2,405 matches
-
cu sorcova, cu plugușorul, cu Moș Ajunul, adică...după bolindeți. Pe la sfârșitul lui octombrie începuseră pregătirile pentru plugușor, cu repetițiile și dotarea cu clopoței și tălăngi. Spuneau că îl iau și pe Victoraș, pentru că avea oi și aducea tălăngile și clopoțelul, deși nu-i repartizaseră decât un rol secundar, cu strigatul la „hăi! Hăi!” Mai pe urmă, au spus că vor merge și după bolindeți. Că are fiecare câte o traistă amare și băț lustruit. Că și Victoraș are și de
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
2284 din 02 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Se deschid cu bucurie Sus, pe ramuri, în platani, În cântec de ciocârlie, Mugurașii dolofani. Munții ațipesc ca moșii, Câmpul se aprinde-n flori, Clămpănind din ciocuri roșii, Șiruri, șiruri vin cocori. Clopoței cu trei petale Sună pe aripi de vânt, Soarele se plimbă-agale Cu o aură de sfânt. Referință Bibliografică: APRILIE / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2284, Anul VII, 02 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gheorghe Vicol
APRILIE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383233_a_384562]
-
artistic al fiecăreia. Pe la vreo doi-trei ani, când această lume de basm mi-a pătruns în suflet prin ferestrele ochilor mari și mirați, în acea vreme de sfârșit de decembrie, eram amețit de parfumul busuiocului, de sclipirea betelii, de clinchetul clopoțeilor, dangătul tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din ... Citește mai mult Pe vremea copilăriei mele, în satul de la margine de țară, nu aveam radioreceptoare iar televizoarele încă nu se inventaseră. În acele
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
artistic al fiecăreia.Pe la vreo doi-trei ani, când această lume de basm mi-a pătruns în suflet prin ferestrele ochilor mari și mirați, în acea vreme de sfârșit de decembrie, eram amețit de parfumul busuiocului, de sclipirea betelii, de clinchetul clopoțeilor, dangătul tălăngilor, pocnetele bicelor, țăcănitul caprelor, hârâitul buhaiului și hăulitul acelor voci argintii, misterioase, izvorâte din ... XIV. SCUZAȚI, CĂ MOR!, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 2118 din 18 octombrie 2016. Scuzați, că mor! După vreo zece pași, moș
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
o magică rochie de mireasă. Sprințarele stele argintaseră și nuiaua de alun care fulgera în razele aurii ale lunii, când șerpuia ca un steag dacic în spatele lui Tudorel. Văzând minunata pereche, toți copacii și tufișurile din drum ovaționau, scuturându-și clopoțeii de argint : Să ne trăiască mirii cei frumoși și norocoși! Citește mai mult Bineînțeles că Tudorel, ca un adevărat cavaler, i-a oferit Lunei-Lunișoarei brațul. Mergea atent și tacticos pe lângă ea, grijuliu ca să nu-i calce vreun fir de rază
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
o magică rochie de mireasă. Sprințarele stele argintaseră și nuiaua de alun care fulgera în razele aurii ale lunii, când șerpuia ca un steag dacic în spatele lui Tudorel.Văzând minunata pereche, toți copacii și tufișurile din drum ovaționau, scuturându-și clopoțeii de argint : Să ne trăiască mirii cei frumoși și norocoși!... XXII. NUIAUA FERMECATĂ-2, de Năstase Marin, publicat în Ediția nr. 1803 din 08 decembrie 2015. Lui Tudorel i se păru că a intrat în sala palatului...Deși niciodată nu văzuse
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
privighetoarea zorilor târzii, După lungi pribegii,întors acasă. Aș vrea să mă mai dezmierzi, Cu pipăitul mâinilor,prin păr,firave, Aș vrea să nu te mai întorci, Să stai,să-mi spui că mai rămâi. Aș vreas-aud iar glas de clopoței, În noaptea sărbătorilor de nea, Aș vrea s-aud iar vocea ta, Cântând ,încet frumoase melodii. Aș vrea de s-ar putea să-mi vii și-n vis, Să fii doar tu,să vii aș vrea, De s-ar putea
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
privighetoarea zorilor târzii,După lungi pribegii,întors acasă.Aș vrea să mă mai dezmierzi,Cu pipăitul mâinilor,prin păr,firave,Aș vrea să nu te mai întorci,Să stai,să-mi spui că mai rămâi.Aș vreas-aud iar glas de clopoței,În noaptea sărbătorilor de nea,Aș vrea s-aud iar vocea ta,Cântând ,încet frumoase melodii.Aș vrea de s-ar putea să-mi vii și-n vis,Să fii doar tu,să vii aș vrea,De s-ar putea
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
