4,982 matches
-
bronzată! Bag mâna-n foc că o liotă de cinci-șase țânci se agață la ora asta de fundul opulent al acestei fete (atât de diferit de curulețul mic și tare, de manechin, al Maimuței). Bag mâna-n foc că-ți coci singură pâinea, nu? (La fel ca în noaptea aceea toridă de primăvară, în apartamentul meu din Yellow Springs, în chiloți și sutien, cu făină în urechi și linia frunții îmbrobonită de sudoare - ții minte? cum îmi demonstrai, în ciuda temperaturii, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Da! Mai mult ca sigur că l-a sunat deja. Îți aduci aminte? O să te spun la toată lumea, Alex. O să-l sun pe John Lindsay pe internațional. O să-l sun pe Jimmmy Breslin. Și e destul de țicnită ca să mi-o coacă! Pe Breslin, pe caraliul ăla! Pe geniul ăla de secție de poliție! O, dacă-i pe-așa, dă, Doamne, să se omoare. Aruncă-te, ștoarfă ignorantă și catastrofală ce ești - decât să crăp eu, mai bine crapă tu! Bine-nțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la prânz În locul pentru servit ceai de la Carlyle, spuse Tinsley, oferindu-ne câte o băutură mie și lui Lauren. Apoi Își dădu coama blondă pe spate și sorbi conținutul paharului dintr-o Înghițitură. —Haideți să Înotăm, ne invită Lauren. Mă coc de cald. —Eu nu pot. Sunt prea obosită, răspunse Tinsley, făcând cu ochiul. S-a Întins cât era de lungă pe o uriașă saltea albă, plină cu perne imense, care se afla pe pardoseală. —O să zac aici și o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
ai tu în pantaloni te-am lăsat să urci aici, la masarda blocului Yanis, locul cel mai înalt din tot Bucureștiului?! i-a strigat ca un ultimatum, apoi, hotărîtă, a murmurat amenințarea: Las' că te frămînt eu... să aibă ce coace viața din tine..." Scuzați gluma cu femeia care mi-a cerut mia de lei... se întoarce Mihai către musafir. Nu înțeleg de ce mi-ați spus toate astea folosește Muraru același ton calm, dar bănuitor, însoțit de privirea ațintită spre ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sub hainele Sorinei. Răscolit de-a binelea, a lungit mult plimbarea prin parcul central, pînă spre seară, vînînd momente cînd s-o poată îmbrățișa, pe Sorina. Întîi speriată, apoi nehotărîtă, sfîrșind prin a se abandona total, Sorina s-a dovedit coaptă pentru jocul dragostei, incitîndu-l, ceea ce l-a făcut pe Vlad să profite de un moment de acalmie și s-o întoarcă, zicîndu-și că, invitînd-o pe fată în camera lui, la hotel, nu înseamnă nimic în plus. Gîndurile lui, statornice, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Băiuțeii (roman) Pentru mama, care na copt în viața ei o plăcintă, dar ne-a făcut fericiți. 1. Câte ceva despre Cristos Coșuță mi-a spus întotdeauna să nu-l pocnesc pe Cristos. Stăteam în troleibuz agățat de bară (într-unul din momentele alea tembele în care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
am scuturat de praf două texte vechi și le-am reprodus aici, constat cu uimire, recitind, că potretul lui Luigi e neterminat. Lipsesc câteva treburi - era crăcănat, fura mere de la aprozar și de pe tarabele din piață cu îndemânare de șuț, cocea semințe și împărțea la toată strada, încerca să imite driblingurile lui Gigi Mulțescu (fără sclipirile jupânului), nu-l ura pe antrenorul cu ochi de șprițar și creier micuț, murea după filmele cu nemți și după Roșu Daniela, avea o casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pasajului superior, ca o succesiune de țarcuri submarine goale. Am oprit mașina și m-am întors spre ea. Fără să stau pe gânduri, am adoptat poziția din care-l sodomizasem pe Vaughan. M-am uitat în jos la propriile-mi coapse și la abdomen, imaginându-mi fesele lui Vaughan ridicate mult pe șoldurile mele, aducându-mi aminte de textura lipicioasă a anusului lui. Prin cine știe ce paradox, actul acela sexual dintre noi rămăsese golit de orice urmă de sexualitate. În toată după-amiaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
