911 matches
-
văzu cu perucă, i-ar fi fost silă, dar triumfă gluma făcută de Susan și ei aproape că i se uscase părul și-și scoase basmaua de mătase; Îndată Îi căzu pe frunte șuvița minunată, curată, abia atunci ieșită de la coafor. Juan Lucas Își spuse că dacă s-ar grăbi ar mai prinde apusul soarelui pe mare, ce-ar fi dacă ne-am duce să bem ceva la Yacht Club din Callao? Și nu-ți mai face griji, o să-ți povestesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
prospătă și frumoasă, din cada-piscină. „Ce nume urît, darling“, se mulțumi ea să spună, dar Juan Lueas, care savura fericit o mîncare după rețeta rotofeiului Luis Martin Rornero, preparată de stîrpitura noastră, nu se putu stăpîni. — Probabil că e odrasla coaforului pe care l-am avut la club, spuse. E un prieten vrednic de fiul tău, draga mea. Julius și Cano stăteau pe gînduri mereu, fiecare cu ale lui și În stilul lui. Pe Julius Îl mira faptul că, după ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
paharul de whisky, se jelui rotofeiul. O oră mai tîrziu, Bobby, În smoking. ieșea pe poarta palatului la volanul Jaguarului, În drum spre casa lui Rosemary, care Încă nu era gata, fiindcă tocmai azi Îi făcuseră o pieptănătură Îngrozitoare la coafor. Ieșind pe poarta palatului, Bobby zărise oprindu-se două taxiuri, dar n-a mai așteptat să vadă cine cobora din ele. Era orchestra. Orchestra, cu directorul și cu crooner-ul. Orchestra „Ritm și tinerețe“, directorul, maestrul Benny Lobo și croorter-ul Andy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-mă ce voi găsi pe cealaltă scenă, oare cum mă va primi publicul, oare îmi mai știu replicile ? La job vorbeam cu bona despre prânzul copilului, acasă verificam mailurile de la serviciu, cu mintea fugindu-mi mereu la vreo programare la coafor sau la vreo serbare de la grădiniță pentru care trebuia neapărat să găsesc un costum de vrăjitoare sau de... prună. Culmea este că, în tot acest iureș, reușeam cu încăpățânare să scriu „chestiile“ mele, oricând prindeam timp liber ! Două ore dimineața
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]
-
că Pat nu va obiecta dacă o să-ți faci un sendviș. Nu vreau nici un sendviș, vreau un prînz ca lumea, la restaurant, cu un prieten. Și după aia vreau să mă duc la film sau la o cîrciumă, sau la coafor, dacă am chef. îmi pare rău, dar vreau bani. — Bineînțeles, și ți i-ai cîștigat cu prisosință. Cît îți datorez? — Cinci ore azi a cîte cincizeci de penny pe oră fac două lire și cincizeci. Punînd la socoteală ieri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mic și pe alții? Nu îi spuse însă nimic despre interviu Shahlei și, cu toate că inima ei se împovărase cu îndoieli, continuă să se-arate calmă. În 29 noiembrie, cu puțin înainte de ziua cea mare, Ghazal hotărî să se ducă la coafor, fiindcă asta o relaxa totdeauna. Se trezise devreme, era la cafea, când colegul ei o sună și îi spuse cu o voce metalică: — Deschide televizorul pe știri, s-a întâmplat ceva groaznic acum o jumătate de oră! Rămăsese cu ceașca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Popa și "rămîne în observație" ― rezoluția. Isprăvile sculptorului, detaliate, se consumau pe mai multe file. Carnetul îl mai informă pe Cristescu despre ieșirile soților Panaitescu, despre un telefon primit de Valerica Scurtu în primăvară, după care femeia se dusese la coafor și întîrziase seara." Vedere" semnala Popa, suspectînd-o de codoșlîc pe Melania Lupu despre care presupunea în același timp că nu face servicii gratuite. Indicații curioase se refereau la contabilul Vâlcu, celălalt colocatar. La rubrica lui, bătrânul trecuse simple cifre: "5
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
caietului ― excelent alibi ca să fiu lăsat în pace ― trag cu coada ochiului la Augusta. Își privește mereu ceasul. Probabil, nu știe cum să-mi explice de ce pleacă de-acasă. Sânt curios ce motiv va invoca azi. Că se duce la coafor? Imposibil. L-a folosit ieri. Că se duce la cinema? Nici asta. Se teme că o pot întreba subiectul filmului și n-are fantezie. Se pare că s-a hotărât. Pleacă fără să-mi spună nimic. E mai bine așa
