2,043 matches
-
treabă, nu-i așa, interpretabilă sau măcar ambiguă, eram totuși un bărbat și o femeie care... mă rog, În sfârșit... Din modul În care mi-a răspuns, am dedus că tentativa mea de glumă nu fusese În măsură s-o clintească prea mult dintr-ale ei. - Dacă ai Înțeles ce pretinzi c-ai Înțeles, partea cea mai dificilă e ca și rezolvată, restul e floare la ureche... Am privit-o neîncrezător: - Vrei cumva să sugerezi că ai vorbit serios? Că, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prea bogat pentru asta.” A vrut să-i spună că și alții fuseseră cândva la fel de bogați și că poate fi de-ajuns o singură noapte altfel decât toate celelalte pentru ca oricare nabab să devină un paria, dar omul se arăta neclintit În nebunia lui, așa că l-a lăsat În plata Domnului. A mai trecut o lună de sfidare a rațiunii, pierderile bizarului bogătaș urcau vertiginos spre un milion, Însă ritualul cotidian al provocării nu-și schimba cadența. Până Într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Abia acum își dădu seama Sima-Vodă că feciorul e beat mort. — Poruncă, ai? - făcu el și începu să-i care la palme și pumni, dar curând obosi și se opri, pentru că Vasâle era cât un munte și nici nu se clintise, ba chiar părea că nici nu se trezise din somn în timp ce Vodă asudase pleznindu-l pe unde se nimerea. Gâfâind, Vodă se lăsă pe un divan din care ieșeau câlții. — De ce bei tu, mă Vasâle? - întrebă el potolit, ștergându-și sudoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu m-ai lăsat, ce face io, bre, aici? Vrei io murit? Murit, bre, dacă vrei, da’ lase plecat! — Gura - făcu turcul calm. Grecoteiule, îl iei pe dânsul și până la Brăila nu faci haltă. Dac-aud că i s-a clintit dumnealui un fir de păr în cap, te găsesc și te mănânc. — Putut pleca, bre? - se bucură grecul. — Du-te-n... - făcu turcul. Metodiu urcă pe punte. Ajutat de doi mateloți somnoroși, grecul trase ancora, desprinse parâma și înălță pânzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
povestească ceea ce s-a întâmplat într-un colț pierdut din deșert din vina unei șlehte de golani lipsiți de scrupule... - Se ridică în picioare și se îndreptă spre elicopter. - Mă întorc imediat! - spuse, în chip de rămas-bun. Gacel Sayah rămase neclintit până când, un sfert de oră mai târziu, Hans Scholt se așeză pe vine în fața lui, ca să-l privească mai atent, cu un straniu amestec de teamă, respect și admirație. — Mulțumesc că m-ați primit! șopti cu timiditate. Din acest moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
explodă, ieșindu-și din fire, Julio Mendoza. Nu e momentul să discutăm prostii! Îți cerem sau, dacă preferi, „te implorăm“ să încerci să-i convingi pe acești „păduchioși mizerabili“, pe care credeam că-i vom distruge fără să ni se clintească un fir de păr de pe cap, că suntem dispuși să ne dăm pantalonii jos pentru un strop de apă. — De ce oare toți cei care pleacă la război o fac convinși că vor câștiga fără să li se clintească un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ni se clintească un fir de păr de pe cap, că suntem dispuși să ne dăm pantalonii jos pentru un strop de apă. — De ce oare toți cei care pleacă la război o fac convinși că vor câștiga fără să li se clintească un fir de păr de pe cap, dar de fiecare dată sfârșesc dându-și pantalonii jos? îngăimă Sam Muller, ca pentru sine. O să fac ce pot - adăugă. A avut grijă cineva să aducă un steag alb? — Sarcasmul nu ne folosește la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Mă gîndii și io că poate vreți să ciocniți un păhărel cu noi... ia și mata, doamnă Norico, că-i țuică curată, Îți rămîne capul limpede și nu moaie vreju, așa zicea răposatu omu meu. țpe fața lui nu se clintește nici un mușchi. Ochii Îi rămîn absenți să nu fi auzit? hohotul ei de rîs sună stingher și umilit se uită aproape speriată cînd la mine cînd la el În clipa asta sînt cu totul de partea doamnei Oprișan cîtă distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să-mi șteargă voma să-mi tragă palme și să mă Înjure ca să mă trezească la viață așa cum ai face și acum dacă ai putea Nu muri! strig prin casă Nu muri! Nu mă lăsa singură... și totuși nu mă clintesc nu mă duc de parcă m-ar chema acolo să mor În locul ei. E aproape douăsprezece noaptea. Din dormitor nu se mai aude radioul. Nino s-a culcat. Profit de ocazie să-mi savurez impostura nocturnă. Intru În drepturile lui. