3,215 matches
-
am întrebat eu dezamăgit. - Există numai un număr mare de noțiuni științifice, a răspuns el tăios. Dacă se poate specula, atunci totul se poate pune pe roate. Stătea în fața mea ca un domn elegant, cinstit - fără barbișon de țap și coarne sau dinți ascuțiți și coadă, cum îl pictaseră oamenii. Nu! Era un bărbat cu stil, purta ochelari cam mari, ca fundurile de sifoane, avea cravată cenușie și un profil de vultur. Îmi amintea în mod curios de unul din profesorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
câți ani are? întrebase un bărbat între două vârste, ridicându-și ochelarii pe frunte. - Douăzeci de ani! spusese Rudi cu mândrie. - Numai douăzeci? se uimise bărbatul, ridicându-și sprâncenele în apropierea ochelarilor de pe frunte. Oho, bătrâne, văd de pe acum două coarne pe fruntea ta mare! - Ar putea să-ți fie strănepoată, aruncase râzând un bărbat știrb. - Vă înșelați, ca de obicei! Trebuie să știți că sunt încă un cocoș care nu și-a pierdut toate penele! Se râdea în hohote. Rudi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
să te confrunți cu omoruri ori cine știe ce alte grozăvii până la pensie. Sper să nu. Nici eu nu-ți doresc, dar nu te baza! Sfatul meu este să te înarmezi cu tot curajul de care dispui și să iei taurul de coarne. Dumneavoastră vă vine ușor să vorbiți. Aiurea! Nici mie nu-mi face plăcere, dar m-am obișnuit. Morții nu sunt primejdioși, nu mușcă și nici nu fac vreun rău. Ajunseseră la capătul văii după care se apucaseră să pieptene malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sau măcar previzibil iar el bănuia direcția din care acesta putea să vină. Gheara de gheață care i se așezase între umeri începea să coboare pe spinare în jos. Nu mai stătu pe gânduri, se hotărî să ia taurul de coarne și porni în jos pe drumul pe care venise. Se opri preț de câteva clipe imediat ce trecu de linia copacilor, numai cât să i se obișnuiască ochii cu lumina mai scăzută de acolo și să cerceteze mai în amănunt împrejurimile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de o economie de schimb, banii fiind rari, greu de procurat, vitele au fost folosite ca monedă de schimb, de anulare a unei datorii sau ca mijloc de acumulare. Vitele asigurau parte din hrană, toate produsele lactate, pieile pentru încălțăminte, coarnele pentru diferite alte întrebuințări: ca instrument de suflat, de transmis anumite mesaje, dar și ca recipient. Vitele creșteau și se înmulțeau fără să comporte din partea proprietarului o grijă legată de furajare și stabulație. Vitele erau obișnuite să stea sub cerul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
oamenii învățați își pierd mintea...învățătura e treaba popilor; pentru un om de rând este de ajunsă dacă știe să citească și să scrie, să-și scrie numele, să-și treacă în condica lui un bou alb, negru și cu coarne, caii, oile și alte dobitoace de povară, stupii și oricare alte lucruri ca acestea; toate celelalte sunt netrebuincioase.” Desigur, este o exagerare, când Dimitrie Cantemir spune că pentru omul de rând e suficient să citească și să scrie. Rar se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sensă pozitiv a actualei situații se va produce atunci când vom fi obligați de UE să nu lăsăm pădurea să intre în sat. Rețete culinare țărănești Cocârțac. Se fierb fructe uscate, de toate care le-ai strânsă și le-ai uscat, coarne (fructele roșii în formă de bastonașe) ale arbustului numit corn, un lemn foarte rezistent, scrijele din mere, pere, prune uscate sau afumate și se obține un compot neîndulcit. Se mănâncă cu mămăligă prăjită pe plită. Zer cu buruiene. Mai facem
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
speranța în belșug și bunăstare. „Capra” era confecționată dintr-o bucată de țol mai rezistent peste care se aplicau felurite accesorii, în special hârtie colorată, încrețită din tăierea cu foarfeca. Capul caprei era confecționat din lemn, și se aplicau două coarne. „Botul” caprei avea partea de josă mobilă, acționată de o ață de către cel care juca capra, sărea în ritmul muzicii, imitând capra adevărată. În joc, botul caprei, lovit în ritm, făcea un zgomot specific, se auzea de departe. Preotul Gheorghe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