se potrivească cu acel cuțit de unt de la început Bucătăria noastră de la Kudgiwa părea făcută special ca la orice oră să se adune acolo mulți inși, fiecare ocupat să gătească altceva; unul curăță năut, altul pregătește păstrăvul; toți condimentează și coc sau mănâncă ceva; unii plecau și veneau alții, din zori și până noaptea târziu. În dimineața aceea, eu coborâsem foarte devreme, dar bucătăria era deja în plină activitate, pentru că era o zi deosebită de celelalte: cu o seară înainte sosise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de la polaci, mai închideau ochii tablagiii, că le pasam și lor... da’ ne îngheța inima-n noi, stăteam și când crăpa asfaltu’ de frig afară, mi-am distrus rinichii, nevastă-mea venea vânătă și cu picioarele umflate... vara ți se coceau creierii-n tine... aveam toate autorizațiile, că și pentru astea plătești de te tâmpești, știi... pe noi ne găseau la controale, pe noi, cu doi chiloți fără tva, pocnitori chinezești și niște perechi de șosete, nu pe ăia care fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Să mă toarne-n parc unde toți câinii ridică piciorul sau în vreo râpă, peste urzici? Păi dacă nu mai avem morți, nu mai avem cimitire și-s printre locurile cele mai frumoase, mai liniștite, mai ales vara, când te coci în blocuri, cu copaci și verdeață și cavouri cu statui. La mine-n sat mai era un obicei, eu i-am făcut lu’ mama dezgropăciune la șapte ani, scoți osemintele, le speli cu untdelemn sfințit și vin, le-nfășori în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
care mă dădeam cu balia, sar peste gârlă, pe burtă, pe sub sârma ghimpată, mă opresc să respir acolo unde ridicasem căsuța din lăzi de bere, intru în grădina lui Zagan, pe unde-s cele două tufe de soc. Când se cocea, mă mozolea Tărcănița pe față și pe păr cu bobițele terciuite și eu stăteam ca prostul și-o lăsam pentru că, la sfârșit, mă ștergea cu bluza ei și puteam să-i văd burta când și-o ridica. Mai și mâncam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe cineva roșind, reacția mea nu-i: o, ce drăguț. O îmbujorare îmi amintește doar că sângele se află imediat sub suprafața oricărui lucru. Să faci dermoabraziune, mi-a zis un chirurg plastician, e cam ca și cum ai apăsa o roșie coaptă pe-o fâșie de șmirghel. Plătești mai mult doar pentru dezastrul rezultat. Pentru a repoziționa o bucată de piele, pentru a reconstrui o mandibulă, trebuie să jupoi o fâșie lungă de piele de pe gât. Tai de la baza gâtului, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
subsoluri cu țevărie caldă la fabrica de postav din Buhuși. S-a uscat prea repede ori au pus prea multe chimicale la spălat, că de spălat au trebuit s-o spele tot acolo, în fabrică, așa încît pînza s-a copt fără ca să poți să-ți dai seama cu ochiul liber. O luai, îți făceai cămașă ori bluză și la prima ploaie ori la prima spălătură se deșira toată. Asta era explicația servitorilor care se grozăveau că știu și ei secretele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
trimisese la Basarab Cantacuzino, atrăgîndu-i, e drept, foarte discret, atenția că acolo se întâmplă ceva. Și dorise, trebuia să știe ce se întîmplă acolo. Iar el se străduise și aflase. I-o spusese destul de clar, poate prea clar, ce se cocea în casa lui Basarab Cantacuzino, iar acum, după ce obținuse ce dorea, îi scotea totul pe nas, îi reproșa că a sărit peste cal, ba chiar că e lipsit de tact și de simțul măsurii proprii. Pentru un funcționar al Serviciului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Dacă socotea cu mai multă atenție și obiectivitate, și el, și domnișoara K.F. gîndiseră, cel puțin într-o privință, aidoma celor doi conspiratori, exact ca August Stoicescu și Artur Stavri. Voiseră izolarea și o aveau. Vladia era ca o pară coaptă în palma colonelului Stoicescu! "Sigur, domnule colonel, Vladia este o așezare izolată, poate cea mai izolată dintre toate așezările, nimeni nu vine aici, arareori pleacă cineva din Vladia pentru a aduce cîteva fleacuri, ață, gaz, chibrite. Scrisori nu scriem, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
asculta cu atenție căutînd să înțeleagă cît se poate de bine ceea ce expunea colonelul Stoicescu. La prima impresie totul părea lipsit de sens. Un fel de aiureală a unui ins lipsit cu totul de simțul realității. În mintea lui se coceau tot felul de proiecte, planuri pe care le socotea cu mult mai importante și mai ales mai adevărate decît lumea înconjurătoare și de aceea aceasta lume trebuia să se supună, să se conformeze, să devină un ceva fără formă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