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și atunci gata, uite calitatea, nu e calitatea. Noi te iubim și tocmai de aceea nu avem încredere în dumneata“. Nu aveau încredere în mine. Tot mai puțin pe măsură ce se apropia primăvara. Germenii însămânțați în sufletul meu nici nu se clinteau. Ce-i drept, dormeam într-o cameră separată, dar nu mă sustrăgeam de la nimic. Chiar mai mult, în timpul programului liber, coboram în bucătărie să spăl vase, pentru că omul poate să facă asta și singur. Cristalul de la Adél l-am pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
tare, ca să acopere vacarmul și să impună atenție. Cine ar fi putut să-și închipuie că oamenii pe gheață deveneau mult mai sălbatici decât pe blândul pământ? - Fugiți! se auzeau îndemnuri de fugă, mai ales pentru orchestra care nu se clintise din loc. Blanca era adâncită în aria Emmelinei, iar Oleg părea lipit de pian, fără mască, doar caftanul de velur cu bogate șnururi putea fi luat drept costum de carnaval. Avea un chip împietrit de concentrare sau mai degrabă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
boul său era supus și un animal bun de lucru. Toată săptămâna boul arase ogorul țăranului și acesta fusese mulțumit de el. Dar când venise Sabatul, boul refuzase să se miște și țăranul îl bătuse crunt. Degeaba, boul nu se clintise din locul de odihnă. Până la urmă, țăranul se dusese la evreul pios ca să se plângă de boul care refuza să muncească. Evreul înțelesese imediat ce s-a întâmplat cu boul și ceruse să-i vorbească în ureche, mângâindu-l întâi, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
prăbușea în mine și în jurul meu. Se vedea cu claritate acum - spațiul din somn era supus și el legilor care dominau viața. Acolo unde era un surplus de viață, acolo apărea repede și contrariul ei. Timpul trece fără să se clintească. Nu m-am obișnuit niciodată cu zorii suavi, plini de cruzime. Mă așez în fiecare seară la masa noastră, în razele lumânărilor. Umplu o foaie nouă cu cifre, încercând să-mi spăl fața în lumina matematicii. Veghez nopțile până dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
deveni clar că în toată această luptă inutilă va fi acompaniat de credinciosul său companion, labradorul Bobby Teleferic, căruia, deși nu-i era clar de ce stăpânul său face asemenea năzbâtii, știa foarte bine că, prin natura credinței sale câinești de neclintit, îl va urma până la moarte de va fi nevoie. Clossettino era unul dintre Psihici și satanist de notorietate. Cu toate acestea, Teleferic îl iubea nebunește, pentru că nu stă în firea unui câine să judece firea și preferințele oamenilor, indiferent dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
a nu înțelege, nu mai puteam ști exact, întrucât eram peste măsură de panicat. Nu-mi imaginasem nici o clipă că se va ajunge atât de departe. Încercarăm să mai înaintăm câțiva pași, numai că cei din fața noastră nici nu se clinteau, ba mai mult, se înfuriară cumplit văzând că nu ne opream. Maro înlemni brusc, el, speranța mea, iar pentru mine acesta, nu altul, a fost semnul că suntem pierduți. Nu-mi venea să cred că se oprise. - Ce înseamnă asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pe care mi-au insuflat-o, apoi să dispar, obosit, tânjind după odihna vieții veșnice, hotărât să mă dedic singurei munci pe care o poate înțelege mintea umană. Față în față cu nimic altceva decât propria-mi pieire, să rămân neclintit în așteptarea morții până la marginea timpului, până când moartea se va hotărî să mă cuprindă în brațele ei primitoare, sătul de materia care n-a putut oferi nici cea mai mică satisfacție sufletului meu, pe care nici cele mai întunecate spectre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
sunt. Contează numai ce se întâmplă cu străinii care pătrund aici și gata. Noi știm și ne-am împăcat cu lucrul acesta. E teritoriul lor și nimeni nu îl calcă. Cine îndrăznește este pedepsit. Atât, totul este implacabil și de neclintit, asta-i regula. Este ca și cum ai încerca să oprești vântul, ori să împiedici ca după noapte să urmeze lumina zilei. Hai, ce facem, mai stăm ori pornim mai departe? Porniră din nou la drum. Ileana mergea doi pași înaintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
