1,794 matches
-
Acasa > Poezie > Vremuri > IATĂ, S-AU ÎNTORS STRĂBUNII! Autor: Gabriel Todică Publicat în: Ediția nr. 1980 din 02 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Iată, s-au întors străbunii Într-o aprigă furtună, Au descins pe coama lumii, Oful lor ca să ni-l spună! Țara noastră-i cotropită De prea mulți ce vor s-o rupă, S-o mănânce ca pe-o pită, Și s-o soarbă ca pe supă. S-au făcut stăpâni aice Lupii lumii
IATĂ, S-AU ÎNTORS STRĂBUNII! de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370354_a_371683]
-
de flori S-alunec din mine purtat de culori Cu sunet de inimi în rol de viori! M-apasă pe tâmplă cu-n zâmbet ușor Șoptit printre buze cu glas de izvor Cu aripi de înger atinse în zbor De coama cerului cu miros de nor! 09.11.2016 imagine: tablou de Gabriel Todică Referință Bibliografică: Desprinde-mi! / Gabriel Todică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2140, Anul VI, 09 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriel Todică : Toate Drepturile
DESPRINDE-MI! de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370358_a_371687]
-
satului. În fiecare an pe 9 mai trebuia să stau două ore de gardă, în poziția “drepți”, împreună cu un coleg, îmbrăcați în uniformă de pionier, până la ceremonia de depunere de flori și coroane. Gândul îmi fuge, nostalgic și trist, către coama dealului, în dreapta, unde mi-am petrecut cei mai frumoși ani din viață, acolo unde m-am format ca om, de unde am primit cea mai importantă educație, acea educație în sistem integrat casă-părinți/ grădiniță și școală până la opt clase. Am avut
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
de flori S-alunec din mine purtat de culori Cu sunet de inimi în rol de viori! M-apasă pe tâmplă cu-n zâmbet ușor Șoptit printre buze cu glas de izvor Cu aripi de înger atinse în zbor De coama cerului cu miros de nor! 09.11.2016 imagine: tablou de Gabriel Todică ... Citește mai mult Desprinde-miDesprinde-mi din vise rețeaua de noriși trage-mi spre tine covorul de floriS-alunec din mine purtat de culoriCu sunet de inimi în rol de
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
noriși trage-mi spre tine covorul de floriS-alunec din mine purtat de culoriCu sunet de inimi în rol de viori! M-apasă pe tâmplă cu-n zâmbet ușorșoptit printre buze cu glas de izvorCu aripi de înger atinse în zborDe coama cerului cu miros de nor!09.11.2016imagine: tablou de Gabriel Todică... VII. FATA DIN VIS, de Gabriel Todică , publicat în Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016. Fata din vis Am risipit o lacrimă-n vânt În miezul unui
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
față, și la moacă,Și vă spun că am cobit,... XI. IATĂ, S-AU ÎNTORS STRĂBUNII!, de Gabriel Todică , publicat în Ediția nr. 1980 din 02 iunie 2016. Iată, s-au întors străbunii Într-o aprigă furtună, Au descins pe coama lumii, Oful lor ca să ni-l spună! Țara noastră-i cotropită De prea mulți ce vor s-o rupă, S-o mănânce ca pe-o pită, Și s-o soarbă ca pe supă. S-au făcut stăpâni aice Lupii lumii
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
-l spună! Nu mai pot să stea în ceruri Și nici oasele-n morminte, Vin călare, tunând geruri, Fulgerând cu-a lor copite. Țara noastră e prădată ... Citește mai mult Iată, s-au întors străbuniiîntr-o aprigă furtună,Au descins pe coama lumii,Oful lor ca să ni-l spună!Țara noastră-i cotropităDe prea mulți ce vor s-o rupă,S-o mănânce ca pe-o pită,Și s-o soarbă ca pe supă.S-au făcut stăpâni aiceLupii lumii și hieneș-au
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
ființă umană așezată într-un miez de toamnă bogat în rod învelit în miresmele iubirii și îndumnezeit cu alcoolurile tari ivite din strugurii sărutului înrourat cu o duminică a însămânțării cu clipa lui Dumnezeu. Iată de ce veșnicia îmi cere, de pe coama vremurilor, mere împrospătate cu prezența ta, o superbă inspirație a harului meu pentru a te încorona cu poezie, chemând cântecul să-ți fie o absolută victorie asupra efemerului lumii ce ne înconjoară. Fapt plin de misterul trăirii tale ce înnobilează
VEȘNICIA SCRIITORULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370560_a_371889]
-
Acasa > Poezie > Delectare > DESTIN Autor: Cristina Crețu Publicat în: Ediția nr. 1919 din 02 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Trebuia să răspundem vieții, ca mării, valurilor ce ne purtau sus, pe coamă, să fi plutit, să fi râs, surzi înstrăinării, să fi rămas de mână, fără teamă. Două corăbii roase de asprimea vânturilor reci, bătrâne, ne-am rătăcit în furtunile vieții, ne mai trăim în gând iubirea, o înviem în roua dimineții
