552 matches
-
de atâta fericire și cădem În zăpadă. Ne rostogolim râzând ca niște copii, ne sărutăm și ne spălăm reciproc, pe față, cu zăpada pufoasă. Ne Întoarcem În cabană. Este o atmosferă de sărbătoare. Lumânările parfumate, aprinse, În formă de inimă, coșulețul cu ouă roșii care tronează În mijlocul mesei, drobul aranjat pe un platou, peștele afumat, cozonacul, pasca, vinul roșu, toate te Îmbie să iei loc și să te ospătezi. - Hristos a Înviat! -Adevărat a Înviat! Luăm mai Întâi câte o bucățică
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
să iei loc și să te ospătezi. - Hristos a Înviat! -Adevărat a Înviat! Luăm mai Întâi câte o bucățică de paște cu apă sfințită, ne Închinăm și spunem rugăciunea de duminică, după obiceiul nostru. Apoi, ciocnim câte un ou din coșuleț și chicotim la fiecare ciocnitură; nu știu cum se Întâmplă, eu câștig de fiecare dată. Și totuși, tu ești mai norocos fiindcă mă săruți, parcă aș fi câștigat la vreun concurs . Servim pește- macrou afumat- și bem vin roșu. Dăm noroc și
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
un păhărel de Dubonnet Quinquina. — Volontiers, Madame, i-am zis, ieșind pe verandă. Vraja se rupsese. LVIII Veni și vremea să plec din Tahiti. Conform datinelor agreabile de pe insulă, mi s-au făcut daruri de către persoanele pe care le cunoscusem - coșulețe din frunze de cocotier, rogojini de pandan, evantaie; iar Tiaré îmi dărui trei perle mici și trei borcane de peltea de guava făcută cu propriile ei mâini grăsulii. Când vaporul de poștă care făcuse o escală de douăzeci și patru de ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
zburat iarăși oprindu-se de astă-dată pe pervazul ferestrei. ― Vai, pleacă... ne părăsește, strigă Mihaela, cu sufletul la gură. Trebuia să închidem geamul. Dar cinteza nu se gândea să, fugă, ci, spre marea noastră mirare, ateriză de astă-dată chiar pe coșulețul cu pâine și începu să-și înfigă docul în miezul pufos. Ne uitam la ea încremeniți, fără a clipi din ochi, până când s-a hotărât să-și schimbe locul și a zburat pe șifonier. ― Bravo, drăgălașo, mi-a plăcut îndrăzneala
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
slujba ta. nouă în al patrulea loc: nu îți găsește nimeni nici o vină că persiști în ideea ta, de a dezvolta în grădinile tale suspendate o nouă mică unitate de producție, îți confecționezi pe loc, fără să mai cobori, un coșuleț de nuiele de dud, în care așezi cu grijă coconii strălucitori, numai pe aceia din care a zburat fluturele, pentru că nu ai călcat nici gâze cu tălpile tale ușoare, umpli coșulețul, cobori cu grijă scara din crengi de baobab-bătrân capricios
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
îți confecționezi pe loc, fără să mai cobori, un coșuleț de nuiele de dud, în care așezi cu grijă coconii strălucitori, numai pe aceia din care a zburat fluturele, pentru că nu ai călcat nici gâze cu tălpile tale ușoare, umpli coșulețul, cobori cu grijă scara din crengi de baobab-bătrân capricios și dai fuga pe prispă, să vezi ce găsești pe acolo să te poți descurca mai departe. nouă în al cincilea loc: scoți din cutiuța cu coarne de pui de cărăbuș-hercule
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
uimește la acest copil. Pe măsură ce aparatul se apropie de el printr-un trav lateral, vedem ce anume este acest altceva. Copilul e nebun de legat. Pe ușa camerei intră brusc bunica lui Ionel, Titi, 60, ce poartă cu sine un coșuleț cu prăjituri. Aproape indiferentă la importanța momentului și martoră involuntară a inactivității copilăriei unui personaj ce va schimba cursul istoriei, Titi reușește să facă o gălăgie infernală. - Să-ți dea bunica prăjiturele? întreabă ea, urlând înfiorător. Băiatul este brusc teribil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
comunistă au transformat-o în butuci de ars în sobă iarna. În copilărie, acest loc era paradisul nostru de joacă. Mer geam acolo cu guvernanta și cu iubita noastră bunică maternă, căreia îi spuneam Bonnie. După ploaie, ne duceam cu coșulețele să culegem ciuperci în pădurea de castani sau de plopi. Mai am și acum în nări mirosul ciupercilor umezite de ploaie... Apoi pădurea ne inspira să ne clădim căsuțe în copaci. De-a ce vă mai jucați? — Gardianul nostru, pe
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