iradiind din ochiul stâng. Avea nevoie de poțiunea lui Teofilo. Dădu din nou să se ridice, pentru a doua oară, dar mai Întâi trebuie să se descotorosească de jonglerul acela enervant care Îi urcase În cârcă, iar acum Îi agita clopoțeii pe la ureche. Își duse brațul drept la ceafă, Încercând să Îl Înșface Înainte ca ceilalți să Își dea seama de gluma vulgară al cărei obiect era. În cele din urmă izbuti să se ridice În picioare. Încercă să Își Îndrepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
așa-zisa mea dispariție de după Congresul de la Paris, nu-i așa? Ba bine că nu. Ce mai contau micile nedumeriri punctuale, gen de unde știa profesorul că o să-l caut și cînd anume, pe lângă promisiunea dezlegării misterului bulversantei sale dispariții?! ...Stop, clopoțel de alarmă: Adam Adam rostise clar și apăsat „așa-zisa mea dispariție”. Cum adică? Ce vrea să Însemne vorba asta proastă, „așa-zisa”? Mi se pregătise o farsă, o cacealma sau profesorul o aruncase intenționat, ca să intrige ori să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tânăra sa Doamnă Ruxăndrița ce sforăia încetișor alături, Sima-Vodă trase de șnurul din dreapta patului, să cheme feciorul din casă. Nu se auzi nimic. Vodă se sculă oftând din toți rărunchii, se duse la ușă, o deschise și se uită la clopoțelul de deasupra ei: cineva îi luase limba, putea el să o tot tragă de șnur. — Vasâle! - striga Sima-Vodă. Vasâle, feciorul de casă, apăru din odaia de-alători, cu ochii umflați de somn, împleticindu-se. Arăta ca vai de el, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
om de rând să-i folosească la ceva faptul că un vehicul trece ca vântul prin fața casei lui, ridicând nori de praf și omorându-i caprele, găinile și, din nenorocire, uneori și copiii. Ghepardul întinse mâna și sună dintr-un clopoțel de argint aflat pe tava de ceai; când apăru nepoata sa, îi spuse: — Caută-l pe Sakib și spune-i să-i adune pe toți membrii Sfatului bătrânilor. Să încerce să vină pe înserat, deoarece trebuie să luăm o hotărâre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
autocar cu turiști străini „wir haben das höchste Lebensniveau erreicht, wir sind alle potenzielle Selbstmörder“ domnul acela bătrîn cu gambetă duce În lesă un San Bernard și doamna aceea are un turban supraetajat ca o pagodă parcă se aude clinchetul clopoțeilor la vila Minovici făceam un popas cînd veneam cu Nino pe jos de la aeroport avioanele săgetau cerul el Îmi vorbea de ultima erecție a spînzuraților noi vom rămîne totdeauna aici sub castani pașii noștri egali fața lui puțin Îngrijorată privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o floare nepotrivită pentru tanti Mae. Ea era mai degrabă ca o floare mare, strălucitoare și cu miros dulce. Poate una roșie, cu miros puternic, ca acela de caprifoi, dar nu atât de inocent. După un timp cineva a sunat clopoțelul și elevii s-au întors în clase. Le-am auzit pe hol pașii aglomerați și cadențați, un zgomot pe care îl fac clasele tot timpul. Când s-a lăsat liniștea, au început iarăși vocile profesorilor: cea nazală a doamnei Watkins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fior. O disprețuiam pe Mo. Liz și Judy erau exagerat de serioase, prinse în propriile intrigi și se complăceau în vorbărie cu tentă psihologică, dar nici una nu mirosea a parfum de paciuli și nici nu zornăiau întruna, acompaniate de clinchetul clopoțeilor cusuți de hainele lor. Mo le avea pe amândouă. —Și oricum, Sam, se auzi Ajay, tu nu trăiești practic acolo, știi? Prin urmare acesta era consensul la care ajunsese adunarea: „N-am văzut, n-am auzit, n-am nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
săptămână, Harriet. Sunt sigură că o să vă înțelegeți minunat. Era numai bine. Poate Harriet va fi și ea cea mai bună prietenă a mea. Shelley se plimba prin birou, gesticulând în timp ce vorbea, brățările de aur de la mână scoteau sunete precum clopoțeii de Crăciun în duet. Și-a coborât vocea în semn de confidențialitate. Vezi tu, deși eu și Judy suntem practic parteneri cu drepturi egale, ea urăște partea asta a muncii de zi cu zi, partea de afaceri. Nu vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
și o veți găsi acolo. Liftul avea oglinzi pe pereți și tavan, iar pe jos mochetă. Am ridicat privirile să văd cum arăt de sus. Răspuns: mai degrabă ciudată, după cum putea fi de așteptat. Panoul a indicat etajul 3, un clopoțel a sunat politicos, liftul s-a stabilizat și ușile s-au deschis. Eram față în față cu doamna Archer. * * * Nu mi-a oferit nimic de băut. Mi s-a părut destul de nepoliticos. Dar poate nu avea bar. Biroul părea atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