DESTIN de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369298_a_370627]
-
de pe cerul poeziei. Cartea este dureroasă prin idee și expresie. Prin condiția existențială pusă pe tapet. Este o lecție de poezie în și din tot și nimic transcrisă la superlativ. Începe într-un vârtej metaforic, cu un “peisaj cu tot cu ea” : coamele ei erau aproape de fluturi roz până se făcură ude mov tot ce se poate la adăpare-ntr-o știrbă lacrimă căpia durerea de atâta precum zgomot din zăbale neințeles cât zilele de altminteri de poimâine Reținem acest vers: la adăpare
“ALTĂ TRĂSNAIE” DE GENIU de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369515_a_370844]
-
unei ninsori / până la genunchi / «TE IUBESC!». / Pentru că, / în orice cascadă de râs / și în orice împletire a degetelor, / geme o lacrimă”. Raționament, dar și închipuiri pregnante. „Dezmiardă-mi tu / curajul gândului nătâng / și ondulează-mi / tandrețea de-o zi / după coama nebună / a nervilor tăi” - același „eu” care-și dezvăluie natura și în ordin. ALEXANDRU MIHAI IRIMIA. Un regal poetic, în paginile lui. Spirit. Fantezie. Glumă. Profunzime. Banal și năstrușnic la un loc. Compoziții din care nu se poate cita fragmentar
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
dezbrace. Din câteva mișcări a fost gata. Trecu în fața oglinzii destul de mari și ușor înclinată astfel ca cel din fața ei să se vadă în întregime. Își desfăcu părul legat într-un soi de pieptene care-i dădea părului forma de coamă și-l lăsă să-i cadă pe umerii goi. „Așa mă voi prezenta, cu părul căzut peste halat... Am observat că îi place să-l mângâie, iar halatul nu-l voi strânge mai mult decât este el croit, că toate
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369568_a_370897]
-
vadă cum stau proviziile de fân pentru cerbi și căprioare din acea poiană de la marginea pădurii. Pe culmea muntelui, vântul încă sufla cu putere, împrăștiind zăpada pufoasă de pe ramurile brazilor. Crivățul chiar se înteți când el ajunsese în poiana de pe coama muntelui, așa că își îndesă vârtos căciula pe cap. Porni vitejește prin zăpezile mari din poiană. Vedea peste tot urme de pași de căprioare, care se hrăniseră din belșug dintr-o claie de fân, smotocită de sălbăticiuni, anume clădită acolo pentru
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
unde este situată casa părinților mei. Dar ele, fete tinere, sportive, s-au descurcat. Era mai greu de biruit un ultim tronson al drumeției, acolo unde se urca, din pârâu, drept în sus, o pantă abruptă, până să ajungă pe coama muntelui. Ajungând la casa părinților mei, zvârliră bagajele, apoi se așezară să-și odihnească oasele despletite de atâta drum greu. Dar Simona, văzând ce vreme splendidă era afară, a dat semnalul de ieșire din casă, să admire împrejurimile minunate de pe
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370204_a_371533]
-
Au întins pătura sub un brad mare și rămuros, unde soarele încălzea puternic. S-au așezat să se odihnească. Era atât de cald, de le-a venit să facă și plajă. Și ce priveliște grandioasă aveau în fața ochilor. Poienile pe coamele munților, iarba verde răsărită de curând, vitele păscând prin livezi, oile cu mieii păscând în jurul caselor. Iar în zare, maiestuoși, se vedeau Rarăul și Giumalăul. După ce s-au odihnit destul, au intrat în pădure, în căutare de viorele și toporași
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370204_a_371533]
-
Ecranul calculatorului are in permanență imaginea podișului Transilvaniei, la picioarele munților în care a copilărit. Este imaginea văzută din cimitirul din Deal al Poienii. O imagine pe care și eu o port în memorie; am amintirea unui cal scuturându-și coama pe coasta aceea, de unde se vede podișul Transilvaniei în lumina apusului de soare... Mama respiră și trăiește cu speranța unei convorbiri cu surorile ei de la Poiana. Pentru dânsa nimic nu e mai important decăt ce spune sau crede lumea de
NICĂ ȘI OARA de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353366_a_354695]
-
carul...Am apucat un cal de căpăstru și am intrat în apele Donului... Dintrodată mi-a înghețat sufletul în mine, apa era rece și m-a înfierbântat, parcă m-a trezit odată dintr-un somn adânc...M-am agățat de coama calului și am trecut înot Donul...Când am ajuns dincolo și am privit acel infern, m-am închinat la Dumnezeu și am căzut în neștire pe niște paie, la marginea unui colhoz. De acolo m-am trezit în casă la
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
