1,528 matches
-
tăi, mireasă, și îți vei crește pruncii și va ploua a fum Eu te-am iubit din ziua ce nu s-a vrut acum Tu m-ai uitat din noaptea lăsată peste casă. Nici nu mai știu de astăzi ești clocot sau uitare Dormind pe brațul tandru al unui alt bărbat Te voi purta prin taina pământului curmat Iar el, când se va trece, te voi iubi din soare. La masa ta, mireasă, eu voi fi gând de înger Cu lacrimi
EU TE-AM IUBIT... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378108_a_379437]
-
pași-mi să se-audă Cum rătăcesc și pierd cărarea spre acum Lăsând voit să iasă miros de frunză udă Spre-a însemna cu iz de frunză ruginie dâra de drum. Sufletu-mi sfâșiat să stea ascuns sub frunze Cu clocotul durerii plutească-le-n văzduh, Iar liniștea din beznă le poarte și le-așeze Pe viața-mi și pe trupu-mi rănit, lipsit de duh. Din țărână și din frunze toamna-mi ridice casă, Cu crengi țesute-n corzi mi-o
SUFLET ÎN AGONIE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376461_a_377790]
-
deosebit respect și prietenie Un nou volum, o nouă primăvară! Numele predestinat, Carmen, (despre Carmen Popescu este vorba) apare în peisajul poeților ca o sevă pe sub o coajă groasă, discretă și fermă,căutându-și lumina din degete cu sfială și clocot. Cu o "trudă nesătulă", așa cum inspirat rostește poeta în poemul "Orator fără orație", scriitoarea se zbate între spirala beată a prezentului și asceza urcării cu o jertfă asumată și acceptată cu generozitate. Aparenta inconsecvență în lungimile versurilor, care urmează tainic
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
Cu deosebit respect și prietenieUn nou volum, o nouă primăvară!Numele predestinat, Carmen, (despre Carmen Popescu este vorba) apare în peisajul poeților ca o sevă pe sub o coajă groasă, discretă și fermă,căutându-și lumina din degete cu sfială și clocot.Cu o "trudă nesătulă", așa cum inspirat rostește poeta în poemul "Orator fără orație", scriitoarea se zbate între spirala beată a prezentului și asceza urcării cu o jertfă asumată și acceptată cu generozitate.Aparenta inconsecvență în lungimile versurilor, care urmează tainic
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
priveam și ne citeam gândurile doar din priviri. Găseam scuze pentru a părăsi gruparea de petrecăreți, ca să ne refugiem în patul larg, profitând de o nouă repriză de îmbrățișări pasionale și sărutări fierbinți, care făceau să ne dea sângele în clocot prin toată făptura. Apoi iar ne alăturam, fără prea multă tragere de inimă, celor din casă, prea mulți și prea gălăgioși, ca oamenii după chef, pentru nerăbdarea noastră. Parcă nu mai venea odată seara, să plece și ei pe la casele
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376066_a_377395]
-
Orient chestie care nu se întâmplă oricât ai aștepta în gară Vezi? asta înseamnă adevărata frică.. FRICA NO 2 mi-e frică de mare de oamenii care o bântuie înecații masculii care caută sex fetele cu bikini provocativ e un clocot care nu prevestește calmul furtuna din noi se amplifică corabile se scufundă la mal din sandale curge nisip și scoici deluviene sunt mereu singur la mare chiar dacă am pus cortul spre soare și știu să pescuiesc meduze cel mai greu
STAREA TÂRZIE A POEZIEI de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376102_a_377431]
-
încheie halatul de mătase cu monogramă, puse mâinile la spate, fu încătușat și ieși din casă, în lumina blitz-urilor, cu un aer de martir în drum spre canonizare. Presa, special invitată de poliție pentru a mediatiza evenimentul, dădu în clocot. La urma-urmei era ceva cu totul ieșit din comun. Așa se face că, nici nu ajunsese bine Neluțu la secție și avocații erau deja acolo cu cereri de eliberare pe diferite motive, primul fiind nevinovăția acestui om de excepție, plătitor
EROAREA JUDICIARĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376672_a_378001]
-
mult pe băncuța din preajma orhideelor înflorite, Cristea îndrăznise: - Diana, de ce nu îi acorzi divorțul lui Theo? Oricum nu mai există cale de întoarcere! Așezase fetița la sân și îi zâmbise cât putuse de frumos, deși în sinea sa dădea în clocot: - Nu am primit nici o citație, Doru, nici alt semn de la soțul meu că ar fi depus vreo acțiune în acest sens. Să înțeleg că ai alte informații decât mine? Că discută cu tine dorințele lui? - Poate așteaptă să faci tu
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
când prin ziuă treci. 26 august.2011 Geoagiu Ziua din ceașca de cafea Dimineața somnuroasă cum era A desenat pe nisip o ceașcă de cafea Umplândo ochi cu apă din mare, Apoi a lăsato să fiarbă la soare. Dând în clocot la văzul femeilor goale Ziua a pus nisip în apa cea luat-o la vale, Eu stand la pândă cu gândul și dorul Așteptam să țâșnească din ceașcă izvorul. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Verbul din oglindă / Al Florin Țene