op. cit., p.180; vezi și Dorinel Ichim, Gospodăria Șărănească de tip complex din Colinele Tutovei, în „Carpica”, XII/1980, p. 303-308. 383 Anexe: Cap. XI - Politicș și administrație în satele comunei Filipeni Cap. XI. Ă Politica țșranului: coada vacii și coarnele plugului. Participarea țșranilor din comuna Filipeni la marile evenimente care au jalonat istoria neamului românescă Dacă e să ne luăm după cele spuse de Dimitrie Cantemir, „țărani moldoveni adevărați nu sunt deloc”. Cei pe care îi aflăm se trag din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dumitale, n-aș lăsa să-mi scape ocazia. Bea are deja logodnic. Un sublocotenent care face serviciul militar. Fermín suspină, iritat. — Ah, armata, racilă și redută tribală a corporatismului maimuțăresc. E și mai bine, fiindcă, astfel, dumneata Îi poți pune coarne fără remușcări. — Delirezi, Fermín. Bea o să se mărite cînd sublocotenentul va termina serviciul. Fermín Îmi zîmbi, pișicher. — Păi, să vedeți cum stă treaba: mie Îmi miroase că nu, că asta nu se mărită. Ce știi dumneata. — Despre femei, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Redevenise circumspect. Aruncă o privire nervoasă peste umăr, ca și când s-ar fi temut de o capcană. - Nu-i nimeni, Îl liniști Dante cu răceală. - Ți-am mai spus-o și mă jur pe ibovnica mea, Becchina cea sfântă, și pe coarnele pe care mi le pune. - Cecco, știu totul. Monerre mi-a dezvăluit planul. Dar pe cine voiați să urcați pe tron? Pe unul dintre cei care au murit? Sau... - Care va să zică franțuzul nu ți-a dezvăluit cine ține taraba? Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cum arătase Maica Tereza în tinerețe, ci pentru că asta, într-adevăr, nu conta. * Mariana murea încet de rușine, refuzând să mănânce. Lângă ea, doamna doctor îi făcea concurență serioasă soțului ei: - Fugi deochi/ Dintre ochi/ Că te-ajunge-o vacă neagră,/ Cu coarnele să te spargă,/ Să te-azvârle peste mare,/ În pustiu, în depărtare,/ Acolo să pieri,/ Ca ziua de ieri,/ Ca roua de floare,/ Ca spuma de soare,/ Iar capul cel deocheat/ Să rămâie luminat și curat/ De boală scăpat. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
statutul de discipol al lui Antistene, să ridice o bucată de brânză la demnitatea de obiect filosofic, să dea lecții de detașare cu ajutorul unei străchini scoase din sac și aruncate apoi la lada de gunoi a istoriei, să recurgă la coarne și la silogism pentru a-și bate joc de practicile logiciene ale Marelui Dușman, să-și pună în picioare mănuși de box sau să iasă cu spatele din palestră pentru a demonstra excelența unei poziții filosofice, dar, pentru cinici, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
la un descîntec: Iarna ți-a mușcat din pântec... Ai pornit spre lunci și crâng, Dar porniși cu cornul stâng, Melc nătâng, Melc nătîng!" Iar când vrui să-l mai alint, Întinsei o mînă-amară De plâns mult... și dârdâind, Două coarne de argint Răsucit se fărâmară. Că e ciunt, nu m-am uitat... Ci, în punga lui de bale, Cu-nsutite griji, pe cale L-am purtat Legănat: Pungă mică de mătasă... Iar acasă L-am pus bine Sus, în pod, ( Tot
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în când Fie tare, Fie-n gînd: "Melc, melc, Cotobelc, Plouă soare Prin fânațuri și răzoare, Lujerii te-așteaptă-n crâng, Dar n-ai corn Nici drept, Nici stîng: Sânt în sân la moșul Iene Din poiene; Cornul drept, Cornul stâng... Iarna coarnele se frâng Melc nătâng, Melc nătîng!" JOC SECUND (1930) ... ne fût-ce que pour vous en donner l'idée.1 Stéphane Mallarmé (Villiers) * * * Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste, Intrată prin oglindă în mântuit azur, Tăind pe înecarea cirezilor agreste
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la 700 de km, undeva, în lunca Siretului, aproape de gara Gălbeni. Dar locurile care se vesteau aspre, de surghiun, se dovediră o foarte blândă țară. Giganți înfloriți în arnici, cu plete și umbre de nuc sub pălărie; boi înceți cu coarne zvelte și divergente, ca veritabilii căpriori ai văzduhului; jidovi împietriți în giubele, rumegând interminabile algoritmuri în seri, pe praguri, sub un cer de Golgotă; armeni cafenii, armence în doliu încărbunat, învîrtind cărți de joc și răsucind țigări fără rușine: lume
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Acasă > Orizont > Portret > ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAȚIEI, CE NU-ȘI RETRAGE COARNELE...! Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 956 din 13 august 2013 Toate Articolele Autorului Într-o lume a melcului civilizației, ce nu-și retrage coarnele... Pământul e un arhipelag minimal în univers, cu natura stăpâna, precum conștiința pentru
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]
-