moșului. Erau deja în pădure, trecuseră prin lăstărișul de la marginea lizierei și acum mergeau printre copaci. Vezi ceva? întrebă inspectorul. Calistrat nu-i răspunse, clătină numai din cap, continuându-și drumul. Avea maxilarele încleștate, iar pe față nu i se clintea nici un mușchi. Inspectorul îl simțea încordat ca un arc. Își rotea privirile peste tot, căutând să prindă orice mișcare ce ar fi trădat prezența bestiei. Cristian era și el foarte atent, numai că nu reușea să distingă mare lucru. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai devreme. Cred că v-ați convins că nu glumim. Domnule Mihailovici, nu avem nimic personal cu dumneavoastră, e vorba numai de afaceri. Nu-i nevoie să fugiți. Puteți să vă continuați drumul nestingherit. Vă garantez că nu se va clinti nici un fir de păr din capul dumneavoastră. Fără îndoială că cineva îl privea prin binoclu și văzuse că întorsese mașina. Din moment ce nici o rachetă nu plecase spre el, însemna că ori se afla în afara razei de acțiune a lansatorului ori poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
peste el. De sub o lespede uriașă se auzeau gemetele inspectorului. Disperată, Ileana trăgea din răsputeri de aceasta, fără însă a o putea mișca. Calistrat o cuprinsese cu brațele, oprind-o. Încetează! se răstise la ea. Pe asta nu o poți clinti. Trebuie să dăm de o parte pietrele celelalte, înainte să se sufoce. Se concentraseră la unul din capete și, în curând, reușiseră să ajungă la Cristian. Era aproape inconștient, plin de vânătăi și zgârieturi, dar în viață. Norocul îi surâsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să se bată. Nu voia să facă uz de prea multă violență, cel puțin nu de față cu atâția oameni. Din păcate, încercarea lui de a-l zdruncina pe intrus, rămânea fără rezultat. Bătrânul părea ca de stâncă, era de neclintit. Oricât se străduia nu reușea să îl miște din loc, îi făcea impresia că are o tonă. În disperare de cauză, apucase reverele cămășii aspre a bătrânului în pumni, răsucindu-le apoi cu putere. Această încercare părea să își facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
unde să se mai ducă. Era obligat să meargă până la capăt, indiferent ce ar fi. Trebuia să-și asume riscul, nu mai putea da înapoi. Te gândești să renunți, nu-i așa? întrebă Boris. Deși pe fața sa nu se clintise nici un mușchi atunci când vorbise, lui Vlad i se păru că simte o undă de persiflare în vocea omului din fața sa. Nici pomeneală, răspunse el, privindu-l pe Godunov în ochi, mergem mai departe. Continuăm conform planului. Vezi cum scapi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
auzea nimic. Șinele vechi luceau slab în lumina ce răzbătea din galerie. Porni apoi mai departe, încordat ca un arc. Ajuns la intrare, se lipi de perete, ascultând atent orice sunet ar fi putut veni din interior. Nimic, totul era neclintit. Se aplecă și atinse cu palma una dintre șinele de metal. Spera să perceapă o vibrație, ceva, nici el nu știa ce. Constatând că totul rămâne nemișcat, porni mai departe. Se deplasa încet, cu mișcări line, atent pe unde calcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să nu poată Înțelege mulțimea) următoarea rugă: „Tată Atotstăpînitor, carele ești În ceruri, vino În ajutorul simțurilor mele Înșelate de vedenia pămînteană, dă ochilor mei vedere pătrunzătoare și minții mele ascuțime, ca să mă pot lepăda de vedenia nălucirii, ca să rămîn neclintit În credința Ta și În iubirea mea față de Fiul Tău, MÎntuitorul. Amin!“ Iar Dumnezeu Îi zise: „Urmează-mi sfatul. Oh, credinciosule. Spune-i mulțimii că puterea credinței e mai presus decît vedenia simțurilor, vorbește-le răspicat, să te-audă toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
S-ar putea crede că această ordine a lucrurilor ajunsese la un punct întru totul asemănător aceluia în care doi luptători dotați cu puteri egale, unul împingând dintr-o parte, celălalt împingând din cealaltă, dacă era sigur că nu se clinteau din loc, nici nu reușeau să avanseze măcar cu un deget și că, în consecință, numai epuizarea finală a unuia dintre ei avea să sfârșească prin a acorda victoria celuilalt. În opinia principalului și celui mai direct responsabil al serviciilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]