552 matches
-
-și fuga prin ascunzișuri. Eu priveam bicicleta sprijinită de peretele casei. Îmi făcea cu ochiul, așa pot descrie ce simțeam atunci. Hotărât, așa deodată o încălecai, și dus am fost! Plecam într-o aventură riscantă, așa gândeam, numai că după coborâșul de câțiva kilometri mi s- a schimbat starea de spirit, fiindcă vreo opt kilometri mersesem doar la vale, fără efort. Mai dificil avea să fie la șoseaua spre Roman din cauza mașinilor mari, care depășindumă, absorbeau bicicleta, eu trebuind să
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
din fericire, efectele lui erau atenuate de mersul pe bicicletă. Gândul răcorii din salină ne înviora. Așteptând formarea unui grup mai mare, am admirat - pe bună dreptate - catedrală catolică din 1904, cărămizie, în stil gotic. În salină, trecând peste emoțiile coborâșului prin culoare de acces săpate în sare, am ajuns la un altar folosit de mineri pe vremuri. Un lac și niște încăperi dăltuite tot în sare, cu obiecte sculptate cu detalii reproduse până la cele mai mici amănunte, au fost lucruri
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Bucovinei. Serpentine și iar serpentine obositoare, sau poate prea multe și prea pieptiș în sus! Totuși, starea vremii rămăsese principalul pericol, soarele nu voia să iasă, cerul rămânea cenușiu. Mereu speram ca după următoarea curbă, apoi după următoarea, să înceapă coborâșul. Nici o șansă până la "Palmă”!. De sus, firesc, am admirat priveliștea, (analizând serpentinele pe care urma să le coborâm), după care ne-am dat drumul la vale. Trebuie spus că pe amândoi ne îngrijorase (fără s-o recunoaștem nici unul), dificultatea
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
poate din nou, că de pe bicicletă peisajele sunt vii, totul este mai adevărat fiindcă ești chiar acolo, în locurile frumoase pe care din mersul mașinii poate nici nu le observi. Drumul era mai puțin spectaculos, din nou cu urcușuri și coborâșuri, cu care deja eram obișnuiți. Soarele care se reflecta în lac, Ceahlăul, apropierea de casă, peisajele specifice muntelui, au contribuit la buna noastră dispoziție. Cred că a fost cea mai plăcută parte a drumului. La Potoci plănuisem să poposim noaptea
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
lac, apoi am revenit să-i aștept pe ceilalți pe terasă. Pe drumul de întoarcere, un prim incident tehnic: bicicletei bătului i s-a rupt aripa din față. Îndreptându-ne voioși spre Sfântu Gheorghe, lăsam în urmă sate, urcușuri și coborâșuri, locuri de vis, care de pe bicicletă se văd altfel. Am mâncat pe marginea drumului. Din fericire, la hotel ne-a primit un apartament cu două camere iar la cofetărie cafe-frappe. Cineva ne-a arătat "Statuiansoldatului necunoscut Bella...(?)”, care era atât
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
la buclele drumului, o lua de- a dreptul, părăsind drumul. N-am mâncat la Bâlea Lac, fiindcă am fi avut prea mult de așteptat, localul fiind suprasolicitat. La cazare nici nu ne puteam gândi acolo. Știind că ne aștepta doar coborâș, poate și vreun local pe drum, am hotărât să mergem mai departe. Aveam senzația că, fiind atins oobiectivul (cascada și lacul), cu toții ne gândeam la întoarcerea acasă. Numai că mai aveam mult de pedalat. Prin tunel, doamna era prima, Mircea
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
din tunel era momentul fericit al zilei. Așa credeam atunci, neștiind ce avea să urmeze. Priveam drumul. Cobora abrupt, cu serpentine strânse, strecurate printre stânci cioplite, șerpuia cât vedeai cu ochii. Eram îngrijorat de starea tehnică a bicicletelor. Vedeam înainte coborâșuri abrupte, serpentinele parcă nu se terminau, și eram conștient că fără frâne sigure n-aveam ce căuta pe acolo. Doamna și copiii rămaseră în urmă, ezitând, pe bună dreptate, cu eforturi susținute pentru reducerea vitezei. Coborâșul a fost spectaculos dar
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
a bicicletelor. Vedeam înainte coborâșuri abrupte, serpentinele parcă nu se terminau, și eram conștient că fără frâne sigure n-aveam ce căuta pe acolo. Doamna și copiii rămaseră în urmă, ezitând, pe bună dreptate, cu eforturi susținute pentru reducerea vitezei. Coborâșul a fost spectaculos dar a necesitat atenție sporită, din cauza asta neputând admira peisajele stâncoase pe lângă care treceam ca fulgerul. Foloseam frâna de mână (aveam o Ucraina fără schimbător de viteze), conștient că trebuie s-o folosesc cât mai puțin, riscând
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