Acasă > Orizont > Portret > ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAȚIEI, CE NU-ȘI RETRAGE COARNELE...! Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 956 din 13 august 2013 Toate Articolele Autorului Într-o lume a melcului civilizației, ce nu-și retrage coarnele... Pământul e un arhipelag minimal în univers, cu natura stăpâna, precum conștiința pentru om; e trup viu, uriaș, care percepe lumea pe retinele oceanelor, e corabie sferica, telurica, febrila, neliniștita, umblătoare pe apele cosmosului, cutreierătoare a timpului și spațiului, cu
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]
-
decis sa excludem definitiv substituirea de nume și să revenim la numele nostru real: Boerescu". Mihnea Boerescu dovedește că melcul din omul care se crede stăpân, adulmecător al hătișului, spre deosebire de păsări, își poate și trebuie să își mai și retragă coarnele...! Mihnea Boerescu nu provoacă reacții înfierbântate, nici nu are mină marmureană în relația profesională cu clienții săi. Dimpotrivă, abordează o linie agreabila. E o mirare! Sau ar trebui să fie o normalitate?! Toate terenurile pe care le deține sunt amplasate
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]
-
speranță în lumea managementului contemporan care e trist ce se vede că a făcut din oameni! Întâlnindu-l pe Mihnea Boerescu, am întâlnit modelul ce trebuie cunoscut și de alții, într-o lume a melcului civilizației, care nu-și retrage coarnele!... (Aurel V. ZGHERAN) aurel.vzgheran@yahoo.com Referință Bibliografica: Într-o lume a melcului civilizației, ce nu-și retrage coarnele...! / Aurel V. Zgheran : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 956, Anul III, 13 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]
-
Boerescu, am întâlnit modelul ce trebuie cunoscut și de alții, într-o lume a melcului civilizației, care nu-și retrage coarnele!... (Aurel V. ZGHERAN) aurel.vzgheran@yahoo.com Referință Bibliografica: Într-o lume a melcului civilizației, ce nu-și retrage coarnele...! / Aurel V. Zgheran : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 956, Anul III, 13 august 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Aurel V. Zgheran : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ÎNTR-O LUME A MELCULUI CIVILIZAŢIEI, CE NU-ŞI RETRAGE COARNELE...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364323_a_365652]
-
ploile îmi spală-ncet Rana, din suflet, cu oțet. Înfiptă-i crucea în pământ Și-mi sapă vremea un mormânt; Flori, din gândurile mele, Cresc, în ceruri, printre stele... Adânc se-nfige crucea-n carne Și diavolul mă poartă-n coarne, Când mă ridic, el mă doboară Și inima mi-o strânge-n gheară. Când mă rog, la mine zbiară Și te face de ocară; Se preface în fecioară, Cum s-o dau, Doamne, afară?! Doar știi că sunt un amorez
ÎNFIPTĂ-I CRUCEA ÎN DURERE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364544_a_365873]
-
februarie 2012 Toate Articolele Autorului Ecosistem Pe malul apei Amiaza tăvălită De biet furnicar Ecosistem II Scai din omăt Zorii plutesc pe gârlă Trași de gâște Lizieră Pâlc de stejari Păsările se rotesc Cu reverențe Vis Cerbul lopătar Ia în coarne tot cerul Se scurg fulgere... Zgribuleli Console la stâlp Pe sârmele întinse Vrăbii golașe Ajutor Elev la tablă- Mușcata din fereastră Suflă răspunsul... Referință Bibliografică: Ajutor ! / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 423, Anul II, 27 februarie
AJUTOR ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364542_a_365871]
-
căldură... când în fân cu mine stai! A plecat năuc Măgaru..., ce putea la șef să-i facă? - Uite ce-mi făcu tâlharul!... Ana mea ajunse vacă. Într-o zi când le vorbea: - "Dragi iubiți parlamentari!..." Simte-n fruntecă-i ieșeau coarne de cerb, foarte mari. Doamne! râsul pe toți îi lovește, uragan dezlănțuit... Când un mucalit îi zice: "Prian... nu s-a potolit?!" Toți s-au revoltat, strigau: "Lapte-a supt, e vinovat! Tragă-n jug i-a mai rămas..." și
DUPĂ FAPTĂ ŞIU RĂSPLATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363887_a_365216]
-
căldură... când în fân cu mine stai! A plecat năuc Măgaru..., ce putea la șef să-i facă? - Uite ce-mi făcu tâlharul!... Ana mea ajunse vacă. Într-o zi când le vorbea: - "Dragi iubiți parlamentari!..." Simte-n fruntecă-i ieșeau coarne de cerb, foarte mari. Doamne! râsul pe toți îi lovește, uragan dezlănțuit... Când un mucalit îi zice: "Prian... nu s-a potolit?!" Toți s-au revoltat, strigau: "Lapte-a supt, e vinovat! Tragă-n jug i-a mai rămas..." și
DUPĂ FAPTĂ ŞIU RĂSPLATĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363888_a_365217]