34,665 matches
-
ei, în sat, Să facă sfinților, curat Și sfinții stau, cuminți, în rame Atâția tați, si-atatea mame, Cât nu încap nici în icoane De căte lacrimi au în râne Poeții noștri de la țară, Cănd urca-n cer, în sat coboară, De-a dreapta tatălui, năframa Precum o inimă de mama 19 ianuarie 2008 URCUȘ SPRE MOȘI CRĂCIUNI E timpul să le-aduc, la rându-mi, daruri O candela, și-o cetina de mir Căci rău le-am fost, si dânșii mi-
Poezii. In: Editura Destine Literare by Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/75_a_292]
-
tranzacțional, pretutindeni, în viziunea sa, dominant. Prin excelență bun, românul ar fi în măsură tolerant, deoarece este fundamental sceptic, mai având și memoria scurtă, ambele note diagnosticând o adaptabilitate pasivă. Astfel, Iordan Chimet își pune prea legitima întrebare cât trebuie coborât în trecut, spre a afla sursa unor generale sciziuni - ale celor două Europe, implicit ale celor două Franțe (vezi, iar, M. Ralea), cele două Germanii (în Dr. Faustus Thomas Mann apuca rădăcinile nazismului în chiar modul existențial al lui Luther
Falii tectonice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12040_a_13365]
-
orator ținîndu-și discursul în forul unde pătrunsese pe ascuns, fie de consuli și generali după orele de program, cînd își permit "extravaganțe", sînt mucalite și, în general, bonome, chiar dacă arde Roma...Seamănă, schimbînd ce e de schimbat, cu zeii romanilor, coborîți în for, nestatornici și fustangii, imprevizibili și veseli. Știu, oamenii aceștia de demult, destulă istorie sau, mai bine zis, mitologie, cît să-și așeze faptele nu întotdeauna lăudabile într-o ramă care să le justifice și, eventual, să le înnobileze
Istorie la două mîini by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12041_a_13366]
-
Din fericire ale mele sînt modeste". Sau următoarea scenă caustică a marginalizării date odată pentru totdeauna, în chiar momentul iluzoriu izbăvitor al evenimentelor din decembrie '89, rimînd sonor cu "lipsa de orice încredere în progres, democrație, liberalism": "mari coloane muncitorești coborau dinspre Drumul Taberei scandînd: ŤOlé, olé, Ceaușescu nu mai e!ť. De pe margine, entuziasmat, mi-am ridicat în văzduh căciula de biber salutîndu-i. ŤBravo, tataie!ť mi-a răspuns o voce din mulțime, risipindu-mi spontan stînjenitoarea idee că voi
Barbu Cioculescu par lui meme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12046_a_13371]
-
protejează, în continuare, statutul romantic și demiurgic al artistului și asigură o viguroasă consecvență în gîndirea formei, în opoziție vădită și declarată cu statutul artificial pe care artistul l-a dobîndit în Occident și cu efemeritatea, inconsecvența și derizoriul expresiei coborîte în stradă. Revenit în țară după 1990, printre altele chiar pentru a organiza unul dintre cele mai importante simpozioane de sculptură în lemn de la acea dată, Simpozionul de la Gărâna, Bata Marianov s-a reconectat la spațiul originar al artei sale
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
levantino-semidocto-comuniste din țară îl definesc prompt ca cetățean al Europei Occidentale. Pe jumătate răsăritean ( jumătatea simbolică și spirituală), pe jumătate apusean (jumătatea civică și morală), Bata Marianov este exact ceea ce el observă cu multă îngrijorare în aceste cărți: un artist coborît în istorie, angajat în salubrizarea ei, în căutarea celor mai eficiente forme de supraviețuire. Numai că, spre deosebire de modelul incriminat, el nu și-a pierdut nici credința în resursele supramundane ale limbajului artistic și nici speranța că Arta poartă încă în
Bata Marianov (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12055_a_13380]
-
o lume total nesigură. E o lume a suspiciunii ridicată la nivel de politică de stat și a șantajului ca formă de menținere în funcții a unor cetățeni a căror competență tinde spre zero și a căror calificare morală a coborât demult în subsolurile tratatelor de etică.
Pompierul însetat de medalii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12039_a_13364]
-
se așază mobilul în tăviță și agentul de pază îți înfige detectorul în prohab, poate ca o aluzie la sterilitatea fără margini care se întinde, asemenea unui fluid onctuos, de-a lungul nenumăratelor spații albe, de spital fictiv, cu tavanul coborît pînă la nivelul de avarie psihică. 9. Pentru că și în singura expoziție reală, aceea a precursorilor Neagu și Bernea, fascinantă prin substanță, dar ratată prin discurs și prin panotare, parcă anume spre a face o reverență spiritului tutelar al Casei
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
efect, despre gîndurile pe care și le ascultă, cu strîngere de inimă, știind că e singura care le înțelege. Notată îngrijit, cu unele excese lirice, "mărturia" despre sine a Ioanei Em. Petrescu divulgă felul cum cota de avarie poate să coboare mereu, necontrolat, pînă cînd te întrebi, chiar la simpla răsfoire, dacă a mai rămas ceva pe fundul "vasului" deșertat cu deplină, greu de suportat sinceritate.