VERBUL DIN OGLINDĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375127_a_376456]
-
-mi ești, de la o vreme, baladă și eres... Privește-mă din fugă sau încetează-ți mersul, Căci tu-mi decizi de-i viață, suire sau regres ! TROIENE DE SPERANȚE... (sonet) Troiene de speranțe ne-au inundat simțirea, Păcatele-s în clocot și-n inimi se-ntronară - Vifornițe de flăcări cu strălucire-amară Ființei noastre pure îi drămuiesc iubirea. La marginile clipei, pe-un ram de frumusețe, Pe rugurile jertfei presar umil speranțe, Le-adun de nicăierea, le-nfășur în prestanțe Răsbinecuvântând iubirea cea
TROIENE DE SPERANŢĂ (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375181_a_376510]
-
-n sfânt amor celest - "Amor ce mișcă stele" - o lege mult uitată, Pe care-o reimpunem doar printr-un sacru gest... DE VORBĂ CU ADRIAN PĂUNESCU (poem bazat pe discuții reale) Cu Păunescu-alături, vorbeam despre viață: „Cerneala vieții mele în clocote fierbea, Lăsa doar dâre roșii cu străluciri prin ceață, Apoi galben și-albastru...” (Așa el îmi spunea.) „Am scris tone de versuri și-am colectat talente, Lansându-i prin Cenaclu pe cerul meu valah; I-am beștelit pe-adepții lui
TAINE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375189_a_376518]
-
priveam și ne citeam gândurile doar din priviri. Găseam scuze pentru a părăsi gruparea de petrecăreți, ca să ne refugiem în patul larg, profitând de o nouă repriză de îmbrățișări pasionale și sărutări fierbinți, care făceau să ne dea sângele în clocot prin toată făptura. Apoi iar ne alăturam, fără prea multă tragere de inimă, celor din casă, prea mulți și prea gălăgioși, ca oamenii după chef, pentru nerăbdarea noastră. Parcă nu mai venea odată seara, să plece și ei pe la casele
PRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372587_a_373916]
-
frâu... Seninul o primește, Că notă muzicală, Văzduhul ce-l plutește, Cu triluri îl presoară Spărgând nemărginirea Tabloului pictat, Iar cântu-i e solirea A norului chemat. Un fulger brazdă cerul Și-un tunet îl urmează. Se sparge-n mii oțelul... Clocot reverberează... Se-adună uriașii, Se lupta-n lănci și săbii. În fugă le sunt pașii Și-n fug-a lor corăbii... Potop dezlănțuit Din nouri se prăvale. Albastrul infinit Nu poate-i stă în cale, Până când negrii cai Desparte luptătorii
ZI DE VARA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372105_a_373434]
-
sufletul stelei,cuib de taină în unde, Curioasele gânduri în speranțe se-ascund, Mor copacii de focul pădurii-n fioruri, Iubiri în splendoare ce și-n moarte înving. Tu zbori într-un vers și zboru-i de taină, În vine un clocot, an cu aripi mă strânge, Te desprinzi într-un nor de cântare cu îngeri Și în urma-ți cerească roi de fluturi te ninge, De dragul secundei ard în flăcări cuvinte, Cu iubiri infinite, vers în ploi inocente, Și dezbrac sentimente în
NINGE CU VISE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376193_a_377522]
-
dec. 1937, anul II, nr. 56). În Martie 1938 îi apare volumul „Trecerea prin alba poartă”, Editura Librăriei Pavel Suru, Tipografia Cărților Bisericești, considerat un debut promițător și, despre care, Octav Șuluțiu, în Familia, scrie: „E o țâșnire vulcanică, un clocot de pasiune, o tinerețe neastâmpărată care irumpe, dornică de viață și de avânt, e o izbucnire sinceră și nestăpânită, așa cum îi șade mai bine adolescenței să fie. Sufletul poetului se revarsă direct, ca o apă umflată peste malurile constrângătoare ale
70 DE ANI DE LA MOARTEA POETULUI EROU ION ŞIUGARIU de ION DUMITRU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376116_a_377445]
-
altar de nestins De când cu iubire la Piept m-ai cuprins Și-n imnul de slavă ce-nalț către cer E viața mea Doamne ce-n dar Îți ofer... Sunt eu...o făptură cu bune și rele... Sunt inima-n clocot ce-aleargă spre stele... Primește-mă Tată...dă-mi haina de nuntă Și-n marea-Ți iubire mă binecuvântă! Referință Bibliografică: Omagiu divin 13 / Maria Luca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1584, Anul V, 03 mai 2015. Drepturi de
OMAGIU DIVIN 13 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379780_a_381109]
-
zboru-mi făr'de margini sub Soare bântuind, privesc astăzi năpârca otrava-și înghițind; și-a adunat averea pe semeni jefuind, dar, azi, brațele legii se-ntind și o cuprind. Se apără și-și varsă lăturile mințind, iar, spaima, lașitatea, dau clocot forfotind, urzesc din greu denunțuri, dreptatea ocolind, trădează chiar complicii, încet, îngenunchind... Ar vrea acum să-ntoarne, prin neguri bâjbâind, blestemul țării mamă, al pruncilor scâncind, să-ntoarne brațul legii ce-i strânge-nlănțuind... Năpârci! Vă vrem departe, pedepse ispășind! Referință Bibliografică: Blestemul