de atunci, după stăpânul locurilor, în acea vreme, Carcalechi Capotescu, logofăt la Curtea domnească din Huși, pe timpul lui Alexandru Lăpușneanu. 6. Ivănești - este poziționat geografic pe valea pârâului Sărata, pe o parte și cealaltă a acestuia, între două dealuri. Pe coama dealului din dreapta (vest) tronează o clădire mare, impetuoasă, fost conac boieresc ce a aparținut boierului Jean Atanasiu (azi Mircescu). Clădirea conacului este realizată pe fundații și zidărie din cărămidă, construcția datând din 1912. Urmează a intra într-un proces de
VATRĂ DE ISTORIE ŞI CULTURĂ – de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352722_a_354051]
-
tine la mama ta să-i ducem împreună cumpărăturile. Parcă o văd pe mama ce ochi va face în momentul în care Sandy va intra pe poartă cu colanții ei cu ștrasuri, cu tunica stacojie mulată pe corp și cu coama proaspăt vopsită în vișiniu! Dar nu o poți refuza pe Sandy când îi intră ceva în căpșorul ei îngrijit până la ultimul fir de păr. Așa că, se înființează la mine, cu poșetuța aurie atârnând în îndoitura brațului drept și mă claxonează
ALO, AICI SANDY! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352939_a_354268]
-
Institul Cervantes etc, etc. Să ne imaginăm doar o clipă cum ar arăta cultura și litertura română fără acest miracol apărut în sânul neamului nostru, fără acest ,,mit productiv”! E ca și cum n-am avea piscul legendarului Ceahlău, ,,Olimpul Moldovei”, sau coama maiestuoasă a Bucegilor, cursul și Delta Dunării sau malul albastrului mării. Așadar, în pofida acestor tentative bine țintite, care-au creat un curent atât de periculos pentru păstrarea ființei naționale, care a dat naștere și a denaturat în atitudini și în
MITUL MIHAI EMINESCU ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ ȘI MALAXORUL REVIZUIRILOR DE PROF.UNIV.DR.CATINCA AGACHE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352923_a_354252]
-
bărcii. Scoatem și minciogurile cu peștele aruncat în ele, apoi eu încep să trag de parâma de care era legată ancora. Aveam cam o sută de metri de parâmă de recuperat. Trăgeam de parâmă și valurile când ne ridicau deasupra coamei înspumate, când ne aruncau în abis. Teama se infiltrase în sufletele noastre ca un virus. Parcă nu se mai termina parâma de adunat. Odată cu fiecare val ce se lovea de prova bărcii, compartimentul unde stăteam eu se umplea cu apă
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
îndreptăm barca spre golful nostru de acostare. Odată cu schimbarea cursului, s-a văzut că am început să înaintăm mai mult. Acum parcurgeam aproape câte un metru la fiecare tras de vâsle. Furtuna se întețea tot mai tare. Când eram pe coama valului ce ne întorcea spre larg, când staționam pe fundul abisului dintre două valuri de peste doi metri. Valurile erau largi și periculoase. Era suficient să te prindă travers ca să-ți umple întreaga barcă cu apă. Cine garanta că nu se
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354251_a_355580]
-
Echidna-Typhoon. Termenul Himeră mai este folosit pentru a descrie orice monstru compus din mai multe părți de animal. Chimera (himera) este în general considerată un monstru de gen feminin, deși este de obicei portretizată în arta grecească ca având o coamă de leu. Zărirea Himerei era considerată de rău augur. Monstrul grecesc apărea de obicei înainte de producerea unor dezastre, cum ar fi: naufragii, furtuni violente și erupții vulcanice. Vergilius plasează Himera la porțile lui Hades împreună cu alți frați de-a ei
UN ROMAN INCITANT A LUI HARRY ROSS de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354315_a_355644]
-
ritmice de tobe, cu cântece îndârjite, poate războinice, o elevă Navajo de vreo 14 ani cântă “imnul Navajo”, semn că știau de venirea și caliatea musafirului, mulți dintre tineri și multe fete erau călare pe cai, patrupedele ferchezuite și cu coamele “înfirate” în mănunchiuri subțiri, precum codanele tribului, prinse în funte multicolore, cu cozile la fel, fără șei și cu picioarele desculțe în scară. Le sosirea mea în Monument Valley, din regiunea canioanelor din statul Utah, “pârtia” misionară de sorginte adventă
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
și rece A unei cochilii purtată de un val ? Ce-astepti tu strigat de durere Inalatat la stele, În clipa deznădejdii de a fii ? Tu tot mai speri, ca o indarjire-a firii Oceanul de speranțe să-ți poarte-n coama-i, talazul fericirii ? Citește mai mult VIAȚA CĂ O PERLACe naști tu VIAȚA,Ca o plămădire ascunsaIn dosul unor carapace de cleștar ? Ce plăsmuiești freneticIn beznă umedă și receA unei cochilii purtată de un val ?Ce-astepti tu strigat de
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]