am putut oferi a fost un "Da”, la fel de grăbit ca și mașina. Ce-o fi vrut, nu știu. Se înâmplase în dreptul primului indicator spre "Valea cu pești”. Până s-a văzut Statuia energeticii, drumul a fost relativ ușor, mai mult coborâș, cu puține urcușuri. Începuseră să apară oameni, tractoare și utilaje pentru întreținerea drumului. Starea de spirit ne era bună, fiindcă partea grea a drumului trecuse. Impresionant, prin dimensiuni, lacul de acumulare! După barajul de la Argeș (al treilea, după cele
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Starea de spirit ne era bună, fiindcă partea grea a drumului trecuse. Impresionant, prin dimensiuni, lacul de acumulare! După barajul de la Argeș (al treilea, după cele de la Bicaz și Valea Uzului), prin tunelul din stânga, am luat-o spre Curtea de Argeș. Coborâșul, până la stația de jos, a fost odihnitor, fără frâne ferme sau curbe periculoase. Lăsasem în urmă, într-o zonă mai înaltă, Cetatea lui Vlad Țepeș. Ajunși pe loc drept, rețin că soarele ardea puternic poate fiindcă munții rămăseseră în urmă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
să mă încurajeze, că nu mai aveam mult de mers la deal și, spre Brașov voi coborî. Așa avea să fie. Într-un sat în care se schimbau județele - Argeșul cu Brașovulunde apăru primul milițian din acest drum, a început coborâșul. Mai rău a fost când s-a luat după mine un câine ciobănesc. Începusem coborâșul, aveam viteză mare. El, inamicul, era pe stânga, deasupra drumului. Văzându-mă, începuse să alerge înainte însoțindu-mă (din fericire, din locul acela nu putea
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
voi coborî. Așa avea să fie. Într-un sat în care se schimbau județele - Argeșul cu Brașovulunde apăru primul milițian din acest drum, a început coborâșul. Mai rău a fost când s-a luat după mine un câine ciobănesc. Începusem coborâșul, aveam viteză mare. El, inamicul, era pe stânga, deasupra drumului. Văzându-mă, începuse să alerge înainte însoțindu-mă (din fericire, din locul acela nu putea, încă, să coboare pe șosea). Când a reușit, era așa de indignat, că deși abia
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
țarcurile din leațuri lungi, împrăștiate, din cauza diferențelor de altitudine, când pe culmi când în jos, atât de departe că abia distingeai omul pe care-l bănuiai cosind, miam odihnit ochii și mintea. Iar pe bicicletă, peste puțin timp începu coborâșul. După cum ziceam, frâna de mână era slabă, cea de picior făcea un zgomot ascuțit strident, mai exista pericolul de a-mi sări lanțul. Cu mare grijă în serpentine am ajuns în localitatea Oituz, trecând pe lângă un popas turistic. Chiar înainte de
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
țineam cont de asta, deși eram conștient că frecarea uscată între două metale produce căldura, care poate ataca orice cauciuc. Când să cobor (din nou) serpentinele prin pădure, pedalele se mișcau odată cu roțile (cred că din cauza înfierbântării frânei la coborâșuri, vaselina se topise și se scursese, frecările făcându-se la rece, apărând sunetul supărător. Cred că bilele cilindrice se blocaseră, astfel explicându-se și mișcarea simultană a pedalelor și roților), încât nu mai puteam frâna de loc. Mai mult, încercând
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
mașina, bicicleta ocolindu-le mai ușor. Odată terminat rezonabilul urcuș, contracarez efectul așteptatei canicule cu o primă înghețată și un suc rece. Casa muzeu, fosta reședință a lui Alecsandri, este în partea de jos a satului. Ca de obicei la coborâșuri pe două roți, deși sunt conștient că-i riscant, nu folosesc frâna; îmi vâjâie vântul pe la urechi, sunt atent la periculoasele pietricele care mă pot da efectiv peste cap, las rapid în urmă case și oameni, dar îmi arunc
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
literatură, nu cred că mai există. Pe de altă parte există, totuși, autocenzura. Am fost timp de 45 de ani "legați", "strânși" și de aceea este normal să mai șchiopătăm încă. A.B.Ați avut o viață cu suișuri și coborâșuri. Scrieți despre propriile întâmplări? La ce lucrați în prezent? În primul rând lucrez la "Jurnalul" anilor '66, ultimii mei ani de la "Scânteia". Apoi, perioada când am fost director al Operei Române din București, când după un timp am fost dat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ce aspect gigantic are „Montagne russe”, pe care nu-l putem ocoli. Urcăm În el, urcăm și urcăm, de nu se mai termină. Ajunși În vârf ni se oferă o priveliște măreață, fără să ne dăm seama ce ne așteaptă. Coborâșul e amețitor. Am impresia că de aici nu mai scăpăm. Fac semne disperate, dar zadarnice. Trecem prin grote Întunecose, fetița plânge iar eu Înfig picioarele și mâinile de-a latul pentru a-mi salva familia. În fine am scăpat și
