râs care izbucneau pretutindeni; larma dihorilor prin vizuini hârjonindu-se cu zăpadă. Din cauza gerului, zgomotele se auzeau limpezi, fierbeau în aer și se imprimau, ca niște încrustații: clămpănituri uscate, seci. Nechezături, tălăngi și clinchete mărunțind liniștea și ferecând-o în zale de fier, apoi câte-o frântură de mormăituri ursești; mugete slabe, cârâituri, țipete răzlețe, chemări scurte, înăbușite-n foșnetul mătăsos al ninsorii și gemetele și urletele de la nuntirea Tudorei. Închise ochii, amețită, apăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
domnul conte ți le-a retezat...". O dată, de două, de nouă. Am auzit șuierul unui tren din 1895-1900, am văzut aburul ce despica, doar el, o pădure deasă, deasă, deasă. Și am privit. Într-un compartiment de clasa întîi, în clinchetul a două pahare de șampanie, se naște o poveste de iubire. O frumoasă americancă citește Anna Karenina. Și Tolstoi dă buzna peste ea. Cadetul Andrei Tolstoi, de la școala militară pusă în slujba }arului. El e tînăr, curat, își iubește mama
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
și camera răsună de horcăieli. Silueta de pe targă era ascunsă de corpurilor a doi doctori care veneau pe margine, unul fiind doctorul lui Lanark. Intrară după paravane și targa fu luată. Lanark nu mai putu citi. Stătu întins și ascultă clinchetul instrumentelor, murmurul vocilor profesioniste și zgomotul horcăielilor adînci. îi aduseră obișnuita cană de ceai din fiecare seară și apoi luminile se stinseră. în afara unei veioze din spatele paravanelor, încăperea era scăldată în umbrele mișcătoare aruncate de ferestrele coridorului. Respirația se transformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mulțumesc. — Te ocupi tu de asta, soră? Cele două se depărtară și, mai tîrziu, sora aduse o cană de cacao caldă și dulce și două tablete roz într-o linguriță. Se trezi cînd soarele strălucea și respiră cu ușurință printre clinchetul lighenelor împărțite la fiecare pat. Pentru prima oară de cînd se internase, se simți suficient de bine pentru a se rade, dar după ce-și dezmierdă smocul de păr de pe bărbie, își împrospătată doar fața și mîinile și rămase tolănit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
O luă pe maică-sa și se luptă s-o scoată din cameră. Thaw plecă. Era o dimineață însorită și orașul puțea a parfum ieftin. Bîntui fantomatic prin preajma ceainăriei Brown, apoi stătu o oră sau două în atmosfera caldă, cu clinchet de lingurițe în cești. îl durea capul. O fată mărunțică se așeză lîngă el și-i zise: — Salut, Duncan, ești bine îmbrăcat azi. Puțin șifonat, totuși elegant. El o privi lung. — îți amintești, continuă ea, cînd spuneai că boala e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
treptele de lîngă monument, iar pe gresia pardoselii erau oameni mai vîrsnici care stăteau și mîncau la mese printre portocali plantați în ghivece. Se auzeau rîsete delicate, iar muzica ce răsuna de la ferestrele de sus se amesteca blînd cu conversația, clinchetul tacîmurilor, zgomotul apei și fluieratul canarilor din coliviile agățate în copacii pitici. Munro se opri și zise: — Ce zici de asta? Lanark nu mai avea încredere în Munro. — Arată mai bine decît clubul personalului, dar aerul relaxat îi făcea inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în momentele ei de singurătate, în fața oglinzii de cristal, privindu-și în aerul albăstriu fabuloasa frumusețe exotică, se pomenea atingîndu-și cu degetele buzele pline și tatuate și în-trebîndu-se cu voce tare: "Cine sânt eu?" La sunetul vocii ei, dublat de clinchetul inelușului de sticlă pe dinții cristalini, apărea însă imediat Veve, ițindu-și în oglindă căpșorul plin de panglici și mai prinzîndu-i în păr un pieptene sculptat în os. Trista întrebare se disipa arunci în golul opalin al lădoiului colonial până căpăta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
soră în alb, cu fața ceroasă, încremenise lîngă-un stativ. Vitrine de nichel cu cutii de seringi vibrau ușor în aerul cafeniu. Încă o săptămână am stat în limburile acelea. Percepeam contururi fără să fiu acolo. Distingeam sunete - gemete, pași, un clinchet - fără ureche și fără auz. Cineva defeca uneori. Cineva urina. Eram într-un duplicat, într-o copie, o poză, un manechin, vedeam ce vede, simțeam ce simte, gândeam ce gândește un personaj dintr-un film, care se mișcă și vorbește
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pierdut mi-a străbătut apoi orice vârstă, ca un firicel de liță de aur, ca un nerv care-ar străbate cu totul miriapodul moale al vieții mele și de care, dacă aș trage chiar și acum, aș auzi cu siguranță clinchetul din adânc. Apoi, mama-mi citește. Dar nu se văd nici mama, nici cartea, e doar o intuire-a poziției în care se afla corpul meu, e-o funcție numită mama și-o preștiință a faptului că-ntr-o anume
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
șifonate, scrise cu pixul pe paginile tot mai palide, mai împăstate, mai strivite de enorma presiune a celor de deasupra pe măsură ce coborai în adâncul lor - unde puteai auzi, dacă-ți puneai urechea pe ultima pagină, zgomotul surd al prăbușirilor carstice, clinchetul florilor de mină, geamătul de orgasm al grafitului strivit până la diamant -, era dublat în luciul furnirului, așa că Herman cel răsturnat în apele lui negre putea citi acum o carte cu pagini negre, din foi extrem de subțiri de carbon, o carte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]