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de stradă culegea hârtii cu un băț care avea un cui în vârf. În dreapta, se zărea un magazin cu două trepte în față. Cumpărătorii se înghesuiau să intre și să iasă. Ceva mai departe, dincolo de un geam pe care scria "Coafor", se vedea o femeie cu capul vârât sub cască. Râdea. Mi-am simțit sufletul răvășit de o mare tristețe. Toți oamenii aceia erau liberi. Trăiau. Îmi părea rău că mă uitasem pe geam, mă tulburasem. Deodată am tresărit violent. ― Asta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îi displăceau în mod special și privi atent genericul filmului, străduindu-se să găsească numele acelor interpreți care îi produceau de obicei cea mai mare greață. Când prezentarea genericului luă sfârșit și Ignatius observase că mai mulți actori, compozitorul, regizorul, coaforul și producătorul secund erau persoane care îi jigniseră simțul estetic de mai multe ori în trecut, apăru în tehnicolor o scenă cu mulți figuranți foindu-se în jurul unui cort de circ. Cercetă cu lăcomie mulțimea de pe ecran și o găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Nu mă mai bate la cap, spuse el. Du-te și te joacă cu planșeta aia de făcut gimnastică. — N-o pot folosi astă-seară. M-am coafat chiar azi. Își atinse buclele părului ei platinat aranjate cu mult simț estetic. Coaforul mi-a spus că mi-ar trebui și o perucă. — Ce vrei să faci cu peruca? Ai și așa destul păr. — Mi-ar plăcea o perucă brunetă. În felul acesta mi-aș putea schimba personalitatea. Uite ce, de fapt ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
le-au povestit ele despre tatăl lor, se pare că trăiește ca un stăpân de plantație, de pe urma muncii sclavilor. Fetele erau foarte tulburate. Intenționam să-ți spun și ție ce-au scris, dar am avut atâtea necazuri cu noul meu coafor, că am uitat. Fetele doresc să mărești salariile bieților oameni iar dacă n-o faci, nu vor să mai vină acasă. — Da’ ce-și închipuie ele că sunt? — Își închipuie că sunt fiicele tale, în cazul că tu ai uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nevoie de iubire. — Uuf! Doamna Levy era o femeie cu pasiuni și idealuri. În decursul anilor se dăruise din toată inima bridge-ului, violetelor africane, lui Susan și Sandrei, golfului, orașului Miami, lui Fanny Hurst și Hemingway, cursurilor prin corespondență, coaforilor, soarelui, mâncărurilor fine, balurilor dansante și, în ultimii ani, domnișoarei Trixie. Fusese silită întotdeauna să ia hotărâri pentru domnișoara Trixie de la distanță, aranjament nesatisfăcător pentru aplicarea programului indicat de cursurile de psihologie prin corespondență, la al cărui ultim examen căzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
caietului - excelent alibi ca să fiu lăsat în pace - trag cu coada ochiului la Augusta. Își privește mereu ceasul. Probabil, nu știe cum să-mi explice de ce pleacă de-acasă. Sunt curios ce motiv va invoca azi. Că se duce la coafor? Imposibil. L-a folosit ieri. Că se duce la cinema? Nici asta. Se teme că o pot întreba subiectul filmului și n-are fantezie. Se pare că s-a hotărât. Pleacă fără să-mi spună nimic. E mai bine așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de stradă culegea hârtii cu un băț care avea un cui în vârf. În dreapta, se zărea un magazin cu două trepte în față. Cumpărătorii se înghesuiau să intre și să iasă. Ceva mai departe, dincolo de un geam pe care scria „Coafor”, se vedea o femeie cu capul vârât sub cască. Râdea. Mi-am simțit sufletul răvășit de o mare tristețe. Toți oamenii aceia erau liberi. Trăiau. Îmi părea rău că mă uitasem pe geam, mă tulburasem. Deodată am tresărit violent. — Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
întâi și, când a văzut privirea, a renunțat așa, de bunăvoie. Fard? Nu prea se farda. Machiaj? Treaba asta îi plăcea, deci nu era împotrivă. Și părul, cum îi stătea, îi plăcea. Deci n-avea pretenții să se ducă la coafor sau chestii de-astea. Te pui cu nebunul? Da, nebunia asta îmbracă mai multe forme de manifestare. I se năzărea. Da, dacă nu era cu ea, suferea și se ducea s-o caute. La un moment dat, se săturase. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cele din urmă Maja, cu același surâs convențional. Nu putea să facă altfel. Emma Încercă să-și regăsească stăpânirea de sine, aranjându-și părul - zburlit și dezordonat din pricina curentului din metrou și din cauza lipsei unei coafeze: nu mai pusese piciorul la coafor de mai bine de doi ani. Se grăbi să refuze invitația - pomană, făcută de soția onorabilului. — Mulțumim, dar sora lui vine să-l ia pe Kevin pe la unu, și nu mai are cine-l aduce În centru după-amiază. Locuim prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