BLESTEMUL NĂPÂRCII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374695_a_376024]
-
își strigă în imagini literare de o frumusețe greu de suportat de cititorul neavizat, toată dogma adunată din vieți, în chivotul sufletului. Este un cod al trecutului în transhumanța sa spre Infinitul Tată. Ordinea versurilor autoarei este dată de dezordinea clocotului interior. Scrisul ei este asemeni unui râu de munte după o ploaie torențială care nu mai are spațiu suficient între maluri, se sufocă de restricții și se revarsă inundând toate limitele înconjurătoare prin versul încifrat, greu de abordat de un
AUTOR: CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371680_a_373009]
-
Ce cauți,dorule nebun, numai prin crâng Când noaptea rece doarme neîntoarsă? De ce prin al ei toi mă alergi să plâng? De ce-mi faci viața atât de furtunoasă? De ce-n pustiu mă umbli, să n-am stare? De ce în clocote mă cazi și mă suspini? De ce am bătucit cutreierând a ta carare? De ce azi sub desculți am numai spini? De ce m-ai blestemat să-mi caut fericirea Peste cărări pustii de timpuri colindate? De ce-n pădure fără pas mi-ai
DORUL MEU NU ARE MILĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375709_a_377038]
-
lumea nu ar mai exista...iar... dragostea muta munții din loc.” Mă bucur să constat acuratețea și obiectivitatea pe care autoarea le dovedește în scrierea omagiala: „Adrian Păunescu va dăinui în timp,” din care reproducem un fragment:”S-a stins clocotul vulcanului numit Adrian Păunescu, poet, prozator, jurnalist, om de cultură, de sport, de televiziune, personalitate remarcabilă care a ocupat un loc important în viață țării noastre (...) Nu cred ca se va așterne colbul uitării nici peste poezii, nici peste fenomenul
O CRONICA LA O CARTE: „ÎMI PLEC FRUNTEA” de MARIAN TEODORESCU în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369188_a_370517]
-
lăsându-mi dorințele-aprinse Și plecai! Ce dor îmi lăsai iubite și ce jale! Îngenunchiată în lacrimi te rugam să rămâi, Dar îmi lăsai numai dorul de tine aprins, Aș fi dat orice atunci, de-aș fi avut căpătâi Trupu-ți în clocot zvâcnind, de mine cuprins. Nemărginirea și infinitul doream să le-ating, Să pot să le gust cu trupu-ți și cu buzele tale, Să mă plimb prin iernile cerului, apoi să te ning Cu plăceri albastre, iubite, și extazuri astrale. Prin
DE NU TE-AȘ FI PIERDUT... de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369259_a_370588]
-
Ascult glasul lui Victor care brusc începe să-mi povestească... - În labirintul în care cuvintele deveniseră demult bulgări de lumină, el sfințea o cupă de rostiri. Ea răsărea din coada cupei cu zâmbetul ei de pasăre albită de încercări. În clocot sângele răsturna dealurile. Văile ascultătoare primeau pământul și crucile rădăcini din copacii frânți. El număra frunzele, câinii lătrau, ea dormea pe brațul lui de argint. Deschidea drumurile în tainele pădurilor arse de seceta omului, când mâna lui, umbra mâinii lui
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374114_a_375443]
-
M. Eminescu) Mai bate piroane în cruce, Pe frunte mai pune-mi iar spini, Ca praful azi vântul ne duce, De noi suntem tot mai străini. Mai trage frânghia la clopot Și cheamă toți popii-n altar, Oprește știutul vechi clocot Și stinge tot focul de jar. Împrăștie iz de tămâie, Aprinde luminile-n sfeșnic, Iubirea, a noastră, rămâie În timpul cel pururea veșnic. Și pune-mi bănuțul în mână, Împinge și barca pe ape, Căci moartea, a toate stăpână, E-aproape
PSALM de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374226_a_375555]
-
acel sărut pasional, iar mâna lui alerga nervoasă pe sâni, îi plăcuse și uitase de Mircea și de faptul că Ramona putea deschide în orice moment ușa biroului. Simțea cum luase foc și începuse ca sângele său să dea în clocot. Oare de ce se întâmpla acest lucru când, totuși, îi plăcea de Mircea și putea fi o partidă destul de promițătoare, dacă știa să conducă în așa fel lucrurile, ca acestea să fie în favoarea sa? Mircea se dovedise a fi o fire
CAP. VIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374256_a_375585]
-
DE-O VREME Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1763 din 29 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Ca o lacrima veche tăinuita de clopot Într-un schit părăsit, fără urme de miei, La hotar ce desparte ninsoare de clocot, Bătrâni pe tăciuni își duc anii prea grei. Câte flăcări se sting sub obroc de iertări Și ce multe se nasc într-o clipă de răi, În beție de timp trag de funii uitări Răstignind înc-o zi în destine de
DE-O VREME de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378659_a_379988]