acelea, puse de-a valma, emanau un miros greu, înțepător, de mucegai amestecat cu ceva ce aducea a putred. Numai buna cuviință o îndemnă să-și înfrâneze pornirile. își aminti cum odată, de Paști, mama ei o trimisese cu un coșuleț în care pusese un cozonac, câteva ouă roșii, friptură de miel și alte bunătăți, din belșugurile ce se află de obicei pe masa de sărbătoare la toți creștinii. Știa că posibilitățile Coanei Aglaia erau limitate și îi trimisese de toate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Aglaia erau limitate și îi trimisese de toate, ca să se poată bucura și ea la această zi de înviere a Domnului. De cum intrase, Olga fusese lovită de aerul greu de respirat, neștiind cum să părăsească mai grabnic această cameră-cavou. Depuse coșulețul pe masă și, cu ochii pe ușă, spuse zorită sărut-mâna, apoi o ținu într-o fugă nestăvilită, până acasă. Îi împărtăși mamei ei cu ce impresie rămăsese din această vizită. Mama sa o certă cu asprime: - E o biată bătrână
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cutreieram prin păduri să cunosc natura cea încântătoare, al păsărelelor glas și drăguțele animale. Mergând așa de fericită sărind de pe-un picior pe altul, deodată o zăresc cu ochii mei micuți pe Scufița Roșie cum hoinărea și ea cu coșulețul cu bunătăți făcute de mama sa. Cum văd că se îndepărtează, o strig: Hei, Scufiță Roșie! Așteaptă-mă! Fetița se oprește. Privește către mine. Eu îi zâmbesc. Bună! îmi spune Scufița Roșie. Mă bucur să te văd! îi răspund eu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Roșie! Așteaptă-mă! Fetița se oprește. Privește către mine. Eu îi zâmbesc. Bună! îmi spune Scufița Roșie. Mă bucur să te văd! îi răspund eu. Vrei să vii cu mine la bunica? Săraca e bolnavă și i-am pregătit în coșuleț cu bunătăți, căci poate o să-și revină, îmi explică copila plină de entuziasm. Scufița Roșie o luă înainte cu bonețica ei roșioară și cu rochița-i de mătase. Eu, după ea în fugă. Deodată, fetița zări un câmp de-un
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
țintiți spre fetiță. Eu îi fac semn Scufiței să plece de acolo. Ea nu mă ascultă. Lupul ajunge în fața fetiței: Bună ziua, Scufiță Roșie! Ce te aduce pe aici? o întreabă lupul. Păi... mă duc la bunica să-i dau un coșuleț cu bunătăți, îi răspunde fetița. Dar unde stă bunica ta? o întreabă lupul și mai curios. Eu îi fac semn să tacă. Ea se preface că nu aude. Ea stă lângă cei doi fagi înalți din pădure, îi știți, nu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fi fost niciodată luat În seamă mai mult decât bracul domnului Andrei cu care uneori se juca. Ba uneori chiar Îl săruta pe bot și Îi dădea să mănânce oase de pui aduse pe o farfurie de acasă Într-un coșuleț de picnic. În acele momente, Îi venea să latre, doar doar va atrage și el Într-un fel atenția asupra lui. Se oprea spunându-și că urletul său de durere ar putea speria gingașa făptură care trecuse deja cu bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
arată pămîntul!" "Pămîntul arată Ca discul lunii Iar marea-ndepărtată E-o curte îngustă." După două îndoite ceasuri De zbor încordat Vulturul zise: "Privește, prietene, Cum e acuma pămîntul" "Pămîntul arată acum - Ca o plăcintă micuță Iar depărtatele mări Cât coșulețul de pîine!" Auta se încruntă. De ce își strica Adapă cîntecul? Sau îi era prea foame, și acești ascultători altfel nu-și înțelegeau datoria? Se uită în jur: în adevăr, câteva femei pregăteau pâini, să le dea. Un tânăr scoase din
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
și mlădioase ca niște nuielușe de alun pe care le rupea, adesea În fragmente din ce În ce mai scurte și care serveau de multe ori ca materie primă pentru Împletituri diverse, domeniu În care fetele erau neîntrecute, reușind adevărate capodopere sub formă de coșulețe sau cununițe de care mulți Împărați ar fi fost mândri. Va se ferea de săbiile frunzelor de papură, nalte, late și lucioase ca și de rogozul cu muchii ascuțite, abundent, pentru a nu „face buba”, cum des era avizat, și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
greu, trăgea cu obidă ciobacul la mal. Odată ajunși pe iarba verde și simțind pământul sub picioare, Începeau să culeagă racii, să-i numere și să astâmpere copilul legându-i degețelul cu frunze de pătlagină, apoi Îi Împleteau câte un coșuleț din pipirig și alte ierburi, Îl dotau cu maci de câmp și, spre marea bucurie și totala uitare a luptelor fioroase ale copilului, depuneau În coșuleț, uzând de toată gingășia de care erau capabile În acele momente, doi-trei melcușori lipicioși