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Ei, asta pentru că niciodată n-ai vrut să ai puțin timp și pentru tine, să vorbești cu tine, să te asculți... Dar ai să vezi, dragul meu Cristian, că toate or să fie bine. Așa e viața, cu urcușuri și coborâșuri, cu de toate, trebuie să le iei la rost așa cum vin și, tocmai, să faci lumină atunci când e întuneric, căci lumina zilei orice netot o poate vedea. — Ce m-aș face eu fără tine, mamă ? o îmbrățișează Cristi pe Virginia
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fie Îndepărtat și Niculescu-Mizil din postul de secretar c.c., Într-o formă mai puțin brutală, ca vice-prim-ministru, tocmai Într-un moment când primul-ministru, Gheorghe Maurer Însuși, Își pierdea simțitor din putere și atribuții.Ă Urmează periplul de suișuri și coborîșuri politice pe care l-am amintit mai sus, apoi perioada „glorioasă” când, ales de un „comitet” rămas secret până azi, cu ajutorul și complicitatea șefilor de atunci ai armatei - mai știi, poate și ale unor puteri străine! - formează Frontul Salvării Naționale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pelegrinări, iarna, la München și Paris! -, am Împlinit deja „frumoasa vârstă” de 72 de ani, ceea ce se poate numi „cu toată gura” bătrânețe deplină, instalată și triumfătoare. Și, consecvent cu mine Însumi, acceptându-mi existența, cu suișurile și șocurile sau „coborâșurile” ei, Îmi accept și bătrînețea. În sensul că mă bucur de ea, de această vârstă, În ciuda atâtor lamentații, scriptice sau orale, ale celor care, din pragul ei, se jeluiesc după Îndepărtata și trandafiria tinerețe. Bătrânețea, această fază biologică și morală
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
despre noroc, poate altă dată!... Și-apoi... pentru a spune „totul” despre carieră, trebuie să adaug că o carieră, chiar și atipică, ne-burgheză, chiar și „găsită” în sfârșit, reușită, victorioasă, nu este o carieră încheiată; ea are suișurile și coborâșurile ei, adesea dramatice, iar literatura noastră e bogată, din nefericire, de tinere și mari promisiuni literare care s-au frânt înainte de o expresie amplă, rotundă a acelei „energii de excepție” ce se cheamă talent. De altfel, și în psihologia modernă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o am de când am plecat. Suișul se face prin poziții sălbatice, printre urlete de torente și cascade. Păduri în care lipsește bradul, prăpăstii, izvoare la fiecare pas. Urcăm pe o vreme umedă și sumbră și cătră vârf intrăm în nouri. Coborâșul, de la o stână în vârf unde poposim, are alt caracter. Defileul se lărgește încet-încet, și se vede departe în vale o câmpie în soare, pe când noi suntem încă între nouri. Ape mai puține, flori felurite se arată, toporași între altele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mică lecție nu le strică și altădată să nu mai procedeze așa. Ziua se anuntă înnorată, ca și cele anterioare în cursul dimineții, cu o temperatură foarte bună pentru mers. Până la prima localitate, Viana, drumul are mai multe urcușuri și coborâșuri printre lanuri de grâu treierat sau printre plantații de viță de vie. Multă vie mai cultivă spaniolii. Admir rândurile drepte, solul curat și îngrijit; parca îți vine să părăsești camino și să te plimbi printre rândurile de viță ce anunță
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
mergând într-un anume ritm propriu lor. Un ritm prin care parcurgi 5 sau 6 km într-o oră. Mă opresc la un bar pentru o cafea cu lapte apoi îmi continui drumul. Acum, totul este plan, fără urcușuri sau coborâșuri, rucsacul încă nu mi se pare greu, timpul trece mai repede și așa trec și prin următoarele sate. Peste tot, bisericile sunt închise, ceea ce iar nu-mi place. în Villalcázar de Sirgo mă - opresc din nou pentru o bere fără
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
așa cum constatam la acei înaintași ai noștri care deveniseră referințe cu care se delectau elitele lumii culturale? Nu priveam în urmă cu mânie sau cu regrete. Aveam peste 50 de ani, parcursesem un drum lung, accidentat, cu nenumărate urcușuri și coborâșuri, cu încercări dificile, dar și cu satisfacții deosebite. Aveam o familie frumoasă o soție bună, inteligentă, harnică; trei copii, care deja începuseră să ne aducă bucurii, cu dragostea lor pentru învățătură, condiție fundamentală pentru creșterea lor intelectuală, cu sensibilitatea lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]