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
știe că teroriști de marcă din Orientul Apropiat au avut baze de antrenament și case conspirative și pe plaiurile Mioriței. De la Arafat la Gadaffi, România s-a arătat deosebit de ospitalieră cu figurile emblematice ale terorismului mondial. Iar dacă vrem să coborâm mai mult, până în anii '50, constatăm că pe teritoriul românesc se reglau și unele din afacerile murdare ale comunismului internațional. (Recomad în acest sens cartea recent publicată de Polirom, "Însemnări de la Snagov", dedicată cazului Imre Nagy, o senzațională radiografie a
Siguranța-nstelată deasupra și legea imorală în noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12080_a_13405]
-
exactă a desenului academist. Unde, însă, nici Laurens n-a putut să-l convingă pe Ressu și unde eșuase și Mirea, erau temele tipice pentru academism, acele refugii în mitologii moarte și în efigii seci. Spre deosebire de Stoenescu, de pildă, care coborîse din creuzetele aseptice ale aristocrației românești de la sfîrșit de secol, Ressu venea din viața reală și puțintel chiar din mediul promiscuu și suculent al proletariatului portuar. Iar acestui spectacol trist al lumpenului, cunoscut mai mult sau mai puțin direct, el
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
Hurubă Televiziunile ne informează prompt: Sunt la modă întâlnirile de taină la munte, la aer curat, la loc cu verdeață de cetină și fără scrâșnete de dinți, doar cu scârțâitul liniștitor și nepăsător al omătului. Plus că animalele sălbatice au coborât printre casele oamenilor (confomându-se instrucțiunilor din Apocalipsă): vulpile în județul Buzău, Mistreții în județul Cluj, iar urșii prin județele Brașov și Harghita etc. etc... Așadar, la munte! Guvern, pediști, pesediști, proaspeții parlamentari... Acolo, unde omul poate gândi liber, la o
Povești la gura caloriferului by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12097_a_13422]
-
că foarte, foarte încet se produce o dezosificare a peisajului teatral, în sensul ivirii timide, ce-i drept, a spațiilor private care se ocupă cu producția, finanțarea și punerea în scenă a spectacolelor. În orice altă capitală europeană, ca să nu coborîm nivelul spre alte tipologii de orașe, turistul, băștinașul, specialistul sau îndrăgostitul de teatru pur și simplu este copleșit la propriu de numărul manifestațiunilor teatrale într-o varietate, și ea năucitoare, de teatre mici sau mai mari, particulare. Ai nevoie de
Șomeri de lux by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12075_a_13400]
-
putere a morții" (Plajă ). Caricatura germinației compromise e completată de mutilarea amforelor "care nu sînt decît cioburi de amfore" și chiar de cea a morților "care nu sînt decît cioburi de morți". însăși țărîna e damnată, "în timp ce mă privește voluptuos/ Coborînd" (Transparență). Decompoziția cuprinde de-a valma substanțele, conceptele, stările de spirit, conform scenariului unei "povești" absconse: De-atîtea decenii atît de aproape/ încît limitele au putrezit/ Și-au căzut,/ Iar substanțele au început/ încet-încet să se tulbure,/ Să se-amestece,/ Să
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
în baza succesiunii de cauze și efecte, așa cum s-au dovedit a fi capodoperele consacrate ale Renașterii, Barocului, Clasicismului și Romantismului, a căror compozitori au știut că una este să te urci de la efect la cauză, și alta e să cobori de la cauză la efect. 9. Muzicile repetitive, bunăoară, reclamă mai multe puncte, căci ele persistă, la nivelul conștiinței noastre auditive, dincolo de timp și spațiu, fără a face favoruri și fără a comite nedreptăți, dar cu riscul de a strivi și
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
împac cu mine, cu umilitatea care nu înseamnă umilință, cu smerenia care nu înseamnă "a fi smerit" și poate undeva sînt mai fericit că îmi păstrez capul pe umeri, sînt lucid, îmi este străină aroganța megalomană și uneori pot să cobor zîmbind de pe crucea imaginară pe care o construiesc în fiecare noapte... S.G.: De cîte ori ați "înnebunit"? B.N.: Am fost nebun și... sînt nebun în continuare... înțeleg nebunia ca o stare pe care o trăiești pentru a trece niște praguri
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
Bărbații sadovenieni se îndrăgostesc brusc, în funcție de felul în care privesc femeile. În nota specifică de spiritualizare a patimii, ochii aprinși și sprâncenele arcuite ale femeii sunt părțile cele mai atrăgătoare și mai grăitoare pentru bărbat. În descrierea corporală, Sadoveanu nu coboară mai jos de gât: o singură dată invocă sânii (p. 310) și de mai multe ori evaziv mijlocul strâns de un brâu. Violența carnală a pasiunii, abia sugerată, se ascunde după o expresie a pudorii.