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
astâmpere copilul legându-i degețelul cu frunze de pătlagină, apoi Îi Împleteau câte un coșuleț din pipirig și alte ierburi, Îl dotau cu maci de câmp și, spre marea bucurie și totala uitare a luptelor fioroase ale copilului, depuneau În coșuleț, uzând de toată gingășia de care erau capabile În acele momente, doi-trei melcușori lipicioși și inofensivi, care imediat ce se linișteau, ieșeau puțin câte puțin din cochilie, etalânu-și cornițele delicate, appoi câteva flori galbene și dacă racii erau Îndeajuns -găleata plinăaruncau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
gândea la ziua de duminică și i se părea o veșnicie până a doua zi. După amiază, era cam totul gata; cozonacii copți, bucatele pregătite, ouăle vopsite, curat prin casă și măturat prin curte și pe la poartă. Mama ei pregăti coșulețul în care puse câte puțin din toate bucatele gătite pentru sărbătoare și doi din frații ei urmau să plece seara în satul vecin, la biserică, pentru a le pune la sfințit, atunci când preotul urma să treacă cu stropitul. După ce frații
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
doamnă în vârstă și singură. Maiorul zâmbi. Nu era deloc sigur că ar fi în stare. * Melania Lupu aranja florile aduse de maior ― cinci trandafiri galbeni ― într-o glastră din cristal negru. Pe măsuța scundă pregătise serviciul de cafea, un coșuleț cu prăjituri uscate și un altul cu migdale. Mirciulică privea fix cupa de frișcă. ― O adevărată orgie de dulciuri, observă Cristescu. Bătrâna se răsuci sprintenă. Purta o rochie neagră cu guler bărbătesc. ― Cozonacul l-am băgat puțin la cuptor. Ador
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
început că mă privește cu multă... Cum să vă spun?... Multă îngăduință. ― Nu vă înșelați, râse Cristescu. Vorbește mereu de dumneavoastră... ― Adevărat? Ochii bătrânei se aprinseră brusc. Luă un ziar de pe scrin și improviză la iuțeală un cornet. Deșertă înăuntru coșulețul cu fursecuri și un pumn de migdale și i-l întinse. ― N-o să vă fie prea greu, domnule maior, nu-i așa? Vreau să știe că m-am gândit la el. Își frânse degetele încurcată. Am fost extrem de contrariată zilele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
este o pradă ușoară. Mi-am dat curând seama că fermecătorul Milton este cel mai profesionist dintre prietenii de profesie. N-ai avea vreodată nici cea mai vagă bănuială că nu este un prieten veritabil. Destul de des, el le trimite coșulețe cu vitamine tuturor prietenelor sale, prin curier, cu un bilețel În care le spune că este „Îngrijorat“ pentru ele. Milton chiar le telefonează lui Lauren și celorlalte binefăcătoare ale sale, iar, dacă afară este mai răcoare decât de obicei, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
tău vital, așa că trebuie să ai grijă de ele, e dreptul și datoria ta să o faci ! Acum îmi dau seama ! De asta s-au răspîndit atît de mult toate aranjamentele astea rustice à la Piedone, aranjamente florale, băncuțe și coșulețe de lemn, ba chiar și gărdulețe (de sîrmă) peste tot : arată îngrijit, domnule ! Iar noi sîntem neam de gospodari, nu de urbaniști... Case fără acasă — Cîte camere aveți ? — Nu știu... vedeți și dumneavoastră, ne îndeamnă proprietarul. Par să fie șapte
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
plăcile sparte și crăpate ale promenadei comuniste lasă să crească iarba printre cariile lor înnegrite de vreme. Puțin mai încolo există însă și o serie de părculețe îngri jite, ba chiar prea îngrijite, de mîna unui „artist”, cu fîntînițe și coșulețe de lemn, din care se revarsă izvorașe și floricele. Aceasta este inima Bucovinei, de aici pleacă și aici se întorc turiștii ademeniți să admire patrimoniul universal al mănăstirilor „care este”. Cu o condiție : să găsească drumurile care duc spre ele
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Myatt fu surprins. — Atunci de ce vă este teamă? Întrebă el. Femeia arătă cu capul spre Încăperea luminoasă și metalică. — Soțul meu e atât de modern! spuse ea cu teamă și mândrie. Apoi mândria ei pieri și, cu mâinile cufundate În coșulețul ei de lucru, printre nasturi și gheme de lână, adăugă: — S-ar putea să nu dorească să vină Înapoi la mine. — Ei, ce spuneți de asta? zise domnul Stein În timp ce coborau scările. — Sărmana femeie, spuse Myatt. — Da, da, sărmana femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]