rog... - Dar insist, domnule Maro, insist! Pesemne, însă, că nu sunt suficient de convingător, nu-i așa? Bietul Maro dădea din colț în colț, așteptând, probabil, ca undeva, cumva, cineva să sune de ieșire. Numai că aici nu era nici un clopoțel. Se codea, căutând idei alese care să nu curme mult prea devreme zborul tinerei speranțe. - Sigur că sunteți convingător, domnule Euripide... sigur că da... vorbi el absolut la întâmplare, amânând cât mai mult cu putință momentul adevărului. Ăăă... - Și-atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
uluitor. Deasupra Moscovei cădea lin prima zăpadă, cu fulgi pufoși care pluteau ca niște așchii de marmură într-un ocean albastru. Acoperișurile caselor și rondurile de flori păreau niște pânze de corăbii larg desfășurate. Copitele cailor țăcăneau, automobilele fâșâiau ușor, clopoțeii tramvaielor scoteau un clinchet primăvăratic în liniștea tihnită a orașului. Pe strada pe care mergeam am ajuns din urmă o fată. Nu pentru că aș fi vrut s-o ajung cu tot dinadinsul, ci pentru că mergeam mai repede decât ea. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pus pe treabă. Cum n-a reușit să le Înlăture de pe pereți, și-a zis că e mai bine să le acopere cu un strat gros de vopsea, urmărind conturul lăsat de igrasie. Așa apăru În baie prima floare, un clopoțel uriaș sau un nufăr, cine mai știe. Toți i-am adus laude. Au venit și de prin vecini să-i vadă opera. PÎnă și nepoțelul lui drag și-a manifestat sincer admirația. Și uite așa a Început totul. A urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și textul pusă pe melodie a obiceiului de mersă cu Steaua. Pe un cadru de lemn în formă de stea se lipea o hârtie colorată tăiată în fâșii, pe fundal se lipea imaginea „Mamei cu pruncul” și se agita un clopoțel menit să accentueze importanța momentului. Pe lângă „Stea”, se luase obiceiul de a se confecționa o stea mai mică, prinsă pe un suport din bare de lemn, care, acționate de o pârghie, își dădeau drumul, se lungeau, iar cei care umblau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sus veghea și, măcar o dată, Îi va Îngădui acelei perechi cîteva picături de fericire. Am atîrnat afișul cu Închis În vitrină. Am Întîrziat un moment În dosul prăvăliei ca să răsfoiesc registrul unde tata Își nota comenzile și am auzit sunînd clopoțelul de deasupra ușii care se deschidea. Am crezut că era Fermín, care uitase ceva, sau poate tata, care se Întorsese de la Argentona. — Cine-i? Trecură cîteva secunde fără să primesc nici un răspuns. Am continuat să frunzăresc registrul de comenzi. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
din prăvălie. Am Înghitit În sec. Am Înșfăcat un cuțit de deschis scrisori și m-am apropiat Încetișor de ușa Încăperii din dosul prăvăliei. Nu am cutezat să mai strig o dată. La puțin timp, am auzit din nou pașii, Îndepărtîndu-se. Clopoțelul de deasupra ușii a sunat iar și am simțit o adiere dinspre stradă. Am intrat În prăvălie. Nu era nimeni. Am dat fuga la intrarea dinspre stradă și am Închis bine de tot. Am respirat adînc, simțindu-mă ridicol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
du-te și te distrează cum trebuie. L-am salutat militărește la despărțire și l-am văzut plecînd țanțoș ca un cocoș pe drumul spre cotețul cu găini. Nu trecuseră nici cinci minute de cînd Fermín plecase, cînd a auzit clopoțelul de la intrare și mi-am ridicat privirea de pe coloanele de cifre și de ștersături. Tocmai intrase un individ Îmbrăcat Într-o gabardină cenușie și cu o pălărie de fetru pe cap. Etala o mustață ca trasă cu pensula și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am aciuat pe o latură a platformei și am deslușit silueta turnului de la „El Frare Blanc“ decupîndu-se printre copaci. Apropiindu-se de colțul de la Román Macaya, tramvaiul Își Încetini mersul pînă cînd se opri aproape cu totul. Conductorul sună din clopoțel, iar controlorul Îmi azvîrli o privire de cenzură. — Hai, domnu’ isteț. Grăbiți-vă, că numărul treizeci și doi aici e. Am coborît și am ascultat huruitul tramvaiului albastru care se pierdea În ceață. Reședința familiei Aldaya era peste drum. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]