Cum iubesc personajele sadoveniene by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12134_a_13459]
-
naziste, ba chiar vis-ŕ-vis de Adolf Hitler în persoană. Cea mai elementară analiză grăia că avea cu siguranță ceva de împărțit numai cu personalități de frunte. Visul pe care l-am făcut eu n-a fost un coșmar - deci nu coboram în maximă grabă, de-abia atingând frunzele veștede ale măgurii, cu oribila conștiință a crimei, altfel perfectă, nici nu mă piteam, urmărit de dușmani feroci, deciși să mă termine, nici de armăsarul scăpat din ham ce avea ceva cu totul
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
am "trezit", la mare înghesuială, ce e drept, într-un autobuz de cursă lungă, ce începu a străbate interminabile bulevarde ce-mi erau cu desăvârșire străine, străzi obscure, scuaruri. Nu știam încotro merge și, în consecință, unde ar trebui să cobor. Mi-am zis însă că mai încolo aveam să mă lămuresc cumva, odată ce fiecare linie trece la un moment dat printr-o stație centrală, că, prin urmare, nu e cazul să mă panichez. Viitorul nu mai era așa de negru
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
se auzeau cheile cum se răsucesc, sec, în broască - printre blocurile din Drumul Taberei, la ora două noaptea - era deja 21 decembrie - zburau pachete de țigări, BT și Kent, bani înfășurați în hîrtie, nuci, mere, ba chiar o familie a coborît cu un cozonac proaspăt, cald, luminile se aprindeau rînd pe rînd și oamenii, de la ferestre, cîntau cu noi. Am cîntat în troleibuze - se făcea gol în jurul nostru, deși era o aglomerație grozavă, în metrou, în tramvaie. Am strîns și ceva
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
sugestive încît străfulgerarea intuitivă pe care ți-o dă vizualizarea unor procese precum altoirea și aruncarea la coș ține loc de o puzderie de precizări teoretice pe marginea acestor forme de modernizare. Cu ale cuvinte, H.-R. Patapievici știe să coboare abstractul pe pămînt, știe așadar că o repezentare intuitivă face cît un întreg vraf de abstracțiuni și, tocmai pentru că știe prea bine această regulă, o aplică cu măiestrie. Sau un alt exemplu: raportul dintre cultura generală și culturile de specialitate
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
în mare. Peisaj aspru, cu mori de vânt la tot pasul și cu o biserică albă în care macheta unui vapor, atârnând din plafon, amintește de vaporașul din spectacolul lui Odin: înrudire a teatrului cu țara unde a fost primit! Coborâm pe faleze abrupte și jos, pe plajă, ne așteaptă o masă imensă dispusă în arc de cerc, în timp ce o orchestră de modă veche cântă, cu fața spre mare. Ambianță felliniană! Îmi dau seama că dacă, uneori, dorința de spectacol slăbește
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
Lewis îi trimisese acolo, pentru orice eventualitate, iar Lewis își făcea meseria în mod corect, nu te puteai supăra pe el. Cu doar un sfert de oră înainte de plecarea navei, o limuzină lungă opri în fața clădirii vămii, iar Mac Gill coborî primul, urmat de Jean Maura, care purta un costum din tweed de culoare deschisă, cumpărat probabil de la New York. Apoi își făcu apariția și Little John, care părea să fi adoptat o dată pentru totdeauna bleumarinul și negrul în vestimentație. Maigret nu
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
despre drumul acesta peste cîmpuri și prin păduri, despre splendoarea pustietății peisajelor străbătute, despre întîlnirile cu tot felul de vagabonzi vizionari, despre popasurile pe la hanuri înspăimîntătoare, unde peste noapte trebuiau baricadate porțile, de teama tîlharilor de drumul mare. Pe măsură ce călătorii coborau spre sud, oboseala și teama căpătau o nuanță de poezie. Scăpată de frică, familia se culca uneori sub cerul liber, doar cu bolta senină și înstelată deasupra capului. Nimic nu tulbura liniștea în afară de țîrîritul greierilor sau de țipătul ascuțit al
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
să aud căruțele, s-o iau de la capăt, să mă înțeleg cu corbii. Să fiu un bărbat gras într-o piscină de hotel. Trebuie să fie viață înainte de moarte. Și pădurici de mesteceni, frunze argintate, tremurând. Trunchiuri argintate și ele. Cobor treptele, trec pe la recepție, mă îndrept, cu mâinile în buzunare, spre învălmășeala valurilor. Un individ care-ți bagă pe gât mărunțișuri, o pereche de adolescenți pe o bancă, pescăruși micuți risipindu-se în fața mea. Unde și-or fi clocind ouăle
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]