copil în mizerie. Crengile de alamă ale copacului, unduitoare, încovoiate, răsucite ca niște vițe de vie scăldate în aur stins. Picurând „frunze” de sticlă și cristal. Clinchetul lor fremătător în timp ce pătrunzi între ele. Mirosul de praf ars al fiecărei piersici „coapte”, încă strălucind alb incandescent. Prea fierbinți ca să le atingi cu mâna goală, fără o bucată de stofă, un petic de catifea din vreo fustă sau din vreo jiletcă de brocart. Celelate piersici, cele „putrede”, înnegrite și reci, smălțuite cu praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
orășel, în casă domni o liniște suspectă. Mama, tatăl, fiica, se purtau cu multă atenție unul față de celălalt, parcă se temeau să nu-și clintească unul, altuia gândurile. Mama prepara din nou friptură la tavă și plăcintă cu brânză dulce coaptă în ulei încins, ori tarte cu vișine. Se ridicau de la masă ghiftuiți și căutau câte un colțișor singuratic. Calmul aparent din casa lor se datora și colegilor de birou ai tatălui care se repeziseră să-i demonstreze că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
corpuri de bibliotecă. În rafturi se aflau manuale, culegeri și cărți de literatură. Pe covorul de iută, albastru, spre mijloc, pe niște ziare, mama pusese pătlăgele ne înroșite, culese din grădină ca să fie ferite de asprimea brumei și să se coacă la căldura ce încă mai radia, înglobată în interiorul lor. În cameră plutea un miros incitant, închis. Înțepenită acolo în pag, Carmina avea senzația că se află într-un sanctuar, obiectele, lumina, toate parcă-i aminteau de cineva mort, o copleșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să ajung acasă. Nu te-ai întâlnit cu nimeni? Nu, am urcat sus și nu am mai coborât până a doua zi dimineață. Nu ți-ai cumpărat pâine? Nu, am uitat să-mi cumpăr. Seara mi-am făcut niște cartofi copți în coajă. Mi-a amintit de copilărie. I-am mâncat cu sare și roșii. Te-a vizitat cineva? Nu, nimeni, cine să mă viziteze? Nici măcar nu a sunat telefonul. Am stat puțin întinsă după aia am citit din Kafka, voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de metri de poșta din cartier. La alea patru tarabe, niciodată nu ești sigur c-o să găsești ceva. Mai ales după amiaza. Altceva? o întrebă el și o ajută să-și lepede rochia. Altceva nimic, Ovidiu, din nou acasă, am copt o vânătă, am mâncat o salată de roșii, am tăiat o felie de pepene galben, un adevărat festin! Aveai pâine? Aveam și pâine, cumpărasem de lângă piață două pâinișoare fierbinți. Pe urmă puțină lectură, înțelegi, tot Kafka. N-a sunat telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
artă decapitat într-un bazin cu formol, zise ea, după care se corectă rapid, adăugând: Aș, am glumit. — În ziua de azi nici nu-ți mai dai seama când e vorba de-o glumă sau nu, replică Adrian. — Și se coace un scandal în legătură cu Royal Opera House. — Ei, da, asta parcă mai aduce cu un scenariu cunoscut, deci liniștitor, spuse Adrian. Deasupra casei trecu un avion. Vila era la douăzeci de kilometri distanță de aeroportul Gatwick și se află chiar sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
a VII-a B Zi de vară ,, Într-o zi frumoasă de vară, îmi luai legătura, o pusei în vârful bățului și o luai la picior pe drumul cel mare. Mergeam astfel printre câmpii cu holde... Holdele miroseau și se coceau de arșița soarelui. Eu îmi pusesem pălăria în vârful capului, astfel încât fruntea rămânea liberă și goală și fluieram alene un cântec monoton.” Mihai Eminescu - O zi de vară Furtuna ,,Furtuna, odată, m-a prins la căsuța din poiană. Parcă voiau
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
între nourii negri. Învăluiri dese de stropi se zbătură și duduiră ușurel, apoi se depărtară. Deodată se alinară adâncurile și soarele străluci orbitor în toată poiana.” Mihail Sadoveanu - Codrul Vara la țară Ce frumos e la țară în timpul verii! Se coace grâul. Din zori până-n seară te îmbeți de mireasma văzduhului parfumat. Te scoli dimineața și te duci la câmp. În lan zăresc o mulțime de femei și fete, bătrâni și copii. Munca e în toi. E drept, nu fiecare se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]