serios și fără a-l privi, că era Într-adevăr ultima. a zecea oră Băiatul de serviciu o anunță că telefonul Îi sună În geantă. Doamna Fioravanti dorea să răspundă? Maja Întoarse capul, resemnată să nu aibă liniște nici măcar la coafor, În unul dintre momentele cele mai plăcute din viața unei femei - când tânărul frizer, grațios și delicat ca un balerin, Îi masa tâmplele și-i pieptăna părul ud cu o asemenea gingășie, Încât ea simțea cum o descărcare electrică, scandaloasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu respirația ei. — E mai bine? o Întrebă spaniola. — Da. Îmi pare rău, sufăr de claustrofobie, nu suport locurile aglomerate, mă sufoc imediat, Încercă să se justifice. Dar poate că era adevărat. De câtva timp, oriunde ar fi fost, la coafor sau la Palazzo Lancillotti, chiar și acasă, simțea că se sufocă. Poate că trebuia să meargă din nou la psihiatru. În urmă cu trei ani Încetase ședințele spunând că terapia reușise, că ea era acum o persoană perfect echilibrată, capabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Să stai cu bucăți de poleială în cap, bând Buck’s Fizz și citind reviste despre vedete și modă. Singura revistă pe care am citit-o de la treisprezece ani până azi e The Lawyer. De obicei, îmi petrec vremea la coafor scriind e-mail-uri și citind contracte. Dar nu mă pot relaxa și bucura sută la sută de acest moment de respiro. Pe măsură ce citesc articolul „Zece metode pentru a afla dacă ai bikinii prea mici” sunt din ce în ce mai îngrijorată. În momentul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de la Spitalul de Vest? Alice a dat din cap, surprinsă. Nu-l recunoscuse pe Hugo și era mirată că el o recunoscuse pe ea. În ultima vreme, abia dacă se mai recunoștea ea însăși. Cum nu mai văzuse interiorul unui coafor de luni de zile, părul ei blond prezenta acum niște rădăcini maro lungi și de aceea își petrecea majoritatea timpului prins într-o coadă de cal. Și trecuseră luni de zile de când Alice nu-și mai văzuse trusa de machiaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Jake se pregătea din nou să plece ca s-o întâlnească pe colega sa. —Lucrăm, a răspuns el scurt. — Unde lucrați? La ce lucrați? În ziua respectivă, s-a dovedit că Jake și Jessamy pichetau ceva ce se numea Conferința Coaforilor din Vestul Angliei. Auzind că scopul lor era reciclarea cantităților de păr pe care coaforii le lăsau, în mod normal, pe podea, Alice și-a simțit temerile risipindu-se. Totul suna așa de ridicol încât, pur și simplu, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a răspuns el scurt. — Unde lucrați? La ce lucrați? În ziua respectivă, s-a dovedit că Jake și Jessamy pichetau ceva ce se numea Conferința Coaforilor din Vestul Angliei. Auzind că scopul lor era reciclarea cantităților de păr pe care coaforii le lăsau, în mod normal, pe podea, Alice și-a simțit temerile risipindu-se. Totul suna așa de ridicol încât, pur și simplu, trebuia să fie adevărat. În plus, oare Jake mai avea timp, în viața lui, de o aventură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
xe "„privat", se extinde statutul de casnicăxe "„casnic", precum și socializarea ca mamă și gospodină. Femeilor li se asigură un statut inferior în viața publică sau li se creează spații separate, eventual un gineceuxe "„gineceu" alcătuit din rezervații pentru femei, de la coafor și cluburi la organizații de femei. În spațiul publicxe "„spațiupublic" comun, ele au un rol periferic, iar din punct de vedere ideologic, femeile sunt îndoctrinate să nu îi concureze pe bărbați. Politica solicită tot timpul (cel puțin aparent și ca
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
s-ar cerceta chestiunea îndeaproape, s-ar putea descoperi că prăjitura va lua o altă cale; fericire lucrătorilor dacă le vor rămâne câteva firmituri! Dar vreau să admit că toată subvenția va merge la pictori, la decoratori, la costumieri, la coafori etc. Este ceea ce se vede. Dar de unde vin toate acestea? Iată reversul chestiunii, la fel de important de examinat ca și fața acesteia. Care este sursa acestor 60.000 de franci? Și unde ar merge aceștia dacă un vot legislativ nu i-
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]